Timpul, iunie 1900 (nr. 120-143)

1900-06-01 / nr. 120

* y f ANUL AL DOUĂ­ZECI ȘI DOUILEA— No. 120 UN NUMER 10 BANI EDIȚIA A TREIA ■ Kaffi Hsarateaa Ban Hi­mmmmm '” lIÎBÎL :.. ill [ faM M ]ț%/îf ftJT Ji Pentru străinătate un an .... 50 lei gS |$.tg>'‘0'3 | Wf^Ss M il £|if|S */jf ■Higgi | RS«7v ^8 A Iu Pari» ziarul nostru se găsește cu 0,20 b. E £[ZLit *V'L!...ii fi THjHlijf reagjjjjja J Bffi­ Tjig M Numărul la Agence de journaux étrangers B^­iÎW L ilP^nMW WHffîgL Jf rue de Maubert, 69 și la toate chioșcurile. «AHM» wBb «b­W ■HHm «riffBHBb _ «HBmHhI REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA București, Calea Victoriei — 70 Telefon : 473 FĂRĂ DOVEZI «Nimeni nu este mulțumit de guvernul actual» exclamă Dra­pelul și drept dovadă invoacă trei argumente: înfrângerile ce suferă guvernul la fie­care alegere par­țială, lipsa de aderenți ce se ma­nifestă cu ocasiunea compunerea autorităților locale în diferite ju­dețe și comune din țară și vocea unanimă a presei independente. Trei dovezi, dar, vai­ nici una serioasă și veridică. Ziarul «celor ș­ase răsleți» — cum ’l-a botezat sora mai mare în liberalism, Voința Națională, —­­și-a apropiat cu deplin succes arta aceasta din urmă de a spune neadevărurile cele mai evidente cu o seriositate ridicolă, spre a trage de aci concluziuni forțate. Căci este o artă de a scri în a­­cest fel , logica cea adevărată se mânuește mai ușor de­cât ca­zuistica. Pentru ca o dovadă să fie con­cludentă, se cere ca să nu se abată cu nici o nată de la realitate; alt­minteri nu convinge de­cât pe cititorul naiv sau pe cei cu ace­leași păreri, de mai înainte con­cepute. Or, menirea unui organ serios de publicitate e să-și răs­pândească ideile și concluziunile printre cititorii mai inteligenți și mai puțin convinși. Este oare adevărat că guvernul a suferit înfrângeri la «fie­care» alegere parțială ? Toată lumea știe că nu. Dacă am sta să facem calculul rezultatelor ce au dat toate alegerile suplimentare de anul trecut încoace, s’ar vedea că cor­pul electoral s’a pronunțat în ma­joritate pentru candidații parti­dului conservator ; dacă a reușit ici și colo câte un opozant, a­­ceasta nu schimbă întru nimic situația numerică a partizanilor guvernului actual, care, e covâr­șitoare față de toate nuanțele o­­poziției. Iată deci un argument al Drapelului lipsit și de adevăr și de seriositate. A doua dovadă invocată de a­­cest ziar este și ea efectul unei iluziuni optice. Unde a văzut con­fratele nostru lipsă de aderenți cu ocazia compunerei autorități­­ților în «diferite» județe și co­mune ? Cunoaștem răspunsul­­ la Turnu-Severin. Dar noi avem a face cu o situațiune excepțională, unică în întreaga țară; aci oa­menii politici sunt divizați, ca în nici un alt județ, în patru gru­puri, din care nici unul nu este numeric atât de covârșitor în­cât să se poată impune singur celor­­lalte. Și pentru­ că într-un singur județ, din 32, există o asemenea situațiune specială, se poate oare deduce de aci că guvernul nu gă­sește aderenți în «diferite» județe și comune? Pe cine poate să con­vingă asemenea generalizări lip­site de adevăr ? Ce să mai zicem de a treia do­vadă : vocea unanimă a presei «independente» ? Aci nu putem de­cât să pufnim de rîs. Mă rog, care presă «independentă» ? Poate să ne citeze Drapelul un singur ziar care să merite a fi conside­rat drept independent în adevă­ratul înțeles al cuvântului? Și după aceste trei așa zise