Timpul, martie 1900 (nr. 47-72)

1900-03-01 / nr. 47

ANUL AL DOUA­ZECI ȘI DOUILEA — No. 47 UN NUMER 10 BANI ABONAMENTELE In țară pe un an..............................30 lei » pe 6 luni . . . .... 18 lei » pe 3 luni...............................16 lei Pentru străinatate un an . . . . 50 lei In Paris ziarul nostru se găsește cu 0,20 b. Numarul la Agence de journau­x étrangers rue de Maubert, 69 și la toate chioșcurile. REDACȚIA STĂDM­INISTRAȚIA București, Calea Victoriei — 70 Telefon; ATI PROCESUL HALLIER Astă­zi începe în fața tribunalu­lui de arbitri procesul dintre Sta­tul român și antreprenorul lucră­rilor portului Constanța, d. Hallier. Opoziția liberală face mult zgo­­mot împrejurul acestei afaceri care și densa nu e de­cât una din moș­tenirile ce ne-au fost lăsate de pre­decesorii noștri la guvern. Se știe cum a născut litigiul între Stat și fostul antreprenor. Acum patru ani, sub regimul li­beral, s’a comis marea greșeală de a se modifica concesiunea ce se a­­cordase lui Hallier în sensul că ’i s’au dat în întreprindere niște lu­crări suplimentare atât de însem­nate, în­cât îndouiau aproape suma de lucrări cu care se însărcinase prin contractul primitiv. După două campanii în care an­treprenorul nu executase de­cât o mică parte a lucrărilor, el nu a mai fost în stare de a urma an­gajamentele sale și a părăsit lu­crările pretextând că nu poate să urmeze din cauza dificultăților ce-­i face Statul. Atunci guvernul a luat lucrarea în regie pentru a nu lăsa să se pericliteze ceea­ ce fusese în­ceput. Dar tot­o­dată bărbați compe­tenți au elaborat un nou plan prin care se micșorează planul primitiv al portului Constanța, limitându-se la lucrările trebuin­cioase pentru construirea unui port mai mic, dar suficient pen­tru o jumătate de secol. Ast­fel Statul era scutit de o cheltuială enormă care nu slujea de­cât ge­­nerațiunilor viitoare. Contractul cu antreprenorul ne­următor obligațiunilor sale tre­buia clar reziliat pentru ca Sta­tul să-și recapete libertatea de ac­țiune. Acest rezultat trebuia neapărat să fie obținut în timp scurt, adică fără a trece prin lunga filieră a jurisdicțiunei ordinare. Nu mai era deci vorba de un litigiu ordi­nar, care să se poată tranșa pe calea prevăzută în contractul pri­mitiv, ci de o lichidare urgentă care se impunea în vederea inte­reselor imediate ale Statului. Precum am zis și acum două luni, cu prilegiul desbaterei în Cameră a convențiunei pentru re­zolvarea litigiului pe cale de ar­­bitragiu, calea justiției ordinare nu era posibilă, căci ar fi trebuit ca, în timpul procesului, Statul să urmeze a lucra în regie pe con­tul antreprenorului, dar pe baza unui plan modificat, ceea­ ce ne-ar fi pus într-o pozițiune defavo­rabilă, căci nu se poate lucra în regie pe contul unui antreprenor de­cât executând fără nici o mo­dificare aceleași lucrări pe care antreprenorul le-a părăsit. Prin urmare, tribunalul arbi­trar era singura soluțiune prac­tică și reclamată de împrejurări. Chiar acei cari au combătut a­­ceastă soluțiune, știau­ bine, în adâncul conștiinței lor, că nu se putea imputa nimic guvernului, care n’a făcut de­cât să ia toate măsurile necesare și neînlătura­­bile pentru lichidarea afacerei. Astă­zi, după ce convenția a fost ratificată de Parlament, când tribunalul de arbitri se întrunește pe baza unei legi votate și pro­mulgate, pentru a cerceta partea teh­nică și de socoteli—căci ches­tiunea rezilierei contractului este tranșată,—opoziția colectivistă gă­sește de cuviință a se servi de a­­ceastă afacere ca