Timpul, iunie 1900 (nr. 120-143)

1900-06-10 / nr. 128

ANUL AL DOUĂ­ZECI ȘI DO­ILEA — No. 128 EDIȚIA A TREIA UN NUMER 10 BANI A B 0­N­A ¥ FNTELE In țară pe un an.................................30 lei » pe 6 luni.................................18 lei » pe 3 luni..................................10 lei Pentru străinătate un an .... 50 lei In Paris ziarul nostru se găsește cu 0,20 b. Numărul la Agence de journaux étrangers rue de Maubert, 69 și la toate chioșcurile. REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA Bucureștii, Calea Victoriei — 70 Telefon ; 47 . GRIJA OPOZIȚIEI După Constituționalul, s’a grăbit și Voința Națională să se plângă de vicuria guvernului, care nu s’ar fi gândit încă că în anul 1903 expiră convențiile noastre comer­ciale și n’ar fi făcut nimic pentru a pregăti materialul pentru reînvuirea lor.trebuincios Am răspuns ziarului junimist, arătându-­i cu fapte precise cât a deviat de la adevăr, căci pe de o parte comisiunea de anchetă eco­nomică instituită de la începutul anului la ministerul comerciului are misiunea specială de a studia tot ce ne poate sluji pentru cu­noașterea situațiunei noastre agri­cole, comerciale și industriale, cunoștințe absolut necesare toc­mai în vederea expirării tratate­lor de comerciu, iar de altă parte Camera de comerciu din Bucu­rești a început un studiu serios al tarifului nostru vamal conven­țional, negreșit tot în vederea ex­pirării sale. Am adăugat apoi că este o adevărată maimuțărie—n’am spus atunci cuvântul, dar aceasta nu trebuie să ne împiedice de a-­l spune azi—de a cere să facem și noi, în România, de pe acum, acel lux de pregătiri care sunt absolut necesare în Germania, Franța, Austro-Ungaria, etc., dar care ar fi premature la noi unde interesele sunt așa de mici, în proporție cu alte State, în­cât putem să le studiem destul de a­­mănunțit într’un singur an, așa că nu e nevoie să începem chiar de acum. Constituționalul a căutat atunci să ne prindă într’o contradicție , apoi dacă nu e nevoe să se înceapă chiar de acum studiul reînouirei tratatelor comerciale, de ce s’a numit încă anul acesta comisiu­nea de anchetă economică ? Ar fi aci o contrazicere, dacă sarcina acestei comisiuni ar fi limitată la adunarea materialului imediat tre­buincios pentru viitoarele conven­ții comerciale ; însuși ziarul juni­mist ne spune însă că comisiunea are un prea vast câmp de studiu, or, se impunea ca alcătuirea ei să se facă din vreme pentru a-’i da timp să se ocupe și cu cele­­l­ alte chestiuni care stau «într’o depărtată legătură cu tariful nos­tru vamal și cu convențiile co­merciale», cum mărturisește în­suși contradictorul nostru. Chestia este deci foarte simplă : d. ministru al domeniilor știe prea bine că nu e nevoe de trei ani de studiu pentru a strânge mate­rialul indispensabil care să-­l că­lăuzească la eventuala reînouire a convențiilor comerciale, dar are nevoe și de alte studii economice care au o legătură mai depărtată cu aceste convenții; și pentru că aceste științe nu se pot dobândi repede, a numit de pe acum co­misia de anchetă economică, ob­ținând ast­fel ambele rezultate , și studiile care nu se raportă di­rect la convenții, și cele care îi vor servi mai târziu. Contrazicere nu exsistă, prin urmare, ci jude­cată logică. Ziarul junimiștilor face însă d-lui N. Fleva un proces de in­­tențiuni, că atunci când a numit comisiunea de anchetă, nici nu s’a gândit la tarif