do­vezi, urmează și altele,—probabil din cauză că însuși autorul arti­colului de care ne ocupăm a în­țeles netemeinicia concluziilor de la început. După organul Drapeliștilor, gu­vernul acesta va fi slab și nepu­tincios din cauză că nu s’a preo­cupat a da țărei o administrațiune în adevăratul înțeles al cuvântu­lui și a-­î imprima o impulsiune puternică în domeniul reformelor economice. Ce vorbe ! ce vorbe ! Am avut pân’acum o singură sesiune parlamentară. Și care a fost rodul ei ? Tocmai realizarea uneia din cerințele de mai sus : îndrumarea țărei spre emancipa­rea și propășirea ei economică. Camerile conservatoare au săvâr­șit de rândul acesta opera cea mai grea, și în același timp cea mai salutară din câte s’au făcut de un șir de ani încoace. Dacă crearea unor resurse nouî pentru Stat, menite a-’i înlesni traiul fără nouă împrumuturi mari, dacă alcătuirea budgetului pe norme cu totul deosebite și având de scop a ajunge la același rezultat; dacă reforma învățământului public cu tendința de a deschide viitorilor cetățeni calea educațiunei profe­sionale, comerciale și industriale; dacă modificarea Codului comer­cial în sensul de a înlesni plasa­rea capitalurilor străine în țară, și altele, și altele, nu sunt o impulsiune puternică pe calea schimbărei sistemului nostru eco­nomic de până acum, munci să ne dea voe Drapelul să-­î spunem că în dorința sa de a combate guvernul cu ori­ce preț se abate vădit de la drumul adevărului cinstit sau că nu înțelege ce el însuși a scris în acea frază pom­poasă. Și când prima sesiune a Par­lamentului conservator a fost atât de rodnică pe tărîmul financiar și economic, ’i­ se putea oare cere să se ocupe și de alte reforme, cum e cea a administrației, care re­clamă timp și discuțiune serioa­să ? Dar dovada cea mai bună că guvernul a cunoscut și cunoaște necesitatea acestei reforme, e dis­­cursul-program de la Iași, unde d. președinte al consiliului a a­­nunțat că, «de­și guvernul nu cre­de că este bine să răstoarne în­­tr’una legile organice ale județe­lor și comunelor, crede totuși că a venit vremea să dea cetățeni­lor o mai mare siguranță de drep­tate în materie administrativă». Și adversarii noștri politici pot fi si­guri că și această îmbunătățire va fi realizată de guvernul conser­vator. Ce a mai rămas acum din mo­tivele de nemulțumire contra gu­vernului actual ? A rămas impre­sia că articolele Drapelului sunt scrise pe calapodul reportagiului ce se face în așa zisele ziare «in­dependente». -----------------------------------------------------­TELEGRAME Sporirea flotei germane Ber­lin, 12 iunie Reichstagul a adoptat definitiv, prin 201 vo­turi contra 103, legea asupra flotei. In cursul discuțiunei, Prințul de Hohenlohe și d. de Bülow au declarat ca guvernul nu ur­mărește o politică de aventuri, nici expansivă. Germania voiește numai să­-și poată ocroti in­teresele comerciale și economice, dorește des­­voltarea ei pacinică , are nevoie de o flotă pu­ternică. Sesiunea a fost închisă. Ciuma Const­antinopol. 12 Iunie Carantina pentru proveniențele din Smirna a fost sporită până la 10 zile. O fetița de 5 ani s-a bolnăvit de o boală suspectă la Trebizonda ; se va trimite acolo un medic bacteriolog. Amnistia în Franța Paris, 12 Iunie Secțiunile Camerei au ales comisiunea de am­nistie ; cinci membri sunt pentru proiectul vo­tat deja de Senat, iar șease voiesc să se întindă amnistia și la cei osândiți de înalta Curte. Conflictul dintre Japonia și Corea Iokohama. 