Timpul, ianuarie 1899 (nr. 1-23)

1899-01-14 / nr. 9

ANUL AL DOUĂ­ZECI ȘI UNU - NO. o UN NUMÉR 10 BANI ABONAMENTELE in țară pe un an......................................30 lei » pe 6 luni......................................18 lei » pe 3 luni......................................10 lei Pentru străinătate, un an..........................50 lei In­ Paris ziarul nostru se găsește cu 0,20 b. Numărul la Agence de journaux é­rangers rue de Maubeuge, 69 și la toate chioșcurile. REDACȚIA șI ADMINIST­R­A­ȚIA București, lalea Victoriei — 70 IARASI PROGRAM ’ ------­ Abia s’au întrunit Camerile după vacanțai și deja s’au reînceput ră­­fuelile și tratativele între liberali. Răfuială între d-nii Fleva, N. C. Aslan și Politimos , tratative între d-nii Dim.­Sturdza și Eugeniu Stă­­tescu. De Drapeliști nu e vorbă până acum­; ei sunt priviți de către gu­vern ca o cantitate neglijeabilă. De altmintrerea toți sunt de a­­cord pentru a zice că situațiunea actuală a partidului nu poate dura și că se impune necesitatea unei concentrări liberale. De mai bine de două ani auzim același cântec al concentrărei și în loc de con­centrare, nu vedem de­cât certuri și tratative. Nu e vorba, până acum această anarhie în sînul partidului nu era atât de primejdioasă, căci liberalii aveau în favoarea lor faptul că sunt la putere. Dar astă­zi ei sunt aproape de alegerile generale și se tem că alegetorii îl vor întreba : Ce ați făcut cu legiunile liberale ? De aceea, în față primejdiei ce-­I amenință, ideia unei împăcări a tuturor elementelor liberale se im­pune ca o necesitate ineluctabilă. Persoana care este chemată a prezida la această împăcare este și de astă dată d. Stătescu. De cât­va timp deja acest per­sonagiu joacă rolul unui oracol la care liberalii se duc să se inspire în momentele critice. Câmpu­ Lungul a devenit un fel de Dodona sau Delphi pentru partidul liberal. Când d. Sturdza, când d. Aurelian, când d. Fleva fac câte un pelerinagiu la locul sacru unde tronează Sf­nxul partidului, D. Stă­­tescu se milostivește de a veni în București, se fac tratative de îm­păcare, se discută câte­va săptă­­mâni și, la urma urmelor, lucru­rile rămân cum erau, iar certurile lăuntrice reîncep cu mai înainte. Asta a fost viața regimului libe­ral de când a venit la putere și mai ales de două ani încoace. Când vorbești cu un Sturdzist, el îți zice țanțoș: «Nu avem nevoie de nimeni, mergem înainte cum suntem». Când întrebi pe un Drapelist, el res­­punde: «Fără noi guvernul nu mai poate merge; noi representăm elita partidului.» In tabăra flevistă gu­vernul actual este considerat ca pa­coste pentru țară și pentru partidul liberal. Iar d. Stătescu dă din cap cu un zîmbet sardonic pe buze și, luând un aer olympian, așteaptă ca toceația puterei să-l cadă în sîn de-a­­gata. Cu toate acestea, suntem convinși că nu vor trece zece zile și vom auzi din nou vorbindu-se de negocieri între grupările liberale. Mai este între liberali și un grup nou, care se poreclește progresist sau neo-liberal. El se compune din foștii partizani ai defunctului Can­­tacuzino și are de scop elaborarea unui program în vederea alegerilor generale. Neo-liberalii își zic: «Nu putem să ne prezentăm în fața alegătorilor cu mâinile goale. Bilanțul nostru re­formator și legislativ este prea ne­însemnat pentru ca să ne putem bi­zui pe dânsul; programul nostru de la Iași a rămas baltă; trebue dar să venim cu ceva nou, fie de ochii lu­mea, trebuie să făgăduim ceva în viitor.» Plecând de aci, grupul progresist se îndeletnicește cu alcătuirea unui program din care să-­și facă o plat­formă electorală. E vorba de cole­giul unic, de legea Casei rurale, de descentralizare