Timpul, martie 1900 (nr. 47-72)

1900-03-01 / nr. 47

No. 47 Acei admiși de către inspectorul gene­ral vor fi supuși, la finele anului de servi­­ciu, la un examen, și cei cari vor isbuti la acest examen vor fi înaintați la gradul de sub­ofițer și vor fi considerați candidați la gradul de sub-locotenent în rezervă. Ei vor fi concediați cu gradul de sub­ofițer, însă vor fi chemați în anul următor în timp de două luni spre a îndeplini în corpurile sau serviciurile în care comptează funcția de plutonier. Acel cari, pe timpul acestui serviciu su­plimentar, vor fi confirmat aptitudinea pen­tru gradul de sub-locotenent, vor fi supuși la un examen de capacitate pentru acest grad. Acei admiși vor fi recomandați ministe­rului pe cale erarh­ică spre a fi înaintat­­la gradul de sub-locotenent în rezervă, com­batant sau asimilat, conform prescripțiunii lor legei de înaintare relative la naționa­litate și vârstă , cei înaintați vor fi chemați în acel an la concentrarea de toamnă timp de o lună spre a exercita funcțiunea lor. Tinerii prevăzuți la alin. 1 al art. 3, ur­mând în școală cursurile de artă militară, fortificație, artilerie, regulamente și exer­ciții militare, cu ofițeri profesori delegați de ministerul de resboiu, vor fi considerați la absolvirea școalei ca având îndeplinit anul de serviciu militar și vor fi reparti­zați de către ministerul de resboiu la cor­purile de trupă cu gradul de sub­ofițer. Spre a fi înaintați la gradul de sub-lo­cotenent, ei vor fi supuși la aceleași che­mări și examene ca și tinerii prevăzuți în alin. a al acelui articol. Reangagiații prevăzuți de alin. c al art. 3, cari vor fi dat dovezi de moralitate și bună conduită, vor putea fi presentați, la liberare, la un examen de capacitate pen­tru gradul de sub-locotenent în reservă. Subofițerii prevăzuți la alin. d al art. 3 pot deveni sub-locotenenți de reservă dacă, prezentându-se la inspecția generală anu­ală, sunt propuși de inspectorul general al marinei și admiși de ministrul de resboiu. Examenele prevăzute de acest articol se vor face după un program hotărît prin re­gulamentul acestei legi. Art. 5. — Tinerii studenți ai facultății de medicină, elevi al școalei superioare de farmacie și școalei superioare de medicină veterinară, cari, în urma amânărilor de care se vor fi bucurat, vor fi obținut titlul de doctor în medicină, licențiat în farmacie sau medic veterinar, cu exercițiul liberei practice în țară, vor fi incorporați și obli­gați a îndeplini anul de serviciu sub tit­lul de „medici ajutori“, „veterinari aju­tori“ sau „farmaciști ajutori“, asimilat cu acela de sub­ofițer. Acei cari doresc a dobândi gra­dl de ofițer asimilat în reservă, vor fi su­­și, la finele anului de serviciu, unul examt pen­tru cunoștințele militare ce trebui­­­ tă po­­sedeze după un program hotărît. Cei admiși la acest examen vor fi reco­mandați ministerului spre a fi înaintați la gradul de «medic de batalion clasa II», «veterinar de escadron», sau „farmacist de batalion“ în reservă. Toți cel­alți vor fi concediați cu titlul de medici veterinari sau farmaciști ajutori și vor urma posițiunile contigentelor cărora aparțin, însă ori de câte ori aceste conti­nente vor fi chemate sub arme, ei vor în­­eplini aceleași servicii speciale ca și la incorporare și sub aceleași titluri. Art. 6. — Numirea unui ofițer de reservă se face tot­dea­una prin decret regal în urma unui raport al ministrului de răs­boiu. Repartiția lor pe corpuri se face prin de­­cisie ministerială. CAPITOLUL II Obligațiunile de serviciu ale ofițerilor de reservă Art. 7.