Timpul, octombrie 1897 (nr. 218-242)

1897-10-14 / nr. 229

ANUL AL NOUA­SPRE­ZECELEA— No. 229 ."ggr­—S ' STI11 •JX! ■" ■ L» _L-L'■ L SUN NUMER 10 BANI + ABONAMENTELE In țară pe un an...........................................3 ° lei » pe 6 luni.............................................18 lei » pe 3 luni.............................................1 ° Pentru străinatate, un an.............................5 ° 10' In Paris ziarul nostru se găsește cu 0,20 b. numărul la Agence de journaux étrangers, rue de Maubeuge, 69 și la toate chioșcurile. REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA BSncwreștî. Pasagenul Sa © n*ân 7 EDIȚIA A TREIA ------------------------------------------------------------------­ m m DESPERATA ? ____ Rar se mai poate vedea un gu­vern și un partid într’o situațiune așa de desperată ca aceea în care se găsesc guvernul și partidul li­beral. Opiniunea publică e hotărît con­tra acestui guvern care nu e în stare să facă nimic bun, dar în schimb aduce pe fie­care zi câte o nouă u­­milință pe capul verii. Mișcarea ce se observă în țară ridică ori­ce bă­nuială în această privință. Tulburată de grava afacere a fostului mitropo­lit, enervată de bascul în chestiu­nea macedoneană, iritată de umi­lința de pe urma notei austro-ruse, opiniunea publică a ajuns la cel mai mare grad de amărăciune și exas­perare contra guvernului după de­corarea lui Jeszenszky cu Coroana României. Națiunea s-a încredințat că guvernul liberal e un guvern in­capabil și nenorocit, care atrage a­­supra țârii toate rușinile și toate pa­gubele. In privința aceasta vasul e plin și nu mai trebuiește de­cât o picătură ca să debordeze. Experiența a dovedit că în contra opiniunii publice un guvern nu se poate menține, ori­ce ar face el. Dar chiar dacă liberalii n’ar înțelege sta­rea spiritelor sau ar fi hotărîți să nu ție seamă de dânsa, ei tot nu mai pot guverna. In două ani de zile, ei n’au făcut absolut nimic pentru satisfacerea ne­voilor publice. Toată vremea lor a fost consemnată de repararea stri­căciunilor făcute tot de denșii, de intrigi și desbinări, de înscenarea u­­­­­­nui șir nesfârșit de scandaluri. Opera de organizare a Statului a stat pe loc de la ultima sesiune a Parla­mentului conservator și până astă­zi, s-a adunat ast­fel o sumă de ches­tiuni cari reclamă neapărată de a­­legare. Liberalii sunt însă incapabili să le rezolve. Când se hotărăsc să lu­creze, atunci fac ori proiecte peri­culoase cum a fost acela al Casei rurale, ori reforme ridicole cum e repaosul duminical. O reformă se­rioasă nu sunt în stare să proiecteze. Dovadă sunt nu numai cele două sesiuni de absolută stârpiciune le­gislativă, ci și neputința guvernului până în acest moment de a ne a­­răta un singur proiect serios, alcă­tuit în vederea sesiunii viitoare. Zia­rele guvernamentale, la toate so­­mațiunile noastre n’au fost în stare să ne vorbească despre alt­ceva de­cât despre intențiunea ministru­lui de interne de a reforma admi­­nistrațiunea județeană— adeca de a bate apa în piuă, căci cu reforma d-sale tot pe loc ne învârtim. Dar de la­ intenție și până la realitate e departe; până acum, de abia s’a în­trunit de vr’o doua ori comisiunea instituită de d-sa pentru studierea răspunsurilor primite de la prefecți. Va mai trece dar multă apă pe gâr­lă până să vedem proiectul. Altă ceva ? Nimic. Vor anunța miniștrii, prin Mesaj, niscaiva pro­iecte. Dar ori ne vom alege