12 Iunie Guvernul corean a propus să se amâne au­diența pe care o ceruse ministrul japonez pen­tru a face representări­ cu privire la execuțiu­­nea unui refugiat, protejat al Japoniei. Se a­­sigură că în răspunsul său guvernul japonez a cerut audiență imediată. ----------------------------------------------------­ ACCES DE NERVI Foarte nervoasă a devenit Voința Na­țională în urma observațiunilor noastre asupra procedeului de a șterpeli rela­­țiuni confidențiale. Ne așteptam. De mirare ar fi dacă organul d-lui Sturdza ar face amendă onorabilă,­­și-ar recu­noaște delictul și ar făgădui că nu va mai cădea în ispită pe viitor. La crize nervoase însă și la imprecațiuni, ne-a obicinuit cam de mult organul autorizat al partidului național-liberal. Socotind că rasele crizei sunt de com­­petința d-lui dr. Marinescu, îi lăsăm lui sarcina de a-ș i studia și clasa fenome­nele. Intru­cât ne privește, vom înlesni calea eminentului specialist arătându-i în ce împrejurări a luat naștere. Mai întâiu, trebue să avem în ve­dere că Voința Națională de trei săp­tămâni de zile o ține lanț cu alegerea de la Slatina, fapt neobicinuit, căci, ori­ce s’ar zice, sunt alte chestiuni la ordinea zilei, mult mai importante, și nu e firesc ca un organ de partid să vorbească exclusiv de o alegere parțială în cinci­zeci de articole consecutive, fără motiv. Motivul, după toate proba­bilitățile, este rușinea suferită de d. Dim. Sturdza, în urma dovedirei minciunilor comunicate Tronului, și dorința ziaru­lui național-liberal de a-­l reabilita. Cauza fiind ingrată, și succesul problematic, Voința s’a gândit să-­și întărească așa zisele dovezi cu oare­cari acte senza­ționale. A șterpelit relațiile confidențiale adresate ministrului de justiție de către procurorul­ general din Craiova, trimis să supravegheze alegerea din Slatina, și a publicat unele din acele relații, cu laudabila tendință de a dovedi că fără supravegherea aceluiași procuror, la Slatina s’ar fi întâmplat o nenorocire. Ar fi de sprisos să revenim asupra textului acelor depeși, pe care le-am discutat la timp. Să rezumăm însă, spre a învedera că de la înțelesul de­­peșilor și până la concluzia Voinței este un abis. Intern, în ajunul alegerei se întâmplă un scandal la Slatina. Scandal al cărui erou a fost d. Tache Protopopescu , a fost bătut până la sânge un alegător conservator, iar d. Protopopescu a fost dat în judecată. Trimiterea d-lui pro­­curor­ general la Slatina este deci o ur­mare a scandalului provocat de cetă­țenii național-liberali. Sosește d. procuror-general și­ tri­mite ministrului relațiuni confidențiale, în care spune că la sosirea sa totul se liniștise în oraș ; că a fost de părere ca la răsăritul soarelui să se ridice cor­donul de soldați din jurul primăriei, și că prefectul a consimțit ; că nu s’a unit cu părerea prefectului de a ridica pe niște alegători sechestrați la locuința unui elector național-liberal, și că nu e de părere să se scoată armata, care totuși e concentrată în apropiere de primărie. Restul relațiunilor, din cele publicate de Voința, constată că liniș­tea e perfectă. Ce reese din toate acestea ? Intuiț că în urma măsurilor luate înainte de so­sirea d-lui procuror-general, totul se li­niștise. Al douilea, că în ce privește măsurile pentru păstrarea ordinei, d. procuror­ general n’a fost în toate de părerea prefectului, dar că prefectul s’a asociat la