Timpul, februarie 1900 (nr. 23-46)

1900-02-01 / nr. 23

ANUL AL DOUĂ­ZECI $1 DO­ILEA - NO. 23 EDIȚIA TREIA MARȚI 1/13 FEBRUARIE 1900 UN NUMER 10 BANI "Ț UN NUMER 10 BANI ABONAMENTELE ................ 1IM„ -nmir A HUNCIUITIT INSERȚII In țară pe un an.............................30 lei * HH KM WHHK W fSPEIS -------­* pe 6 luni . .........................18­­ ei m KgisjCT» ■ MwmhI B­fWm&M­ifei KllilÉ HHh I­llIlIjM Linia 30 litere petit pag. IV . . . 0.40 D * Pe,3 *­nI.............m­ fei BBfil­llilill 8 bp|pl / HO .gi^Sân Si|||ffi | ra||||» Reclame . . . . » III . . . 2.50 Pentru streinfitate un an , . . .50 lei jpgșaa fi |«al B *«»8 I i­M Ä » . . . . » N­ . . . 5.^7 An Paris ziarul nostru se găsește cu 0,20 b. HH 1 NgffigjByf BBmN­i ^sSp|­JAKl I M­­ . . ’ “ Numărul la Agence de journaux étrangers WiHfjaH I W&emj&tSf IS*lpfÍ HBmHM HK[ M SflpggyB JB N** Paris anunciurile se primesc la A­ rue de Maubert, 69 și la toate chioșcurile. IL im genția Havas, 8 place de la Bourse. REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA București, Calea Victoriei — 70 București, Calea Victoriei — 70 T­elefon : 478 Telefon : 4Î 3. mmmmmmmmmmammmmmam ~ ' 10»"''?'“'1 ... DISCURSUL D-LUI TAKE IONESCU ministrul finanțelor rostit în ședința Camerei deputaților de la 29 ianuarie 1900 IN CHESTIA RENTEI DIN BRAȘOV D. președinte­­. D. ministru de fi­nanțe are cuvântul. (Aplause prelun­gite și îndelung repetate). D. Take Ionescu, ministru de fi­nanțe . D-lor deputați, după explicările date de colegul meu de la externe că­ruia, țin­ să se știe, îi revine primul merit pentru fericita și buna deslegare a Gesti­unei (aplause) ; după cuvântarea de e­i a d-lui Delavrancea, pe care îl pri­veam la tribună și mă întrebam cu ce seamănă și-mi închipuiam acele limbi de foc pe care le vedeți în pictura re­ligioasă primitivă, care sunt înfipte jos la pământ, dar care cu vârful lor se mișcă în aer și ard...—așa îmi pare d. Delavrancea la tribună — ar fi fost de prisos să mai iau cuvântul dacă nu ’mi-ași cunoaște adversarii și dacă nu așî ști că atunci când domniile­ lor au început discutarea acestei cestiuni prin vorbele : «la 28 Aprilie 1898 d. mi­nistru de finanțe a făcut o interpelare», tăcerea mea ar fi fost interpretată drept slăbiciune, ar fi fost interpretată drept alt­ceva de­cât respect pentru vre­mea d­v., ca să nu mai demonstrez ceea­ ce s’a demonstrat cu prisos. Aceasta este, d-lor, și cuvântul pen­tru care am ținut ca după remaniarea ministerială, de­și părăsisem ministerul instrucției publice, să nu cer M. S. Re­gelui să facă un alt Mesagiu de­cât a­­cela pe care­­ l-am depus eu. Mesagiu pe care-l iscălisem înainte de a fi în­cetat să fiu ministru al instrucțiunei pu­blice. Știam că dacă meritul soluțiunei este al guvernului întreg, al președinte­lui consiliului, care a pus energie și hotărîre în această cestiune, și al mi­nistrului de externe care a condus ne­­gociațiunile, știam foarte bine însă că răspunderea aie sa ile a­uieu, fiind­că aproape se împlinesc două ani din viața mea de când cu voință sau fără vo­ință am stat înainte pe această ces­tiune, am primit lovituri, și, slavă Dom­nului, am dat și eu. (Aplause prelun­gite). Când v’ațî hotărît d-voastră să discu­tați cestiunea aceasta, v’ați adus aminte poate de vorba lui Danton , îndrăsneală; și ați uitat că îndrăsneală fără îndrăs­­neț nu înseamnă absolut nimic. Partidul d-voastră, care acum nu-m­i inspiră nici un fel de sentiment de ură, ci mai mult de milă, a rămas cu o mare dosă de îndrăsneală ; dar Dumnezeu îi refuză de cât­va timp încoace să se mai nască în rândurile lui îndrăsneți. Și atunci fiind­că n’ați fost în stare să ridicați cestiunea unde ar fi trebuit s’o ridicați, și fiind­că n’ați avut prudența să o men­țineți acolo unde numai o puteați men­ține, ați făcut îndrăsneală fără îndrăs­neți. Ați aruncat