vamal și con­venții comerciale, ci la cu totul alt­ceva. Confratele nu ne spune la ce «cu totul alt­ceva» s’a gân­dit atunci d. ministru al comer­ciului, și-­i va fi greu să ne-o des­­tăinuiască, pentru simplul motiv că acest «alt­ceva» nu există. Și dacă Constituționalul vrea să se convingă că numai ceea­ ce am spus noi este adevărat, îi reco­mandăm să citească Dreptatea de ori seară, care, intervenind în discuția aceasta, dovedește că încă acum o lună, adecă atunci când junimiștii nu erau încă atât de îngrijați de soarta convențiilor viitoare, d. N. Fleva a declarat, la banchetul Camerilor de comerciű, că lucrările comisiunei de anchetă economică sunt de natură a pre­găti întreg materialul necesar o­­rientării noastre pentru eventuala reîno­ire a tratatelor comerciale. Ziarul junimist — și după el Voința Națională — găsește apoi că nu este meritul guvernului dacă Camera de comerciu din Bu­curești s’a ocupat de tariful vamal, de­oare­ce nu a făcut-o din îndem­nul guvernului. Nu știm dacă Ca­mera de comerciu a fost sau nu îndemnată să înceapă acest studiu, să presupunem însă că nu , ei bine, unde e demeritul guvernu­lui ? Dacă nu ne înșelăm, Camera de comerciu a putut studia o bună parte a tarifului sau ș­ase ședințe, vamal în cinci în alte cinci sau șease, să zicem zece ședințe, ’și-ar termina toată lucrarea. Or, studiul acesta nu cere timp ma­terial așa de lung și s’ar fi putut începe și peste un an sau chiar doar; și guvernul știind aceasta, era oare nevoe să îmbărbăteze de pe acum Camera de comercia la lucru ? Așa se dovedește că atât grija Constituționalului cât și primejdia ce vede Voința Națională nu sunt de­cât arme de opoziție ale ad­­ver­sarilor noștri politici de toate nuanțele, armele calomniei, pro­ceselor de intențiuni și denatură­­re a faptelor văzute de toată lumea. ---------------------------m.m*--------------------------­ T­ELEGRAME Redivul bolnav Londra, 21 Iunie Redivul s’a îmbolnăvit ; simptomele boalei sunt ale difteriei. El­­ și-a întrerupt călătoria la Londra. Legea presei franceze Paris, 21 Iunie Senatul a adoptat, prin 211 voturi contra 41, o propunere după care se va urmări înaintea tribunalelor corecționale, iar nu înaintea Cur­ților cu jurați,­­delictele de presă contra șefu­lui Statului, a membrilor Corpurilor legiuitoare și a unor înalți funcționari. D. de Bülow Berlin, 21 Iunie D. de Bulow a plecat la Kiel. Criza din Italia Roma, 21 Iunie D. Saracco continuă cu folos negocierile sale pentru soluțiunea crizei. ---------------------------------------------------------------­ MINIII PRIMĂRIEI PRimăria Capitalei posede la Bîcu- Arcuda o moșioară în preajma filtrelor și a basm­elor de decantare. Această moșioară servea până în anul trecut pentru creșterea munților prăsiți de Primărie din iepele de Jassa de Mura și rezultatele obținute au fost exce­lente. Era o ideie foarte fericită ca Pri­măria să-­și prăsească ea însăși caii de povară, căci pe de o parte un cal prăsit de dânsa îi revine la vr’o 500 lei In momentul de a-­l pune la ser­viciu, pe când remontat din Croația o costă între 1200 și 1300 lei, iar pe de altă parte caii prăsiți aici sunt aclimatați, pe când cei importați sunt mai expuși la boale. Pentru ca această prăsilă să fie însă folositoare, e neapărat ca mînjii să fie crescuți în bune condițiuni. Mo­­șioara de la Btcu-Arcuda se potrivia de minune pentru acest scop. Pe lângă o bună pășune, mînjii