—Ofițerul de reservă are rapor­turi directe cu corpul sau serviciul în care este însumat, fiind obligat ca, un termen de o lună de la trecerea în acest element, să se presinte șefului depositului de re­crutare pe a cărui regiune s’a stabilit, dacă este ofițer inferior, sau comandantului bri­gadei, dacă este ofițer superior. Generalii se vor presenta comandantului corpului de armată. La aceeași presentare este supus ofițe­rul ori de câte ori își­­ va schimba domi­­ciliul pe regiunea altul deposit, brigăzi sau corp de armată. In cazul că noul domiciliu se va găsi pe aceeași regiune, ofițerul este obligat să comunice numai în scris noua adresă. Infracțiunile la aceste obligațiuni sunt pedepsite disciplinar conform regulamen­telor militare. Art. 8.—In fie­care an ofițerii de reservă pot fi chemați pentru instrucția lor mili­tară sau pentru reviste, inspecții generale epidemii, epizootii, ș. c. 1. Epoca acestor chemări, precum și nu­mărul ofițerilor de chemat, se vor deter­mina de ministerul de răsboiu. Regulamentul acestei legi va prevede categoriile de ofițeri de reservă cari pot fi dispensați de chemările anuale sau chiar de mobilizare. Art. 9.—Chemarea în serviciu a ofițeru­lui de reservă se va face de către șeful corpului de trupă sau serviciului în care comptează ofițerul, prin depositul de re­crutare în circumscripțiunea căruia își are stabilit domiciliul. La cas de absență, chemarea se publică prin Monitorul Oficial și va fi considerată ca notificată după 15 zile de la publicare. Din acest moment ofițerul este supus obligațiunilor prevăzute în art. 10. Art. 10.—Din momentul primirei ordi­nului de chemare, ofițerul de reservă este considerat ca în serviciu și este supus în­datoririlor și jurisdicțiunei militare. Art. 11.—Ofițerii de reservă, in timpul a­­flării lor sub arme, se bucură potrivit gra­dului de toate drepturile ofițerilor din ac­tivitate, precum și de dreptul de soldă și alte prestați­uni. Ofițerii admiși la pensiunea de retragere vor primi pe timpul aflărei lor sub arme, diferența până la solda de activitate a gra­dului ce au, precum și prestațiunile de care se bucură ofițerii din activitate de același grad. Ofițerii de reservă, funcționarii civili, pe tot timpul cât se află sub arme, păstrează funcția și solda lor. Administrația militară va aloca numai restul pentru complectarea soldei gradului și a prestațiunei. Medicii, farmaciștii și veterinarii concen­trați pentru epidemii, epizootii și, eventual, pentru serviciul ambulanțelor rurale, vor primi solda întreagă cu accesorii, cum și prestațiile regulamentare la care ar avea dreptul, fără a se ține socoteală de leafa ce primesc din serviciile civile. Art. 12.—Ofițerii de reservă, proveniți din sub­ofițeri reanga­jați, vor conserva drep­turile de pensie dobândite în baza servi­ciilor făcute ca sub­ofițeri. ȘTIRILE ZILEI M-­S. Regele a primit, din partea M. S- Reginei Regatului Unit al Marei­ Britanii și Irlandei, împărăteasă a In­­diilor, o scrisoare de felicitare, drept răspuns la notificarea ce­­ s’a făcut de către Augustul nostru Suveran, pentru nașterea A. S. R. Principesei­­ Maria. Exc. Sa D. Kennedy, trimis extra­ordinar și ministru plenipotențiar al Marei­ Britanii, a avut onoare­a re­­­mite M. S. Regelui scrisoarea de fe­licitare.* . * * Prin Monitorul Oficial de azi, Marți, s'a promulgat noua lege asupra ad­ministrației armatei și organizației mi­nisterului de răsboiu. k­m * Județul Constanța a fost autorizat a cumpăra de la d. N. T. Popp, din Craiova, 16.000 hectolitri porumb, pen­tru suma de 137.600 lei, cu prețurile de 8 lei și 40 bani, și 8 lei 80 bani hectolitrul, spre a ajuta locuitorii din acel județ, în lipsă de hrană. Județul Tulcea a fost autorizat a cumpăra de la Casa Valler Fréres et Comp. din Brăila, pentru suma de 378.000 lei, 200 vagoane orz, socotit a 10.000 kilograme fie­care vagon și cu prețul de 18 lei, 90 bani suta de kilograme, spre a se distribui pentru semințe locuitorilor aflați In lipsă. Un ULTIM CUVÂNT La muzeul zoologic : Nicușor.