de o armă de agitațiune în contra guvernului conservator. In întrunirea liberală care s’a ținut Duminică în sala Dacia, cestiunea Hallier a fost calul de bătaie al oratorilor. S’a vorbit de «umilire națională», de «trădare a intereselor Statului». Dar unde văd oare adversarii noștri vre-un act umilitor sau vre-un precedent periculos într’un caz cu totul special, care nu este de­cât reziliarea în anumite con­­dițiuni și împrejurări, de către Stat și Puterea legiuitoare, a unui contract dintre Stat și un antre­prenor incapabil și lichidarea părței materiale a afacerei prin o comisiune de arbitri ? Dar opozanții nu se mulțumesc cu atât; ei voiesc a face din a­­cest incident un mijloc de agita­țiune turbulentă și îndeamnă pe cetățeni la demonstrații ostile tribu­nalului arbitrar instituit prin lege. Nu putem privi aceste mano­pere agitatorice de­cât ca opera unor descrcerați cari nu merită a fi luați în serios. Avem o prea bună opiniune despre bunul simț al cetățenilor Capitalei pentru a crede un sin­gur moment că se vor asocia la niște tulburători ai ordinei publice. De altmintrelea, sunt autorități legale care vor ști a readuce la respectul legei și al cuviinței pe acel cari le-ar uita. -----------------------M**»|----------------------­ TELEGRAME Din Camera franceză Paris, 12 Martie Camera deputaților. — D. Leyguer depune un credit de două milioane două sute de mii­ de lei pentru clădirea din nou a Teatrului fran­cez, apoi se reia discuția budgetului. Greva din Carmaux Carmaux, 12 Martie Niște certe au avut loc­uri între greviști și alți lucratori. Sunt trei răniți. Nou impozit în Franța Paris, 12 Martie Proectul d-lui Caillaux crează un impozit a­­supra veniturilor de ori-ce natură provenind din proprietăți imobiliare sau mobiliare, din comerciu și industrie, din profesiuni liberale, funcțiuni publice, etc. Taxa impozitului va fi de 4 la sută, însă o parte a venitului va fi scutita de impozit. Ast­fel, la Paris, contribuabilul nu va plăti nimic pentru primii 2.500 de lei din venitul său. Streinii cari stau în Franța de mai puțin de un an și ale căror venituri sunt afară din Franța, nu vor plăti acel impozit, insă streinii vor plăti impozitul pentru veniturile pe care le posedă în Franța chiar dacă au reședința lor în străinătate. Pentru a evalua venitul general al contri­buabilului, se va lua mai cu seamă prețul chi­riei și acest venit va fi calculat, după chiria luată, de 5 sau 6 ori. Situația din Austria Viena, 12 Martie Imperatul a primit azi pe președintele și vice-președintele Camerei. Le-a arătat dorința ca Parlamentul să exercite drepturile sale con­stituționale și să lucreze cu sîrguință pentru fericirea tuturor popoarelor monarh­iei. Manifestație la Viena Viena. 12 Martie Seara s-au întrunit 5 adunări, compuse din democrați-socialiști, pentru a discuta atitudinea guvernului și a Parlamentului față de greva minerilor. Una din acele adunări a fost disolvată din cauza strigătelor în contra guvernului. Lucrătorii au manifestat apoi pe stradă, unde au fost împrăștiați de poliție, care a scos sabia și a făcut câte­va arestări. -----------------------------------------------------­ SOSIREA D-LOI G. GR. CAIVTACDZINO — Raport special al Timpului — La Predeal Era, la orele 4 și jumătate d. a., trenul in care se afla veneratul șef al partidu­lui conservator și președintele consiliu­lui de miniștri, a intrat în gara Predeal. D. Cantacuzino apare intern la fereastra vagonului și strigăte de ura sgudue aerul. Pe peronul gărei se aflau d-niî Luca