aveau acolo apă curgătoare și umbră. In anul trecut consiliul sanitar su­perior a dispus ca mînjii să nu mai fie lăsați la Bîcu-Arcuda, de teamă de a nu b­rîuri în mod antihigienic fil­trele de acolo. Din această cauză vara trecută mînjii nu au mai fost trimiși după înțărcare la Bîcu-Arcuda, ci ți­nuți în Dealul Filaretului, la proprie­tatea Primăriei cumpărată de la d. Fleva. In anul acesta aflu că se va proceda tot așa. E păcat de bieții minți ca să fie crescuți In ast­fel de condițiuni și e dispendios pentru Primărie de a face prăsilă de cai în Capitală. Nu numai că excelenta pășune de la Bîcu-Arcuda se pierde în mare parte, pe când la Filaret mînjii sunt hrăniți mai mult cu sistemul stabi­­lațiunii, dar apoi acest sistem de creștere nu poate produce indivizi vi­­guroși și toată prăsilă Primăriei nu mai are atunci nici o rațiune de a fi. De­cât să se crească mînjii în ast­fel de condițiuni, mai bine ar face Pri­măria să renunțe cu totul la prăsilă și să-­și facă toată remonia în străi­nătate. Este clar neapărat ca Primăria, dacă voiește să continue cu prăsirea de cai, să revină la sistemul de mai n’ainte și să-­și crească mînjii la Bir­­cu-Arcuda, iar dacă acolo nu se poate, atunci să arendeze o moșioară în a­­cest scop. Cred însă că temerile onor, consi­­liu sanitar superior sunt cu desăvâr­șire neîntemeiate și că nici cel mai mic pericol n’ar rezulta pentru filtrele Primăriei din creșterea munților la Bocu. O cercetare serioasă ia fața lo­cului de oameni competenți ar înve­dera aceasta cu prisos. II rog deci să revie asupra hotări­­rii sale din anul trecut și să dea voie minților să se întoarcă din tristul deal al Filaretului în vesela vale a Dâmboviței. Rog mai ales pe d. Delavrancea, ale cărui idei în această privință nu cred să difere de ale mele, să pună toată energia de care a dat atâtea dovezi, ca să readucă mînjii la Bîcu și va fi bine­cuvântat atât de ei cât și de toți iubitorii rasei cavaline, fără a mai pune în socoteală că va face un act de bună gospodărie. A. C. ---------------------------Katen*--------------------------­ MOARTEA CONTELUI MURAVIEV Firul telegrafic ne aduce știrea morții subite a contelui Mihail Muraviev, mi­nistrul de externe al Rusiei Distinsul diplomat a încetat din viață ori dimi­neață, la orele 9 jun ; nu ajun fusese pe deplin sănătos și primise corpul diplo­matic străin. Depeșa nu spune dacă contele Muraview a fost victima unui anevrism sau dacă a sucombat din altă cauză. Știrea aceasta nu poate să nu pro­ducă pretutindeni mâhnirea cea mai sin­ceră. In afară de calitățile sale perso­nale, care i-au cucerit numai simpatii, contele Muraview a știut să inspire în toate cancelariile străine, grație politi­cei sale înțelepte și împăciuitoare, cea mai desăvârșită încredere, — și aceasta trebue să se aprecieze cu atât mai mult, cu cât la început, în 1897, când a fost numit ministru de externe, mulți se te­meau că ar avea simpatii și antipatii pronunțate pentru unele sau altele din Statele europene. Contele Mihail Muraviev moare tâ­năr, căci de abia a împlinit vârsta de 55 ani. Tatăl său a fost guvernator al Livoniei; bunicul său a fost cunoscutul năbușitor al răscoalei Polonezilor. După ce­­ și-a terminat studiile la Universitatea din Petersburg, contele Mihail Mura­viev a intrat în diplomație : întâiu a fost numit secretar la ambasada din Haga, apoi atașat la cea din Paris; după aceea fu trimis la