Timpul, aprilie 1900 (nr. 73-96)

1900-04-01 / nr. 73

AN­UL AL DOUĂ­ZECI ȘI DOUILEA — No. 73 laiTIft ATKIEIft SAMBATA 1/14 APRILIE 1000 In țară pe un an...............................30 lei » pe 6 luni......................... . 18 lei » pe 3 luni...............................10 lei Pentru străinătate un an .... 50 lei ass Pari«­ ziarul nostru se găsește cu 0,20 b. Numărul la Agence de jou­rnaux étrangers rue de Mauhert, 69 și la toate chioșcurile. REDACȚIA SF ADMINISTRAȚIA București, Calea Victoriei — 70 Telefon ; 47 . UN NUMER 10 BANI l UN NUMER 10 BANI ABONAMENTELE ---------------------- ——------------- —-------------------- —--------- ————■ aminrmni $i impfrtii Linia 30 litere petit pag. IV Reclame . . . . » 111 > . ...» II In Part» anunciurile^Se ■­genția Havas, 8 place fip la I REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA București, Calecle Victoriei — 70 Telefoni: 473. . . . 0.40 . 2.50 . . 5.— i­imesc la­­ 4­ touree.’ BILANȚ SUMAR O închiderea primei sesiuni ordi­nare a Corpurilor legiuitoare, a­­lese în urma venirea la putere a partidului conservator, se apropie. Câte nu s’au zis și nu s’au scris de către adversarii noștri po­litici despre aceste Camere. Cu toate acestea, din prima sesiune ele s’au arătat mai muncitoare, mai rodnice de­cât ori­ ce alte Corpuri legiuitoare, de când avem instituții parlamentare în țara ro­mânească. In mijlocul unei situațiuni din cele mai grele, moștenind tot fe­lul de greutăți de la predecesorii noștri liberali, într’un an de criză teribilă din punctul de vedere a­­gricol și financiar, într’un mo­ment când piețele europene erau în reserva cea mai mare, când scontul se ridica în toate părțile, aceste Camere au dat guvernului un sprijin puternic și­­ i-au înles­nit săvârșirea unei opere cu atât mai meritorie, cu cât era plină de greutăți de tot felul. Nu vom face astă­zi de­cât o enumerațiune sumară, în fuga con­deiului, a legilor principale care au fost discutate și votate în se­siunea actuală, reservându-ne de a reveni pe larg și în mod amă­nunțit asupra operei legislative a Parlamentului. S’au votat în această sesiune : Reforma procedurei civile, lucrare din cele mai complicate , care era așteptată și cerută de un șir de ani de către toate parti­dele. Nimeni nu poate contesta utilitatea și necesitatea acestei re­forme ; ea face onoare ministru­lui care a început-o și Parlamen­tului care a discutat-o și admis-o, t­ot în ramura justiției s’a votat legea organizărei corpului de por­tărei, care și densa era imperios cerută de interesele justițiabililor. S’a votat legea modificătoare a învățământului care îndeplinește două scopuri: acela de a da în­vățământului secundar o direc­țiune mai practică și mai con­formă spiritului timpului și acela de a aduce economii însemnate în budgetul instrucțiunei publice. Opera săvârșită de acest Par­lament, în urma inițiativei gu­vernului, pe tărîmul financiar, este atât de însemnată, în­cât me­rită un studiu special care în­trece cadrul unui articol menit a nu cuprinde de­cât bilanțul le­gislativ sumar al sesiunei. Este destul clar să amintim în scurt ce s’a făcut pentru asanarea finan­țelor noastre. Prima desamăgire a adversari­lor noștri a fost contractarea îm­prumutului, care a permis guver­nului să consolideze datoria fio fantă și să facă față la toate obli­gațiunile Statului. Dar cestiunea de căpetenie nu era numai de a găsi bani în prezent, ci de a inau­gura o eră nouă în finanțele noas­tre, spre a împedica în viitor ivi­rea unor asemenea eventualități și a așeza creditul Statului pe baze solide. Această operă de asanarea fi­nanciară