o vorbă: s’a specu­lat cestiunea națională ; și v’ați închi­puit că puteți să disculpați politica d-voastră în această cestiune, discu­tând numai cestiunea școalelor de la Brașov, care nu este decât un inci­dent, un episod în politica d-v. națio­nală. (Aplause). N’ați înțeles că numai două roluri erau posibile: unul să dis­cutați încetinel disposițiunile de detaliu din această învoială și să arătați ce s’ar fi putut face mai bine ; altul mai mare, de­sigur nu de talia d­v., nu să aruncați doar o vorbă «s’a speculat în cestiunea națională», dar să vă luați de pept cu noi pe această temă, dacă erați în stare !! (Aplause). Profit de această zi, probabil cea din urmă în care se vorbește în Parlamen­tul român de cestiunea de la Brașov , profit de această zi ca să fac eu ceea­­ce nu ați putut să faceți, deși Încă odată, vă declar că după d. Delavrancea nu o vom­ face tot așa de bine, fiind-că nu se poate ca în aceeași cestiune să se pronunțe două discursuri ca ale d-lui Delavrancea. Să luăm prima cestiune, episodul. V’a plăcut să faceți din cestiunea de la Brașov un fel de simbol al politicei d-v. în cestia națională. In această materie voiți literatură simbolistă ; aveți gustul cam decadent, sfârșitul veacului. Fie ! Să luăm de simbol cestiunea de la Bra­șov și să vedem dacă simbolul cores­punde cu entitatea întreagă, și dacă da sau ba v’ați purtat în întreaga cesti­une ca în cestiunea de la Brașov. Noi cu toții avem un mare cusur în cultura noastră , cunoaștem prea puțin istoria neamului nostru, cunoaștem și mai puțin istoria vecinilor noștri. Sun­teți mulți ani în această Cameră cari cunoașteți foarte bine istoria Franței și a Germaniei și cunoașteți mai puțin is­toria Românilor, și sunteți și mai mulți cari cunoașteți istoria tuturor țărilor din Occident și cari de abia aveți o ideie vagă despre istoria Poloniei și a Un­gariei. Este o mare lipsă lipsa aceasta în cultura noastră națională. Pentru cine însă îî place să pătrundă tainele veacurilor trecute, pentru acei cari nu cred că România s’a înființat ca o co­lonie australiană, un fel de Melbourne sau Sidney român, de la 1821 sau de la 1848, pentru cei cari știți că acest neam de 18 veacuri locuește aci și că a avut istorie când nescrisă în vremile vechi, când scrisă în timpurile mai noui, pentru cei cari citesc această is­torie și în vârfurile munților și la is­­­voarele rîurilor, pentru toți cei cari știți că separațiunile politice dintre dife­ritele părți locuite de Români nu au fost tot­dea­una și o separațiune culturală, și că viața sufletească a fost așa de legată între Românii de aici și cei de din­colo, în­cât una se înțelege fără cea­­l­altă, cestiunea dela Brașov este ca acele fosile infime pe care le găsești într’un strat geologic, ultim rest al unei întregi vegetațiuni. Este ultimul fosil al legă­­turei acesteia seculare așa de închegate, în­cât nimic nu o putea desface ; da, nimic nu putea desface viața Româ­nilor de aci de viața Românilor din Ungaria. (Aplause). Citeam acum 3—4 zile o carte pe care v’o recomand tuturor, este cartea unui scriitor, de Bertha, având ca titlu: «Românii și Maghiarii în viața istoriei», scrisă după documente ungurești, luând punctul de plecare curat unguresc. In partea I-a veți găsi ridicula teorie a lui Rössler devenită și mai ridiculă de când a fost împodobită și readusă în dis­cipui-a Hp.­­FTAVI­.