și de alte reforme în sens democratic. Prin aceasta, așa zișii tineri liberali — din care unii sunt bătrâni ori—urmăresc un îndouit scop : acela de a-­și pregăti, precum am zis, o platformă pentru alegerile generale și tot­odată de a face cu putință o apropiere între dânșii și grupările disidente pe baza unor idei mai înaintate, pe care să se oglindească în ochii țerii sub forma unui program progresist. Li s’a înfundat liberalilor cu le­gendele lor mincinoase ; pașopt s’a demonalizat; cu răsboiul de la 1877 și monopolizarea lui în folosul li­beralilor nu mai au trecere; în cestiunea națională ei s’au întinat până în gât; le trebue dar neapă­rat ceva nou pentru a da o vă­ruiala greșelilor și neomeniilor să­­vârșite și stârpiciunei regimului de la 1895 încoace. Se înșeală însă d-nii neo­liberali dacă cred că țara se va lăsa a fi amăgită. A trecut vremea legende­lor, a tiradelor democratice și a făgăduințelor vagi. Suntem pe pra­gul secolului al două­zecilea, care va cere partidelor și guvernelor fapte concrete, reforme sociale și economice, iar nu programe sfo­răitoare și iluzorii. ------------------------sau?-----------------------­ EDIȚIA A TREIA TELEGHAJIME Din Camera franceză Paris, 24 ianuarie Camera depitaților. Di­scutând articolele bud­getului ministerului afacerilor streine, Camera respinge un amendament, combătut de D. Del­­cas­­e, cer­tind suprimarea ambasadei de pe lângă Vatican. Camera respinge incă un amendament al d-lui Deseante, socialist, cerând o reducere a subvențiunilor acordate instituțiunilor fran­ceze în Orient și da care profită misionarii streini. Combătând acest amendament, d. Descasse a replicat că ar trebui, din contra, sporite aceste credite. Afacerea Preyiua Paris, 24 ianuarie Esterhazy continuă depunerea sa în fața Cur­ții de casație. Circulă știrea, în culo­rile palatului de jus­tiție, că ancheta d-lui Mazeau in privința ale­­gațiunilor d-lui Quesnay de Beaurepaire, ar fi cu totul defaborabilă magistraților supuși an­chetei. Discursul tronului sârbesc Belgrad, 24 ianuarie Discursul tronului citit la închiderea sesiunei Skupstinei, constată că activitatea acestei a­­dunări a fost patriotică și folositoare finanțe­lor Statului precum și desvoltării intelectuale și economice a țării. Neînțelegerile dintre par­tide au dispărut. Comunicația cu drumul de fer cu Romania va da o noua desvoltare comerțulul Saraiei. Skupstina făcând mult și pentru armată, se poate privi viitorul cu încredere. Pentru pace Viena, 24 ianuarie Comitetul membrilor Camerei austriace, care forme­ză uniunea interparlamentară pentru tri­bunalele de arbitri internaționali, a acceptat o rezoluțiune, după care membrii comitetului trebui să lucreze in favoarea păcii generale și să facă ast­fel ca cestiunile privitoare la tribu­­nalele de arbitri și de pace generală să se discute în viitoarea sesiune a delegațiunilor. Criza din Ungaria Budapesta, 24 ianuarie Correspondens-Bureau unguresc constată că d. Szell, deputat, a fost chemat la Viena după propunerea d-lui Banffy. Coroana a acceptat modificările condițiunilor compromisului cu opo­ziția, propuse de d. Szell și­­ l-a însărcinat să sprijine silințele baronului de Banffy pentru luminarea situației parlamentare. Guvernul a remis azi reprezentanților opozi­ției răspunsul său la condițiunile compromi­sului. Situația în Austria Viena, 24 ianuarie Camera deputaților. Opoziția germană con­tinuă obstrucțiunea sa prin citirea textuală a numeroaselor petițiuni, moțiuni și cerând ape­luri nominale. Viitoarea ședință se va ține Vineri. Cutremur Atena, 24 Ianuarie Cutremurile de pământ continuă, dar sunt slabe. In Pelopones cutremurile