Timpul, iunie 1900 (nr. 120-143)
1900-06-10 / nr. 128
ANUL AL DOUĂZECI ȘI DOILEA — No. 128 EDIȚIA A TREIA UN NUMER 10 BANI A B 0NA ¥ FNTELE In țară pe un an.................................30 lei » pe 6 luni.................................18 lei » pe 3 luni..................................10 lei Pentru străinătate un an .... 50 lei In Paris ziarul nostru se găsește cu 0,20 b. Numărul la Agence de journaux étrangers rue de Maubert, 69 și la toate chioșcurile. REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA Bucureștii, Calea Victoriei — 70 Telefon ; 47 . GRIJA OPOZIȚIEI După Constituționalul, s’a grăbit și Voința Națională să se plângă de vicuria guvernului, care nu s’ar fi gândit încă că în anul 1903 expiră convențiile noastre comerciale și n’ar fi făcut nimic pentru a pregăti materialul pentru reînvuirea lor.trebuincios Am răspuns ziarului junimist, arătându-i cu fapte precise cât a deviat de la adevăr, căci pe de o parte comisiunea de anchetă economică instituită de la începutul anului la ministerul comerciului are misiunea specială de a studia tot ce ne poate sluji pentru cunoașterea situațiunei noastre agricole, comerciale și industriale, cunoștințe absolut necesare tocmai în vederea expirării tratatelor de comerciu, iar de altă parte Camera de comerciu din București a început un studiu serios al tarifului nostru vamal convențional, negreșit tot în vederea expirării sale. Am adăugat apoi că este o adevărată maimuțărie—n’am spus atunci cuvântul, dar aceasta nu trebuie să ne împiedice de a-l spune azi—de a cere să facem și noi, în România, de pe acum, acel lux de pregătiri care sunt absolut necesare în Germania, Franța, Austro-Ungaria, etc., dar care ar fi premature la noi unde interesele sunt așa de mici, în proporție cu alte State, încât putem să le studiem destul de amănunțit într’un singur an, așa că nu e nevoie să începem chiar de acum. Constituționalul a căutat atunci să ne prindă într’o contradicție , apoi dacă nu e nevoe să se înceapă chiar de acum studiul reînouirei tratatelor comerciale, de ce s’a numit încă anul acesta comisiunea de anchetă economică ? Ar fi aci o contrazicere, dacă sarcina acestei comisiuni ar fi limitată la adunarea materialului imediat trebuincios pentru viitoarele convenții comerciale ; însuși ziarul junimist ne spune însă că comisiunea are un prea vast câmp de studiu, or, se impunea ca alcătuirea ei să se facă din vreme pentru a-’i da timp să se ocupe și cu celel alte chestiuni care stau «într’o depărtată legătură cu tariful nostru vamal și cu convențiile comerciale», cum mărturisește însuși contradictorul nostru. Chestia este deci foarte simplă : d. ministru al domeniilor știe prea bine că nu e nevoe de trei ani de studiu pentru a strânge materialul indispensabil care să-l călăuzească la eventuala reînouire a convențiilor comerciale, dar are nevoe și de alte studii economice care au o legătură mai depărtată cu aceste convenții; și pentru că aceste științe nu se pot dobândi repede, a numit de pe acum comisia de anchetă economică, obținând astfel ambele rezultate , și studiile care nu se raportă direct la convenții, și cele care îi vor servi mai târziu. Contrazicere nu exsistă, prin urmare, ci judecată logică. Ziarul junimiștilor face însă d-lui N. Fleva un proces de intențiuni, că atunci când a numit comisiunea de anchetă, nici nu s’a gândit la tarif vamal și convenții comerciale, ci la cu totul altceva. Confratele nu ne spune la ce «cu totul altceva» s’a gândit atunci d. ministru al comerciului, și-i va fi greu să ne-o destăinuiască, pentru simplul motiv că acest «altceva» nu există. Și dacă Constituționalul vrea să se convingă că numai ceea ce am spus noi este adevărat, îi recomandăm să citească Dreptatea de ori seară, care, intervenind în discuția aceasta, dovedește că încă acum o lună, adecă atunci când junimiștii nu erau încă atât de îngrijați de soarta convențiilor viitoare, d. N. Fleva a declarat, la banchetul Camerilor de comerciű, că lucrările comisiunei de anchetă economică sunt de natură