Elefterescu, prefectul județului Prahova; Anghelescu, prim-procuror al tribunalu­lui Prahova; P. Ionescu, delegatul con­siliului comunal al orașului Ploești, membrii comisiunei interimare din Pre­deal ; arhimandritul Dionisie, starețul mănăstirei Predeal și un mare număr de alegători ai colegiului I de Prahova. Când d. G. Gr. Cantacuzino, voinic și voios, se scoboară din vagon, d. Luca Elefterescu îl salută cu următoa­­rele cuvinte: „Țara este astă­zi în sărbătoare: „Sosirea președintelui consiliului de zi­ EDIȚIA A TREIA mmm mumamm­mummmmmmmmmmmm MERCURI 1/14 MARTIE 1900 UN NUMER 10 BANI anunciurTIT inserții Linia 30 litere petit pag. IV .­­ . 0.40 Reclame . . . . » III .­­..•. SL50 » . II .""f.. 5.— In Paris anunciurile se primesc la A­­genția Havas, 8 place de la Bourse. REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA București, Calea Victoriei —70 Telefon: 473. niștri și șefului partidului conservator era așteptată cu nerăbdare, această sosire ne produce o plăcere nespusă și ne simțim fericiți de a-­I mărturisi marele nostru de­votament. „Mă simt fericit, mai ales de a putea ura bun-sosit, în calitatea mea de repre­zentant al județului Prahova, omului po­litic înțelept, șefului iubit, care a fost în­tot­dea­una un adevărat părinte pentru ce­tățenii județului și care ne-a sfătuit la o muncă onestă și desinteresată. „Rugăm pe Dzeu să ne păstreze multă vreme pe înțeleptul și luminatul nostru șef în capul direcțiunei afacerilor publice și ca sfătuitor sincer și devotat al Tronului, căci țara a știut în­tot­dea­una să aprecieze patriotismul de care sunteți animat“. Strigătele de ura ale celor prezenți acoperă ultimele cuvinte ale d-lui Elef­terescu. D. G. Gr. Cantacuzino, președintele consiliului, mulțumește cu cuvintele cele mai călduroase celor de față, pentru marea afecțiune ce ’i­ se arată. După aceasta iubitul nostru șef strân­ge mâna celor prezenți și se întreține cu dânșii în modul cel mai afectuos, vin­ mișcat de manifestația de simpatie ce ’i s’a făcut. D-na Ecaterina G. Gr. Cantacuzino, care a întovărășit pe d. prim-ministru în străinătate, se adresează d-lui Luca E­­lefterescu, prefectul județului Prahova, cu următoarele cuvinte : — V’am făgăduit de a-l aduce sănă­tos ; iată’s complect sănătos după cum v’am făgăduit că vi­’l vom­ aduce ! O mare bucurie stăpânește pe amicii noștri, când văd sănătos și voinic pe iubitul nostru șef. Timp de 10 minute, necesare pentru formarea trenului special, d. Cantacu­zino s’a întreținut cu toți in modul cel mai cordial, interesându-se de aproape de cele ce s’au petrecut in județul Pra­hova în lipsa d-sale din țară. După ce trenul special s’a format— vagonul ministerial și un vagon de clasa I—, d. G. Gr. Cantacuzino a luat loc în vagonul ministerial,, împreună cu d-na Ecaterina Cantacuzino și d. Luca Elef­terescu. . . I­­­V­ ’ *• Trenul se pună apoi în mișcare. Pe drum Trenul s’a oprit la toate stațiile de pe drum, unde d. Cantacuzino a fost sa­lutat în modul cel mai cordial. La gara Sinaia d. prim-ministru a fost primit de primarul orașului, împre­ună cu membrii consiliului comunal și numeroși cetățeni. D. președinte al con­siliului le-a mulțumit călduros pentru această primire. La Câmpina d. Cantacuzino a fost de asemenea salutat de primar și de membrii consiliului comunal, precum și de numeroși alegători ai colegiului I. La Baicoiu £ d, prim-ministru s’a în­treținut cu administratorul moșiei d-sale, pe care­­ l-a anunțat că Sâmbătă seară va veni la Florești pentru două zile. La Ploești La orele 5 și 25 