sunt mai tari, mai cu deosebire la departamentul Riparissia unde mai multe sate au fost distruse cu desă­vârșire. -----------------------vsmm-----------------------­al finanțelor să nu ne lase să așteptăm până la redeschiderea Camerii și să comunice presei proiectul imprimat, ca să’l putem stu­dia și discuta mai amănunțit în timpul va­canței. D. Pallade a făcut însă pe analfabe­tul : nu știa să citească în ziare ori­ce se scria despre budget. In sfârșit s’au redeschis eiî Camerile și proiectul de budget a fost distribuit depu­taților. Ziariștii așteptau să le vie și lor rendul ca să li se dea câte un exemplar, așa cum se obicinuiește de tot­dea­una cu toate proiectele ce se împart în Corpurile legiuitoare. Așteptare zadarnică. Gazetarii insistă pe lângă ușierii cari distribue pro­iectul, pe lângă deputați, pe lângă funcțio­narii Camerii. In zadar. Sub felurile pre­texte sunt amânați. — Vi se va da mai târziu, spun unii: — Lasă că stăruiesc eu să va dea, zice câte un deputat gentil. Dar proiectul nu sosește. Abia târziu, pe la sfârșitul ședinței, se dezleagă enigma. Ziariștii află că d. Pallade, ministrul finanțelor, a dat ordin ușierilor ca nu cum­va să dea în tribuna presei vre­un exemplar din proiectul de budget. Ce însemnează aceasta ? Aceasta însemnează că d. ministru al finanțelor are o frică grozavă de discuția prin presă a budgetului d-sale, că se simte «cu musca pe căciulă» cum se zice în termen popular, că știe cât de vulnerabilă e prima sa operă financiară cu care se pre­zintă în public. Dar aceasta mai însemnează că d. Pallade e de o... naivitate copilărească. Cum ? Crede d-sa íntr’adevĕr că dacă presa nu a avut era proectul de budget, n’are să’l mai ca­pete nici­odată ? Că a scăpat cu desăvâr­șire de discuția din ziare ? Toate acestea trădează frica d-lui ministru al finanțelor de a da ochi cu lumea. Intr’un moment de altă... naivitate a acceptat por­tofoliul finanțelor, crezând că va fi tot așa de ușor să alcătuiască și să apere un budget cum nu’î era greu­ să scrie articole inju­rioase în repausata Gazeta Poporului. Numai când a venit în atingere cu cifre și cu socoteli mai grele, cu chestii budgetare și principii financiare, d’abia atunci a văzut cât de greșit își închipuise conducerea ministerului finan­țelor. Și acum tremură de frică, în preve­derea nădușelilor ce’l așteaptă la discuția budgetelor. Reamintim d-lul Pallade proverbul: «De ce ’țî-e frică nu scapi!» și’l povățuim să părăsească planul naiv de a nu comunica ziarelor geniala sa alcătuire budgetară. Frica d-lui Fallade Mult­ar­da d. Pallade să poată adormi acum pentru a nu se deștepta de­cât în ziua când se va fi terminat în Cameră vo­tarea budgetelor. Frica ce manifestă în fața discuțiunii publice a operei sale financiare începe să devie ridiculă. La 19 Decembre a depus pe biuroul Ca­­merii proiectul de budget pe 1899—1900. In acea zi Parlamentul a luat vacanță ; nu mai era deci timp material pentru im­primarea și distribuirea budgetului. Atunci noi și alți confrați am rugat pe d. ministru STĂTESCU REDIVIVUS D. Eug. Stătescu intră în ministerul d-lui Sturdza. Aceasta e noutatea la ordinea zilei, ce s’a colportat era in sferele politice, însuși Sfynxul a avut grija să răs­pândească svonul. Zilele acestea a dat la d-sa acasă mai multe dejunuri poli­tice și, la sfârșitul fie­cărei mese, a ros­tit următorul toast: — Comeseni! Voi accepta un porto­foliu ministerial! Și invitații au aplaudat și s’au grăbit să comunice urbi et orbi marele eveni­ment al zilei. Pentru adversarii firești ai guvernului liberal, faptul intrării d-lui Stătescu în minister n’ar putea avea nici o însem­nătate mai mare. Dacă e