Timpul, ianuarie 1899 (nr. 1-23)
1899-01-14 / nr. 9
ANUL AL DOUĂZECI ȘI UNU - NO. o UN NUMÉR 10 BANI ABONAMENTELE in țară pe un an......................................30 lei » pe 6 luni......................................18 lei » pe 3 luni......................................10 lei Pentru străinătate, un an..........................50 lei In Paris ziarul nostru se găsește cu 0,20 b. Numărul la Agence de journaux érangers rue de Maubeuge, 69 și la toate chioșcurile. REDACȚIA șI ADMINISTRAȚIA București, lalea Victoriei — 70 IARASI PROGRAM ’ ------ Abia s’au întrunit Camerile după vacanțai și deja s’au reînceput răfuelile și tratativele între liberali. Răfuială între d-nii Fleva, N. C. Aslan și Politimos , tratative între d-nii Dim.Sturdza și Eugeniu Stătescu. De Drapeliști nu e vorbă până acum; ei sunt priviți de către guvern ca o cantitate neglijeabilă. De altmintrerea toți sunt de acord pentru a zice că situațiunea actuală a partidului nu poate dura și că se impune necesitatea unei concentrări liberale. De mai bine de două ani auzim același cântec al concentrărei și în loc de concentrare, nu vedem decât certuri și tratative. Nu e vorba, până acum această anarhie în sînul partidului nu era atât de primejdioasă, căci liberalii aveau în favoarea lor faptul că sunt la putere. Dar astăzi ei sunt aproape de alegerile generale și se tem că alegetorii îl vor întreba : Ce ați făcut cu legiunile liberale ? De aceea, în față primejdiei ce-I amenință, ideia unei împăcări a tuturor elementelor liberale se impune ca o necesitate ineluctabilă. Persoana care este chemată a prezida la această împăcare este și de astă dată d. Stătescu. De câtva timp deja acest personagiu joacă rolul unui oracol la care liberalii se duc să se inspire în momentele critice. Câmpu Lungul a devenit un fel de Dodona sau Delphi pentru partidul liberal. Când d. Sturdza, când d. Aurelian, când d. Fleva fac câte un pelerinagiu la locul sacru unde tronează Sfnxul partidului, D. Stătescu se milostivește de a veni în București, se fac tratative de împăcare, se discută câteva săptămâni și, la urma urmelor, lucrurile rămân cum erau, iar certurile lăuntrice reîncep cu mai înainte. Asta a fost viața regimului liberal de când a venit la putere și mai ales de două ani încoace. Când vorbești cu un Sturdzist, el îți zice țanțoș: «Nu avem nevoie de nimeni, mergem înainte cum suntem». Când întrebi pe un Drapelist, el respunde: «Fără noi guvernul nu mai poate merge; noi representăm elita partidului.» In tabăra flevistă guvernul actual este considerat ca pacoste pentru țară și pentru partidul liberal. Iar d. Stătescu dă din cap cu un zîmbet sardonic pe buze și, luând un aer olympian, așteaptă ca toceația puterei să-l cadă în sîn de-agata. Cu toate acestea, suntem convinși că nu vor trece zece zile și vom auzi din nou vorbindu-se de negocieri între grupările liberale. Mai este între liberali și un grup nou, care se poreclește progresist sau neo-liberal. El se compune din foștii partizani ai defunctului Cantacuzino și are de scop elaborarea unui program în vederea alegerilor generale. Neo-liberalii își zic: «Nu putem să ne prezentăm în fața alegătorilor cu mâinile goale. Bilanțul nostru reformator și legislativ este prea neînsemnat pentru ca să ne putem bizui pe dânsul; programul nostru de la Iași a rămas baltă; trebue dar să venim cu ceva nou, fie de ochii lumea, trebuie să făgăduim ceva în viitor.» Plecând de aci, grupul progresist se îndeletnicește cu alcătuirea unui program din care să-și facă o platformă electorală. E vorba de colegiul unic, de legea Casei rurale, de descentralizare