nu era ușoară. Guver­nul și Parlamentul conservator au știut însă să îndeplinească această parte anevoioasă a programului lor cu bărbăție și au găsit în bu­nul simț al Țarei un sprijin lu­minat. Astă­zi se poate zice cu siguranță că budgetul Statului este nu numai echilibrat, dar că va prezenta și un excedent însemnat. S’a stabilit o asietă budgetară so­lidă, care nu poate fi expusă la notabile variațiuni. Acest rezultat s’a obținut prin crearea de resurse no­i și eco­nomii însemnate ; sarcinele însă din care se trag aceste resurse s'au repartizat în mod echitabil asupra tuturor claselor sociale și economiile n’au desorganizat nici un serviciu al Statului. In vederea viitorului și ca mij­­oc preventiv, s’a votat legea prin care se restrânge dreptul de ini­țiativă parlamentară în sensul ca ori­ce proiect care atrage după sine o cheltuială, să prevadă tot o dată și mijloacele de a o acoperi. S’au mai votat modificarea legei căilor ferate private, aceea a mi­nelor, legea de organizare a mi­nisterului domeniilor, legea de recrutare, modificarea legei pen­tru înaintare în armată și alte legi de o importanță mai secundară. Neclintit în îndeplinirea ope­rei sale, Parlamentul a dat în a­­ceastă sesiune dovezi netăgăduite de putere de muncă și de destoi­nicie în mai multe cestiuni din cele mai grele pe care le moște­nise nerezolvate. S’a rezolvat ast­fel cestiunea rentei școalelor din Brașov și cestiunea Hall­er. Un regim care, venind la pu­tere într’o situațiune atât de cri­tică, cu o moștenire nespus de grea în toate privințele, a putut să învingă nenumăratele greutăți și să urmeze chiar în prima se­siune ordinară opera sa de re­forme, a dovedit că, departe de a fi slab, vremelnic sa fi mort-năs­­cut, precum îl zugraveau adver­sarii săi, reprezintă din contră un regim de stabilitate, destoinic a da țorei îndestularea multiple­lor sale nevoi. Nu știm, zoü­­ dacă în istoria noastră contimporană putem găsi un alt Parlament care, din prima sa sesiune, să fi dat dovezi atât de netăgăduite de putere de muncă spornică și priincioasă binelui pu­blic. ----------------------­T­E­L­E­GR­A­M­E Din Parlamentul francez Paris, 12 Aprilie Camera a terminat votarea budgetului în ședința de dimineață ; a respins unele modifi­cări introduse de către Senat, unde budgetul va fi prin urmare trimis din nou. Senatul la rândul său a respins câte­va din cifrele adoptate de Cameră. Expoziția din Paris Paris. 12 Aprilie Din cauza insuficienței lucrătorilor, 1500 de soldați din geniu sunt întrebuințați la curăți­rea Expozițiunei. Duel Paris, 12 Aprilie Un duel cu spada a avut loc între d-nii E­­duard de Rothschild și Lubersac. Cel dintâia a fost rănit ușor. ----------------------------------------------------—■ EDILITATE O operă frumoasă și utilă Voința Națională de aseară a pu­blicat cu litere caracteristice urmă­toarea informație: Consiliul comunal al Capitalei a ținut aseară prin surprindere ședință. Intr’adever, toată presa a publicat, după informațiunile date de la primărie, că șe­dința consiliului va fi astă­zi Jouțî. Cauza surprizei de e­l: s’a votat un sch­imb de teren dintre primărie și d. Emil La­hovari, fratele ministrului de externe! Confrații de la Voința s’au păcălit rou­de tot publicând această știre. Schimbul de teren despre care tratează nu s’a făcut între primărie și d. Emil Lahovari, fratele ministrului de ex­terne și al nostru eminent colaborator, c­ intre primărie și d. Al. Em. La­hovari, fostul ministru la Roma, pro­prietarul ziarului L'Indépendance Rou­­maine și bunul amic al d-lui Dim. Sturdza. Așa­dar, dacă pentru a face acest schimb de