ministru d. Pallade, de ce n’ar fi și d. Eug. Stă­tescu ? Pe lângă aceasta, cel din urmă a mai fost ministru și n’ar putea, prin apucăturile sale, de­cât să aducă apă la moara noastră. Dar printre disidenții liberali vestea a produs o fierbere mare. Fleriștii nu sunt dintr’acei cari se tul­bură așa de ușor; totuși Dreptatea apă­rută azi dimineață înțeapă pe d. Eug. Stătescu, reamintindu-­i că altă dată a declarat că nu va intra în guvernul d-lui Sturdza de­cât în cazul când s’ar rea­liza concentrarea liberală. Or, nici gând de concentrare n’au acum fracțiunile liberale. Drapelul tace, imitând întru aceasta pilda Voinței Naționale care nu suflă nici ea nici un cuvânt de câte ori nu-’I convine să se pronunțe. In schimb se agită Drapeliștii. De când au aflat hotă­­rîrea d-lui Eug. Stătescu, se întrunesc mereu în conciliabule secrete și discută atitudinea ce trebue să ia față’ de noul eveniment. Ei înțeleg că trecerea «frun­tașului dintre fruntași» în tabăra guver­namentală ar fi o desaprobare a campa­niei lor opozante, mai ales după ce tot ei au înconjurat pe d. Stătescu cu au­reola unui arbitru al situației din parti­dul național-liberal. E car fierbere mare. Se aplică aci o zicătoare veche : un nebun aruncă o piatră în apă și sute de savanți nu sunt capabili s-o găsească. Congresul macedonean Primim din partea d-lui St. Mih­ă­leanu ur­mătoarea­ scrisoare deschisă adresată d-lui V. A. Urechiă, cu privire la proiectatul congres macedonean. O reproducem pentru a împărtăși cititorilor noștri toate părerile în această în­semnată chestiune. Iată scrisoarea către d. Urechiă: Stimate Domnule: Cu o nespusă mulțumire sufletească am cetit în Universul de la 13 cor. articolul semnat de d­v. și intitulat «Congres macedonean», intunți fiind­ că văd că începe și societatea de cultură macedo-română, să se miște prin preșe­dintele ei, și al douilea fiind-că părăsiți patul de flori al optimismului necugetat și dăunător în care v’ați culcat până acum, în chestiunile naționale. Firește, pesimismul este foarte rea; cu toate acestea, în chestiunile mari, are avan­­tagiul de a provoca gândirea la preci­­sarea și măsurarea obstacolelor ce s-ar putea ridica în mersul și desvoltarea chestiunii, precum și la alegerea mij­loacelor pentru înlăturarea lor. Dacă un ast­fel de pesimism ar fi încăput în su­fletul d voastre, de multe rele și cala­mități și rușini am fi fost scutiți, iar Românismul’ din Macedonia ar fi avut rădăcini adânci și nimic nu s’ar fi putut rezolvi fără cuvântul lui. Multă dreptate aveți în acuzările pe JOI 14 (26) IANUARIE 1899 UN NUMER 10 BANI AN­UN­CIURI SI INSERȚII Linia 30 litere petit pag. IV........................0.40 Reclame...................... III.........................2.50 » II.........5.­In Paris anunciurile se primesc la Agenția, Havas, 8 Place de la Bourse. * ------­REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA București, Calea Victoriei — 7 O Circulara rusă în chestia desarmărea — Prin fir telegrafic — Petersburg, 24 ianuarie O circulară a ministrului afacerilor străine către reprezentanții puterilor, în privința cestiunei desarmării, constată că cu toată primirea călduroasă făcută primei circulări asupra acestui subiect, de către puteri și de toate clasele societății în lumea întreagă, mai multe puteri au procedat la înarmări noul, silindu-se să măreasc­ă forțele lor mi­litare. Cu toate astea, guvernul imperial este de părere că ar fi cu putință să se proce­deze la un schimb prealabil de idei între puteri, cu scopul de a pune capăt creșterii înarmă­t­or și de a prepara posibilitatea de a preveni conflictele armate, prin mijloace pacinice. Circulara propune ca program prealabil a lucrărilor conferinței: 1) O Înțelegere stipulând ca forțele ar­matelor pe us­cat și pe mare, precum și budgetele resbelului să nu se poată spori pe un timp ce se va fixa, în vederea unui studiu eventual al reducerii efectivelor și budgetelor ; 2) Interdicția de a se întrebuința în ar­mată și în flotă noul arme de foc, explo­zive noul, precum și acelea adoptate actual­mente pentru puști și tunuri. 