un tren special a plecat din gara de Nord la Ploești cu d-nii miniștri, membrii Parlamentului și înalți demnitari. Am remarcat printre deputați pe d-nii N. Filipescu, B. Delavrancea, B. Păltineanu, D. N. Sfetescu, Mihail Vlădescu, Al. Ciurcu, Emil N. Lahovari, Gh. Ghibănescu, V. Can­­cicov, Pavel Michiu, Pavel Brătășanu, Anas­tasie Simu, N. N. Popp, căpitan Manolescu, F. Corlătescu, Lake Marinescu, N. Orovea­­nu, N. Bibescu, dr. C. Pallade, Mih. G. Can­tacuzino, Al. Jurașcu, dr. Șaabner-Tuduri, Al. I. Rădulescu, Aurel Iliescu, Gr. G. Can­tacuzino, Vasile Ștefănescu, N. Rășcanu, G. Dobrescu, Crasian, Al. Niculescu, Ilie An­ghelescu, G. Florian, D. Butculescu, Zăgă­­nescu, Lăzărescu, I. A. Protopopescu, N. Cucu-Starostescu, N. Hagiescu, C. Popovici, G. Scorțescu, E. Demetrescu-Mirea, Anton Arion, D. Iorgandopol, Radu Rădulescu, Barbu Gănescu, N. Căprescu, Em. Pantazi, Anghel Demetriescu, I. Stănescu, dr. Sturdza, Eug. Ghica-Comănești, etc. etc. Dintre senatori am văzut pe d-ni: Ion Plesnilă, D. Donici, I. Zaman, căpitan N. Lămotescu, Robescu, Gh. Cuza, Manea Bellu, Al. Jora, I. Grigorescu, colonel Cos­­tescu, Mișu Isvoranu, Nae Sibiceanu, Vlă­descu, M. Alexandrescu, Anastase Nicules­cu, Vasile Capșa, Nicu Cesianu, Șoimescu, Damian, Serghiescu, Goilav, colonel N. Rentz, C. Codrescu, Ștef. Economu, D. Ha­­riton, Ștefan Greceanu, etc., etc. D-nii miniștri Take Ionescu, N. Fleva, C. Dissescu, dr. Istrati și I. C. Grădiș­­teanu au sosit în gara Ploiești cu ace­lași tren. Printre alte persoane sosite cu același tren am remarcat pe d-nii M. Rahtivan, directorul general al penitenciarelor; dr. Al. Obregia, directorul serviciului sanitar superior; maior I. Obedenaru, ofițer al stărei civile în Capitală; G. Vlahuți-Slăti­­neanu, secretar al consiliului de miniștri; Costea Balș și Victor Ionescu, inspectori generali administrativi; Costel Borănescu; Vasile Mareș; Em. Miclescu, directorul C. F. R. și Cottescu, șeful mișcărei; Berin­deiu, architect-șef al ministerului de interne; Th. Ghica, șef de cabinet la ministerul a­­facerilor streine; Calloianu, Speranță și Patriciu, inspectori școlari; Virgiliu Pope­­scu, profesor, etc., etc. Gara Ploiești era decorată cu dra­pele și brad. Pe peron staționa un imens public. Trenul special, în care se afla d. Cantacuzino, a intrat în gara Ploiești la orele 6 și 25. Urale entuziaste au isbucnit din toate părțile. S’a oferit d-lui Cantacuzino două bu­chete de flori: unul din partea d-nei Luca Elefterescu, altul din partea ora­șului Ploiești. D. președinte al consiliului, foarte mișcat de această frumoasă primire, s’a coborît din vagon și a mulțumit de­putaților și senatorilor. Pe urmă a îm­brățișat pe d-nii miniștri și pe d. N. Filipescu. A mers apoi în restaurant câte­va minute, întreținându-se aci cu d-nii deputați și senatori. După câte­va minute vagonul preșe­­dințial fu atașat la trenul special ce venise din București. D. Cantacuzino și d-nii miniștri iau loc in vagonul ministerial, iar deputații și senatorii ocupă cele­l­alte vagoane. La orele 6 și 52 trenul se pune în mișcare în uralele entuziaste ale imen­sului public de pe peronul gării. La gara de Nord Trenul special nu s’a mai oprit la nici o stație și a ajuns în gara de Nord la orele 7 și 40 seara. Aici o enormă mulțime face ovațiuni entuziaste d-lui președinte al consiliului. D. Cantacuzino se scoboară din va­gon și se îmbrățișează cu d-nii Al. Ca­­targiu, ministru la Roma, și C. Boerescu, președintele Senatului. A mai fost pri­mit și de d-nii Th. Văcărescu, vice-pre­ședintele