Timpul, august 1900 (nr. 169-193)

1900-08-01 / nr. 169

ANUL AL DOUA­ZECI ȘI DOUILEA —No. 169 UN NUMAR 10 BANI ABONAMENTELE In țară pe un an . . . . . . . 30 lei » pe 6 luni..................................18 lei » pe 3 luni...................................10 lei Pentru străinatate un an .... 50 lei in Pari» ziarul nostru se găsește cu 0,20 b. Numărul la Agence de journaux étrangers rue de Maubert, 69 și la toate chioșcurile. REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA București, Calea Victoriei — 70 Telefon ; 47a EDIȚIA A TREIA OARE­CARI DOVEZI Suntem, în fine, în posesia răs­punsului pe care guvernul bulgar­­ l-a dat notei remise de sentantul nostru din Sofia.repro- Guvernul bulgar s’a declarat gata a proceda în contra comite­tului macedonean dacă i­ se vor prezintă dovezi de complicitatea lui. In caz contrariu, zice răs­punsul, guvernul bulgar n’ar a­­vea nici un cuvânt de a inter­veni. Nu este convenabil, și nici nu e de folos să bănuim bunele in­tenții ale guvernului bulgar. Dar nu ne putem opri de a observa că era de prisos să ni se spue că «în caz contrariu n’ar avea nici un cu­vânt de a interveni». Dovezile le va avea. Lucrul nu presintă nici o dificultate, mai ales că cercetările de pân’acum au acumulat mai multe de­cât ne-ar trebui ca să dovedim că suprimarea lui Mihăileanu nu era un asasinat vulgar, ci o crimă po­litică, săvârșită numai de un asa­sin vulgar, plătit și trimis de co­mitetul macedonean din Sofia. Ceva mai mult, grație investi­­gațiunilor, târzii dar totuși de fo­los ale poliției, se descoperă că și alte atentate au fost puse la cale de către aceiași instigatori- Unul chiar a fost prins pe când colinda locuința victimei, pândind momentul oportun spre a-și să­vârși crima. Tot ce-­a stabilit până acum, e suficient pentru a dovedi complicitatea comitetului mace­donean din Sofia. Ceea­ ce va sta­bili instrucția până la sfârșit, va cuprinde, fără îndouială, lucruri surprinzătoare. De altă parte, și, ca și când n’am avea la îndemână destule ele­mente ca să fim edificați, însuși comitetul din Sofia, ca să ne con­vingă pe deplin de complicitatea lui, se adună și benchetuește, chiar a doua zi după atentat, glorifi­când «cinismul» asasinului plătit și sărbătorind cu o exuberantă veselie moartea lui Mihăileanu. Guvernul bulgar cere să i se dovedească complicitatea comite­tului macedonean. Nu trebue să uităm că acesta e un bun mijloc de a câștiga timp. Urmează de aci, că nu trebue să ne așteptăm la o resolvare prea repede a incidentului. Nu pentru că dovezile ar lipsi, ci pentru­ că un guvern are în­tot­dea­una des­tule resurse ca să temporiseze Temporisarea poate intra în calculele guvernului bulgar și ca un bun remediu contra revoltei opiniei publice din țară. Un băr­bat de Stat a zis o dată că «en­­tusiasmul e bun numai proaspăt», iar bărbații de Stat din Sofia poate sunt înclinați a crede că re­volta adâncă ce a cuprins poporul român este numai un foc de pae, cu multă flacăre,­dar de natură se stinge repede. Calculul acesta va fi greșit, iar opiniei publice și presei îi in­cumbă să dovedească eroarea. Noi avem convingerea că gu­vernul român își va face datoria cu tact și în același timp cu multă energie. Am constatat, de altă parte, a­cordul unanim al presei noastre și al opiniei publice din țară în momentul de față. Ei bine, acest acord trebue să se manifeste neîn­cetat, până când Statul și nați­unea vor căpăta o deplină satis­facție. Trebue să se știe și să se vadă că guvernul are sprijinul una­nim al opiniei publice, al țerei, rănite în sentimentele cele ma scumpe, în urma procedeurilor banditești ale așa zișilor patrioți bulgari. Cazul de față peoate asimila cu acelea în nu se cari rezerva și discrețiunea sunt in­dispensabile pentru «bunul mers al negocierilor». Aci este de o im­portanță covârșitoare să se știe și să se vadă că revolta țarei nu este un foc de pat, că rana este adân­că, și că satisfacția trebue să fie deplină. Și mai ales, că țara este și va fi alături cu guvernul, ori­ce s’ar întâmpla. Nouă nu ne mai trebuesc dovezi despre complicitatea comitetului bulgar în asasinatul lui Mihăi­leanu. Dovezile abundă. Ceea ce trebue, este dovada că guvernul bulgar nu este complice cu isprăvi­le comitetului. Această dovadă e dator să o producă guvernul Prin­cipatului vecin, dacă vrea să tră­iască în bună