numai cu făgăduiala—lucru obișnuit la li­berali—ori ne vom pomeni cu Dum­­nezeu știe ce proiecte fără rost, ie­șite din inspirațiunea momentană a cutărui sau cutărui ministru, fără nici o legătură cu nevoile reale și urgente ale țarei. Prin urmare, din partea guvernu­lui, suntem amenințați cu încă un an de nelucrare legislativă—ceia ce e cu mult prea mult pentru o țară ca a noastră unde sunt v încă’l atâtea­­ de făcut și într’o vreme ca cea de acum, când se pare că lunga eră de pace de care s’a bucurat Europa e pe sfârșit. Dar chiar dacă guvernul ar fi pre­gătit ceva, cine să’l secondeze ? Par­tidul e cu desăvârșire desbinat și nu e nici o perspectivă de reînjghebare. De la partidul liberal, în starea lui de astă­zi, nu ne putem aștepta la alt­ceva de­cât la frecări zadarnice; chiar un guvern capabil n’ar putea face nimic cu majoritatea din Par­lamentul actual. Și după ce că't țara e ostilă gu­vernului, după ce că acesta nu e în stare să lucreze, după ce că par­tidul guvernamental e complect des­­organizat, mai e și situațiunea fi­nanciară foarte grea. Liberalii, cari ne învinuiau altă dată pentru deficite pricinuite de ani de grea criză economică, liberalii, cari se lăudau că ei pot scoate ex­cedente ori­când, se găsesc și ei în fața^unui^deficit. Avantajați de faptul că criza eco­­nomică­ au încetat în 1 1895 și că re­colta și prețurile au fost bune în 96, ei au scăpat cu budgetul pe 96- 97 , dar au trecut la limită. Pe Ce se vor face însă cu budgetul 97-98 ? Aci li s’a înfundat cu laudele lor ridicole, căci budgetul curent va da un deficit însemnat. Noi nu-­i învinuim pe liberali pen­tru aceasta, căci nu suntem șarlatani. Deficitul ce va fi se datorește prea multelor ploi și inundațiunilor de a­­nul acesta, cari au stricat recolta. Constatăm numai că vom avea un deficit mare și că aceasta face ca situațiunea guvernului să fie și mai grea. Cu ce va acoperi guvernul golul din budget ? Deficitele lăsate de noi au fost cu prisosință acoperite de escedentele date de budgetele noastre. Guver­nul liberal nu are însă nicio rezervă, cu cele trei milioane ce pretinde că au prisosit din budgetul trecut, nu poate merge departe. Cum va eși clar din încurcătură? Noi susținem că partidul liberal e incapabil să găsească mijloacele spre a face față situațiunii financiare și că, chiar dacă le-ar găsi, nu are au­toritatea necesară pentru a le aplica. Pentru toate aceste motive, soco­tim cu desâvârșire desperată situa­țiunea regimului liberal. -------------------------------------------­Sultanul a părăsit Marrakesh­, la 16 Octom­bre, în capul unei armate mari. Toată țara este deșartă ; reaprovizionareai­ trupelor este foarte grea. Sunt mulți dezertori. Inundațiuni în Italia Romna.’24 Octombre Se semnalează inundațiuni mari în regiunile Ravenna, Ferrare și Ancona, multe case s’au dărâmat. ’ Roma, 24 Octombre Niște ploi torențiale și continue au cauzat inundațiuni care au făcut pagube mari în mai multe provincii, dar mai cu deosebire la An­cona, Forli, Terano și Ravena. 10 Oameni și-aui perdut viața. Numeroase case și poduri s-au surpat. Comunicațiile sunt întrerupte. TEL­E­GR­A­M­­­E Italia și Anglia Londra, 23 Octombre Insistând asupra falsității știrea lui Nuova Antologia, privitoare la încheierea unei con­­vențiuni maritime italo-engleză, Agenția Reu­ter zice că totuși trebue să se facă o deose­bire între neexistența unei convențiuni și fap­tul că politica Englitezei și acea a Italiei în Mediterana sunt conforme și visează la men­ținerea Statului-quo în această mare.