Timpul, iunie 1899 (nr. 120-144)

1899-06-10 / nr. 129

ANUL AL DOUĂ­ZECI ȘI UNU — NO. 129 UN NUMAR 10 BANI ABONAMENTELE In țară pe un an...................................30 lei » pe 6 luni...................................18 lei » pe 3 luni...................................10 lei Pentru străinătate un an . . . . 50 lei In Paris ziarul nostru se găsește cu 0,20 b. Numărul la Agence de jommaux étr­angers rue de Maubert, 69 și la toate chioșcurile. REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA București, Calea Victoriei — 70 EDIȚIA A TREIA­ ­ A SI­ SLATINA . In toate vremurile, în toate so­cietățile omenești au fost, sunt și vor fi elemente neasimilabile, e­­lemente de desordine, care nu găsesc nici în propria lor conști­ință un friü la lăcomia patimelor și nici în așezămintele sociale o frică suficientă. Din aceste elemente se recru­tează vrăjmașii sociali botezați de pe vremuri haiduci sau anarh­iști. Cuvintele variază, aparența se schimbă, fondul este tot­dea­una același : sunt membri ai societă­­ței cari neputându-se pune de a­­cord cu așezămintele ei, se în­cearcă să o distrugă. Fenomenul este vechili ca lu­mea. In epoca noastră însă numă­rul lor a sporit din o mulțime de considerații, care ar fi de prisos să le examinăm acum. Nu este clar de mirare că avem și noi socialiști și anarh­iști. Zi­cem dinadins socialiști și anar­­h­iști, căci față de ordinea legală a Statului deosebirile de nuanță între aceste două secte deopotrivă vrăjmașe Statului, nu au nici un fel de interes. Ar fi copilărie să ne jelim că avem socialiști și anarh­iști, tot așa de copilărie ca și când ne-am desnădăjdui fiind­că sunt epidemii, boale și morți premature. Dacă însă existența unor ele­mente anti-sociale este lucru ine­vitabil, apărarea societății în con­tra acestor elemente este fără de asemănare cea dintâigl datorie a Statului. De aceea noi am spus încă din Noembre anul trecut, atunci când la Iași d. Dim. Sturdza a înve­derat tuturor alianța sa cu parti­dul socialist, că a săvârșit o crimă pentru care este absolut imposibil să fie iertat vre­odată și am și proo­rocit că foarte repede această crimă va fi plătită de țara întreagă. Singurul lucru pe care nu­ l-am putut prooroci este că plata se va face la Slatina. Știm că mulți dintre ai noștri au memoria cam scurtă și de a­­ceea ținem să le readucem amin­te azi șirul dovezilor față de au­torul intelectual — intelectual în sens de cod penal numai — al nenorocirilor de la Slatina. In Octombre 1898 Dimitrie Sturdza, prim-mi­nistru al Româ­niei, începe campania comunală electorală la Iași în alianță cu so­cialiștii, cărora le dă locuri în consiliile comunale din Iași, Vas­­luiu, Bârlad, Galați, Ploești, Zim­­nicea.... aci le dă chiar prepon­derența. In Cameră Dimitrie Sturdza spune că socialiștii sunt tineri cu idei generoase, iar la Iași Pro­paganda d-lui Mârzescu, cel mai intim prieten al d-lui Sturdza, spune­ că socialiștii sunt aripa stângă a partidului național-li­­beral. Tot în Cameră d. M. Pherekv­«y­de, care mai târziu a schimbat-o cu totul, cere iertare d-lui V. Mor­­țun că i-a scăpat limba și a taxat pe socialiști drept dușmani ai societăței. Tot în Cameră d. Dim. Sturd­za a scăpat o vorbă pe care am notat-o cu toții și care s’a ade­verit acum. D-sa a spus că soci­aliștii s’au pripit, că organizația lor de cluburi prin sate a fost fă­cută în credința că vor fi alegeri chiar în iarnă și că, dacă nu s’ar fi pripit, unii dintre ei s’ar fi a­­les în Cameră. d. Acesta fusese dlar cartelul între Sturdza și socialiști , socia­liștii să-­l ajute în alegerile co­munale și de Sturdza să le