a pregăti întreg materialul necesar orientării noastre pentru eventuala reînoire a tratatelor comerciale. Ziarul junimist — și după el Voința Națională — găsește apoi că nu este meritul guvernului dacă Camera de comerciu din București s’a ocupat de tariful vamal, deoarece nu a făcut-o din îndemnul guvernului. Nu știm dacă Camera de comerciu a fost sau nu îndemnată să înceapă acest studiu, să presupunem însă că nu , ei bine, unde e demeritul guvernului ? Dacă nu ne înșelăm, Camera de comerciu a putut studia o bună parte a tarifului sau șase ședințe, vamal în cinci în alte cinci sau șease, să zicem zece ședințe, ’și-ar termina toată lucrarea. Or, studiul acesta nu cere timp material așa de lung și s’ar fi putut începe și peste un an sau chiar doar; și guvernul știind aceasta, era oare nevoe să îmbărbăteze de pe acum Camera de comercia la lucru ? Așa se dovedește că atât grija Constituționalului cât și primejdia ce vede Voința Națională nu sunt decât arme de opoziție ale adversarilor noștri politici de toate nuanțele, armele calomniei, proceselor de intențiuni și denaturăre a faptelor văzute de toată lumea. ---------------------------m.m*-------------------------- TELEGRAME Redivul bolnav Londra, 21 Iunie Redivul s’a îmbolnăvit ; simptomele boalei sunt ale difteriei. El și-a întrerupt călătoria la Londra. Legea presei franceze Paris, 21 Iunie Senatul a adoptat, prin 211 voturi contra 41, o propunere după care se va urmări înaintea tribunalelor corecționale, iar nu înaintea Curților cu jurați,delictele de presă contra șefului Statului, a membrilor Corpurilor legiuitoare și a unor înalți funcționari. D. de Bülow Berlin, 21 Iunie D. de Bulow a plecat la Kiel. Criza din Italia Roma, 21 Iunie D. Saracco continuă cu folos negocierile sale pentru soluțiunea crizei. --------------------------------------------------------------- MINIII PRIMĂRIEI PRimăria Capitalei posede la Bîcu- Arcuda o moșioară în preajma filtrelor și a basmelor de decantare. Această moșioară servea până în anul trecut pentru creșterea munților prăsiți de Primărie din iepele de Jassa de Mura și rezultatele obținute au fost excelente. Era o ideie foarte fericită ca Primăria să-și prăsească ea însăși caii de povară, căci pe de o parte un cal prăsit de dânsa îi revine la vr’o 500 lei In momentul de a-l pune la serviciu, pe când remontat din Croația o costă între 1200 și 1300 lei, iar pe de altă parte caii prăsiți aici sunt aclimatați, pe când cei importați sunt mai expuși la boale. Pentru ca această prăsilă să fie însă folositoare, e neapărat ca mînjii să fie crescuți în bune condițiuni. Moșioara de la Btcu-Arcuda se potrivia de minune pentru acest scop. Pe lângă o bună pășune, mînjii aveau acolo apă curgătoare și umbră. In anul trecut consiliul sanitar superior a dispus ca mînjii să nu mai fie lăsați la Bîcu-Arcuda, de teamă de a nu brîuri în mod antihigienic filtrele de acolo. Din această cauză vara trecută mînjii nu au mai fost trimiși după înțărcare la Bîcu-Arcuda, ci ținuți în Dealul Filaretului, la proprietatea Primăriei cumpărată de la d. Fleva. In anul acesta aflu că se va proceda tot așa. E păcat de bieții minți ca să fie crescuți In astfel de condițiuni și e dispendios pentru Primărie de a face prăsilă de cai în Capitală. Nu numai că excelenta pășune de la Bîcu-Arcuda se pierde în mare parte, pe când la Filaret mînjii sunt hrăniți mai mult cu sistemul stabilațiunii, dar apoi acest sistem de creștere nu poate produce indivizi viguroși și toată prăsilă Primăriei nu mai are atunci nici o rațiune de a fi. Decât să se crească mînjii în astfel de condițiuni, mai bine ar face Primăria să renunțe cu totul la prăsilă și să-și facă toată remonia în străinătate. Este clar neapărat ca Primăria, dacă voiește să continue cu prăsirea de cai, să revină la sistemul de mai n’ainte și să-și crească mînjii la Bircu-Arcuda, iar dacă acolo nu se poate, atunci să arendeze o moșioară în acest scop. Cred însă că temerile onor, consiliu sanitar superior sunt cu desăvârșire neîntemeiate și că nici