Senatului și d. general Algiu, prefectul poliției Capitalei, precum și de mai mulți d­ nn deputați și senatori cari n’au putut merge să întâmpine pe șeful nostru la Ploești. D. președinte al consiliului a mulțu­mit și aci, viu mișcat, pentru această grandioasă manifestație de iubire. D. Cantacuzino a plecat apoi la locu­­cuința d-sale din calea Victoriei. Mulțimea, după ce cu foarte mare anevoință a eșit din gara de Nord, s-a răspândit in liniște. -----------------------------------------------------­ RESPON­JL din africa de sud Pe când generalul Roberts continuă să se apropie de Bloemfontein, capi­tala Oranjelui, au și început demersuri pentru încheerea păcei. Se asigură că d. Krueger, președintele Trans­vaalului, ar fi convocat la Pretoria pe toți con­sulii­ străini și le-ar fi cerut în mod for­mal să intervie pentru pace, formulând, firește, condițiunile sub care ar primi să înceteze răsboiul. Cum tainele diplo­mației sunt insă greu de pătruns, nu se cunoaște încă nici un amănunt. Dar faptul că în ședința de eră a Camerei comunelor s’a și produs o întrebare la adresa guvernului, care a fost rugat să comunice condițiunile ce ar pune Ma­­rea­ Britanie pentru încheerea păcei și a răspuns că va supune in curând Parla­mentului câte­va acte privitoare la a­­ceastă chestiune, dovedește că există un adevăr intervențiuni sau tratări pentru pace , altminteri d. Balfour ar fi răspuns că in momentul acesta nu poate fi vorba de pace. Lumea e acum curioasă să știe sub ce condițiuni s’ar putea ajunge la în­cheierea păcei; își vor putea păstra Re­­publicele sud-africane independența lor politică și militară ? Sau vor fi pur și simplu anexate Englitezeî ca nouă co­lonii ? Că Burii nu vor accepta nici o dată de bună voe supunerea lor supre­mației engleze nu încape nici o indou­­ială, căci alt­fel tot răsboiul, în care ei s’au aruncat cei d’interű, n’ar fi avut nici o rațiune de a fi. Pentru a se a­­junge deci acum la încheierea păcei, și presupunând că și Anglia o dorește, va trebui deci să se găsească o formulă care să împace și pretențiunile Marei­ Britanii și dorul de independență al Burilor. In cazul contrariu, răsboiul va trebui să continue. * * * Iată depeșile ce am primit azi: Londra, 12 Martie Se vestește din Rusvegelkor lui Daily Nervs, cu­ data de 11 Martie, că generalul Roberts continuă să înainteze spre est. A ajuns la Rasvegelkor fără a fi întâlnit pe Buri. Trupele engleze sunt acum la 25 de mile de Bloemfontein. Londra. 12 Martie O depeșă a generalului Galacze, cu data de azi, vestește că a găsit eri podul de la Bethulia în parte distrus. Vrăjmașul a ocu­pat malul opus. Londra. 12 Martie Se vestește din Britstown, lui Daily Nervs, cu data de 9 Martie, că un detașa­ment englez a combătut cu resvrătiț­l Marți toată ziua. Mercur­ s-a întors In oraș Per­­derile sunt de 14 răniți și 9 dispăruți. Per­­derile vrăjmașului se ridică la 5 morți și mai mulți răniți. Insurgenții au evacuat Hon voter și s’au retras la Prieska. Londra, 12 Martie O depeșă a generalului Roberts, din Rasvogelkor, spune că n’a găsit nici o re­­sistență în marșul său de el î. Londra, 12 Martie Camera comunelor.—D. Balfour este în­trebat dacă poate să comunice condițiile pe care le-ar pune guvernul dacă ar lua în considerație oare­cari propuneri pentru pace. D. Balfour declară că­’I este cu nepu­tință a răspunde, însă guvernul va supune în curând Camerei câte­va acte cu privire la aceasta. Haga. 12 Martie Informațiuni din sursă bine informată confirmă știrea spunând că d. Krueger a adresat Puterilor o cerere de intervenire prin mijlocirea consulilor străini la Pre­toria. Londra. 