­ ­ Ducesa de Saxa-Altenberg Hammelsham, 23 Octombre Ducesa de Saxa Altenburg a murit după a­­miazi. Țarul în Germania Darmstadt, 23 Octombrie. Prințul de Muntenegru, prințul și principesa Franz Joseph de Battenberg au sosit; au fost primiți de Țarul Rusiei la amiazi. Prințul de Muntenegru a plecat seara la Baden-Baden. Prințul de Hohenlohe a sosit la Darmstadt. Carlsruhe, 24 octombre. Gazeta de Carlsruhe, anunță că perechea mare­ ducală avea de gând să facă azi o vizită Țarului, Țarinei, marelui duce și mare­ ducese de Hessa-Darmstadt. Țarul făcând cunoscut a­­seară că dispusese de tot timpul său până în momentul plecării, această vizită nu va avea loc. Darmstadt, 24 Octombrie. Țarul și Țarina au primit azi pe prințul și principesa de Hohenlohe pe care i-a invitat să prânzească cu eî. Budgetul Franței Paris, 24 Octombre D-nn Choc­ery a dat comisiunei budgetului explicațiuni asupra înțelegerii stabilite între comisiunea finanțelor și guvernul în privința mijloacelor de a îngriji de cele 29 000.000 ce vor proveni din micșorarea impozitelor, prin menținerea taxei asupra valorilor streine, ridi­carea de la 50 centime la un franc a taxei pen­tru transmiterea valorilor nominative, și urca­rea de la 50 centime la un franc a taxei de timbru asupra fondurilor streine. D-nn Cochery crede că guvernele streine nu vor reclama. Situația din Maroc Londra, 24 Octombre Se anunță din Tanger Agriliel Ant­ar­­­i ACUM E_LĂMURIT Printre versiunile care circulă asupra împregiurărilor ce au precedat decora­rea lui Jeszenszky, adecă asupra răs­­punderea pentru săvârșirea acestui fapt e și aceea că unul din miniștrii mo­narhiei austro-ungare ar fi înșelat în ultimul moment bună-credința repre­zentantului României din Viena, obți­nând prin surprindere Coroana Ro­mâniei pentru fostul procuror. Versiunea aceasta ’șî-a însușit’o L’In­­dependance Roum­aine, și azi Drapelul o tratează de asemenea ca absolut ade­vărată. * De altă părere e Constituționalul, care publică în numărul de ori infor­mația următoare : „Zadarnic caută guvernul cu ajutorul Independenței Române să scape de răspun­derea decorărei lui leszenszky și să arunce toată vina fie asupra ministrului de ex­terne austro-ungar, fie asupra legațiunei noastre din Viena și consulat­ului din Pesta. Suntem informați în mod destul de po­zitiv că lista deco­rațiunilor de împărțit s’a supus de cu vreme la cunoștința d-lui Dim. Sturdza și în special în ceea ce privește pe leszenszky era făcut în dreptul nume­lui următoarea observație, fost procuror în chestia memorandului1". Aceasta nu mai este o versiune, ci un fapt sigur, afirmat «în­ mod destul de positiv». Și așa fiind, răspunderea d-lui Dim. Sturdza e și mai mare, și mai covârși­toare și nu va scăpa de ea nici­când ar reuși, umilindu-se, tărîndu-se, lin­gând și împrecând, să șteargă numele lui leszenszky din lista celor decorați. ------------------------------------------------­ SPRE PRĂPASTIE După abia doi ani de guvernare colectiviștii au ajuns acum in halul in care se sbateaia la 1887—88, după două­spre­zece ani de putere. Măsu­rile arbitrare, violențele, snopirea în bătie a membrilor opoziției, împiede­carea Întrunirilor publice se practică acum tot ca în epoca de declin a pre­cedentului regim liberal. In două zile s’au întâmplat