ce­deze câte-va colegii al treilea. Nu numai atât. In prepararea acestor alegeri socialiștii erau să fie lă­sați slobozi să agite țărănimea pentru­ ca opoziția, îngrozită de această agitație, să nu mai în­­drăsnească să lupte în contra gu­vernului Sturdza. O arvană se și dedese prin numirea în funcții administrative a câtor­va socia­liști de frunte, de pildă a faimo­sului Giulea la direcția prefectu­rei din Dolj, de unde redacta ga­zeta anarh­istă din localitate și otrăvea întreg județul. Plan îngust, meschin, răută­cios și lipsit de ori­ce preve­dere, ca toate întreprinderile d-lui Sturdza. De aceea mare dreptate a avut d. Nădejde când a exclamat în Lumea Nouă de la sfârșitul anu­lui 1898 că de aci înainte se des­chide o eră nouă pentru socia­lismul român. Evident că s’a deschis o eră nouă. Pe câtă vreme socialiștii erau considerați de ambele partide po­litice drept ceea­ ce trebue să fie considerați, dușmani ai Statului, ei n’au îndrăsnit să-­și ducă ve­ninoasa lor propagandă de­cât în puțin numeroasele populații u­­rb­ere de la orașe, în cea mai mare parte străine, și printre co­piii din­ unele școli. De aceea multă vreme oamenii politici se­rioși mai mult rîdeau de­cât se temeau de socialiști. Din ziua însă în care șeful unuia din cele două partide de guvernă­mânt a recunoscut pe socialiști drept partid politic ca ori­care altul, drept partid cu care nu este nici rușinos, nici criminal să stai alături, lucrurile s’au schimbat și socialiștii au îndrăsnit să-și mute teatrul operațiilor, să se ducă în mijlocul sătenilor naivi și lesne crezători și făgăduind pământuri și dijma din zece una, să sape în­săși temelia ordinei și să prepare acea destrucție a întregei civili­zații omenești care este fondul in­tim, scopul conștient sau incon­știent al tuturor acestor vrăjmași ai societăței. Și s’a ținut lanț și a mers re­pede otrăvirea populații­lor noastre. Cluburile socialiste la țară, la început văzute cu favoare de către d. Sturdza, s’au înmulțit așa de repede încât chiar el, sau mai bine d. Phierekyde, a trebuit să intervie și să le desființeze, bine înțeles în manifestația lor exterioară, căci opera internă de corupere a sufle­­telor nu se desființează tot așa de repede. Au venit apoi tulburări agrare, cele mai vii tocmai în județul Olt. Au venit faimoasele petiții despre care ne este un fel de rușine na­țională ca să le explicăm. Au venit candidaturile socialiste la colegiul III de Cameră, cele mai multe susținute indirect de adversarii noștri. Au venit în sfârșit ceea­ ce era fatal să vină : revolta agrară ne­­ascunsă sub alt­ceva , cererea de pământuri și de dijme fanteziste făcută în masă și cu violență. Desigur că ar fi fost imposibil ca asemenea nenorociri să nu cază și asup­ra României. Afir­măm însă că fără de politica cri­minală a d-lui Sturdza, de neno­rocirile acestea am fi fost scutiți, mulți, mulți ani încă. Și acum, când am fost nevoiți să menținem ordinea fără de care nu este posibilă viață socială, Vo­ința Națională, organul d-lui Sturdza, ne acuză, după cum ne-a acuzat și la 1888, când iarăși în urma guvernărei colectiviste des­trăbălate s’au produs desordine care au trebuit să fie potolite. Această ultimă dovadă a relei credințe colectiviste nu ne miră. Lor le este firească purtarea aceasta. Când astă­ iarnă d. Pherekyde a anunțat în Cameră că va lua mă­suri ca să împedice desordinele la țară, noi am declarat și la Ca­meră și în presa conservatoare că îi vom da tot sprijinul și toată aprobarea. Și nu poate fi nici o îndoială că, grație acestei atitu­dini reale și patriotice a noastră, meseriașii în agitații s’au