Timpul, noiembrie 1899 (nr. 245-268)
1899-11-25 / nr. 264
S .v ANUL AL DOUĂZECI ȘI UNU — No. 264 EDIȚIA A TREIA im—1 Htr----rn Tamiiiin Minin namnimimi—1 UN NUMEE 10 BANI ABONAMENTELE In țară pe un an....................................30 lei » pe 6 luni....................................18 lei » pe 3 luni....................................10 lei Pentru străinatate un an .... 50 lei In Paris ziarul nostru se găsește cu 6,20 b. Numarul la Agence de joumaux étrangere rue de Maubert, 69 și la toate chioșcurile. REDACȚIA Șl ADMINISTRAȚIA iurești, Călea Victoriei — 70 TIMPUL JOI 25 NOEMBRE (7 D-BRE) 1899 UN NUMÉR 10 BANI ANUNCIURI SI INSERȚII Linia 30 litere petit pag. IV ... . 0.40 Reclame . ... » III . . » . ...» II . In Paria anunciurile se primesc la Agenția Havas, 8 place de la Bourse. REDACȚIA Șl ADMINISTRAȚIA București, Calea Victoriei — 701 a «an BBMaHAHB« OPERA GUVERNULUI S’aU plâns gazetele de opoziție că guvernul n’a făcut nimic în tot timpul vacanțiilor, că n’a pregătit opera legislativă pentru sesiunea parlamentară. Le-am răspuns că se înșeală în criticele lor, știind bine că membrii guvernului s’au preocupat tot timpul de nevoile țărei și de mijloacele de a îndruma țara pe adevărata cale a progresului. Acum, opoziția a avut prilej să constate că d-ni î î miniștri nu ’și-au pierdut vremea în zadar. Sunt d’abia zece zile de când s’au deschis Corpurile legiuitoare, discuția răspunsului la Mesagiu nici nu este încă începută și guvernul a și depus în Parlament o serie de proiecte de legi din cele mai importante. Așa, d. președinte al consiliului și ministru de interne a depus proiectul pentru modificarea legei telegrafo-poștale; d. ministru al finanțelor a depus trei proiecte, și anume : 1. pentru modificarea legei asupra timbrului și taxelor de înregistrare; 2. pentru modificarea legei patentelor ; și 3. pentru înființarea taxei de 5 la sută asupra retribuțiunilor funcționarilor Statului și administrațiunilor particulare; d. ministru al lucrărilor publice a depus proiectul pentru modificarea legei căilor ferate de interes local și în cursul acestor zile se vor mai prezintă Parlamentului și alte proiecte de legi tot atât de importante. Faptul că membrii guvernului v a fi depus aceste proiecte îndată după deschiderea Camenilor dovedește două lucruri: Intern, că domniile lor s’au folosit de vacanții spre a se ocupa serios de nevoile țării și au făcut studiile amănunțite ce comportă elaborarea unor proiecte de legi așa de importante cum sunt cele ce se cunosc până acum și se vor mai prezintă zilele acestea ; al douilea, că guvernul vrea să lase reprezentanților țării timp suficient spre a studia și ei aceste proecte în toate amănunțimile lor și a contribui apoi cu luminile lor la crearea unei opere desăvârșite. Sub raportul acesta, ca și sub multe altele, partidul conservator s’a deosebit totdeauna de adversarii săi politici. Liberalii au întrebuințat mereu sistemul de a prezintă oamenilor proecte nestudiate, de a le prezintă în ultima oră, de a năbuși discuțiunea publică și de a impune majorităților vederea lor grabnică și fără modificări. Noi am procedat și procedăm astfel: proiectele guvernelor conservatoare sunt totdeauna fructul unor studii serioase și amănunțite, se depun la timpul cuvenit spre a fi cercetate și de reprezentanții țării din Parlament, iar discuția lor publică se face cât mai larg și mai aprofundat. Aceasta, pentru că noi nu considerăm pe aleșii cetățenilor drept niște funcționari plătiți spre a forma corul guvernului, ci drept oameni liberi și cu liber arbitru, chemați să-și dea concursul inteligent și desinteresat la opera de regenerare și de propășire a patriei. Partidul conservator mai are și o altă calitate, prin care se deosibește de adversarii săi politici : curagiul de a sacrifica interesele