și de alte reforme în sens democratic. Prin aceasta, așa zișii tineri liberali — din care unii sunt bătrâni ori—urmăresc un îndouit scop : acela de a-și pregăti, precum am zis, o platformă pentru alegerile generale și totodată de a face cu putință o apropiere între dânșii și grupările disidente pe baza unor idei mai înaintate, pe care să se oglindească în ochii țerii sub forma unui program progresist. Li s’a înfundat liberalilor cu legendele lor mincinoase ; pașopt s’a demonalizat; cu răsboiul de la 1877 și monopolizarea lui în folosul liberalilor nu mai au trecere; în cestiunea națională ei s’au întinat până în gât; le trebue dar neapărat ceva nou pentru a da o văruiala greșelilor și neomeniilor săvârșite și stârpiciunei regimului de la 1895 încoace. Se înșeală însă d-nii neoliberali dacă cred că țara se va lăsa a fi amăgită. A trecut vremea legendelor, a tiradelor democratice și a făgăduințelor vagi. Suntem pe pragul secolului al douăzecilea, care va cere partidelor și guvernelor fapte concrete, reforme sociale și economice, iar nu programe sforăitoare și iluzorii. ------------------------sau?----------------------- EDIȚIA A TREIA TELEGHAJIME Din Camera franceză Paris, 24 ianuarie Camera depitaților. Discutând articolele budgetului ministerului afacerilor streine, Camera respinge un amendament, combătut de D. Delcase, certind suprimarea ambasadei de pe lângă Vatican. Camera respinge incă un amendament al d-lui Deseante, socialist, cerând o reducere a subvențiunilor acordate instituțiunilor franceze în Orient și da care profită misionarii streini. Combătând acest amendament, d. Descasse a replicat că ar trebui, din contra, sporite aceste credite. Afacerea Preyiua Paris, 24 ianuarie Esterhazy continuă depunerea sa în fața Curții de casație. Circulă știrea, în culorile palatului de justiție, că ancheta d-lui Mazeau in privința alegațiunilor d-lui Quesnay de Beaurepaire, ar fi cu totul defaborabilă magistraților supuși anchetei. Discursul tronului sârbesc Belgrad, 24 ianuarie Discursul tronului citit la închiderea sesiunei Skupstinei, constată că activitatea acestei adunări a fost patriotică și folositoare finanțelor Statului precum și desvoltării intelectuale și economice a țării. Neînțelegerile dintre partide au dispărut. Comunicația cu drumul de fer cu Romania va da o noua desvoltare comerțulul Saraiei. Skupstina făcând mult și pentru armată, se poate privi viitorul cu încredere. Pentru pace Viena, 24 ianuarie Comitetul membrilor Camerei austriace, care formeză uniunea interparlamentară pentru tribunalele de arbitri internaționali, a acceptat o rezoluțiune, după care membrii comitetului trebui să lucreze in favoarea păcii generale și să facă astfel ca cestiunile privitoare la tribunalele de arbitri și de pace generală să se discute în viitoarea sesiune a delegațiunilor. Criza din Ungaria Budapesta, 24 ianuarie Correspondens-Bureau unguresc constată că d. Szell, deputat, a fost chemat la Viena după propunerea d-lui Banffy. Coroana a acceptat modificările condițiunilor compromisului cu opoziția, propuse de d. Szell și l-a însărcinat să sprijine silințele baronului de Banffy pentru luminarea situației parlamentare. Guvernul a remis azi reprezentanților opoziției răspunsul său la condițiunile compromisului. Situația în Austria Viena, 24 ianuarie Camera deputaților. Opoziția germană continuă obstrucțiunea sa prin citirea textuală a numeroaselor petițiuni, moțiuni și cerând apeluri nominale. Viitoarea ședință se va ține Vineri. Cutremur Atena, 24 Ianuarie Cutremurile de pământ continuă, dar sunt slabe. In Pelopones cutremurile