răspân­­dit fiind­că ținem să se știe că nici­odată pleavele sociale nu vor îndrăsni să se miște dacă nu se vor simți îngăduite de către unul măcar din partidele politice ale țarei. Astă­zi colectiviștii se poartă alt­fel. Încă o dată nu ne mirăm. Așa au fost și așa vor rămâne. Ne vom face datoria și singuri. Azi ne-am făcut datoria, rea­mintind că izvorul tulburărilor de acum stă în criminala și nesoco­tită alianță socialisto-sturdzistă de acum câte­va luni. ---------------------------------------------------------­ TEL­EGR­A­­ VI­E Din Camera italiană Roma, 20 iunie Camera deputaților.­După desbateri prelun­gite din cauză de obstrucțiune, Camera decide să discute mâine propunerile privitoare la re­forma regulamentului Camerei. Incidentul din Iablovița Belgrad. 20 iunie încă nu se cunoaște numărul victimelor din luptele de la 14 și 1­5 iunie, dar pare că este considerabil în ambele părți. Cercurile oficiale pretind că acum este sta­bilit că planul de atac a fost preparat de un maior și de alți ofițeri turci, cari se întruniseră în casa unui faimos tâlhar albanez. Viena, 20 Iunie Corespondența Politică află că d. Sinoviev a fost însărcinat să se asocieze cu demersurile representantului Austro-Ungariei la Constan­­tinopol, în privința incidentelor de la granița sârbo-turceascä. -------------------------*mm*....................­.......­ BALOTAGIILE DE BRI COLEGIUL I DE SENAT BacăU Alegători înscriși. . .­­203 Votanți..........................137 Buletine anulate ... 4 Leon. Sachelarie, lib. 83 ales Tomna Rafael cons. 53 r­ovint­ii. Alegători înscriși. . . 372 Votanți..........................200 Buletine anulate ... 4 1. Plesnită cons. 108 ales Dim. A. Laurian jun. 97 Gorj Alegători înscriși. . . 210 Votanți..........................150 Buletine anulate ... 1 Const. C. Gărdescu cons. 85 ales Dim. Dobascu lib. 04 mehedinți Alegători înscriși. . . 279 Votanți..........................205 Buletine anulate ... 0 Al. Far­ca, jun. 115 ales Dim. A. Sturdza lib. 90 Neștiuții Alegători înscriși. . .119 Votanți............................80 Buletine anulate ... 4 Const. V. Andrieș cons. 51 ales Nicu Albu lib. 25 Prahova Alegători înscriși. . . 489 Votanți..........................379 Buletine anulate ... 0 Ștefan D. Greceanu cons. 247 ales Dim. A. Sturd­­a lib. 123 N­.­Sărat Alegători înscriși. . .210 Votanți..........................147 Buletine anulate ... 5 Gh. G. Lupescu lib. 142 ales N’a mai fost nici un alt candidat. ---------------------—-----------------------­ JOI 10/22 IUNIE 1899 UN NUMÉR 10 BANI anunciurTIT inserții Linia 30 litere petit pag. IV . . . 0.40 Reclame . ... » III . . . 2.50 » ...*•» II . . . 5.—__ In Paris anuncidrile se primesc gtnțta Havas, 8 place de la Boursey^' ': REDACȚIA ȘI ADMINISTRAU București, Calea Victoriei — 70 PRIVIA PEDEAPSA Cu ziua de asta­zi s'au terminat o­­perațiile electorale pentru Corpurile le­giuitoare, căci n’a mai rămas să se facă de­cât un singur balotagiu la colegiul II de Senat. Din șeapte balotagii care s’au produs la colegiul Intern pentru Senat, trei au dat senatori ai opoziției, dintre cari două aleși un cartel cu partidul conservator și unul prin propriile sale puteri. Ast­fel toate nuanțele întrunite ale opoziției la Senat vor reprezintă cel mult două­zeci și două de scaune, a­­dică o cincime a maturului Corp. Partidul nostru poate fi pe deplin sa­tisfăcut de rezultatul final al alegerilor. El dispune în ambele Corpuri legiui­toare de o majoritate compactă, dar există și o minoritate de control. Acest resultat­­ l-a urmărit partidul conserva­tor de la început. Din balotagiile pentru