teren—care, după Voința, a fost în detrimentul primăriei și în interesul exclusiv al persoanei cu care s'a făcut schimbul—s’a ținut o ședință prin surprindere, aceasta a profitat d-lui Al. Em. Lahovari, iar nu d-lui Emil Lahovari. Ce va zice d. Dim. Sturdza când va afla despre această substituire de nume! 1 ® V­'I, ' , '­,v' Negreșit că Voința va rectifica. Și suntem siguri că după ce va ști că nu e în cau.4 fratele ministrului de externe, ci amicului­ lui Dim. Sturdza, Voința, va fi cea d’intern care va re­cunoaște că ședința consiliului comu­nal n’a fost­­imită prin surprindere, ci că lucrurile s’au petrecut in cea mai bună regulă Ba, ceva mai mult, va recunoaște ca schimbul în cestiune e mai mult în interesul comunei de­cât în acela al d-lui Al. Em. Laho­vari­ J. Căci așa și este din realitate. Până una-alta vom spune noi că prin aceas­ă transacție, d. Delavrab­­­cea a făcut un act excelent de edili­tate publică. De mulți ani există proectul ca să se reguleze întriu chip urîciunea care există în dosul statuei lui Mihaiu­ Vi­­teazul și să se civilizeze această parte a orașului, cea mai centrală și care ar trebui să fie una din cele mai fru­moase. Cine nu cunoaște stradela care duce din dosul statuei lui Mihaiu­ Bravul în strada Vestei și cine trecând pe a­­colo n’a fost impresionat în modul cel mai penibil de sărbăteaia care dom­nește în acest punct așa de central al orașului ? Prin transacția făcută de d. Dela­­vrancea și pentru care’l felicităm, a­­ceastă urîciune va dispare și va face loc unei întocmiri și foarte estetică și foarte utilă pentru oraș. Căci se va putea executa odată pla­nul scump atâtor edili, de a deschide strada proiectată în dosul statuei lui Mihail și care va deveni o continuare a actualei strade Smârdan, așa că, pe lângă desființarea prib­inei de azi, se va crea o arteră directă între centrul orașului și regiunea palatului Justi­ției, Mitropoliei, pieței, etc. Astă­zi nu există de­cât aproape un singur itinerar între aceste două părți ale o­­rașului, strada Carol și calea Victo­riei, itinerar deja prea frecventat și pe care circulația va deveni încă și mai anevoioasă când se va inaugura noul palat al Poștelor. Itinerarele care duc prin stradele Șelari și Smârdan au inconvenientul intortochiării, căci strada Șelari se termină în strada Lipscani, deja destul de strâmtorată, iar strada Smârdan se lovește la ca­pătul ei în actualul local al Poștelor. Această vechitură infectă va fi dă­­rîmată și pe locul lăsat liber își va deschide drum, drept înainte, strada Smârdan. Această linie dreaptă va merge până în colțul din dosul gra­dinei palatului Șuțu, iar de aici, strada lărgindu-se considerabil, va face o co­titură în stânga spre a debușa în fața Universității, bifurcându-se tot­ deo­­dată și în dreapta spre a eși în bule­vardul Colții în fața spitalului cu a­­cest nume. In realitate brațul acesta din dreapta nu va fi de­cât actuala stradă a Vestei rectificată și lărgită prin tăierea grădinei Șuțu. Cu chipul acesta de la Mitropolie se va putea merge în linie directă și aproape dreaptă până la Universitate. In fața Universității și în dosul sta­tuei lui Mihaiu, pe ambele semicer­curi din dreapta și din stânga, clă­dirile vor trebui să fie executate după un program prescris de primărie, cu arcade ca în strada Rivoli din Paris. Ca să se poată executa acest plan ar fi fost nevoie de exproprieri foarte costisitoare și primăria nu are bani. Din fericire, sub primariatul d-lui Fi­­lipescu s'a expropriat deja casa d-lui Gr. Lahovari, președintele Curții de compturî, așa că nu mai rămânea de expropriat, pentru a se putea