­­ Partea 3-a <1 Românii în serviciul re­­acțiunea», — titlul singur va spune în destul ce este. Dar foarte interesantă este partea 2-a pe care eu mai­ mai ași primi-o pe de-antregul, căci veți vedea ce bine se pune în lumină, chiar pentru publicul din Occident, cum și în epoca Huniazilor și în epoca lui Radu Șerban, și în a lui Petru Rareș, și în a lui Mihaiu Viteazul, până chiar și în epoca lui Brâncoveanu, cum este de­legată istoria noastră de istoria ve­cinului, cum nu poți cunoaște istoria unuia fără istoria celui­ l’alt. Ei bine, așa erau legăturile în­cât biserica Sf. Nicolae a fost vecinie În­zestrată, vecinie i­ s’a recunoscut drep­turi de către Domnii țărilor românești, și astă­zi, cel din urmă ceas în care se constată, se întărește definitiv acest drept, este un moment din viața româ­nească în care toți trebue să simțim o adâncă și puternică bătae de inimă, pentru că în acest mic proect de lege de 38.000 lei se oglindește un trecut întreg din istoria noastră. (Aplause). Legăturile politice s’au slăbit mai de mult, legăturile religioase s’au slăbit cele din urmă și ultima slăbire a le­găturilor religioase s’a făcut tot sub gu­vernul liberal când cel din urmă Mitro­polit ales aici a comunicat alegerea lui Mitropolitului de la Sibiu, și în loc ca comunicarea să se facă direct de la Mitropolit la Mitropolit, cum se făcuse de către ultimul Mitropolit ales sub conservatori, ea s’a făcut prin oficiul ministerelor de externe din București și din Viena. S’a încercat Mețianu, după alegerea lui, ca să restabilească din nou comunicațiunea directă, dar ministrul Széli a spus în Camera din Budapesta că lucrul acesta nu se va mai tolera. Era greu să lase prim-mi­­nistrul ungar un obiceiu de la care se depărtase de mai înainte chiar guver­nul României. (Aplause). Așa a vrut soarta: ca acest ultim rest al unor legături istorice să dispară tot în vremea d-voastră ! Și vorbiți de speculă. Fie­­ vé­iau cuvântul , îl în­torc în contra d-voastră, în contra d-voastră cari vecinie v’ațî lăudat cu vorba naționalism, în contra d-voastră cari de atâtea decenii așa ați calom­niat pe adversarii d-voastră în­cât ați otrăvit generațiunile tinere. (Aplause prelungite). . Da, ați otrăvit tinerețele oamenilor; le-a trebuit vârsta bărbăției ca să-și desmeticească mințile, să vadă limpede și să cunoască adevărul. De aceea a voit soarta, d-lor, a voit soarta râsbunătoare ca acel partid care a speculat tot­dea­una pe ideia că ad­versarii sunt nepatrioți și că numai ei sunt naționaliști, să cadă cum a căzut tocmai pe această­ stim­e. (Aplause). De aceea simțifă ve arde ! Cum să nu ve ardă ? E ca și când ace­luia care n’are d­ât bani, i-ai luat banii, aceluia can’are de­cât onoare, ’i-ai luat onoarea D-voastră n’aveau­ de­cât această legdă, și de­sigur ve arde cumplit când i se ia și această legendă. (Aplausen). Dacă am avut locul să fiu doui ani, nu în capul liei,—nimeni nu este în cap,—dar în v?ul săgeței, aceasta este un noroc de are mândru sunt. Și dacă astă­zî mi’ar curma zilele, nu de către ziarele-voastră care de­­clarau că m’am rucis (ilaritate), ci prin hotărîrea Ac«î care stă deasupra noastră a tuturor, și zice : «Acum li­berează pe robul ;ű, Stăpâne, că o faptă bună am îmeplinit !» (Aplause prelungite). Ziceam că din remuri vechi bise­rica Sf. Nicolae au­ drepturi în această țară. La 1860 se horăște Sfântul Nico­lae să ceară să-­i-i recunoască drep­turile. Ce face cel intâiü lucru ? Se a­­dresează guvernatrului Transilvaniei și-’î spune : pe hai de drepturi vechi am să cer de la gvernul Principate­lor o despăgubire,și după ce anunță pe guvernatorul Tansivaniei, face ce­rerea aici și capăti despăgubirea cum o știți. La 1875 ordonață ministerială în Ungaria prin care s opresc bisericile și școlile de a primi ajutoare de la State și de la Domni sterii. Ce face Sfân­tul Nicolae ? Numește o comisiune de membri : pe proesorul Meșotă și pe negustorul Popovici cari se duc cu un Memorandum la Siriu la Mitropolit, a­­rătând că dânșii ai drepturi vechi și nu ’î privește ordonanța din 1875. Ministrul Szell a spus la Pesta că a­­cel Memorandum a­ existat, dar Mitro­politul nu­­ l-a înaintat guvernului. Ui­tam, la 1868,­ sub ministerul lui Ko­gâlniceanu, lui marele Kogâlniceanu, pe care istoria îl va crește p’atât pe cât n?kfi?