12 Martie Cercurile bine informate nu se îndouiesc că guvernul transvaalian a făcut propuneri guvernului englez. Lumea oficială refuză a da ori­ce infor­­mațiune. Nerw­ York. 12 Martie Se vestește din Washington lui Words că ministrul Țărilor-de-Jos a declarat, într-un interview, că nu știe nimic cu pri­vire la negocierile Puterilor europene pen­tru o intervențiune în Africa de Sud. Si­tuația este ast­fel în­cât este cu neputință ori­cărei Puteri europene de a se adresa Angliei fără a risca un refuz. In caz când o Putere, care ar fi în le­gături cordiale și intime cu Anglia, ar des­chide calea negocierilor, toate Puterile ar sprijini acest proect. Viena, 12 Martie Camera deputaților.­Președintele consi­liului răspunde la interpelarea cu privire la pretinsa vânzare de cai și munițiuni An­gliei. El expune că neutralitatea obligă pe cei cari guvernează, iar nu pe supușii unui Stat neutru. Niște cai au fost vânduți de comercianți, cari au profitat de o ocazie bună și puteau foarte bine să vânză acei cai altui beligerant.­­ Ministrul-președinte vorbește apoi de cele­­l­alte fapte menționate în interpelare și sfârșește spunând că guvernul n’a între­prins nici n’a neglijat nimic care ar putea fi considerat ca o violare a neutralităței. S’a ținut departe de ori­ce contact cu sen­timentele simpatice pentru unul sau altul din beligeranți. Autorul interpelărei, d. Wolff, nu se de­clară satisfăcut de răspuns și cere con­tinuarea discuției. Camera respinge această cerere și ședința se ridică. -----------------------WiJSSiW-—------------7------­ LEGEA OFIȚERILOR DE REZERVA Am publicat ori expunerea de motive care însoțește proectul de lege asupra ofițerilor de rezervă. Iata acum și textul acestui important proect : CAPITOLUL I Recrutarea ofițerilor de rezervă Art. 1.—Ofițerii de rezervă sunt chemați a complecta, după trebuință, cadrele dife­ritelor elemente ale puterei armate, fie în timp de pace în mod timporal, fie în timp de răsboiu. Art. 2.—Pot face parte din cadrul ofițe­rilor de rezervă, ca combatanți sau asi­milați : a) Ofițerii în retragere sau demisie; f­) Ofițerii reformați pentru infirmități. Această calitate nu se poate dobândi de­cât numai dacă li­ s-a acordat prin înaltul decret prin care au încetat de a face parte din cadrele active ale armatei ; c) Ofițerii cari au dobândit gradul In con­dițiunile legei de față. Art. 3.—Pot fi chemați a îndeplini con­dițiunile hotărîte prin presenta lege spre a dobândi gradul de sub-locotenent In re­zervă : a) Tinerii enumerați la art. 29 din legea de recrutare a armatei; b) Tinerii absolvenți ai școalei naționale de poduri și șosele; c) Sub­ofițerii combatanți, sub­ofițerii de administrație și sub­ofițerii guarzi de arti­lerie și geniu, foști reangagiați în condi­­țiunile art 2, litera b din legea de rean­­gagiare de la 1893, fie­care în arma și ser­viciul din care provine, după una sau mai multe reangagiări; d) Sub­ofițerii absolvenți ai școalei de marină cari posedă brevetul de căpitan, de secund de mare, sau de mecanic, liberat de marina militară și certificatul de ser­­vici­i efectuat la bord în marina comer­cială. Art. 4. — Tinerii prevăzuți la alin. 6 al articolului 3, cari vor fi dobândit gradul de caporal sau brigadier în condițiunile le­gei de înaintare și cari vor fi dat probe de zel și activitate la serviciu, pot fi prezen­tați la inspecția generală ca candidați pen­tru gradul de sub­ofițer.

Next