săpte­­mâna trecută două fapte de asemenea natură. La Focșani, satrapul Săveanu a toc­mit un bătăuș ca să stâlcească pe d. Teodor Ienicace, unul din fruntașii opoziției conservatoare din localitate, director al unui ziar și prin urmare denunțătorul abuzurilor și fără­de­­legilor vestitului stâlp al colectivității. La Brăila, colectivitatea a recurs la manoperile de altă dată pentru a îm­piedeca o întrunire publică în chestia Românilor de peste munți, și întruni­rea nu s’a putut ține. Aceste două fapte singure ajung pentru a înfiera un regim, căci prin ele un guvern se demască însuși, își mărturisește slăbiciunea, își descoperă caracterul cadaveric. Și in fața unui muribund, pe care nu’l mai poți vin­deca, numai faci gălăgie, nu mai pro­testezi,—ai cel mult un simțimânt de compătimire. Intr’adevĕr, în ce stare sufletească trebue să se afle acei cari mai recurg azi la asemenea procedeuri de guvernare? Timp de ș­apte ani am dat partidu­lui național-liberal atâtea secțiuni de purtare: le-am arătat că nu se gu­vernează cu violența și cu brutalita­tea, și aceasta într’o epocă de tur­bare a colectivității, atunci când do­rința de a relua puterea și budgetele împingea pe roșii noștri la o opoziție din cele mai violente. Ei n’au învă­țat însă nimic. Au reluat la 1895 fi­rul întrerupt la 1888, un fir slab de tot și care trebue să se rupă curând, pentru că nu poate rezista unei ten­siuni prea mari. Și nu vede d. Dim. Sturdza, și nu ved cei ce’l povățuesc și’l înconjoară că sistemul lor de guvernare îl duce spre prăpastie? ---------------------------------------------------­ MARȚI 14/26 OCTOMBRE 4897 UN NUMER 10 BANI ANUNCIURI ȘI INSERȚII :­­ Linia 30 litere petit pag. IV ..... . 0,40 Reclame.............................III..........................2,50 lu Paris anunciurile se primesc la Agenția Havas, 8 Place de la Bourse. REDACȚIA SI ADMINISTRAȚIA itai 4* iureș­as: Paiașiul Român 7 NOUL MINISTER SÂRBESC — Prin fir telegrafic — Belgrad, 23 Octombrie Noul cabinet s’a compus precum ur­mează : D. XVladan Giorgievici, președinte al consiliului și afacerile strâîne ; Andorawici, internele; Popovici, finanțele ; Lozanicî, comerțul ; Costa Cristicî, justiția ; Colonelul Vukovici, resboiul ; André Giorgievici, instrucția pu­blică ; Colonelul Atanasicovici, lucrările pu­blice. Belgrad, 23 Octombrie. Regele Alexandru a adresat d-lui Vla­­dan Giorgievici o scrisoare autografă zicând că evenimentele din Orient și ferma hotărîre a întregii Europe de a menține pacea, au dat Serbiei posi­bilitatea și i-au impus datoria de a pune capăt luptelor sterile dintre par­tidele politice, de a pune țara pe o mază economică și politică solidă și de a face din Serbia un element de pace și de ordine în Balcani dovedind Euro­pei că se poate bisui pe Serbia în înalta sa sarcină civilizatoare, că va păstra amiciția întregii Europe și va dovedi că nu se poate decide de soarta Ser­biei, fără consimțimântul ei însă­și. Regele este hotărît să-și consacre toată viața pentru fericirea patriei și promite guvernului timpul și încrede­rea necesară pentru a îndeplini sarcina grea ce îi s’a încredințat. '----------------------mm*-------------—— ȘI CORB LA CORB SCOATE OCHII! Ni se scrie din Drăgășani, județul Vâlcea . In noaptea de 15—16 Septembre, casele adjutorului sub-prefecturei din Drăgășani au fost jefuite de hoți, de toată rufăria, hainele și giuvaericalele ce numitul avea. ca să se fi prins hoții nici pomeneală, căci toți paznicii de noapte sunt locuitorii după moșia cinstitului și mult vestitului Simu­­lescu—unchiul primărușului Filipoiu. Dacă și corb la corb a Început să scoată ochii, ce să mai zicem de pră­­văliiele comercianților Dim.