momentane ale popularității în profitul intereselor durabile ale țării. De câte ori nevoile reclamau reforme mari, dintre acele care pot servi unei opozițiuni nescrupuloase drept arme de luptă aprinsă contra guvernului, ministerele conservatoare n’au ținut nici o dată seamă de mijloacele de a’și prelungi șederea la guvern, ci au apucat totdeauna taurul de coarne preferind să cadă în luptă, să-și sacrifice popularitatea efemeră, decât să neglijeze ceea ce pretind interesele țării. Așa și acum. Guvernul actual știe prea bine că opera ce vrea să realizeze e una dintre acelea pe care opoziția o poate exploata cu zgomot spre a făuri campanii de răsturnare. Se și aude preludiul acestei orchestre wagneriane. Guvernul însă nici nu se sperie, nici nu va face cel mai mic pas înapoi. Ceea ce a întreprins nu este rezultatul unei inspirațiuni momentane, ci opera unor studii lungi a situației noastre economice și financiare, studii care au dovedit că a merge înainte pe calea nepăsării de până acum însemnează a ne apropia de prăpastie. Guvernul e deci ferm hotărît să întrebuințeze toată puterea sa de convingere spre a dovedi și majorității și minorității din Parlament, și în același timp și țării, că ceea ce le cere a devenit o necesitate de neînlăturat. Și simțimântul înălțător al îndeplinirea unei datorii de prima ordine îi va da, sperăm, puterea să convingă și să învingă. Va fi acum și pentru opoziție un prilegiu de a arăta țării ce fel de sentimente nutrește dorul de a contribui cu luminile ei la desăvârșirea unei opere folositoare țării, sau dorința de a ajunge mai curând la putere prin sacrificarea intereselor patriei ? Dacă ar trebui să judecăm după limbagiul ziarelor care reprezintă grupările din opoziție, răspunsul ar fi gata. Rămâne să vedem, însă mai târziu dacă politica din redacții va deveni și politică din Parlament. ------------------------«[-8K4#-----------------------TELEGRAME Procesul complotului Paris. 5 Decembre Procesul de la înalta Curte. — Audiența de la 5 Decembre. D. Ménard își reia locul pe banca advocaților, conform avizului decanului advocaților. D. Deroulède lipsește și azi. După ascultarea unor martori fară importanța, se ascultă pe d. Hennion, comisar de poliție, al cărui raport voluminos a servit de bază acuzațiunei. D. Hennion desvoltă raportul său. Advocații și acuzații contesta numeroase puncte și pun multe întrebări martorului. Acesta refuzând să răspunza la o întrebare, d. Evain desvoltă concluziuni tinzând a declara că rapoartele de poliție nu pot sluji drept probă. Procurorul general combate aceste concluziuni. Audiența publică se ridică și Curtea deliberează. La reluarea audienței, Curtea suspendă pe trei luni pe advocatul Hornbostel, pentru injurii contra senatorilor și respinge concluziunile d-lui Evann. Escadra franceză în Orient Paris, 5 Decembre In consiliul de miniștri care a avut loc la Elyseü, d. Delcassé a anunțat că amiralul Fournier, după o ședere de o săptămână la Constantinopol, pleacă astăzi la Sebastopol ca să facă o vizită amiralului Tyrton. -------------------------KRXSH------------------------ T MODIFICAREA LEGEI CAILOR FERATE DE INTERES LOCAL Expunere de motive Rețeaua căilor noastre ferate actuale pe care Statul o posedă în totalitate, a ajuns la o desvoltare satisfăcătoare, deoarece în decursul anului viitor vom dispune de 3.254 kilometri de cale ferată, din care numai 32,5 kilometri sunt cu cale îngustă. Din acest punct de vedere țara noastră, deși cu mari sacrificii, deoarece s-au cheltuit aproape 800 milioane până în present, a ajuns însă să-și asigure comunicațiunea între toate orașele principale, să aibă șase legături cu străinătatea prin linii ferate și opt alte prin porturi, legate cu aceeași rețea ferată, și să nu rămână nici un județ și nici o regiune mai fertilă care să nu