cel mai mic pericol n’ar rezulta pentru filtrele Primăriei din creșterea munților la Bocu. O cercetare serioasă ia fața locului de oameni competenți ar învedera aceasta cu prisos. II rog deci să revie asupra hotăririi sale din anul trecut și să dea voie minților să se întoarcă din tristul deal al Filaretului în vesela vale a Dâmboviței. Rog mai ales pe d. Delavrancea, ale cărui idei în această privință nu cred să difere de ale mele, să pună toată energia de care a dat atâtea dovezi, ca să readucă mînjii la Bîcu și va fi binecuvântat atât de ei cât și de toți iubitorii rasei cavaline, fără a mai pune în socoteală că va face un act de bună gospodărie. A. C. ---------------------------Katen*-------------------------- MOARTEA CONTELUI MURAVIEV Firul telegrafic ne aduce știrea morții subite a contelui Mihail Muraviev, ministrul de externe al Rusiei Distinsul diplomat a încetat din viață ori dimineață, la orele 9 jun ; nu ajun fusese pe deplin sănătos și primise corpul diplomatic străin. Depeșa nu spune dacă contele Muraview a fost victima unui anevrism sau dacă a sucombat din altă cauză. Știrea aceasta nu poate să nu producă pretutindeni mâhnirea cea mai sinceră. In afară de calitățile sale personale, care i-au cucerit numai simpatii, contele Muraview a știut să inspire în toate cancelariile străine, grație politicei sale înțelepte și împăciuitoare, cea mai desăvârșită încredere, — și aceasta trebue să se aprecieze cu atât mai mult, cu cât la început, în 1897, când a fost numit ministru de externe, mulți se temeau că ar avea simpatii și antipatii pronunțate pentru unele sau altele din Statele europene. Contele Mihail Muraviev moare tânăr, căci de abia a împlinit vârsta de 55 ani. Tatăl său a fost guvernator al Livoniei; bunicul său a fost cunoscutul năbușitor al răscoalei Polonezilor. După ce și-a terminat studiile la Universitatea din Petersburg, contele Mihail Muraviev a intrat în diplomație : întâiu a fost numit secretar la ambasada din Haga, apoi atașat la cea din Paris; după aceea fu trimis la Berlin în calitate de consilier de ambasadă și a rămas aci până la 1893, când a fost numit ambasador la Copenhaga. După patru ani, în ianuarie 1897, încrederea Suveranului său l-a chemat la conducerea afacerilor exterioare ale Rusiei. Ceea ce a făcut în această funcțiune plină de grele resposabilități, e încă în memoria tuturor. Partizan neînduplecat al păcii, a știut să înlăture multe obstacole și să stingă multe scântei care amenințau să încingă focul. Conferința păcii de la Haga, al cărui inițiator și călduros campion a fost, va rămâne însă opera cea mai frumoasă a vieții sale politice. Cât privește chestiunea orientală, care a preocupat totdeauna în grad înalt diplomația rusă, contele Muraviev a știut să o înlăture pentru mult timp din preocupările zilnice, încheiând cu Austria, cu prilegiul vizitei împăratului Francisc Iosef la St.Petersburg, cunoscutul aranjament destinat a asigura pacea și liniștea în Balcani. Țarul și Rusia vor deplânge această moarte prematură, dar și lumea toată nu poate decât să regrete sincer că dispare un apărător călduros al menținerei păcei. * * * Iată telegramele ce am primit azi: St.-Petersburg, 21 iunie Contele de Muraview, ministrul afacerilor streine, a murit subit azi dimineață la orele 9 și jumătate. Ministrul primise era corpul diplomatic și era foarte sănătos. Un serviciu funebru a fost oficiat după amiazi înaintea coșciugului. Corpul diplomatic, miniștrii și numeroși demnitari erau presenți. Viena, 21 iunie Wiener Abendpost publică un articol necrologic foarte simpatic contelui Muraview. Ziarul relevează marile merite ale ministrului și sforțările lui în vederea menținerei păcei universale. Amintește acțiunea lui la conferința de la Haga, care s-a întrunit grație stăruințelor lui. Contele Muraview a mai fost și partizanul relațiunilor cordiale între Austro-Ungaria și Rusia, relațiuni cărora se și datoresc numeroase succese pacinice în Balcani. -----------------------MB*®#*---------------——----- REGULAMENT ȘI