— Ce nenorocite sunt cămi­lele : se nasc toate cocoșate ! Moș­ Neagu. ----------------------80KW-------------------­IN­FORMAȚIUNI In afară de persoanele anunțate că au participat la prânzul dat de M. S­­Împăratul Austriei In onoarea d-lui Gh. Gr. Cantacuzino, mai putem cita pe d-nii: prințul A. Schwarzenberg ; Unger, fost ministru­­ de Bacquehem, fost ministru; Steinbach, fost mi­nistru ; Bilinski, guvernatorul Bincei austro-ungare ; Plener, fost ministru; Glanz, fost ministru; D-nii Take Ionescu, ministrul de fi­nanțe, și I. Lahovari, ministrul a­­facerilor străine, a lucrat astă­zi cu M. Sa Regele. Colectiviștii au început să se agite. In lipsă de alte mijloace de luptă, ahtiații după putere se acuță de ches­tia procesului Hallier, care face parte de alt­fel din nenorocita moștenire rămasă de la regimul sturdzist. Un așa zis t comitet de rezistență» a tipărit ela un soia de apeluri înca­drate în doliu, in care după ce se vorbește de luarea Griviței, se insistă asupra procesului Hallier, a cărui primă ședință se ține astă­zi. Nu căutăm să examinăm pentru moment scopul ce se urmărește cu asemenea manifeste. El este dealtmin­­trelea ghicit de toată lumea. Constatăm numai îndrăzneala co­lectiviștilor, cari în loc să-și vază de păcate și să se pocăiască de noianul de grave greșeli, pe care noi trebue să le îndreptăm, încep să ridice capul. • • # Manifestul de care vorbim, a fost precedat de o serie de consfătuiri ți­nute în localul redacției Voinței Na­ționale, unde seri de-a rindul foștii co­misari și agenți colectiviști și-au­ îm­părțit rolurile pentru ziua când vor începe dezbaterile in procesul Hallier. Intr’adevăr, azi dimineață, pe la o­­rele 10, haimanalele colectiviste, con­duse de foștii inspectori de poliție, de frații Sipsomo, foști magistrați, de socialistul Morțun, de tânărul de «va­­loare» dr. Radovici și de d. Malla, au ocupat curtea localului înaltei Curți de compturi, începând să vocifereze și să facă scandal. D. prim-procuror Em. Miclescu a făcut apel, cu multă amabilitate, la frații Sipsomo, foști magistrați până eri, și la cel­ la alți colectiviști, să go­lească curtea. Apelul repetit al d-lul prim-procuror râmâind fără efect, d-sa a dispus ca un cordon de sergenți să evacueze curtea localului, ceea­ ce s'a și făcut după o mică învălmășeală. Haimanalele colectiviste, împinse o dată la stradă, ordinea s'a restabilit și numai câte­va glasuri răgușite se mai aud vociferând și huiduind forța publică și chiar pe d. C. Nacu, care a venit la proces în calitate de advocat al d-lui Halk­er. TIMPUL Iată rezultatul alegerei făcute ori la Piatra-Neamțu pentru un scaun de deputat al colegiului I de Neamțu-Alegători Înscriși. . . 203 Votanți.........................120 Buletine anulate. . . 17 D. Petre Rosetti Bălănescu, candi­datul partidului conservator, a În­trunit 103 voturi și a fost proclamat ales. Drapeliștii s’au întrunit aseară la d. Costescu-Comăneanu, spre a dis­cuta asupra propunerea ce ’li­ s’au făcut dea duce o acțiune comună cu Sturd­­ziștii în chestia procesului Halder. După câte aflăm, membrii grupă­­rei drapeliste n’au admis această con­lucrare comună cu Sturdziștii, pe mo­tivul că nu s’au Înlăturat Încă deo­sebirile de vederi dintre ambele gru­pări în ceea­ ce privește acțiunea diri­­giuitoare a partidului liberal. D. Dim. A. Sturdza, șeful liberali­lor și secretarul