fie deservită de o ramură a acestei rețele. Se cunosc de toți ușurările aduse exporturilor și comercialui nostru și ridicarea valoarei proprietăței imobiliare din România, ca rezultat al creșterei acestei rețele ferate. Totuși cheltuelile făcute de Stat prin împrumuturi în străinătate fiind și de altă natură, am ajuns ca datoria publică să fie crescută la o sumă astfel încât să nu mai permită, pentru câtva timp cel puțin, ca Statul el însuși să’și mărească rețeaua sa ferată. S’a crezut necesar, dar, nu numai în present, dar de acum cinci ani, a se face o lege în vederea construirei și exploatărei căilor ferate de interes local, "datorite inițiativei private. Aceste căi ferate, de fapt, se pot împărți în două categorii: în căi ferate care să constitue o prelungire și oarecum o complectare a rețelei noastre actuale și să servească și pentru cărăușie publică, și altele de interes cu totul particular, care să deservească minele, carierele, stațiunile balneare, fabricele sau exploatațiunile de orice natură, putând și ele, la rîndul lor, să fie sau nu legate cu rețeaua noastră, fără ca să facă totuși un serviciu de cărăușie publică. E natural să fie în lege oarecare puncte comune, care privesc ambele aceste două neamuri de căi ferate, cel puțin din punctul de vedere al siguranței publice. Legea și regulamentul vor trebui să fie mai explicite și mult mai amănunțite în ceea ce privește categoria întâia, trecând mai ușor asupra disposițiunilor privitoare la categoria a doua. Legea căilor ferate de interes local a fost schimbată, nu mult după votarea sa. Astfel că legea promulgată la 10 Aprilie 1895 totuși fu modificată la 30 Mai 1898. Deosebirea între prima și secunda lege consistă, în special, în faptul că în legea de la 1898 se reserva pe seama Statului numeroase căi ferate, de teamă ca ele, lăsânduse inițiativei private, să nu aducă un prejudiciu veniturilor realizate de Stat prin rețeaua ce o posedă. Cestiunea, din punctul de vedere al riscului ce Statul poate să încerce prin aceste construcțiuni de linii ferate noul, lăsate inițiativei particulare, când ele, după cum am pus în actualul proect de lege, nu ar fi în adevărat „vătămătoare intereselor generale ale Statului sau apărării naționale“, poate fi ușor discutată. Ceea ce este positiv e că, pentru ca Statul să poată construi și înzestra această nouă rețea de căi ferate de 1.700 kilometri, pe care o oprește pe seama sa prin legea în vigoare, ar trebui să cheltuiască încă cel puțin 500 milioane, sumă prea mare față cu budgetul țării și față mai ales cu datoria actuală. De altfel, dacă orice linie, care ar presinta oarecare foloase, o vom reserva-o pe seama Statului, cum voim ca inițiativa particulară să mai poată întreprinde ceva ? Nimeni nu va risca, fără foloase posibile, capitalul său, și în acest caz nu vom putea multă vreme încă să complectăm rețeaua noastră ferată, cu toate că zilnic fiecare regiune intervine cu cereri de această natură. Iată de ce, în virtutea acestei legi, nu s’au aprobat decât următoarele cinci concesiuni : 1) Concesiunea G. Vernescu, de la Baiade-Aramă la Turnu-Severin (Mehedinți); 2) Concesiunea Schileru, de la Târgu- Jiului la Schelea (Gorj) ; 3) Concesiunea Basilescu, de la București la Bucureștii-Nouă (Ilfov) ; 4) Concesiunea d-nei Lecca, de la Răcătan la Viforeni (Bacău); 5) Concesiunea Ștefănescu Savvigny, de la Boboc la Meledic (Buzéu); și putem adăuga că nici una din aceste linii nu s’a putut executa din causa disposițiunilor prea grele ale legei m vigoare. Dacă voim să ajungem la un rezultat mai practic, e natural ca legea noastră să fie mai largă, astfel ca inițiativa particulară și capitalurile să fie mai asigurate de a duce la un bun sfârșit o întreprindere de o asemenea natură. In legea, pe care am onoarea o vă prezenta, afară de restricțiunile