sunt mai tari, mai cu deosebire la departamentul Riparissia unde mai multe sate au fost distruse cu desăvârșire. -----------------------vsmm-----------------------al finanțelor să nu ne lase să așteptăm până la redeschiderea Camerii și să comunice presei proiectul imprimat, ca să’l putem studia și discuta mai amănunțit în timpul vacanței. D. Pallade a făcut însă pe analfabetul : nu știa să citească în ziare orice se scria despre budget. In sfârșit s’au redeschis eiî Camerile și proiectul de budget a fost distribuit deputaților. Ziariștii așteptau să le vie și lor rendul ca să li se dea câte un exemplar, așa cum se obicinuiește de totdeauna cu toate proiectele ce se împart în Corpurile legiuitoare. Așteptare zadarnică. Gazetarii insistă pe lângă ușierii cari distribue proiectul, pe lângă deputați, pe lângă funcționarii Camerii. In zadar. Sub felurile pretexte sunt amânați. — Vi se va da mai târziu, spun unii: — Lasă că stăruiesc eu să va dea, zice câte un deputat gentil. Dar proiectul nu sosește. Abia târziu, pe la sfârșitul ședinței, se dezleagă enigma. Ziariștii află că d. Pallade, ministrul finanțelor, a dat ordin ușierilor ca nu cumva să dea în tribuna presei vreun exemplar din proiectul de budget. Ce însemnează aceasta ? Aceasta însemnează că d. ministru al finanțelor are o frică grozavă de discuția prin presă a budgetului d-sale, că se simte «cu musca pe căciulă» cum se zice în termen popular, că știe cât de vulnerabilă e prima sa operă financiară cu care se prezintă în public. Dar aceasta mai însemnează că d. Pallade e de o... naivitate copilărească. Cum ? Crede d-sa íntr’adevĕr că dacă presa nu a avut era proectul de budget, n’are să’l mai capete niciodată ? Că a scăpat cu desăvârșire de discuția din ziare ? Toate acestea trădează frica d-lui ministru al finanțelor de a da ochi cu lumea. Intr’un moment de altă... naivitate a acceptat portofoliul finanțelor, crezând că va fi tot așa de ușor să alcătuiască și să apere un budget cum nu’î era greu să scrie articole injurioase în repausata Gazeta Poporului. Numai când a venit în atingere cu cifre și cu socoteli mai grele, cu chestii budgetare și principii financiare, d’abia atunci a văzut cât de greșit își închipuise conducerea ministerului finanțelor. Și acum tremură de frică, în prevederea nădușelilor ce’l așteaptă la discuția budgetelor. Reamintim d-lul Pallade proverbul: «De ce ’țî-e frică nu scapi!» și’l povățuim să părăsească planul naiv de a nu comunica ziarelor geniala sa alcătuire budgetară. Frica d-lui Fallade Multarda d. Pallade să poată adormi acum pentru a nu se deștepta decât în ziua când se va fi terminat în Cameră votarea budgetelor. Frica ce manifestă în fața discuțiunii publice a operei sale financiare începe să devie ridiculă. La 19 Decembre a depus pe biuroul Camerii proiectul de budget pe 1899—1900. In acea zi Parlamentul a luat vacanță ; nu mai era deci timp material pentru imprimarea și distribuirea budgetului. Atunci noi și alți confrați am rugat pe d. ministru STĂTESCU REDIVIVUS D. Eug. Stătescu intră în ministerul d-lui Sturdza. Aceasta e noutatea la ordinea zilei, ce s’a colportat era in sferele politice, însuși Sfynxul a avut grija să răspândească svonul. Zilele acestea a dat la d-sa acasă mai multe dejunuri politice și, la sfârșitul fiecărei mese, a rostit următorul toast: — Comeseni! Voi accepta un portofoliu ministerial! Și invitații au aplaudat și s’au grăbit să comunice urbi et orbi marele eveniment al zilei. Pentru adversarii firești ai guvernului liberal, faptul intrării d-lui Stătescu în minister n’ar putea avea nici o însemnătate mai mare. Dacă