general al Academiei române, a plecat ori la Berlin ca să asiste la jublileul de 200 de ani al A­­cademiei prusiene de științe. D. Cârnu-Munteanu, directorul școa­­lei de agricultură de la Herastran, și Corneliu Roman, directorul stațiunei agronomice, au dat la iveală un În­semnat studiu, scris In limba fran­ceză, asupra terenului arabil In Ro­mânia, din punctul de vedere al com­­posițiunei sale mecanice și chimice. Studiul este însoțit­ de tabele statis­tice pe județe precum și de o cartă a țarei, unde sunt Însemnate punctele cercetate, și se termină cu o analiză făcută asupra solului Deltei Dunărei. Lucrările pregătitoare pentru con­struirea stâncei pe care va fi așezată statuia In bronz a marelui Voevod Mircea­ cel­ Bătrân. In orașul Tulcea sunt terminate, terenul a fost conso­lidat prin batere de piloți, iar blocuri de piatră din care se va construi stânca au fost aduse la locul unde ur­­meză a se Înălța. Lucrările urmează cu activitate, așa că peste o lună credem că monumen­tul va fi ridicat rămânând numai să se așeze statuia de bronz care după cum se știe, se lucrează la Milano de către eminentul nostru sculptor C. Bălăcescu. Pe de altă parte primăria din Tul­cea a luat dispozițiuni pentru facerea elipsei în centrul căreia se află așezat monumentul. Căpitanul bulgar Tubei din infan­terie a adresat un plan în relief al a­­sediului cetăței Plevna de către ar­matele ruso-române. Acest plan va fi trimis la Expoziția din Paris. Serviciul maritim român înștiin­țează că, începând de la 1 Martie și până la alte dispozițiuni, linia Arh­i­­pelagului secția macedoneană, cuprin­­zând porturile Dardanelele, Dedea­­gatch și Salonic, deservită de vaporul Medeea, se suspendă. Rugăm cu insistență pe abonații noștri, cari sunt în întârziere cu plata abonamentului, de a se grăbi cu achitarea sumelor ce datoresc căci altmintrelea, vom fi nevoiți a le suspenda imediat trimeterea zia­rului. --------------------------------------------------­Litere-Arte-Științe D. Pompiliu Eliade, profesor la fa­cultatea de litere din Capitală, va face și în anul acesta, la Ateneu, un ciclu de conferințe asupra literaturei franceze. Conferințele se vor succeda in modul următor : Vineri 3 Martie: Filosofia lui Mollière; Vineri 17 Martie : Renan ; Viața lui Isus ; Vineri 31 Martie : Edmond Rostand ; Cy­rano de Bergerac; Sâmbătă 25 Aprilie : Zola : Paris-Flocon­­dité . Sâmbătă 29 Aprilie: Privire generală asupra literaturei și spiritului francez In secolul XX. Prețul locurilor la aceste confe­rințe va fi : Statul pentru seria de conferințe, 8 franci. Loja, pentru seria 5 de 5 conferințe, 40 franci. Locațiunea se face la magazinul de muzică al d-lui C. Gebauer. INTEMPLARI Arestările de la hotel Grivița.—La ho­telul Grivița din Capitală au fost arestați trei elevi ai gimnaziului din Râmnicu-Vâl­­cea, cari, după ce­­ și-a fi procurat ceva bani, au fugit în Capitală. Ei se numesc: Aurel Gh. Beldiman în etate de 15 ani. In clasa II gimnazială; Ion G. Popescu de 19 ani In clasa IV și Ștefan Săndulescu de 19 ani In clasa IV gimnazială­ Cel d’Inteiü luase de acasă 50 lei, cel d’al douilea avea 25 de lei și al treilea numai 10 lei. Cum sosiră In București, tinerii noștri școlari aventurieri se ocupaseră de preum­blări și petreceri până ce capitalul se sfârși. Aurel Beldiman scrise atunci acasă, cerând să­ i se trimeată suma de 100 lei și actele, căci voia să intre în armată. Puțin după aceea cei trei aventurieri fură arestați de poliția Capitalei care fusese înștiințată de prefectura de R.­Vâlcea despre fuga lor. Crima din strada Francmasoni.