/*aJC BS vjf îâferul marelui Kogâlniceanu pere guvernul austriac ca anuitatea, să se pitească prin Con­sulat, și se plătește în 1868, în 1869, până la 1874, prin Consulat. La 1875, cum ve zice ordonanța și memoriul . Biserica continuă a-­și primi anuitatea. Vine la 1883 o lege în Un­garia,—ve vom­ citi-o—care formal con­ține aceeași interzicere ca și ordonanța din 1875, și Biserica continuă a-­șî primi anuitatea. Și o primește până când ? Până la 1895, și la 1895 încetează anuitatea Pentru ce și cum ? Vom vedea imediat, dar încetează anuitatea. Și de la 1895 până la 1898, nici din partea guvernu­ui Ungariei nici din partea guvernu­­lui României, nici o comunicare Bise­­ricei Sfântului Nicolae că ’I se supri­mă anuitatea. Reprezintanții Bisericei vin la București și cer. Ușile ministe­rului le stau închise, absolut închise. Noi cari știam lucrul, și în calitatea mea de fost ministru de culte știam, bine înțeles, n’am deschis gura. Cre­deam că nu puteți, nu știam că supri­maserăți anuitatea înainte de a vi se cere. ( Aplause). Atât nu vă bănuiam nici eu. Cât erau­ în realitate, nici eu nu vă bănuiam. La 1898 Aprilie 28, interpelez eți. Ve­deți dată ciudată, Aprilie 1898, și tocmai după ce interpelez eți, faceți d-voastră propunerea guvernului ungar, la 28 Noembre 1898 ; propunerea remâne pro­punere până la August 1899, când se primește soluția de azi. Și la această po­trivire de date, în contra căreia nu e posibil nici comentarii nici nimic, vă închipuiți că veți găsi ființe în această țară, așa de bătute de D-zeu și la minte și la inimă, în­cât să mai creadă legenda d-voastră și în loc să vadă aceste date, să se ocupe de comediile d-voastră că actul citit de mine a fost scris de Iancsó ori de Mancsó, de Sándor ori de Be­nedek? Acestea sunt copilării, nu sunt­ucruri de oameni serioși. Dar, d-lor, mai departe, care era starea legală a Bisericei Sfântului Nicolae îna­inte de această soluție? Căci ca să judeci soluția în sine, trebue să vezi mai intâiu care e starea legală în Regatul Ungariei ? In Regatul Ungariei școalele confesio­nale sunt permise, și ele au și un ca­racter național, de naționalitate, dar să nu vă închipuiți că în Regatul Ungariei sau în vre­un alt Stat din lume există școală și biserici în care Statul nu are nimic de zis. Aceasta ar fi o iluzie pe care nu trebue să v’o faceți, și când d-voastră săriți în Sus la cuvântul con­trol, aceasta dovedește că așa de puțin v’a interesat cestiunea, în­cât veți fi făcut poate voiaje de agrement în Un­garia, dar nici odată nu v’ați dat seamă să cunoașteți care e starea legală a Bi­sericei românești din Ungaria și a școa­­lelor române. Iată starea legală , legea care a creat autonomia bisericei greco-orientale ro­mâne, legea din 1869, zice : «pe lângă susținerea în întregimate a dreptului de supremă inspecțiune al Majestăței Sale». Iar legea din 23 Maiu 1883 asupra școalelor medii spune despre școalele confesionale : „Ministrul de culte și instrucțiune pu­blică îngrijește, ca ori­ce avere a școale­­­lor și cu deosebire fundațiunile făcute „pentru scopuri școlare plasate la loc sigur, „să se întrebuințeze regulat spre scopurile „la care sunt destinate; drept aceea are „dreptul a pretinde din­­ timp în timp co a­specte autentice despre starea averei șco­­­lare, despre modul ei de plasare și despre administrarea ei.