Senat reiese un fapt mai important, de o însemnă­tate morală destul de mare pentru a fi relevat. Acest fapt este căderea desăvârșită a d-lui Dimitrie Sturdza care candidase în mai multe colegii de Cameră și de Senat și rămăsese un­­ balotagiu la co­legiul I senatorial de Prahova și la a­­cela de Mehedinți. Această cădere semnificativă al șefului colectiviștilor este un act de dreptate din partea corpului electoral. Ea era pe deplin meritată față cu gre­șelile și neomeniile­­ săvârșite de acest om fatal cât timp a stat la putere. De almintrelea, opinia publică s’a rostit cu prilejul alegerilor în privința fracțiunei colectiviste care ușurpase di­recțiunea partidului liberal. Afară de delfinul colectivităței, d. Ionel Brătianu, care a fost ales la Gorj cu ajutorul con­stituționalilor, nici un bărbat mai cu vază al fostului regim n’a isbutit a pă­trunde în Parlament. Alegătorii liberali au ținut a arăta că rămășițele partidului lor nu mai recu­nosc șefia d-lui Sturdza și au dat vo­turile lor representanților grupului dra­­pelist, alegând mai mulți bărbați de va­loare ai grupului, ca domnii Aurelian, Emil Costinescu, Em. Porumbaru; s'au ales apoi și câți­va liberali din grupa­rea democratică. Ast­fel alegerile au ca­racterizat perfect și cu multă dreptate sâmburele unei noul formațiuni a par­tidului liberal, în afară de loteria sturdzistă. Căderea desăvârșită a d-lui Sturdza, cu toate opinielele partizanilor săi, a pus vârf acestui curent, care s’a mani­festat cu putere în contra regimului de tristă memorie a loteriei colectiviste. A fost chiar o ciudată coincidență că verdictul definitiv al corpului electoral a fost pronunțat a doua zi după răs­coala de la Slatina. Poate că scenele sângeroase la care a dat loc nebuna și criminala încercare socialisto-colectivistă a contribuit întru ceva la căderea șefului colectivității. Este chiar firesc ca acela care a fost autorul alianței monstruoase dintre un partid de guvernământ și un grup de dușmani ai societăței și ai ființei Sta­tului, să-­și primească pedeapsa cuve­nită în momentul când crima sa poli­tică își produce roadele fatale. Căci nu trebue să uităm că cele în­tâmplate la S­atina nu sunt de­cât con­secința fatală a politicei criminale pe care a inaugurat-o d. Dimitrie Sturdza când a favorizat întinderea socialismu­lui agrar în mai multe județe. Mai mult , regimul trecut a făcut tot ce a putut pentru a slăbi prestigiul au­­torităței în comunele rurale. Acolo unde era o sub-prefectură pentru zece co­mune, el a întrunit trei­zeci și chiar patru­zeci de comune într-o sub-prefec­tură, ast­fel că privigherea eficace a devenit cu neputință, un singur sub­prefect neputând să ocârmuiască pe o întindere care­­ une­ori este de 50 kilo­metri. Gendarmeria a fost redusă în mod im­prudent și efectele bine-făcătoare ale in­­stituțiunii au fost paralizate. Tot așa s’a făcut și cu judecătoriile de plasă, învățământul rural s’a lăsat a fi in­fectat de veninul socialist, ast­fel că in­stitutorii au devenit pe unele locuri pro­pagandiștii cei mai aprigi ai socialis­mului. Iată opera criminală a d-lui Dimitrie Sturdza și a regimului său. După ce a întinat Biserica, a revoltat conștiința națională, acest om fatal a fost unealta celei mai periculoase agitări, ocrotitorul celei mai rău-făcătoare pro­pagande. Dimitrie Sturdza este marele autor in­telectual al agitațiunilor agrare și al răs­­pândirea socialismului în satele noastre. Sub oblăduirea sa s’a făcut organiza­ția cluburilor socialiste în sate, organi­zație fără de care toate cele petrecute de atunci încoace ar fi fost cu neputință. Căderea electorală