Șerbănescu băcan, Mathei Ghiță, Mathei Serafim și Marin Theodorescu, cismaru, Ștefan Savu, cărciumar, Petre Popovici Ta­bacu­, situate toate în centrul orașului și cari au fost jefuite în cursul verei curente, fără să se fi descoperit mă­car un singur făptuitor. De hoțiile de prin mahalale nici se mai pomenește. Pentru că e vorba de cinstita admi­nistrație actuală, mai destăinuesc un fapt de toată lauda și foarte recent . Locuitorii comunei Tumurceni având lipsă la pământul cedat lor după le­gea rurală, ministerul domeniilor le-a dat în primă­vara curentă această lip­să și după rugăciunea lor le a lăsat și 667 bucăți arbori de esență stejar, ca să’și construiască un local de Pri­mărie. Ei bine, tot ce a fost bun din aceste lemne ’și-a însușit primarul co­munei, Ghiță Bădițescu, omul de casă al vestitului Simulescu, cu rudele sa­le, lăsând pentru comună crăcile și strâmbăturile. Faptul se constată de adj­utorul sub­­prefecturei, după adresa primită de la șeful ocolului silvic, care dedese pă­mântul și pădurea in primirea co­munei.­­ Credeți că s’au făcut însă vr’o dreptate? De loc, — căci nu de­geaba avem ad­ministrație liberală și de Pașă pe Si­­mulescu, căci bietul Crăsnaru e nu­mai cu numele prefect. V. -----------------—----------—­—— CHESTIA PAIIEI IN FRANȚA — Prin fir telegrafic — Paris, 23 Octombre Camera deputaților.—Răspunzând la o interpelare a d-lui Gerault Richard, socia­list, asupra urcării prețului pâinei, care a susținut că este vorba de o manoperă de speculatori de care nu profită de­cât agri­cultorii, a cerut reducerea taxelor de vamă asupra graurilor, și a acuzat ministerul că este un minister de foamete, d-na Meline declară că starea actuală a pieței franceze nu permite să se scată taxele de vamă a­­supra grâurilor; prețul grâului nu pare a se urca în mod așa de simțitor și apoi ur­carea s-a produs în toată Europa. Guvernul a reprimat abuzurile specula­­țiunei pe car­e­ a fost cu putință și urmă­rește pe culpabili, ori­care ar fi el. D-na Meline blamează agrptagiul și se raliază la propunerea de a pedepsi operațiunile fic­tive asupra produselor agricole. Dacă so­cialiștii se sileau sa organizeze ceva în loc de a dărâma, cestiunea pâinei n’ar exista. (Aplause vil). Camera aprobă cu 398 voturi contra 76 ordinea de zi, acceptând declarațiunile gu­vernului și luând act de declarațiunile sale în privința operațiunilor ilicite. ------------------------------------------------­ TREIZECI DE ORE IN CAPTIVITATE MAGHIARA Leipziger Neueste Nachrichten de la 17 cor., publică un nou articol al d-lui dr. Weigand. Traducem aci prima parte și vom publica în numărul viitor sfîrșitul artico­lului :I La 26 August a. c., am sosit la Vaj­daháza, un sat românesc în regiunea muntoasă, care se întinde între rîurile Samoș și Körös din Transilvania. Des­cinsesem, în tovărășia preotului din Tiha, la preotul din sat, căci în localitățile mici, depărtate de ori-ce comunicație, trebue să recurgi la ospitalitatea locui­torilor, și nu e nimic mai natural de­cât să descinzi la preot, omul cel mai distins din sat. Și e drept că aproape nici odată n’am bătut zadarnic la ușă, ci, afară de câte­va