3) Limitarea Întrebuințării, în résbonele de campanie, a explozivelor de putere for­midabilă. Oprirea de a se arunca proective s­au explozive de la înălțimea baloanelor. 4) Oprirea întrebuințării în rozloonele na­vale a vapoarelor-torpiloare sub­marine sau plutitoare sau alte mașini distructoare de aceeași natură. Angajament de a nu cons­trui în viitor corăbii de resbel á­eperon; 5) Aplicarea în ră­boaiele maritime a con­venției din Geneva ; C) Neutralizarea bastimentelor însărcinate cu scăparea naufragiaților în timpul sau după luptele navale; 7) Revizuirea declarației în privința legi­lor și obiceiurilor resbelului, elaborate în 1874 la conferința din Bruxelles, rămasă ne­ratificată p­ână azi; 8) Acceptarea în principiu a întrebuin­țării bunelor oficii ale m­ediațiunei și arbi­­tragiului facultative pentru cazuri la care se pretează­ înțelegere în privința modului lor de aplicare. Circulara declară ca bine-înțeles că toate cestiunile privitoare la raporturile politice ale Statelor și ordinea de lucruri stabilită de tratate, vor trebui să fie cu desăvă­șire excluse din deliberările conferinței. Circulara termină zap­id că Țarul crede că ar fi folositor ca conferința să nu se fie la capitala vre­uneia din puterile mari. Petersburg, 24 Ianuarie Un comunicat al Mesagerului Oficial zice că din publicarea circularei apărută azi re­zultă că guvernul n’are de gând de loc să propue un program definitiv pentru lucră­rile conferinței, pentru că consideră că a­­parține membrilor acestei întruniri de a se pronunța asupra tuturor părților acestei pro­bleme. Guvernul a crezut de datorie numai să propue, și în mod cu totul prealabil, oare­care cestiuni ce s’ar putea lua în conside­rație la stabilirea în comun a programului amănunțit al conferinței. Cât despre cestiunile teehnice, se înțelege de la sine că ele vor trebui să fie elaborate în urmă cu concursul specialiștilor. O latitudine întreagă în căutarea și Î1­ discuția mij­oacelor eficace, în vederea de a opri creșterea excesivă a înarmărilor, în­lesnind soluțiunea acestor cestiuni complexe, va contribui la stabilirea unei înțelegeri în­tre puteri și prin urmare la realizarea prac­tică a Mențiunilor mărinimoase ale Impe­ratului. ---------------------------------------------------------­care le formulau­, și tăcerea acelora ce -și-au­ ascuțit condeiul in contra lui A­­p­ostol Mărgărit, și pornirea Armânilor care cer împământenirea de interes, este de­o­potrivă vinovată. Recunoscând și revindecând pentru mine o largă parte de vină pentru tăcerea mea, pe care nici lipsa de mijloace nu o poate justi­fica, nu pot să nu disculp pe Armâni în fața marelui public. Să mă iertați dacă în disculparea ce voi încerca să fac, nu țin tonul bizantin cu care v’ați deprins în comitetul societății, ci pe a­­cela al adevărului brutal, fără înconjur, fără menajare, cu care m’am deprins și care ’mi-a atras dușmănii mari, peste care trec bucuros când este vorba de datorie. Pentru ce acuzați pe Armâni ? Pen­­tru­ că n’au sentiment național ? Pen­tru că se uită cu mâinile în sîn și lasă pe Bu­garî să opereze în liniște ? Dar pentru D-zeu, cine s’a ocupat să facă educațiunea națională la Armâni ? Ce ați făcut d-voastră ca să aduceți la