a acestui om este prima pedeapsă pe care i-o aplică opinia publică. Suntem siguri că bunul simț al po­porului român îi va da o pedeapsă și mai mare, îngropându’i cu desăvârșire politicește. EROUL ZILEI Cine este d. Al. Bogdan-Pitești, e­­roul zilei și ațîțătorul sătenilor din ju­dețul Olt ? Nu-’i vom publica biografia, dar vom reproduce aci un fapt­ divers din ma­rele ziar parisian Le Temps. In Au­gust 1894 ziarul acesta publica urmă­toarele, reproduse atunci în Timpul: „Un anume Bogdan, supus român, în vârstă de 26 ani, a comis numeroase es­crocherii, grație unui semn—passe-partout— ce ’și-a procurat de la prefectura poliției, dându-și calitatea de corespondent al Jurna­lului de Geneva. El a sosit de la Geneva la Paris, sunt vre-o 18 luni, si a servit cu îndemânare de acel semn pentru a inspira încredere hote­lierilor, restauratorilor, birjarilor, scurt tu­turor furnizorilor, și ducea un mare tren fără a scoate din pungă o centimă. Când hotelierul, căruia datora 7 sau 8 mii de lei, refuză de a-­i mai face credit, Bogdan închirie un apartament în strada La Ro­chefoucauld și ’1 mobilă tot pe credit. Aci el primi vizita unuia din creditorii pe care îi lăsase la Geneva. Bogdan îl primi cu brațele deschise, îl făgădui că­’l va plăti și ’l duse să prân­zească la un mare restaurant de pe bule­varde. Cina fu abundentă și veselă; la de­șert însă Românul se eclipsă subt un pre­text oare­care și nu mai reapăru, lăsând pe socoteala creditorului său sarcina de a plăti o notă respectabilă. Indignat de acest procedeu, Genovezul adresă o plângere contra lui Bogdan, care fu arestat, în urma cererei de extrădare făcută de guvernul elvețian. Când aflară de această catastrofă, credi­torii parizieni ai lui Bogdan, cari păstra­seră până acum speranța de a-și încasa da­toriile, se hotărîră să formuleze și el o plângere și se opuseră la acordarea extră­­dării. Excrocheriile lui Bogdan se ridică la suma de 25.000 lei. Acest Bogdan este același care, a doua zi după executarea lui Vaillant, s-a dus la cimitirul Ivry și a depus flori pe mormîn­­tul anarhistului, în numele ziariștilor el­vețieni.“ Acestea le publica Le Temps în Au­gust 1894. După câte­va zile a apărut o notiță oare­cum rectificatoare în alte ziare pari­­ziane și Timpul, care reprodusese no­tița de mai sus, ’,și-a făcut o datorie de gazetă conștiincioasă semnalând și recti­ficarea. Trebue relevat însă faptul că Le Temps n’a rectificat nimic. * * * Mai putem adăuga următoarele amă­­nunte pozitive: Din rapoartele oficiale ale polițiilor din Paris și din Geneva resultă că in Aprilie 1891 judecătorul de instrucție din Geneva a lansat un mandat de a­­restare în contra lui Bogdan-Pitești pentru delictul de escrocherie. In 10 iulie 1894, în urma unei plân­geri colective a mai multor negustori păcăliți pentru suma de vr’o 5000 lei, s’a lansat un nou mandat de arestare în contra lui Bogdan-Pitești, care a fost arestat la Paris. Guvernul elvețian a cerut estrădarea lui Bogdan Pitești, însă familia acestuia despăgubind pe victime, acestea și-a fi retras plângerea. Bogdan-Pitești a fost până acum ex­pulzat din Belgia, din Elveția și din Franța pentru anarh­ism. A fost implicat în afacerea anar­his­­tului Vaillant, insă nefiind probe sufi­ciente în contra sa a putut scăpa. Intr’un act oficial al departamentului de justiție și de poliție din Geneva găsim următoarea concluzie in privința lui Bogdan Pitești : «Somm­e toute, Bogdan est un escroc, double d’un anarchiste.» Acesta este eroul zilei, pe care unii îl apără și’l slăvesc, de­sigur în necu­­noștință de cauză. ------—--------------------------

Next