e ministru d. Pallade, de ce n’ar fi și d. Eug. Stătescu ? Pe lângă aceasta, cel din urmă a mai fost ministru și n’ar putea, prin apucăturile sale, decât să aducă apă la moara noastră. Dar printre disidenții liberali vestea a produs o fierbere mare. Fleriștii nu sunt dintr’acei cari se tulbură așa de ușor; totuși Dreptatea apărută azi dimineață înțeapă pe d. Eug. Stătescu, reamintindu-i că altă dată a declarat că nu va intra în guvernul d-lui Sturdza decât în cazul când s’ar realiza concentrarea liberală. Or, nici gând de concentrare n’au acum fracțiunile liberale. Drapelul tace, imitând întru aceasta pilda Voinței Naționale care nu suflă nici ea nici un cuvânt de câte ori nu-’I convine să se pronunțe. In schimb se agită Drapeliștii. De când au aflat hotărîrea d-lui Eug. Stătescu, se întrunesc mereu în conciliabule secrete și discută atitudinea ce trebue să ia față’ de noul eveniment. Ei înțeleg că trecerea «fruntașului dintre fruntași» în tabăra guvernamentală ar fi o desaprobare a campaniei lor opozante, mai ales după ce tot ei au înconjurat pe d. Stătescu cu aureola unui arbitru al situației din partidul național-liberal. E car fierbere mare. Se aplică aci o zicătoare veche : un nebun aruncă o piatră în apă și sute de savanți nu sunt capabili s-o găsească. Congresul macedonean Primim din partea d-lui St. Mihăleanu următoarea scrisoare deschisă adresată d-lui V. A. Urechiă, cu privire la proiectatul congres macedonean. O reproducem pentru a împărtăși cititorilor noștri toate părerile în această însemnată chestiune. Iată scrisoarea către d. Urechiă: Stimate Domnule: Cu o nespusă mulțumire sufletească am cetit în Universul de la 13 cor. articolul semnat de dv. și intitulat «Congres macedonean», intunți fiind că văd că începe și societatea de cultură macedo-română, să se miște prin președintele ei, și al douilea fiind-că părăsiți patul de flori al optimismului necugetat și dăunător în care v’ați culcat până acum, în chestiunile naționale. Firește, pesimismul este foarte rea; cu toate acestea, în chestiunile mari, are avantagiul de a provoca gândirea la precisarea și măsurarea obstacolelor ce s-ar putea ridica în mersul și desvoltarea chestiunii, precum și la alegerea mijloacelor pentru înlăturarea lor. Dacă un astfel de pesimism ar fi încăput în sufletul d voastre, de multe rele și calamități și rușini am fi fost scutiți, iar Românismul’ din Macedonia ar fi avut rădăcini adânci și nimic nu s’ar fi putut rezolvi fără cuvântul lui. Multă dreptate aveți în acuzările pe JOI 14 (26) IANUARIE 1899 UN NUMER 10 BANI ANUNCIURI SI INSERȚII Linia 30 litere petit pag. IV........................0.40 Reclame...................... III.........................2.50 » II.........5.In Paris anunciurile se primesc la Agenția, Havas, 8 Place de la Bourse. * ------REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA București, Calea Victoriei — 7 O Circulara rusă în chestia desarmărea — Prin fir telegrafic — Petersburg, 24 ianuarie O circulară a ministrului afacerilor străine către reprezentanții puterilor, în privința cestiunei desarmării, constată că cu toată primirea călduroasă făcută primei circulări asupra acestui subiect, de către puteri și de toate clasele societății în lumea întreagă, mai multe puteri au procedat la înarmări noul, silindu-se să mărească forțele lor militare. Cu toate astea, guvernul imperial este de părere că ar fi cu putință să se procedeze la un schimb prealabil de idei între puteri, cu scopul de a pune capăt creșterii înarmător și de a prepara posibilitatea de a preveni conflictele armate, prin mijloace pacinice. Circulara propune ca program prealabil a lucrărilor conferinței: 1) O Înțelegere stipulând ca forțele armatelor pe uscat și pe mare, precum și budgetele resbelului să nu se poată spori pe un timp ce se va fixa, în vederea unui studiu eventual al reducerii efectivelor și budgetelor ; 2) Interdicția de a se întrebuința în armată și în flotă noul arme de foc, explozive noul, precum și acelea adoptate actualmente pentru puști și tunuri. 