părerile procurorului. Și, în fine, că, grație măsurilor luate de co­mun acord între prefect și procuror, alegerea s’a făcut în liniște. Faptul capital este că totul se liniștise înainte de sosirea d-lui Alexianu. Pen­tru ori­ce om cu judecată, este evident că meritul revine prefectului. Dar a so­sit și d. procuror-general, și­­ și-a dat și el părerile asupra măsurilor de men­ținut. Prefectul le-a acceptat. Foarte bine. Nu știm dacă în împrejurări iden­tice, liberalii fiind la putere, prefectul fiind liberal și procurorul-general con­servator, nu știm dacă Voința ar fi găsit că a fost «foarte bine». Ba, e foarte proba­bil că prefectul ar fi fost destituit și că procurorul-general n’ar mai fi «bărbat cumpătat și luminat». Mai găsește d. procuror-general că nu e bine să se ri­dice niște alegători sechestrați la lo­cuința unui elector liberal, și prefec­tul consimte să nu se ia măsura. Și așa e bine. Cum ar fi tunat Voința contra procurorului conservator care ar fi îndrăsnit să fie de această părere sub un regim liberal și ce persecuții ar fi așteptat pe prefectul liberal care ar con­simți la așa ceva ! Cu toate astea, noi zicem că și așa e bine. Am avut în­credere în tactul prefectului de Olt și in luminile d-lui Alexianu, și n’avem de ce să ne căim. Dar chestiunea este : întru­cât rela­țiile d-lui Alexianu îndreptățesc conclu­ziile Voinței ? Liniștea se restabilise îna­inte de sosirea d-sale, dovadă că pre­fectul nu era așa de sanguinar. Liniștea s’a menținut după sosirea procurorului­­general, așa este, însă rezultatul acesta trebue să se atribue oare numai inter­venției d-lui Alexianu, care în difinitiv ’și-a dat luminile după ce liniștea se restabilise, ori trebue să recunoaștem p­leacă de merit și prefectului ? Lăsăm să judece acei cari au ju­decată. Dar nu ne-am putut opri de a obser­va că este cel puțin ciudat ca un or­gan autorizat al unui partid de guver­nământ să șterpelească relații confiden­țiale. Nu pentru­ că relațiile confiden­țiale ne-ar fi usturat, cum pretinde Voința, căci n’aveau de ce să ne us­ture, ci pentru perniciosul exemplu ce-’l dă un vechil al legilor și moralei șter­pelind relații confidențiale și etalându-’și inconștiența prin publicarea lor. De aci criza de nervi a Voinței Na­ționale, pe care am semnalat-o distin­sului nostru neurolog, d. dr. Marinescu. ------------------------------------------------------ SÉSB01UL DIN AFRICA DE SUD — Prin fir telegrafic — Londra, 12 Iunie Generalul Buller telegrafiază că coloana Hildyard a cuprins Almondsnek, ultima tre­cătoare înainte de a ajunge la Charlestown. A luat cu asalt pozițiunea foarte tare a Burilor. Perderile Englezilor nu sunt în­semnate. Generalul Buller își are lagărul la Jou­­bertstarm, la 4 mile de Volksrust. Din cauza lipsei de munițiuni Burii au evacuat Laingsnek și Majuba. Generalul Kellykenny telegrafiază din Bloemfontein că de la 7 iunie nu are nici­­o știre de la generalul Methuen, care a­­vusese la 6 iunie o luptă la nord de Wechtkop. Englezii venind din spre nord, au ajuns la Honningspruit. De la Masern se anunță că într’o luptă ce s’a dat la Rom­krantz, acum de curând, comandantul Olivier a fost ucis, iar coman­dantul Devilliers greu rănit. 1.500 de Buri s’au predat generalului Brabant.­­ Londra. 