des­chide această stradă, de­cât vechiul palat al Poștelor și două clădiri ale d-lui Al. Em. Lahovari de pe vastul teren pe care se află băile Erdreich. Palatul Poștelor se va dărîma în curând, iar primăria nu va avea ne­voie să deburseze nimic pentru ex­proprierea terenului necesar nouei strade in această parte, căci valoarea terenului ce va trebui să ia de la Stat îi va fi compensată prin vinde­rea stradei actuale către Creditul fun­ciar urban și cei­lalți proprietari ri­verani cari vor trebui să iasă mult afară. Rămâneau băile Erdreich, proprie­tate a d-lui Al. Em. Lahovari. Eî bine, primăria a găsit mijlocul ca să ia și din această proprietate terenul nece­sar stradei fără a debursa ceva, ba mai încasând 8.000 de lei de la d. La­hovari. In schimbul terenului și a clă­dirilor ce se vor lua pentru stradă din proprietatea d-lui Al. Em. Lahovari, primăria îi cedează o porțiune aproape egală de teren din locul rămas dispo­nibil de la proprietatea d-lui George Lahovari și din grădina Universită­ți, iar d. Lahovari va mai da primă­riei 8.000 lei. Iată dar că cu chipul acesta pri­măria deschide una din stradele cele mai necesare și care in ast­fel de îm­prejurări ar fi reclamat multe sutimi de mii de lei, fără a debursa ceva, ba, din contră, încasând încă o mică sumă. Afacerea este excelentă pentru pri­mărie și mai are avantajul de a face cu putință realizarea programului în­tr-un spațiu­ de timp foarte scurt: încă odată, felicităm pe d. Delavran­­cea că a reușit să aducă la îndepli­nire, într’un chip așa de practic, un proiect a cărui realizare se credea de mulți încă foarte depărtată. Cei mai recunoscători ii vor fi aceia cari au nis temelia acestei opere și au împins, în marginele pu­terei lor, la realiza­rea ei. Și acum vom spune Voinței că a­­ceste felicitări­­ le-am adresa d-lui De­­lavrancea chiar dacă proprietarul băi­lor Erdreich ar fi d. Emil, iar nu d. Al. Em. Lahovari, căci și in cazul a­­cesta transacția ar fi tot așa de co­rectă și de avantagioasă pentru pri­mărie. ---------———♦#*«#-----------------------­INTERZICEREA IMPORTULUI ZAHARINEI Expunerea de motive Substanța cunoscută sub numele de „za­­h­arină“ este un produs de sinteză organică, obținut de ch­imiști din gudronul buliei, și se înfățișează în comerciu fie în starea originară de pulbere cristalină albă, fie în granule informe, fie comprimată în mici pastile. Caracteristica esențială a acestui produs e de a fi cea mai dulce dintre toate sub­stanțele dulci ce se cunosc până acum: mulțumită gradului de perfecționare la care au ajuns procedeurile cu care se fabricează, zah­arina posedă astă­zi— în stare de puri­tate — o putere de dulcificare de 500 ori mai mare de­cât aceea a zahărului ast­fel că sunt de ajuns numai două grame de zaharină pentru a se obține o îndulcire ce, alt­fel, ar nece­sita nu mai pu­țin de un ki­logram de zahăr. Dacă însă această substanță dulcificantă înlocuește cu atâta spor zahărul, întru­cât privește senzațiunea ce produce gustului, ea nu-­l poate câtuși de puțin înlocui și din punctul de vedere al puterei de nutri­­țiune, de care zah­arina e cu desăvârșire lipsită, fiind nu numai nefolositoare­­ în alimentațiune, dar chiar vătămătoare sănă­­tății, prin influența­rea ce exercită asupra funcțiunilor digestive. Acestui surogat de zahăr, deci, nu­­ i­ se poate da o întrebuințare cu adevărat utilă de­cât numai doară în terapeutică, unde poate servi pentru diabetici, cărora li se interzice de a consuma zahăr, și numai aceasta ar fi și trebuit să fie singura me­nire a zaharinei. Din nenorocire însă, seduși de perspec­tiva câștigurilor enorme