3) Limitarea Întrebuințării, în résbonele de campanie, a explozivelor de putere formidabilă. Oprirea de a se arunca proective sau explozive de la înălțimea baloanelor. 4) Oprirea întrebuințării în rozloonele navale a vapoarelor-torpiloare submarine sau plutitoare sau alte mașini distructoare de aceeași natură. Angajament de a nu construi în viitor corăbii de resbel áeperon; 5) Aplicarea în răboaiele maritime a convenției din Geneva ; C) Neutralizarea bastimentelor însărcinate cu scăparea naufragiaților în timpul sau după luptele navale; 7) Revizuirea declarației în privința legilor și obiceiurilor resbelului, elaborate în 1874 la conferința din Bruxelles, rămasă neratificată până azi; 8) Acceptarea în principiu a întrebuințării bunelor oficii ale mediațiunei și arbitragiului facultative pentru cazuri la care se pretează înțelegere în privința modului lor de aplicare. Circulara declară ca bine-înțeles că toate cestiunile privitoare la raporturile politice ale Statelor și ordinea de lucruri stabilită de tratate, vor trebui să fie cu desăvășire excluse din deliberările conferinței. Circulara termină zapid că Țarul crede că ar fi folositor ca conferința să nu se fie la capitala vreuneia din puterile mari. Petersburg, 24 Ianuarie Un comunicat al Mesagerului Oficial zice că din publicarea circularei apărută azi rezultă că guvernul n’are de gând de loc să propue un program definitiv pentru lucrările conferinței, pentru că consideră că aparține membrilor acestei întruniri de a se pronunța asupra tuturor părților acestei probleme. Guvernul a crezut de datorie numai să propue, și în mod cu totul prealabil, oarecare cestiuni ce s’ar putea lua în considerație la stabilirea în comun a programului amănunțit al conferinței. Cât despre cestiunile teehnice, se înțelege de la sine că ele vor trebui să fie elaborate în urmă cu concursul specialiștilor. O latitudine întreagă în căutarea și Î1 discuția mijoacelor eficace, în vederea de a opri creșterea excesivă a înarmărilor, înlesnind soluțiunea acestor cestiuni complexe, va contribui la stabilirea unei înțelegeri între puteri și prin urmare la realizarea practică a Mențiunilor mărinimoase ale Imperatului. ---------------------------------------------------------care le formulau, și tăcerea acelora ce -și-au ascuțit condeiul in contra lui Apostol Mărgărit, și pornirea Armânilor care cer împământenirea de interes, este deopotrivă vinovată. Recunoscând și revindecând pentru mine o largă parte de vină pentru tăcerea mea, pe care nici lipsa de mijloace nu o poate justifica, nu pot să nu disculp pe Armâni în fața marelui public. Să mă iertați dacă în disculparea ce voi încerca să fac, nu țin tonul bizantin cu care v’ați deprins în comitetul societății, ci pe acela al adevărului brutal, fără înconjur, fără menajare, cu care m’am deprins și care ’mi-a atras dușmănii mari, peste care trec bucuros când este vorba de datorie. Pentru ce acuzați pe Armâni ? Pentru că n’au sentiment național ? Pentru că se uită cu mâinile în sîn și lasă pe Bugarî să opereze în liniște ? Dar pentru D-zeu, cine s’a ocupat să facă educațiunea națională la Armâni ? Ce ați făcut d-voastră ca să aduceți la