excepții rare, am găsit tot­deauna, în călătoriile mele de trei ani prin regiunea limbei românești din Transilvania și Ungaria, ospitalita­tea cea mai cordială. Trebue să observ însă că cel puțin după nume eram cu­noscut mai tuturor preoților, dar și a­­colo unde nu era așa, neîncrederea care creștea la început făcea repede loc unei călduri cordiale. La Vajdaháza cei doui preoți mă convinseră să vizitez mânăs­­tirea Strâmba, un loc de pelerinagiu cunoscut, unde oamenii din mari de­părtări obicinuesc să vie de Sf. Măria, la 27 August. Vizita aceasta nu fusese intenționată de mine, dar împrejurarea că vom­ avea ast­fel ocazia de a găsi împreună oameni din diferite localități, cu cari puteam face studiile mele dia­lectice fără să fie nevoe să vizitez sa­tele lor, mă convinse și făgădui­ acestor domni de a veni acolo Luni dimineața, pe când ei plecară spre seară, pentru­ a putea lua parte și la slujbele religioase din timpul nopții. A doua zi dimineața, era o zi superbă, cam caldă, plecaiu singur călare. Și ba­gajele mele, cu care ași fi încărcat prea mult calul, rămaseră acolo, căci aveam intenția să mă întorc pe același drum. Monastirea nu e prea departe de sat, într’o vale înconjurată de munți ; pe jos o poci ajunge în două ore, pe cărări din munți. Eu însă eram silit să urmez cu calul meu șoseaua, care face un ocol mare din cauza munților. In­­terü mergi la deal atât de drept in sus că nu pricepi cum se pot urca carele încărcate, apoi mai puțin drept la vale unde se află mai multe sate mari. Pen­tru a economisi întorsăturile șoselei până la vale, descălecasem și ajunsesem re­pede jos pe o cărare pentru pietoni. Plecam­ apoi în trap repede pe șoseaua bunicică, întrecând pe pietonii gătiți de sărbătoare și multe căruțe încărcate, trase de cai mizerabili; toți se îndrep­tau spre locul de pelerinagiu. După aproape o oră și jumătate fui silit să părăsesc șoseaua și să apuc o vale lăturalnică, prin care un drum primitiv, noroios, duce spre mănăstirea Strâmba, la care am și ajuns în curând. Se vede că fusesem zărit din depărtare, căci un protopop și vre­o două­zeci de preoți îmi eșiră înainte și protopopul Ioan Hațegan din Magyar Dersze îmi exprimă cu cuvinte elociate bucuria că vizitez mănăstirea lor singuratică, îmi ară succes pentru studiile mele și mă bine­cuvântă pe mine și familia mea, la care am mulțumit în puține cuvinte, natural în limba română. De­sigur că de politică n’a fost vorba. Așteptarea mea de a găsi o mănăs­tire veche, mi se realiză. Se află acolo o capelă mică, clădită din lemn, de la începutul secolului trecut, și o simplă sală țărănească cu două odăi, alături un grajd aproape ruinat ; acestea erau toate clădirile existente. In casă locu­­ește țăranul care administrează moșia dependințe de mânăstire, călugări sau preoți nu există, pentru­ că rarele ser­vicii divine pentru țăranii răspândiți în vecinătate, se slujesc de către preotul satului vecin, din a cărui parohie face parte mănăstirea. Localitatea e numită «monăstire» din vremurile vechi, când exista acolo o mănăstire și o școală teologică. Dar e mult de atunci, însoțit de protopop mă amestecaiu prin mulțimea care înconjura capela. Din când în când veneau procesiuni, întâmpinate de grupuri mai mici îndată ce se zăreau și însoțite între cântări până la biserică. Domnea, deși se aflau acolo mii de oameni, o așa liniște, pe fețele tuturor era o așa seriozitate sfântă

Next