Berlin în cali­tate de consilier de ambasadă și a ră­mas aci până la 1893, când a fost nu­mit ambasador la Copenhaga. După patru ani, în ianuarie 1897, încrederea Suveranului său­­ l-a chemat la condu­cerea afacerilor exterioare ale Rusiei. Ceea­ ce a făcut în această funcțiune plină de grele resposabilități, e încă în memoria tuturor. Partizan neînduplecat al păcii, a știut să înlăture multe obsta­cole și să stingă multe scântei care a­­menințau să încingă focul. Conferința păcii de la Haga, al cărui inițiator și călduros campion a fost, va rămâne însă opera cea mai frumoasă a vieții sale politice. Cât privește chestiunea orien­tală, care a preocupat tot­dea­una în grad înalt diplomația rusă, contele Mu­raviev a știut să o înlăture pentru mult timp din preocupările zilnice, încheiând cu Austria, cu prilegiul vizitei împăra­tului Francisc­ Iosef la St.­Petersburg, cunoscutul aranjament destinat a asi­gura pacea și liniștea în Balcani. Țarul și Rusia vor deplânge această moarte prematură, dar și lumea toată nu poate de­cât să regrete sincer că dispare un apărător călduros al menți­­nerei păcei. * * * Iată telegramele ce am primit azi: St.-Petersburg, 21 iunie Contele de Muraview, ministrul afaceri­lor streine, a murit subit azi dimineață la orele 9 și jumătate. Ministrul primise era corpul diplomatic și era foarte sănătos. Un serviciu funebru a fost oficiat după amiazi înaintea coșciugului. Corpul diplo­matic, miniștrii și numeroși demnitari erau presenți. Viena, 21 iunie Wiener Abendpost publică un articol ne­­crologic foarte simpatic contelui Muraview. Ziarul relevează marile merite ale minis­trului și sforțările lui în vederea menține­­rei păcei universale. Amintește acțiunea lui la conferința de la Haga, care s-a în­trunit grație stăruințelor lui. Contele Mu­raview a mai fost și partizanul relațiunilor cordiale între Austro-Ungaria ș­i Rusia, re­­lațiuni cărora se și datoresc numeroase succese pacinice în Balcani. -----------------------MB*®#*---------------——-----­ REGULAMENT ȘI EDUCAȚIE Cu multă părere de rău am văzut înregistrându-se în ziare oare­care ma­­nifestațiuni de civism precoce din partea unui număr de elevi din licee, cari au ținut să se prezinte ministrului instrucți­unei publice spre a-i cere să-i dinspen­­seze de amărăciunile unui regulament promulgat de acum două ani de zile. Cele întâmplate cu ocazia acestui de­mers dovedesc că foarte multă dreptate au avut publiciștii noștri cari au sem­nalat că tinerilor li se dă prea multă instrucție și prea puțină educație. S’a atras atenția profesorilor în această pri­vință și li s’a cerut să contribuiască mai mult la educația băeților. Umila noastră părere este că în această privință rolul ponderator îl are supravegherea părin­tească. Dascălul poate contribui prin propria lui purtare și prin sfaturi, bine înțeles, dar el nu poate de­cât să ajute acțiunea părinților. Și în privința supra­vegherei părintești ar fi foarte multe de zis. De­o­cam­dată, ne aflăm în fața unui fapt care nu știm dacă are precedent, elevii mergând la ministru și cerându-i să revoace o dispoziție regulamentară promulgată de două ani, pentru ca ei, elevi prea puțin silitori și cari nu­­ și-a fi dat osteneală să învețe carte în cursul anului, să se poată prezintă la examen. Mai mult, aceiași elevi, supărați de ne­­îndeplinirea nevinovatei lor dorințe, se dedau la exclamațiuni sgomotoase și prea puțin cuviincioase, care amintesc manifestațiile pacinice ale cetățenilor indignați. E ceva de ne­în­țries. Că măsura regulamentară care a «jic­nit» interesele elevilor­ n’a fost aplicată în anul 1899 este adevărat i dar se fâ­­cuse cunoscut prin circulă*/* neapli­­carea privea numai anul trecut- Toate autoritățile școlare știau că în anul a­­cesta dispozițiunea asupra notelo­­r se va aplica, și lucrul era, firește, cunosc­ 11* și de populația școalelor, mai ales că.