de la art. 4, cari sunt reduse la proporțiunile normale ce se pot impune în astfel de împrejurări, se prevăd, pe lângă alte mici schimbări, patru adaosuri noul, și anume: am prevăzut mai intein, la art. 13, ca, după 90 ani, linia să rămână de la sine, în proprietatea Statului, afară numai de materialul rulant pe care, în articolele următoare, s’a indicat modul de cumpărare. S’a prevăzut de asemenea la art. 5, alin. k, o subvențiune ce se poate da de Stat, în urma unui vot al Camenilor și pe o durată limitată, unor linii de un interes mai mare pentru el. Acest mic sacrificiu bănesc se face curent în alte țări, de către Stat, județ și comune, în ce privește chiar liniile de un interes cu mult mai puțin însemnat. Chiar în Francia, la început prin legea de la 12 Iulie 1865, s’a prevăzut o disposițiune identică cu aceea pe care o propunem, și în urmă s’a mers chiar mai departe, obligându-se Statul, prin legea de la 11 iunie 1880, a garanta chiar interesele de 5 la sută acționarilor, ca remunerațiune a capitalului de primă stabilire, lucru ce nu ar fi de părere să se facă la noi. De altfel și la această nouă disposiție se remediază prin al treilea adaos, deoarece în noul proiect se prevede, la art. 11, că Statul va beneficia, după 30 ani de la punerea în exploatare a unei linii, cu 20 la sută din venitul net, după ce se va scădea cel mult 7 la sută cu venit acționarilor și amortismentului. In fine, ultimul adaos e conținut în art. 21 și e relativ la posibilitatea de a putea emite concesionarul obligațiuni garantate în veniturile liniei. Sunt convins, d-lar deputați, că actualul proiect, ținând seamă de situația reală în care ne găsim, va rămânea ca o lege de durată mai lungă, deoarece întrupează într’însul singurele condițiuni posibile de impus pentru multă vreme celor ce, din inițiativă particulară, doresc a întreprinde astfel de lucrări în țara noastră. Convingerea mea personală e făcută, și nădăjduesc că, grație acestei legi, în curând timp capitalurile de cari avem atâta nevoe vor găsi destule avantagii pentru ca să vie a complecta rețeaua căilor noastre ferate, satisfăcând astfel nevoilor regiunilor țărei noastre, lipsite încă de un astfel de mijloc de comunicare, și, în același timp, să ridice cu mult chiar veniturile rețelei căilor ferate ale Statului și să sporească avuția publică. Ministrul lucr. publice, Dr. C. I. Istrati. Proectul de lege Art. 1. Județele, comunele sau particularii, fie singuri, fie prin asociațiuni, pot construi căi ferate de interes local, cu cale îngustă sau normală, cu autorisațiunea guvernului și sub condițiunile prescrise de presenta lege. Societățile formate în acest scop sunt supuse în totul regulelor prescrise de codul comercial. In ce privește procurarea resurselor, județele și comunele rămân supuse legilor lor speciale. Art. 2. Cererile de autoritare se înaintează ministerului de lucrări publice, însoțite de un memoriu amănunțit care să arate punctele principale ale traseului, scopul pentru care se înființează, condițiunile de stabilire ale căiei și ale dependințelor sale, epoca de terminare a lucrărilor și de punere în exploatare, precum și tarifele. Art. 3. Pentru fiecare cerere ministerul de lucrări publice va precede la o anchetă, care să constate foloasele și inconvenientele, și va lua avizul consiliilor comunale, sau consiliilor județene respective. După trecerea cel mult a patru luni de la primirea cererei și după ce va fi rezolvat toate reclamațiunile ivite, ministerul va prezenta cererea consiliului de miniștri, și, în caz de va fi aprobată, va da autorizațiunea cerută declarându-se, în virtutea prezentă legi, lucrarea de utilitate publică. Declararea de utilitate publică se va face prin decret regal. Autorizațiunea e de drept anulată când, în curs de două ani de la acordarea