EDUCAȚIE Cu multă părere de rău am văzut înregistrându-se în ziare oarecare manifestațiuni de civism precoce din partea unui număr de elevi din licee, cari au ținut să se prezinte ministrului instrucțiunei publice spre a-i cere să-i dinspenseze de amărăciunile unui regulament promulgat de acum două ani de zile. Cele întâmplate cu ocazia acestui demers dovedesc că foarte multă dreptate au avut publiciștii noștri cari au semnalat că tinerilor li se dă prea multă instrucție și prea puțină educație. S’a atras atenția profesorilor în această privință și li s’a cerut să contribuiască mai mult la educația băeților. Umila noastră părere este că în această privință rolul ponderator îl are supravegherea părintească. Dascălul poate contribui prin propria lui purtare și prin sfaturi, bine înțeles, dar el nu poate decât să ajute acțiunea părinților. Și în privința supravegherei părintești ar fi foarte multe de zis. Deocamdată, ne aflăm în fața unui fapt care nu știm dacă are precedent, elevii mergând la ministru și cerându-i să revoace o dispoziție regulamentară promulgată de două ani, pentru ca ei, elevi prea puțin silitori și cari nu și-a fi dat osteneală să învețe carte în cursul anului, să se poată prezintă la examen. Mai mult, aceiași elevi, supărați de neîndeplinirea nevinovatei lor dorințe, se dedau la exclamațiuni sgomotoase și prea puțin cuviincioase, care amintesc manifestațiile pacinice ale cetățenilor indignați. E ceva de neînțries. Că măsura regulamentară care a «jicnit» interesele elevilor n’a fost aplicată în anul 1899 este adevărat i dar se fâcuse cunoscut prin circulă*/* neaplicarea privea numai anul trecut- Toate autoritățile școlare știau că în anul acesta dispozițiunea asupra notelor se va aplica, și lucrul era, firește, cunosc 11* și de populația școalelor, mai ales că.** neaplicarea fiind o mâsură provizorie, era de sine înțeles că regulamentul urmează a se aplica în toate dispozițiile lui. Și, deoarece regulamentul era promulgat din 1898, socotim că două ani de zile sunt de ajuns pentru ca autoritatea să presupue că dispozițiile regulamentului au ajuns la cunoștința tuturor. Dar să analizăm puțin nemulțumirea. Este vorba de o dispozițiune—foarte bună după părerea noastră—în virtutea căreia elevii, cari în cursul anului n’au dobândit o medie doveditoare că sunt capabili de a fi promovați, să nu mai poată să se prezinte la examenul de la sfârșitul anului școlar. Este bună măsura pentru că scutește comisiunile de examinare de o muncă zadarnică. Dacă un elev, în tot cursul anului, a dat dovadă că nu poate fi promovat,—și dovada din cursul anului este, după noi, mai peremptorie decât dovada examenului—la ce să se mai impue comisiunilor o muncă de prisos ? Și mai este bună măsura, pentru că stîrpește—pareni-se, radical—urîtul obiceiu de a alerga după recomandații pentru cutare sau cutare profesor, care cunoaște buba elevului, și care este bombardat cu tot felul de intervenții ca să nu-1 «trântească». Acuma, ori ne înșerăm, ori elevii cari au «intervenit» pe lângă ministrul instrucțiunei erau toți în categoria acelora cari s'au lenevit în cursul anului, și, scontând efectele intervenției unchiului sau a mătușei, ’și-a fi zis că e de prisos să-șî bată capul cu lecțiile. Dacă este așa, și altfel nu poate fi, lucrul revine acolo : că lenea, protejată de nepotism, s’a revoltat contra bunei vendueli, adoptând procedeurile cetățenilor de profesiune,—se știe că cea mai nobilă profesie este a fi cetățean. SAMBATA 10/23 IUNIE 1900 UN NUMER 10 BANI anunciurisî INSERȚII Linia 30 litere petit pag. IV . . . 0.40 Reclame . . . . » III . 4 . 3.50 » . . . . » II . . . 5.