— A­­seară, la orele 5 și jumătate, o crimă s’a săvârșit în strada Francmasoni. Sub­ comisarul de clasa II Georgescu de la secția 23, Împreună cu sergentul de stradă cu No. 625, s’au luat după soldatul dezertor Carol Wolfran Vermond, ca să’l prindă. El l’au gonit până în strada Franc­masoni, în dreptul cazărmei regimentului No. 21. Acolo sub­ comisarul isbuti să pue mâna pe dezertor, dar acesta se sinuci și o luă din nou la fugă. Nu făcu însă de­cât câți­va pași și’l inhață sergentul de stradă. Dezertorul Vermond, văzând că de astă dată e ținut, scoase un pumnal și dete două puternice lovituri nenorocitului ser­gent de stradă. Prima lovitură fu mortală. Pumnalul străpunse partea stângă a peptului, iar cu a doua lovitură îl străpunse brațul stâng. Sergentul Clocin Dumitru căzu jos în ne­simțire, iar criminalul o luă iarăși la fugă. De astă dată însă săriră în ajutor mai mulți soldați, cari prinseră pe Carol Ver­mond și’l arestară în cazarma regimentu­lui 21. Victima, într’o stare desperată, fu dusă la spitalul militar. ----------------------I4i5f»frt---------------------­ PETRECERILE ZILEI 'T­EATRUL NAȚIONAL. — Asta-senii «Trei­­*­ pălării de dama»­­și «Ciucureasca» în be­neficiul d-nei M. Ciucurescu, iar mâine «De-ași fi Rege» în beneficiul d-lor Grigoriu și Alexiu. K­IRCUL SIDOLI. — Asta-nearâ mare repre­­­­­­zenta pe dată cu concursul Intregei trupe și al d-lui director Cesar Sidoli. Pantomima cu apă. OALA MITICA GEORGESCU.— In fie­care­­ seara reprezentații variate. Debutul trupei Armășescu, surorile Arcella, etc. CAFENEAUA BOULEVARD.—Concerte de orchestra în fie­care seara, sub conducerea d-lui Weinberger. CAFENEAUA EDISON.—In toate serile con­certe de orchestră sub conducerea maes­trului Ed. W. Strauss. BERARIA TOMEK (Bulevardul Elisabeta).— In fie­care seara concert dat de o trupa italiana. ieoo EDIȚIA A TREIA PROCESUL HALLIER Audiența de la 29 Februarie 1900 — Ședința de dimineață — Azi s’a început, în fața tribunalului de arbitri, judecarea procesului Hallier. Inutil să reamintim aci In ce constă această afa­cere, căci e prea bine cunoscută. Tribunalul arbitral a intrat în sala șe­dințelor, care se țin în localul înaltei Curți de compturi, la orele 10 fără 10 m. a. m. Se știe că tribunalul e compus din d-nii M. Șuțu, arbitrul guvernului român; Mauffre, arbitrul d-lui Hallier; și Seemans, supra - arbitru. Președinția tribunalului o are d. Șuțu. D-nii I. Boambă, G. Panu și B. Pălti­­neanu, avocații Statului român, ocupă o masă la stânga grilagiului care desparte sala de biuroul arbitrilor. D. Hallier este însoțit de d. Hepp, se­cretarul său, și de d-nii R. Poincaré, avo­catul său, Antoine, avoué, și Barras, in­giner. Sala se umple destul de repede. Repre­­sentanții presei ocupă un loc rezervat. D. Șuțu, președintele tribunalului, dă ci­tire procesului-verbal care a fost întocmit de arbitri In ședință secretă. Cere apoi pro­curile lor. D. Poincaré declară că se prezintă în numele d-lui Halk­er. D. Boambă, avocatul Statului, ridică un incident, întrebând dacă comunicările se vor face înaintea pledoariilor. In cazul acesta o amânare se impune. Dacă însă comunicările se vor face în urma pledoa­riei d-lui Poincaré, atunci se va cere amâ­nare In acel moment. D. Poincaré declară că se va supune Ințelepciunei tribunalului arbitrar. Cererea este legitimă. Pledoaria poate fi separată: partea I va fi o expunere generală a afa­­cerei ln care nu se va vărsa nici o piesă care nu va fi cunoscută de advocații Sta­tului. Partea 2 a se va ocupa cu suma de bani reclamată, nu va putea începe însă de­cât după 8 sau 10 zile. Prin urmare, timpul va fi destul de mare și nu va fi nevoe a se cere o amânare. D. Poincare termină zicând că lasă aceasta la