ei, construcțiunea liniei n’a fost începută. In cazul când linia nu s’ar pune în exploatare în termenul aprobat, ministerul de lucrări publice va anula concesiunea dacă consiliul de miniștri, apreciând împrejurările, nu ar găsi de cuviință să acorde o prelungire de termen. Concesiunea rămâne anulată dacă linia nu este pusă în exploatare în timp de cinci ani de la acordarea ei, afră de cazul de forță majoră, care va fi apreciat de consiliul de miniștri. In acest caz, materialul rulant va rămâne proprietatea concesionarului; restul lucrărilor, instalațiunile, etc., va reveni Statului, fără nici o deosebită despăgubire. Art. 4. Dacă linia pentru care se cere autorizațiunea, după cercetările făcute de ministerul lucrărilor publice, ar fi vătămătoare intereselor generale ale Statului sau apărării naționale, autorizarea va fi refuzată. Art. 5. Osebit de înlesnirile de exproprieri ce rezultă din decretarea de utilitatea publică, se vor mai acorda și următoarele avantagii: a) Cedarea fără plată pe proprietățile Statului și pe proprietățile aparținând domeniului Coroanei a terenului necesar pentru cale și accesoriile ei; b) Utilizarea șoselelor de orice categorie, când ministerul va crede posibil și în condițiunile prescrise de el; c) Taxarea trasporturilor de vagoane cu încărcătură complectă pe căile ferate ale Statului cu tariful de cel mult 3 bani de tonă și kilometru în timpul lucrărei liniei, pentru toate materialele necesare construcțiunei de proveniență indigenă; d) Scutirea de a înființa bariere și împrejmuiri, în caz când hu va fi serviciu de noapte (șase ore seara la șase ore dimineața) ; e) Dreptul de a lega aceste linii de drum de fer cu liniile Statului, în condițiunile ce se vor determina de minister pentru fiecare cale. Cheltuelile pentru joncțiune vor fi în sarcina constructorului, iar lucrările se vor face prin ministerul de lucrări publice. Serviciul de exploatare în gările de joncțiune se va face de Stat, în condițiunile ce se vor stabili în regulamentul de aplicare al legei și în conformitate cu dispozițiunile speciale din actul de concesiune; f) . Scutirea, de la data autorizărei concesiunei pe tot timpul cât va dura, de taxele de vamă pentru materialele necesare construcțiunei ce se vor importa din afară și aceasta numai în cazul când acele materiale nu se vor găsi în țară în cantitate suficientă. Aceste scutiri se vor acorda de miniștri, după propunerea ministerului de lucrări publice; g). Scutirea de instalațiune a unei linii de telegraf, în cazul când exploatarea liniei se va face fără încrucișări de terenuri pe linii curente; h). Când linia a se construi ar presenta un interes deosebit pentru Stat, ministerul lucrărilor publice va putea cere prin o lege specială a i se acorda o subvențiune de către Stat. Prin această lege se va fixa cuantumul subvențiunei a se acorda, precum și durata ei. Art. 6. Tarifele prevăzute în actul de concesiune vor fi considerate ca maxime și nu vor putea fi urcate decât cu aprobarea consiliului de miniștri. Toate tarifele, precum și modificările lor înainte de punerea lor în vigoare, se vor aduce la cunoștința interesaților prin publicațiuni detaliate. Ele se vor aplica în mod egal tuturor călătorilor și tuturor transporturilor de mărfuri cari vor fi în condițiuni identice. Orice sporire de tarif nu va putea intra în vigoare decât după trei luni de la publicare. Orarele trenurilor de călători se vor aproba de ministerul lucrărilor publice înainte de punerea lor în aplicare. Ministerul va hotărî în termen de o lună cel mult. Dacă nu va răspunde în acest timp, orarul propus se va aplica. Art. 7. Viteza trenurilor se va fixa de administrațiunile respective, fără a trece peste un maximum ce se va prescrie de ministerul lucrărilor publice. Art. 8. Concesionarii liniilor sunt obligați a supune