ce se puteau rea­liza de pe urma unui surogat în care se ascunde o atât de extra­ordinară putere de îndulcire, producătorii de băuturi și de ali­mente s’au grăbit pretutindeni de a-­l în­trebuința, din ce în ce tot mai mult, la prepararea fabricatelor lor, în dauna sănă­tăței publice, ceea­ ce firește a și atras după sine, fără multă întârziere și mai ales în țările unde e destul de desvoltată industria zahărului, măsuri din ce în ce mai energice pentru apărarea acestei in­dustrii de concurența dezastroasă ce-’i face zaharina. Ast­fel, încă de acum vre-o două­spre­zece ani, s’au început treptat a se prohibi atât importul cât și întrebuințarea acestei substanțe, în diferite State din Europa și din America, precum în Anglia, în Francia, în Portugalia, în Brasilia, în Spania și în Italia; în alte țări apoi i s-a regulamentat comercial prin disposițiuni din ce în ce mai restrictive, fie nepermițându-se de­cât farmaciștilor să o importeze, ca în Austro- Ungaria și în Rusia, fie supunându-se la o taxă promitivă de intrare, ca în Olanda, iar în Germania, care a ajuns să aibă 5 fabrice de zaharină și de alte asemenea substanțe îndulcitoare, cu o producțiune to­tală de peste 132 tone pe an, după ce mai intein s’a oprit întrebuințarea unor aseme­nea surogate numai la prepararea berei și a vinului, mai în urmă s’a întins această interdicțiune și pentru toate cele­l­ alte bău­turi, aplicându-se contravenienților pedepse destul de severe. Goana aceasta pornită din toate părțile în­potriva zaharinei a avut de efect ime­diat o însemnată scădere a prețului ei, care de la 150 sau 225 lei—după deosebita ca­litate a mărfei—s’a scoborît până la 22 sau 30 lei kilogramul, iar această mare a ei os­­tenire și, pe de altă parte, restrîngerea po­sibilității de a se consuma în însăși Sta­tele unde e produsă, au făcut ca fabricele de zaharină de prin Germania, Francia, Olanda, Belgia și Elveția să ’și caute și să ’și găsească cu înlesnire noul piețe de desfacere în acele țări, numai, în care’ vân­zarea și întrebuințarea unei asemenea sub­stanțe încă nu se găsesc prohibite cu toată rigoarea necesară. In categoria acestor țări intră și țara noastră. Intr’adevăr, de și—după lege, și. Tegu­mentele sanitare ce le avem astă­zi în vi­goare—utilizarea zaharinei nici la noi nu este permisă de­cât numai ca medicament, de vreme ce, prin articolele 22, 35, 44, 60, 146, 147 și 149 ale regulamentului sanitar din 11 Septembre 1895, este absolut inter­zisă întrebuințarea acestei substanțe pentru fabricarea alimentelor și a băuturilor, și măcar că dreptul de a vinde medicamente în detaliu nu e acordat prin art. 138 al legei sanitare de­cât diriginților de farma­cie, totuși e știut că, de vre-o câți­va ani încoace și mai ales de când s’a înființat asupra zahărului o taxă de consumațiune, care nu de mult a fost urcată la 30 bani de fie­care kilogram, zaharina a început a se importa și la noi în cantități conside­rabile, spre a fi întrebuințată clandestin la prepararea atâtor băuturi și produse ali­mentare pe o scară întinsă, în­cât a ajuns să serve până și la îndulcirea celor mai comune și mai răspândite răcoritoare, ca braga și limonada gazoasă, și să pătrundă până și în ceainăriile și cafenelele de prin provincie. Multiple sunt căușele care au putut con­tribui să ne aducă la o asemenea stare de lucruri: faptul, pe de o parte, că până acum importul zaharinei din străinătate n’a fost prohibit sau cel puțin înfrânat prin vre­o restricțiune; ineficacitatea, pe de altă parte, a actualelor disposiții din legea și regula­mentele sanitare, prin care, dacă se prescrie niște