** neaplicarea fiind o mâsură provizorie, era de sine înțeles că regulamentul ur­mează a se aplica în toate dispozițiile lui. Și, de­oare­ce regulamentul era promulgat din 1898, socotim că două ani de zile sunt de ajuns pentru ca au­toritatea să presupue că dispozițiile re­gulamentului au ajuns la cunoștința tu­turor. Dar să analizăm puțin nemulțumirea. Este vorba de o dispozițiune—foarte bună după părerea noastră—în virtutea căreia elevii, cari în cursul anului n’au dobândit o medie doveditoare că sunt capabili de a fi promovați, să nu mai poată să se prezinte la examenul de la sfârșitul anului școlar. Este bună mă­sura pentru că scutește comisiunile de examinare de o muncă zadarnică. Dacă un elev, în tot cursul anului, a dat do­vadă că nu poate fi promovat,—și do­vada din cursul anului este, după noi, mai peremptorie de­cât dovada exame­nului—la ce să se mai impue comisiu­­nilor o muncă de prisos ? Și mai este bună măsura, pentru­ că stîrpește—pare­­ni-se, radical—urîtul obiceiu de a a­­lerga după recomandații pentru cutare sau cutare profesor, care cunoaște buba elevului, și care este bombardat cu tot felul de intervenții ca să nu-1 «trân­tească». Acuma, ori ne înșerăm, ori elevii cari au «intervenit» pe lângă ministrul instruc­­țiunei erau toți în categoria acelora cari s'au lenevit în cursul anului, și, scontând efectele intervenției unchiului sau a mătușei, ’și-a fi zis că e de pri­sos să-șî bată capul cu lecțiile. Dacă este așa, și alt­fel nu poate fi, lucrul revine acolo : că lenea, prote­jată de nepotism, s’a revoltat contra bunei vendueli, adoptând procedeurile cetățenilor de profesiune,—se știe că cea mai nobilă profesie este a fi cetă­țean. SAMBATA 10/23 IUNIE 1900 UN NUMER 10 BANI anunciurisî INSERȚII Linia 30 litere petit pag. IV . . . 0.40 Reclame . . . . » III . 4 . 3.50 » . . . . » II . . . 5.— In Paria anunciurile se primesc la A­genția Havas, 8 place de la Bourse. REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA Bucureștii, Calea Victoriei — 70 Telefon, 473. Dar pentru­ ce­­ vreau așa de mult a­­cești elevi să se prezinte la examen ? Dacă ar fi fost bine pregătiți, notele din cursul anului ar fi dovedit-o. Dar no­tele dovedeau că nu sunt pregătiți. A­­tunci de ce atâta stăruință din partea unor tineri cari n’aveau nici o șansă de a fi promovați ? De ce să nu-’șî re­cunoască mai bine greșeala și să se pue pe lucru pentru ca la anul să nu pă­țească aceeași rușine, în loc de a «inter­veni» pe lângă ministru și a se juca de-a manifestații ? Fără îndoială, pen­tru că fie­care din el era asigurat de intervenția mătușei, a unchiului, a ta­tei sau a mamei, și scoata chiar in gân­dul lui efectele binefăcătoare ale acelei intervenții. Și de aci se deduce că însăși interven­ția pe lângă ministru și manifestația sunt dovezi netăgăduite că regulamen­tul are dreptate, și trebue aplicat, cu severitate chiar. Cât despre mamele și mătușile bine­voitoare, ele ar face mai bine