ministerului de lucrări publice, înainte de executare, toate proiectele de lucrări, pentru a fi aprobate din punctul de vedere al siguranței publice. Ministerul va trebui să comunice decisiunea sa concesionarului cel mult în trei luni de la data remiterea proiectelor. Dacă, în cursul exploatărei, întreținerea liniei sau materialului rulant nu s’ar face în mod satisfăcător, așa încât ar pune în pericol siguranța publică, ministerul, în urma unei cercetări tehnice, va fi în drept a împiedeca circulațiunea [până ce administrațiunea liniei va face îndreptările aprobate de minister. Art. 9. Administrațiunile acestor linii sunt obligate, sub pedeapsă de a perde dreptul de exploatare, a se supune pentru exploatarea căilor ferate la disposițiunile regulamentului de exploatare și de siguranță publică, ce se va face și promulga prin decret regal de către ministerul lucrărilor publice. Acest regulament va cuprinde și disposițiuni privitoare la examinarea periodică a tuturor instalațiunilor mecanice, și a materialului rulant. Art. 10. In cas de resbel și cât va dura starea de resbel, Statul are dreptul a ocupa și exploata toate liniile ce se vor declara trebuincioase de către administrațiunea militară. In acest caz, Statul va plăti proprietarilor liniei ocupate, pe lângă descaunările cuvenite pentru deteriorări eventuale, și o despăgubire pentru venitul liniei, care se va calcula după media veniturilor celor trei din urmă ani înainte de ocupare, conform disposițiunilor prevăzute la art. 15 din presenta lege. Art. 11. Pentru acele linii ferate, care sunt puse în serviciul public pentru transportul de călători și mărfuri. Statul va beneficia, după 30 ani de la punerea lor în exploatare, cu 20 la sută din venitul net, după ce se va calcula și defalca suma de 5 la sută cuvenită acționarilor și maximum până la 2 la sută suma destinată amortisarei. Art. 12. In caz de controversă pentru stabilirea acestei sume, concesionarii vor fi obligați a presenta, în primul semestru al fiecărui an, ministerului de lucrări publice, bilanțul general de exploatare al anului expirat și a’I pune în orice moment la disposiție toate registrele de comptabilitate și actele ce-i va cere. Art. 13. După 90 ani aceste linii devin de drept proprietatea Statului fără nici o indemnisare, iar în ce privește materialul rulant, cumpărarea se va face în urma unei constatări speciale. Art. 14. Constatările de care este vorba în articolul precedent se vor face de o comisiune de cinci arbitri, din cari două ingineri numiți de ministerul lucrărilor publice, două ingineri numiți de administrațiunea liniei și de un magistrat al Curței de casație, tras la sorți. Ei vor fixa costul răscumpărărea. Art. 15. Statul își reservă dreptul de a răscumpăra, după trecere de 30 ani ,de la punerea lor în exploatare, acele linii de interes local care ar fi dobândit un caracter de interes general, bine constatat prin o comisiune specială numită conform art. 14. Art. 16. Pentru a fixa prețul răscumpărărea se vor lua de mază: a) Evaluarea construcțiunilor și instalațiunilor în momentul răscumpărărea ; b) Venitul net mijlociu dat în cel din urmă cinci ani de exploatare, adică diferența între venitul brut și cheltuelile de exploatare, care se va transforma în capital pe maza unui procent de 5 la sută. Suma cea mai mare din aceste două va fi admisă ca preț al răscumpărărei. Art. 17. Cesiunea voluntară a unei linii concedată, precum și fusiunea mai multor linii, nu se poate face fără autorisațiunea guvernului. In cas de părăsire a unei linii, fie de către concesionar însuși, fie de către cel în drept, linia cade fără despăgubire în proprietatea Statului. In acest caz, Statul are facultatea de a răscumpăra materialul rulant. Regulamentul de aplicațiune al legei va determina cazurile în cari linia se const*