— In Paria anunciurile se primesc la Agenția Havas, 8 place de la Bourse. REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA Bucureștii, Calea Victoriei — 70 Telefon, 473. Dar pentru ce vreau așa de mult acești elevi să se prezinte la examen ? Dacă ar fi fost bine pregătiți, notele din cursul anului ar fi dovedit-o. Dar notele dovedeau că nu sunt pregătiți. Atunci de ce atâta stăruință din partea unor tineri cari n’aveau nici o șansă de a fi promovați ? De ce să nu-’șî recunoască mai bine greșeala și să se pue pe lucru pentru ca la anul să nu pățească aceeași rușine, în loc de a «interveni» pe lângă ministru și a se juca de-a manifestații ? Fără îndoială, pentru că fiecare din el era asigurat de intervenția mătușei, a unchiului, a tatei sau a mamei, și scoata chiar in gândul lui efectele binefăcătoare ale acelei intervenții. Și de aci se deduce că însăși intervenția pe lângă ministru și manifestația sunt dovezi netăgăduite că regulamentul are dreptate, și trebue aplicat, cu severitate chiar. Cât despre mamele și mătușile binevoitoare, ele ar face mai bine să supravegheze studiile tinerilor în cursul anului și să nu le dea bani de table și de biliard, decât să le promită în ajunul examenelor concursuri grațioase pentru căpătarea mult doritei note. Și iată cum ajungem la o altă concluzie: că sfaturile dascălului vor fi în zadar, până când părinții nu se vor ocupa mai serios de educația odraslelor lor. --------------------------------------------------------------Răscoala din China — Prim fir telegrafic — Viena, 21 iunie Politische Correspondenz reproduce un interview cu un diplomat rus, cu privire la afacerile Chinei. Nu e vorba de o lichidare răsboinică cu guvernul chinezesc, nici de stabilirea unei noui stări de lucruri în China, ci de ocrotirea supușilor streini și de mijloacele de a împedica reînoirea tulburărilor actuale. Se caută numai a se ajunge la un statu-quo îmbunătățit. Nu trebue să se părăsească principiul că nu se poate transforma o cerere justificată de satisfacție într’o cerere de revoluție în suprema putere a Imperiului. Aceasta ar da chestiunei o prea mare desvoltare și ar provoca complicațiuni europene. Paris. 21 iunie Camera deputaților.— D. Delcassé a zis, ca răspuns unei întrebări, că a primit o depeșă cu data de 20 iunie, anunțându-se că legațiunile și supușii străini erau în afară de primejdie la Peking, în ziua de 16 Iunie. O altă depeșă zice că autoritățile chinezești par a înțelege, în sfârșit, răspunderea lor. D. Delcassé a adăugat că Franța are la acest moment 2500 de oameni în apele Chinei; ea va avea în curând 4000, plus opt cuirasate, un aviso și patru canoniere. Franța, unită cu Rusia, va putea lucra în bună înțelegere cu celelalte puteri, în vederea restabilirea ordinei și a instituirei în China a unul guvern capabil să afige ocrotirea tuturor streinilor. ° ^*’a fost nici o dată vorba de intrarea trmelo’n franceze în Yunnan, căci se știe că aceasta ars semnalul tulburărilor. D Deleys se termină zicând că toate măsurile necesare, sunt luate V că toate Puterile sunt întelese 111 această privință. (Aplause). Londra. 21 Iunie Se telegrafiază din Taku că trupele internaționale ocupă forurile din Taku și din Tong-Ku. Când trupele internaționale vor fi destul de puternice, s ^or înainta să deblocheze Tien-Tsin. Se așteaptă pentru mâine trupe din Hong-Kong Pentru poimâine 300 de oameni din WeiHai-VWei. Se crede că lupta continuă iar împrejurimile orașului Tien-Tsin. Berlin, 21 lLWe? O telegramă a șefului escadrei de Incrucișători, sosită aci prin Tchi-Fu, anunță că starea răniților este satisfăcătoare. Se pare că o telegramă anterioară a amiralului Bendman asupra luptei de la Taku s-a perdut. Incrucișătorul Gefson a sosit la Tchi-Fu și a urmat drumul spre Taku. Taku. 21 Iunie Amiralii au hotărît să adreseze tuturor autorităților chinezești o proclamație, spunând că trupele internaționale nu vor ataca decât pe Boxeri și pe cei ce le vor împedica să meargă la Peking pentru a proteje pe conaționalii lor. Hong-Kong. 21 Iunie In urma represintațiunilor consulilor străini, Li-Hung-Ciang a consimțit să rămână la Canton. Tokio, 21 Iunie O știre oficială din Tchi-Fu anunță că colonia streină din Tien-Tsin a fost incendiată la 18 iunie. Consulul Japoniei la Shanghai anunță că amiralul Seymour a sosit la Peking și că corpul diplomatic nu a suferit nimic. ----------------------mum--------------------------