cunoștința de sine pe acești Români de sânge și de nume, iar în realitate numai creștini? Am avut școli românești în Macedonia, câteva zecimi. Dar chiar dacă am admite că aceste școli au fost la înălțimea menirei lor și nu au fost numai pe hârtie și în budget, ele erau insuficiente pentru sutimile de sate și centre românești. Cine și-a dat osteneala vre odată să cugete la mijloacele prin care s’ar putea face ca școala românească să fie nu un lux ci o necesitate, pentru ca populațiunea română de acolo, în loc să întrețină, de nevoie, școli grecești, să plătească pe cea românească? D-voastra la 1880, in loc să vă gândiți la organizare, la mijloace de propășire, ați născocit pe un Apostol Mărgărit, ’I-ați dat cu un entuziasm juvenil totul pe mână. Tați lăsat să se întreacă în necinste și în trădare. Mai mult încă , când tineri de aci ați încercat să demascheze pe om, tot d-v. ’l-ați îmbrățișat, ’l-ați apărat, ’l-ați sprijinit, ba încă nu v’ați dat îndărăt de la odiosul minciunii, desemnând pe adversarii creaturei d-voastre ca pe niște intriganți ordinari, vânduți Grecilor și mai târziu Slavilor, ca dușmani ai Episcopatului românesc! Réți, foarte reu ați făcut, domnule V. A. Urechiă! Ați dat îndărăt Românismul in Macedonia cu douăzeci de ani cel puțin, apatie ați semănat, apatie culegeți astăzi. Să trecem acum la Armânii cari petrec aci în țară, al căror număr nu se poate preciza, dar care este destul de însemnat, pentru ca să pună umărul cu succes la urnirea oricărei idei. Ce ați făcut dintr’înșii? Care este activitatea depusă pentru a deștepta într’înșir sentimentul național ? Sunteți de ani de zile în fruntea societății de cultură macedoromână, cu putere’nelimitată, și cu toate acestea n’ați făcut nimic pentru dânșii! Eu socotesc că strecurarea în cetățenia românească a tuturor grecozeilor, sub patronagiul societății, nu este de ajuns ca să justifice existența ei; chiar școala cu care vă săliți că ați înființat-o în Macedonia, nu are drept scop propășirea, ci rivalitatea cu toate meschinăriile ei, față de cealaltă școală românească. S’a înființat acum câțiva ani un ziar Peninsula Balcanică, de care nici d-v. nici societatea n’au fost vinovați. Acest ziar avea un îndouit scop: a educa pe Armenii de aci în sensul ideilor naționale, pentru ca ducându-se la ei acasă să lumineze pe concetățenii lor și să se mărească numărul patrioților luminați; și al douilea de a apropia elementul românesc de cel turcesc, pe baza identității de interese. D-voastră, fără să vă preocupați de roadele pe care deja ziarul le dredea, căci provoca discuțiuni și făcea chiar pe Armenii din munții Bulgariei să dea semne de viață, nepreocupându-vă de fostul salutar ce l- ar fi avut în viitor, v’ațî unit cu câțiva grecotei, pe cari aparițiunea ziarului iustura, ca să-l distrugeți, și după ce v’ațî încercat în zadar să-’mi alipiți pe celebrul Roberto Fava, v’a succes, ați triumfat. Nu credeți că o așa de mare lipsă de prevedere este vătămătoare și nedemnă de un bărbat ca d-voastră pretins politic ? Roü, foarte rău ați făcut. Se putea prea bine ca ziarul să nu intre în vederile guvernului, d-voastră erați dator să studiați unde este adevărul, și cu autoritatea d-voastră să dirigeți, să moderați, să sprijiniți nu să distrugeți. Vă aduceți aminte, de V. A. Urechiă, că la 1894, în Senat, ați pronunțat un discurs celebru, în care vă făceați campionul confederațiunii balcanice pe temeiul autonomiei Macedoniei, în două numere, cu părere de réü, am respins ideia d-voastră. V’ați supărat și pe mine și pe ziar. Știți că Capcef, în afară de confederațiune, dorește același