12 iunie Generalul Buller telegrafiază că diviziu­nea Clery, care a venit de la Ingogo, tre­ce acum prin Lavigsnek. Masem, 12 iunie Președintele Steijn a vizitat săptămâna trecută lagărul Burilor de lângă Bethlehem, se află acum la Reitz, la est de Lindley. Capetown, 11 iunie .Mareșalul Roberts telegrafiază că 150 de ofițeri englezi și 8.500 de soldați prizonieri la Pretoria au fost liberați ; 900 alți pri­zonieri englezi au fost transportați de Buri în alte localități, iar 200 sunt la spital. Mafeking, 9 Iunie Primul tren de cale ferată a sosit de la sud astă noapte. Capetown, 11 Iunie S-a ținut un consiliu de miniștri care a discutat asupra situațiunei, dar n’a luat nici­ o hotărîre. ------------------------------------------------------­Răscoala din China O depeșă din Tien-Tsin, cu data de 7 iunie, anunță următoarele : Din izvor chinez se vestește că 4000 de Boxeri au înconjurat 15000 de soldați ai generalului Nici, între Lofa și Yang­ Tsun. Nu se știe de sfârșitul luptei. Se spune nu­mai că, 500 de Boxeri ar fi fost uciși. Despre perderile Chinezilor nu se pomenește nimic. Se mai anunță că trei­zeci de călăreți ai generalului Nici au întâlnit un detașament de Boxeri la trei mile depărtare de Tien- Tsin pe drumul spre Taku și că au ucis 21 de Boxeri. Știri de la Pao-Ting-fu lipsesc. Situația streinilor de acolo e critică. Soldații chinezi nu arată nici o vigoare în reprimarea revoltei, care ar putea fi re­pede înăbușită, de­oare­ce rebelii abia sunt înarmați; afară de câte­va săbii și puști ve­chi, ei n’au de­cât lănci și instrumente a­­gricole. Se crede că momentul de acțiune a so­sit pentru marile Puteri.“ Times primește știrea că revolta se întinde până în părțile cele mai depăr­tate ale Chinei. Se telegrafiază din Hong-Kong, cu data de 8 iunie : „Aseară, niște pirați au pus mâna, la 8 mile de Hong-Kong, în dreptul capului Sai­­man, pe o mică șalupă chineză care re­morca la Canton patru junei încărcate cu materii inflamabile. Pirații au jefuit cele patru junei și au dispărut spre răsărit îm­preună cu șalupa și cu echipagiul ei.“ Corespondentul din Londra al ziaru­lui Manchester Guardian telegrafiază cele ce urmează : „Aflu din sorginte care face autoritate în chestia chineză că principalii negustori englezi din Extremul­ Orient sprijinesc din toate puterile lor un aranjament amical cu JOI 1/14 IUNIE 1900 UN NUMAR 10 BANI ANUNCIURI SI INSERȚII Linia 30 litere petit pag. IV . . . 0.40 Reclame . . . . » III . . . 8.50 » .I«. » II ... 5.— In Paris anunciurile se primesc la A­genția Havas, 8 place de la Bourse. REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA București, Calea Victoriei, 76 Telefon, 473. Rusia, ca cel mai bun, dacă nu singurul mijloc de a trata chestiunea Chinei. „Țarul și ministrul său de finanțe urmă­resc o politică de progres luminat, care trebue să provoace aprobarea iar nu osti­litatea Marei­ Britanii, și se speră că am­basadorul britanic din Peking va câștiga pe lordul Salisbury pentru acest mod de a vedea“. Se vede că aceasta e explicația no­tiței apărută în Times, în care se vor­bea de o înțelegere cu Rusia pentru re­­gularea chestiunei chineze. Le Temps primește de la corespon­dentul său din Roma următoarele : „Ziarele oficioase afirmă că guvernul ita­­ian e în deplin acord cu cele­l­alte Puteri pentru o acțiune în China. Până acum nu a fost molestat nici un supus italian. Este adevărat că misiunile nu sunt în districtul unde bântue revolta. Comandanții celor două staționare și ministrul Salvago Ruggi au primit ordin să procedeze de acord cu cele­l­alte guverne. Guvernul italian