“ Și dovadă că aceasta este legea Sta­tului ungar și că s’a aplicat în­tot­dea­­una școalelor din Brașov ca și tuturor școalelor, este că la iunie 1898 o co­misiune de anchetă a stat la Brașov și a inspectat 10 zile toate socotelile școa­lelor române din Brașov. Prin urmare, când vorbiți de control și când aveți aerul să ziceți că prin soluțiunea noastră se creează un control deosebit, ori se schimbă situațiunea școalelor române din Ungaria, aceasta dovedește una din două : ori că spuneți știind că este alt­fel, ori că vorbiți fără să știți, —și în­tr’un cal și în altul tot așa de vinovați sunteți. Absolut nimic nou , guvernul are drep­tul să vadă că banii destinați școalelor merg la școale, aceasta nu înseamnă amestec în școală. A, d-lor, știți, când are guvernul un­gar dreptul să se amestece în școale ? Când dă el o subvențiune. Așa este cu gimnaziul de la Beiuș. Guvernul un­gar I dă subvențiune și atunci, conform cu legea, pe măsura subvențiunei pe care o dă, adică pe măsura în care sub­­vențiunea se întrebuințează la susține­rea școalelor, are și el dreptul să nu­mească parte din personalul didactic A —oofo­larrea m­orară și pe această basă s a hotărît ca la Beiuș sa se facă cursurile în limba maghiară. La Năsăud cestiunea este ast­fel: la Năsăud este un fond al foștilor grăni­ceri ; grănicerii erau în majoritate ro­mâni, dar nu erau numai români, de aceea fondul fiind considerat ca ne­a­vând un caracter confesional, asupra gimnasiului din Năsăud susținut din a­cel fond, evident că altele sunt dreptu­rile guvernului. Acesta este, d-lor, ade­vărul adevărat. Și atunci, d-lor, care a fost soluțiu­nea ce s’a dat ? Ca să judecați soluți­unea bine, ar trebui să vă aduceți a­­minte în ce împrejurări am venit eu cu interpelarea în Cameră. Era la 28 Aprilie 1898. Ce se întâmplase? Pri­mise școlile de la Brașov următorul or­din ministerial : „Această ținută, strict oprită prin lege și la mai multe provocări tăinuite, care mai multe institute de învățământ din pa­trie le-a pus sub influența materială a u­­nui Stat strein și sub o asemenea influ­ență a stat ani de zile fără știrea guver­nului regesc unguresc,s­e îndreptățește ca, față cu școalele din cestiune, să se aplice cea mai strictă pedeapsă cuprinsă în art. de lege XXX din 1893, adică închiderea lor: „înainte însă de a face pașii de lipsă pentru executarea acestei dispozițiuni a­­nale, voesc să daui posibilitatea școalelor centrale din Brașov pentru mai departe subsistență și aceasta în modul următor : Să bine-voiți Excelența Ta să aduci acest rescript al meu la cunoștința Senatului șco­lar al consistorului arhidiecesan care, după cum sunt informat, se va întruni în șe­dință cât mai în grabă, și a-I comunica că față cu școalele din cestiunea pentru ți­nuta Eforiei, care a călcat ordinațiunea de oprire și dispozițiunile legel și institute din patrie în mod ascuns le-a pus în de­pendință materială de guvernul unui Stat strein, pentru această ținută am intențiu­­nea să aplic măsura cea mai aspră , de la care numai în acel caz m’ași abate, dacă Senatul școlar al consistoriului de sub pre­ședinția Excelenței Tale, interzicând Efo­riei din Brașov facultatea de a primi sub ori­ ce nume și sub ori­ ce titlu ajutor de la guvern și de la domnitor strein, — va suplica la mine pentru ajutor de la Stat, spre scopul școalelor. In ce privește o o asemenea suplică, pot asigura pe Ex­celența Ta din capul locului despre buna mea voință și în legătură cu aceasta, des­pre aceea ca să păstrăm neatinsă limba română, ca limbă de propunere și carac­terul confesional al școalelor.“ Făgăduiala ministrului că dacă va da o subvenție, tot va păstra limba română ca limbă de propunere, evident că trebue să fi fost sinceră, dar era o făgăduială de ministru, nu era un text de lege, și legea după care ministrul ar fi dat sub­­vențiunea îl autoriza pe dânsul ori pe succesorul său ca D1I când să numească personal didactic. Aceasta era situațiunea care se făcuse școlilor de la Brașov , închiderea sau promisia de subsidii de la guvernul un­guresc. Dar mai era, d­lor, încă o grijă, era că din faptul d-v. că să grăbiserăți ca să tăiați ori­ce subvenție înainte chiar de a vi se cere, școalele nu mai aveau cu ce să meargă înainte, își mâncase fondul de pensiune, și de la sine ar fi trebuit să înceteze dacă nu s’ar fi