cu­noștința de sine pe acești Români de sânge și de nume, iar în realitate nu­mai creștini? Am avut școli românești în Macedonia, câte­va zecimi. Dar chiar dacă am admite că aceste școli au fost la înălțimea menirei lor și nu au fost numai pe hârtie și în budget, ele erau insuficiente pentru sutimile de sate și centre românești. Cine și-a dat oste­neala vre­ odată să cugete la mijloacele prin care s’ar putea face ca școala ro­mânească să fie nu un lux ci o necesi­tate, pentru ca populațiunea română de acolo, în loc să întrețină, de nevoie, școli grecești, să plătească pe cea ro­mânească? D-voastra la 1880, in loc să vă gândiți la organizare, la mijloace de propășire, ați născocit pe un Apostol Mărgărit, ’I-ați dat cu un entuziasm ju­venil totul pe mână. Tați lăsat să se întreacă în necinste și în trădare. Mai mult încă , când tineri de aci ați încercat să demascheze pe om, tot d-v. ’l-ați îmbrățișat, ’l-ați apărat, ’l-ați spri­jinit, ba încă nu v’ați dat îndărăt de la odiosul minciunii, desemnând pe adver­sarii creaturei d-voastre ca pe niște in­triganți ordinari, vânduți Grecilor și mai târziu Slavilor, ca dușmani ai Episcopa­tului românesc! Réți, foarte reu ați făcut, domnule V. A. Urechiă! Ați dat îndărăt Românis­mul in Macedonia cu două­zeci de ani cel puțin, apatie ați semănat, apatie culegeți astăzi. Să trecem acum la Armânii cari pe­trec aci în țară, al căror număr nu se poate preciza, dar care este destul de însemnat, pentru ca să pună umărul cu succes la urnirea ori­cărei idei. Ce ați făcut dintr’înșii? Care este activitatea depusă pentru a deștepta într’înșir sen­timentul național ? Sunteți de ani de zile în fruntea societății de cultură macedo­română, cu putere’nelimitată, și cu toate acestea n’ați făcut nimic pentru dânșii! Eu socotesc că strecurarea în cetățenia românească a tuturor grecozeilor, sub patronagiul societății, nu este de ajuns ca să justifice existența ei; chiar școala cu care vă săliți că ați înființat-o în Ma­cedonia, nu are drept scop propășirea, ci rivalitatea cu toate meschinăriile ei, față de cea­l­altă școală românească. S’a înființat acum câți­va ani un ziar Peninsula Balcanică, de care nici d-v. nici societatea n’au­ fost vinovați. Acest ziar avea un îndouit scop: a educa pe Armenii de aci în sensul ideilor națio­nale, pentru ca ducându-se la ei acasă să lumineze pe concetățenii lor și să se mărească numărul patrioților luminați; și al douilea de a apropia elementul ro­mânesc de cel turcesc, pe baza i­­dentității de interese. D-voastră, fără să vă preocupați de roadele pe care deja ziarul le dredea, căci provoca discuțiuni și făcea chiar pe Armenii din munții Bulgariei să dea semne de viață, ne­preocupându-vă de fostul salutar ce­­ l- ar fi avut în viitor, v’ațî unit cu câți­va grecotei, pe cari aparițiunea ziarului i­­ustura, ca să-l distrugeți, și după ce v’ațî încercat în zadar să-’mi alipiți pe celebrul Roberto Fava, v’a succes, ați triumfat. Nu credeți că o așa de mare lipsă de prevedere este vătămătoare și nedemnă de un bărbat ca d-voastră pretins politic ? Roü, foarte rău ați fă­cut. Se putea prea bine ca ziarul să nu intre în vederile guvernului, d-voastră erați dator să studiați unde este ade­vărul, și cu autoritatea d-voastră să di­­rigeți, să moderați, să sprijiniți nu să distrugeți. Vă aduceți aminte, d­­e V. A. Ure­­ch­iă, că la 1894, în Senat, ați pronun­țat un discurs celebru, în care vă fă­ceați campionul confederațiunii balca­nice pe temeiul autonomiei Macedoniei, în două numere, cu părere de réü, am respins ideia d-voastră. V’ați supărat și pe mine și pe ziar. Știți că Capcef, în afară de confederațiune, dorește același

Next