aprecie­rea tribunalului, căci dorește lumina. Tribunalul se retrage pentru a delibera. La redeschiderea ședinței, D. M. Șuțu declară că d. Poincare va putea să desvolte mijloacele sale și va face cunoscute adversarilor săi toate piesele de care se va servi. D. Poincaré spune că nu pledează în contra guvernului român de azi sau de ozi. Nu va pronunța nici un cuvânt care ar pu­tea jigni pe cine­va. Oratorul spune că în­tre România și Franța sunt atâtea senti­mente și amintiri comune. In­cât un Fran­cez care a trecut prin toată Europa cen­trală și a ajuns în acest oraș, crede că respiră încă aerul țărei sale natale. Nu va face nici o critică generală. S’au comis greșeli de o parte și de alta; au fost și multe întârzieri. D. Poincaré face apoi istoricul afacere­. Explică cum s’a așezat prima piatră a por­tului Constanța. Face elogii M. S. Rege­lui și desvoltărei țărei Românești. Oratorul vorbește de contractul d-lui Hal­lier, unul din antreprenorii cei mai cunos­cuți. D. Hallier a avut în Franța și în Europa foarte mult de construit: la Pontari­lier, la Belfort, a construit 12 forturi de 30 de milioane. In urma acestor lucrări a fost numit de ministrul de resboiü ofițer al Legiunei de onoare. Tot­dea­una a căutat să îndeplinească toate cererile din caetul de sarcină. Nici o dată nu s’a reclamat în con­tra d-sale. D. Poincaré dă citire mai multor atesta­­țiuni din partea mai multor generali din geniui. Apoi spune că d. Hallier a mai lu­crat pentru ministerul lucrărilor publice pen­tru suma de 25 milioane. Aceste lucrări se aseamănă cu acelea de la portul Constanța. D. Hallier a mai construit niște rezervorii de petrol în bazinul de la Havre pentru suma de 1 milion. Administrațiile ministerelor de răsboiu și ale ministerului de lucrări pu­blice laudă amândouă cinstea d-lui Hallier. Chiar d. general Brialmont mulțumește a­­cestui mare antreprenor pentru serviciile și lucrările făcute în Belgia, mai cu seamă construirea celor 21 forturi din Liège și Namur. Cum se poate ca un antreprenor care a obținut atâtea felicitări, atâtea onoruri în Franța și în atâtea țări, să ajungă a fi pus în regie pentru portul Constanța, care este departe de a fi considerat ca o lucrare atât de mare ca aceea de la Cherbourg sau ca aceea din Belgia ? Pentru portul Constanța a obținut concursul cel mai mare al bancherilor. Oare d. Hallier a ne­­glijeat lucrările de la Constanța? Oare materialul nu era bun ? Acel material a costat suma de trei milioane și era ales într’adins pentru șantierele portului. D. Hallier, când a început lucrările, era pregătit pentru ele, însă administrația nu era pregătită. Au fost întreruperi, întârzieri, așa în­cât d. Cantacuzino a fost înlocuit cu d. Duca. In timpul acesta, greșelile s'au adunat și s’au înmulțit. A doua direcțiune a serviciului hidrau­lic a introdus modificări care au încurcat lucrările. Pentru a nu cădea în cursa ce i se întindea, d. Hallier a încetat lucră­rile—și atunci administrațiunea a pus lu­crările în regie pentru niște greșeli pe care ea le comisese. Făcând aceasta a violat legile țării. A alungat chiar pe re­prezentantul acreditat al d-lui Hallier. D Poincaré dă citire mai multor scri­sori și acte schimbate între antreprenor, administrația portului și ministerul lucră­rilor publice. D. Hallier—zice d. Poincaré—reclamă o sumă principală de 17.877.687 lei. In a­­ceastă sumă sunt cifre necontestate de guvern; altele sunt respinse de guvern; apoi d. Hallier mai cere restituirea mate­rialului, etc. Și anume: d. Hallier cere 5.991.000 lei pentru prima parte a recla­­mațiunilor, pe când guvernul nu acordă de­cât 3 560.000 lei; asupra celor­l­alte capi­tole