e gata să trimită întăriri, de va fi nevoe“. Ziarul Lokalanzeiger din Berlin zice că în anturagiul împăratului s’ar fi ros­tit următoarele cuvinte: «De am fi în­tărit mai de timpuriu flota, am putea să luăm acum o bună parte din plă­cinta chinezească». Un ofițer instructor german care a stat multă vreme în China, se teme de o răscoală generală a Chinezilor con­tra Europenilor. «Nu trebue să ne as­cundem, zice dânsul, dificultățile ce ar întâmpina reprimarea unei asemenea revolte. Ar trebui ca toate Puterile să lucreze solidar.» Ziarele oficioase germane spun că guvernul va lucra în înțelegere cu cele­­l­alte Puteri spre a ocroti pe Europeni fără gând de extensiuni teritoriale. La Washington, cabinetul s’a ocupat exclusiv de afacerile Chinei. A decis să telegrafieze ministrului Statelor­ Unite din Peking, să nu facă nici o alianță cu vre­un guvern strein, ci să se mulțumească cu măsurile necesare pentru ocrotirea vieței și averea Americanilor și pentru menținerea demnităței Statelor­ Unite. Amiralul american a informat pe mi­nistrul afacerilor streine că comandanții diferitelor vase de răsboiű din apele chineze s’au întrunit spre a discuta ne­cesitatea unui blocaj internațional la Taku sau a unei ocupațiuni temporare a unei părți din coasta chineză, unde rezidenții streini să se poată refugia sub protecția flotelor. * • Am primit azi depeșile următoare: Viena, 11 Iunie Politische Correspondenz zice că până acum n’a venit nici o confirmare a știrei care anunțase că împărăteasa Chinei fu­gise la legațiunea rusească din Peking, Paris. 12 iunie D. Lanessan a anunțat la consiliul de la Elysée că 600 de soldați de marină au sosit la Saigon și vor fi trimiși spre întă­rirea trupelor de debarcare din China. Tien-Tsin, 12 Iunie Vasele de răsboi al Gefion, Harfleur și Sion au sosit la Taku. ----------------------------------------------------­ SOCIETĂȚILE COOPERATIVE Expunerea de motive1) Art. 37 dispune că nimeni nu poate avea de­cât un vot, de­și ar avea mai multe părți de asociat, de­oare­ce prin asemenea societăți nu trebue ca capitalul să aibă influență preponderantă. Același articol dispune că un mandatar nu poate, pe lângă dreptul său personal, să reprezinte în aceeași adunare de­cât pe un asociat. In alte societăți se permite ca cei cari nu pot veni la adunare să fie reprezentați­ în societățile cooperative, însă, scopul fiind de a se face oare­cum educația membrilor, de a se desvolta în ei spiritul de asociație și a se obicinui cu administrarea afacerilor societăței, e bine ca, pe cât e posibil, să fie siliți a asista personal la adunare. In art. 38 și 39 se iau mai multe ga­ranții pentru societarii în societățile cu răspunderea nemărginită. Așa, între altele : a) Adunarea generală trebue să fixeze maximul sumelor ce societatea poate lua cu împrumut; b) Ori­ce societar poate ataca, înaintea comisiunei centrale, deciziunile adunărei generale, pe cari le-ar crede contrarii sta­tutelor sau legei, și comisiunea poate sus­penda aceste decisiuni până la judecarea afacerei de către tribunal. Decisiunile se iau cu majoritate de voturi (vezi art. 43); când însă e vorba de ces­­tiuni mai grave, ca schimbarea obiectului societăței, disolvarea ei anticipată, etc., de­cisiunile se iau tot cu majoritatea membri­lor prezenți, însă trebue să fie reprezentate în adunare trei pătrimi din numărul aso­ciaților (vezi art. 44). *) A se vedea Timpul No. 117 și 119.

Next