în­tâmplat norocul ca țara să scape de d­v. (Aplause). Atunci numai, după trei ani, m’am hotărît să interpelez. Bine am făcut de am interpelat, fiind­că de la 1895 până a 1898 nu făcuserăți nimic, și tocmai la Noembre 1898 v’ați hotărît să in­trați în tratative să faceți o propunere, care nu a fost primită, dar să o faceți. Dacă nu interpelam, nu știți dacă fă­ceați propunerea de la 1898 , pentru­ că nu am de ce să cred că un lucru de care nu v’a durut inima trei ani de zile, să cred că v’a apucat dorul tocmai a­­tunci. Nu cred că v’a apucat dorul, dar v’a cuprins teama. (Aplause). Iată de ce am stârnit furtuna. Iată pentru­ ce, după­ ce tăcusem trei ani de zile, am făcut atunci interpelarea, și declar că am făcut bine și dacă ar fi să o mai fac, ași reface-o încă odată. (Aplause). Acesta e adevărul. A­­ ziceți, dar în soluția dată sunt lucruri care ’mi displac, înainte de toate vă întreb: cum în­­drăsniți d-voastră să discutați soluțiu­nea dată ? Ați fost la guvern trei ani și jumă­tate, de ce nu ați dat o soluție? Fiind­că v’am tulburat noi? Trei ani de zile nu v’am tulburat, de ce în trei ani de zile nu ați dat o so­luție ? Nu ați putut? Atunci de ce credeți că am fi putut noi să dobândim o alta de­cât cea pe care am dobândit-o ? Nu ați vrut ? Atunci moralmente nu aveți dreptul ODC d­e o­salvație. OVA noi. Nu puteți să eștți din această dilemă. Ori n’ați vrut și n’ați cerut, ori ați ce­rut și n’ați putut obține, și atunci ia­răși nu aveți dreptul să vorbiți, nu din neputința morală, dar din neputința in­telectuală ! (Aplause). Adversarii d-lui Szell, mai inteligenți de­cât d-voastră, au simțit mult mai bine cât de durabilă este de aci înainte viața școalelor din Brașov și ce avan­­tagist este pentru ele că într’un act in­ternațional se vorbește despre existența lor pentru vecie. Iată, d-lor, ce citesc într’un jurnal, Maghiar­ Sso : „De alt­fel este bine pentru Români că banii se depun la casa centrală a Statului, căci fiind vorba acum de o convenție între cele două State, pe care ambele părți sunt datoare a o respecta . Statul maghiar poate fi constrâns ca să respecte convenția, dacă ar încerca s’o nesocotească într’un fel sau altul. Dacă capitalul ar fi în mâini străine, atunci Statul maghiar ’l-ar putea confisca mai cu înlesnire, precum a făcut cu fondu­rile din Blaj, pe câtă vreme acum mâinile îi sunt legate prin o convenție internațio­nală, care îi impune nu ca să dispună a­­supra banilor, ci să răspundă de ei pentru vecie“. Dar numai atât ? Credeți d-voastră că este o invensiune această depunere la casa centrală de Stat ? Mai intéiu vedeți buna-credință a noastră. In nota diplomatică se zice: «Casa de depuneri și consemnațiuni», și în expunerea de motive s’a pus în parentes : «Casa centrală de Stat». De ce ? Fiind­că vă cunosc și mă aștep­tam să-mi ziceți , nu se chiamă pe un­gurește Casa de depuneri și consemna­țiuni, ci se numește Állam pénztár (ilaritate). In notă este cuvântul francez identic cu cel român: «Casa de depuneri și consemnațiuni», totuși am pus și în pa­­rentez «Casa centrală de Stat», și ași fi pus și în ungurește dacă puteam face plăcere d-lui Sturdza. Dar, d-lar, la această casă centrală de Stat stau toate fondurile bisericei române unite și stau toate fondurile și altor biserici , au stat și fondurile bise­ricei ortodoxe până pe la 1870. Acesta este adevărul. Dar, d-lor, ziceți d-v . aceasta este o concesiune. Evident că este o conce­siune, căci ași fi preferat sa dați bani direct bisericei Sf. Nicolae. Dar când d-v. nu ați putut să dați venitul a unui milion bisericei Sf. Ni­colae direct, cum credeți că aș­ fi pu­tut sa dați eu capitalul de un milion direct bisericei Sf. Nicolae ? (Aplause). Cum vă închipuiți lucrul acesta ? Dar, mai departe. Credeți, d­v. că era situațiunea noas­tră întreagă când tratam cu guvernul

Next