diferența este și mai simțitoare. Oratorul discută apoi art. 15 din contract, care zice că dacă în cursul execuțiunei este necesitate de a se modifica proectul, fie în plus fie In minus, antreprenorul este obligat de a primi și de a executa aceste modificări, însă numai în urma unui ordin înscris al inginerului sau al arh­itectului care e di­rectorul lucrărilor. D. Poincaré discută clausele contractului după dreptul francez, ale cărui regule diferă, în ceea­ ce privește condițiile pentru rezi­lierea contractului. Au fost cel puțin 4 proecte succesive de la 1895 până la 1898 și am văzut că au fost mai multe de­cât a declarat chiar d. Ionel Brătianu la Camera deputaților. D. Poincaré desfășură primul plan al lucrărilor, plan pe care d. Balaban îl re­cunoaște ca exact, și examinează lucrările portului. La orele 12 ședința se ridică și se amână pentru orele 2 p. m. — Ședința de după amiazi — Ședința se deschide la orele 2 p. m. I­. Poincaré continuă­­ discuția contrac­tului de la 1896 Intre d. Hallier și admi­nistrațiunea. Oratorul arată că în al doui­lea proect se cerea lucrări mult mai mari de la d. Hallier, lucrări care neapărat ar fi costat mult mai mult. Aceste lucrări tre­­buiau stipulate prin ordine speciale și în­scrise ; or, ele nu au fost date. Primul plan al portului a fost trimis antreprenorului cu rugăminte de a lua copie după dânsul și a-­l înapoia. Acest sistem de a nu înmâna d-lui Hal­lier o copie conformă planului este un ron de care se miră mult oratorul. Tocmai după trei luni se vestește d-lui Hallier că planul primitiv se va schimba. Toate acestea arată că nu se lucra din partea administrațiunei cu idei bine concepute și studiate de mai înainte, ci cu idei succesive care au fost cauza principală a relei stări de lucruri. După numirea d-lui Duca, s’a făcut o nouă schimbare. Și aci s’au întrebuințat scrisori oficioase, conversațiuni care sbu­­rau când trebuiau să sboare, scrisori par­ticulare, etc., pentru diferite lucrări și nu­mai foarte rar se întrebuința acte oficiale, singurele acte care ar fi trebuit să se în­trebuințeze. Au fost două proecte Duca: unul din 1897 înmânat la 1898; al douilea făcut la 1898, care deci a fost dat cu 3 ani în urma contractului. Au fost prin urmare cu totul cinci proecte. In al douilea proect d. Duca cerea un bazin de petrol In mijlocul mării, proect teh­nic absolut irealizabil. Cum putea oare antreprenorul să facă aceste lucrări absolut diferite de primul plan? Cât de bine se vede aci desorgani­­zarea administrațiunei ! Bine a făcut d. Hallier că nu s’a supus acestor cereri, căci ar fi lucrat fără nici un folos pentru el și ar fi riscat o nouă schimbare de proect din partea administrațiunei. Aceasta s’a și întâmplat, căci acum aflu că acest proect a fost părăsit și cu totul modificat. Proectul de lege cu privire la arbitragiu arată că această lucrare a portului Con­stanța este prea scumpă pentru Stat, care nu era în stare să cheltuiască atâți bani. Nu e aci nici o rușine pentru administra­țiunea română; este numai o mărturisire care Îi face onoare. Oratorul vorbind apoi despre regia a­­cestor lucrări și părăsirea sistemului de regie, trece l­a chestia întârzierilor pricinuite de administrație, care au paralizat timp de două ani lucrările. D. Duca a mai parali­zat acele lucrări printr’o mare nepricepere. Această nepricepere s’a manifestat și după moartea d-lui Duca, s’a manifestat printr’o violare de putere și o violare neasemă­nată a contractului. Oratorul intră în detaliile lucrărilor por­tului, vorbește de cumpărarea terenurilor care înconjurau lucrările, de dărîmarea unor barace, etc. Citește câte­va acte­re-

Next