sancțiuni—cu totul insuficiente de alt­fel—în contra întrebuințărei ilicite a za­harinei, nu se interzice însă destul de ca­tegoric și vânzarea acestei substanțe de către cei ce nu sunt farmaciști; imposibi­litatea, în fine, în care se află organele au­torităților sanitare de a exercita ele sin­gure o priveghiare într’adevăr serioasă a­­supra nenumăratelor debite de băuturi spirtoase sau de limonade gazoase ce se găsesc presărate, la tot pasul, atât prin comunele urbane, cât și prin cele rurale din întreaga țară. Ori­cum ar fi, proporțiunile în care con­tinuă se lățește răul, pe zi ce trece, sunt prea îngrijitoare ca să ne mai fie cum­va și de aci încolo îngăduit de a nu uza, cu toată strășnicia cuvenită, de toate mijloa­cele necesare pentru a’l putea stârpi. In acest scop s’a alcătuit alăturatul pro­iect de lege pentru interzicerea importului zaharinei. Prin disposițiunile prohibitive din primul său capitol, pe de o parte se fixează pro­porțiile și condițiunile în care singuri diri­­ginții de farmacie să se aprovisioneze cu această substanță medicamentoasă și să și-o poată apoi desface în detaliu numai la bolnavi; iar pe de altă parte, se interzice în mod absolut ori și cui, fie de a-și pro­cura, de a ține în depozit sau de a vinde cui­va ori câtă zaharină, fie de a o între­buința la îndulcirea alimentelor și a bău­turilor. In capitolul II se enumeră diferite in­fracțiuni și se arată penalitățile, în­destul de aspre, cu care se pedepsește fie­care din ele. Prin articolii de sub capitolul III se prevede ca și funcționarii din administrația financelor să fie îndrituiți de a procede— ca și cei sanitari—la tot felul de cercetări, pentru descoperirea fraudelor, și se deter­mină cu de-amănuntul modul cum urmează a se procede la constatarea infracțiunilor, la încheiarea proceselor-verbale, la apro­barea lor, la aplicarea diferitelor penali­tăți, la împlinirea amenzilor și la repăr­­țirea produsului amenzilor. In fine, prin disposițiunile transitorii de la capitolul IV se stabilește termenul și modul în care atât droghiștii cât și far­maciștii sunt ținuți să-și declare toate can­titățile de zaharină sau de ori­ce alte ase­menea surogate ale zahărului, cu care se vor fi aflând deja aprovisionați, pentru ca acele cantități să li se poată răscumpăra sau să fie reexportate, fără cea mai mică întârziere. Acestea sunt considerațiunile pe care se întemeiază și cadrul în care se prezintă alăturatul proiect de lege ce-l supunem în deliberarea Corpurilor legiuitoare și a că­ruia neîntârziată adoptare e atât de impe­rios reclamată de un întreit interes al Sta­tului nostru­ și sanitar, și economic, și fiscal. Ministrul finanțelor, Take Ionescu. -------------------------© asii*---------------------­ SISBOMUL DIUMICA­RE SUD — Prin fir telegrafic — Londra, 12 Aprilie Ziarele de seară află din Elandslaagte, cu data de erl, că o nouă luptă s’a dat după amiază. Burii au înaintat cu vigoare în contra pozițiunilor engleze și au deschis focul cu tunurile lor cele mari. Artileria engleză a răspuns cu eficacitate. Burii au încercat să ia poziție între lagărul englez de la Sundaysliver și Ladysmith, însă au fost respinși. Londra. 12 Aprilie Se telegrafiază din D’Urban Agenției Reuter că după informațiuni sigure se fac pregătiri în diferitele mine de la Johannes­burg spre a le distruge în caz de învin­gerea complectă a Burilor. Aceeași Agenție află că guvernele celor două Republice din Africa de Sud au a­­nunțat în mod oficial guvernului portughez că consideră autorizarea acordată trupelor engleze de a trece prin teritoriul portughez ca un act de ostilitate,

Next