să supra­vegheze studiile tinerilor în cursul a­­nului și să nu le dea bani de table și de biliard, de­cât să le promită în a­­junul examenelor concursuri grațioase pentr­u căpătarea mult doritei note. Și iată cum ajungem la o altă con­cluzie: că sfaturile dascălului vor fi în zadar, până când părinții nu se vor o­­cupa mai serios de educația odrasle­lor lor. --------------------------------------------------------------­Răscoala din China — Prim fir telegrafic — Viena, 21 iunie Politische Correspondenz reproduce un interview cu un diplomat rus, cu privire la afacerile Chinei. Nu e vorba de o li­chidare răsboinică cu guvernul chinezesc, nici de stabilirea unei noui stări de lu­cruri în China, ci de ocrotirea supușilor streini și de mijloacele de a împedica re­­înoirea tulburărilor actuale. Se caută numai a se ajunge la un statu-quo îmbunătățit. Nu trebue să se părăsească principiul că nu se poate transforma o cerere justi­ficată de satisfacție într’o cerere de revo­luție în suprema putere a Imperiului. Aceasta ar da chestiunei o prea mare des­­voltare și ar provoca complicațiuni euro­pene. Paris. 21 iunie Camera deputaților.— D. Delcassé a zis, ca răspuns unei întrebări, că a primit o depeșă cu data de 20 iunie, anunțându-se că legațiunile și supușii străini erau în afară de primejdie la Peking, în ziua de 16 Iunie. O altă depeșă zice că autorită­țile chinezești par a înțelege, în sfârșit, răspunderea lor. D. Delcassé a adăugat că Franța are la acest moment 2500 de oameni în apele Chinei; ea va avea în curând 4000, plus opt cuirasate, un aviso și patru cano­­niere. Franța, unită cu Rusia, va putea lucra în bună înțelegere cu cele­l­alte puteri, în vederea restabilirea ordinei și a instituirei în China a unul guvern capabil să afi­­ge ocrotirea tuturor streinilor. ° ^*’a fost nici o dată vorba de intrarea trm­elo’n franceze în Yunnan, căci se știe că aceas­t­a ar­s semnalul tulburărilor. D Dele­ys se termină zicând că toate mă­surile necesa­re, s­unt luate V că toate Pu­terile sunt în­telese 111 această privință. (Aplause). Londra. 21 Iunie Se telegrafiază din Taku că trupele in­ternaționale ocupă fo­r­urile din Taku și din Tong-Ku. Când tru­pele internaționale vor fi destul de puternice, s ^or înainta să deblocheze Tien-Tsin. Se a­­șteaptă pentru mâine trupe din Hong-Kong Pentru poi­mâine 300 de oameni din We­­iHai-VWei.­­ Se crede că lupta continuă ia­­r împreju­­rimile orașului Tien-Tsin. Berlin, 21 lLWe? O telegramă a șefului escadrei de Incr­u­cișători, sosită aci prin Tchi-Fu, anunță­ că starea răniților este satisfăcătoare. Se pare că o telegramă anterioară a amira­lului Bendman asupra luptei de la Taku s-a perdut. Incrucișătorul Gefson a sosit la Tchi-Fu și a urmat drumul spre Taku. Taku. 21 Iunie Amiralii au hotărît să adreseze tuturor autorităților chinezești o proclamație, spu­nând că trupele internaționale nu vor a­­taca de­cât pe Boxeri și pe cei ce le vor împedica să meargă la Peking pentru a proteje pe conaționalii lor. Hong-Kong. 21 Iunie In urma represintațiunilor consulilor stră­ini, Li-Hung-Ciang a consimțit să rămână la Canton. Tokio, 21 Iunie O știre oficială din Tchi-Fu anunță că colonia streină din Tien-Tsin a fost incen­diată la 18 iunie. Consulul Japoniei la Shanghai anunță că amiralul Seymour a sosit la Peking și că corpul diplomatic nu a suferit nimic. ----------------------mum--------------------------

Next