prietenie cu noi. Causa noastră este din fericire simplă și luminoasă pentru­ că este causa dreptăței, este causa civili­­sației. Râmâne să nu se probeze că comitetul macedonean lucrează i­­solat și fără știrea guvernului bul­gar ; că oamenii sus puși nu sunt membri ai acelui comitet; că asa­sinii și jefuitorii Românilor din Sofia nu se plimbă liberi și ne­supărați sub ochii poliției : că poliția bulgară nu știe și n’a au­zit de banchetul comitetului în care s’a sărbătorit asasinarea lui Mihăileanu ; că declarațiile asa­sinului, cu atâta cinism repetate, nu sunt adevărate și că în sfârșit toată instrucția din București n’a fost de­cât o înscenare ca să po­negrim buna reputație a vecini­lor bulgari și că asasinatele să­vârșite pe teritoriul nostru sunt pure invențiuni. In asemenea chestiuni nu se glumește; gluma ar fi de prost gust. O singură dovadă rămâne să se dea ; cele­l­ alte există și va fi lesne să se pue sub ochii gu­vernului bulgar. Acea singură do­vadă este desființarea comitetului macedonean și predarea pe mâna justiției noastre a tuturor asasini­lor materiali și resfață sub cerul morali, cari se prea liber al Bulgariei. Numai ast­fel se va dovedi necomplicitatea guvernului bulgar, sau, cel puțin, hotărîrea lui de a face amendă onorabilă și de a intra pe calea cea bună Până atunci guvernul bulgar are și trebue să aibă înaintea sa afirmațiunea energică și constantă a întregei națiuni că pace și bună prietenie cu noi nu poate exista. TEL­EGRA­M­E Congresul studențesc din Paris Paris, 11 August Asociațiunea internațională a studenților a procedat la alegerea președintelui pentru un termen de două ani. D. Ludwig, președintele delegațiunei ungare, a fost ales. Congresul a hotărît să se întrunească în 1902 la Budapesta; în cas când guvernul ungar ar interzice acest congres, el ar avea sole la Liège în 1903. Răsboiul din Africa de Sud Londra. 11 August Mareșalul Roberts telegrafiază din Pretoria, la 10 August, că generalul Buller înaintează spre Emele. Generalul Rundle a pus să se aresteze la Harrysmith pe comandantul Marais și 133 de Buri înarmați.­­ Generalul Hunter telegrafiază din Bethleem că 130 de Buri s’au predat la 8 August, a­­vând cu ei un milion de cartușe. Comandantul Kitchener a început lupta cu ariergarda trupelor generalului Deent, lângă Lindequesdrift. Torpilor scufundat Paris, 12 August Contra-torpilorul La Tramée s’a scufundat la capul St. Vincent, în urma unei ciocniri cu cuirasatul Brennus. Numai o parte din e­chipagiu a fost scăpat. MI-M RESPINSE fn­!VERNEM REGAR Agenția Română ne comunică azi tele­grama următoare : Se confirmă din sorginte autori­zată știrea cum că guvernul bulgar a răspuns la reclamațiunile agentului diplomatic al României, reclamațiuni motivate prin faptul că Dimitroff, ucigașul profesorului Mihăileanu, a declarat că n’a comis crima de­cât din ordinul comitetului macedonean din Sofia. Guvernul bulgar s’a declarat gata proceda în contra acelui comitet dacă i se vor prezintă dovezi de com­plicitatea lui. In cazul contrariu, n’ar avea nici un cuvânt de a interveni. --------------------KHIBMH----------------------­ NN NEM­­IRAM S’a găsit un ziar care, pentru plăce­rea de a umple o coloană, s’a încercat să denatureze înțelesul articolului nos­tru intitulat Cum simțim. Acest ziar, socotind poate că ne și­canează, a afirmat că acordul unanim al presei române în incidentul cu Bul­garia «ne-a mirat». Este inexact că articolul despre care este vorba exprimă o «mirare». Am constatat, iar constatarea aceasta am făcut o cu o adâncă mulțumire sufle­tească. Atât și nimic mai mult. Cât despre concluzia acelui ziar, că «ne-am mirat» pentru că noi, dacă am fi în opoziție, am fi căutat să facem di­ficultăți guvernului, concluzia aceasta este tot așa de gratuită pe cât și de contrară precedentelor îndestul de cu­noscute ale partidului conservator. Noi ne explicăm nota discordantă a acelui ziar prin obiceiul inveterat de a cârti ori­când și după ori­ce. Explica­ția aceasta e cel puțin plauzibilă, pe când concluziile ziarului despre care este vorba sunt pur și simplu ridicole. Sperăm însă că o reculegere, o mai matură chibzuire, vor convinge pe re­dactorii acelui ziar că notele discor­dante nu sunt oportune. O dorim din toată inima, pentru prestigiul presei române. Iar dacă ar fi vorba de mirare, mai curând am crede că se miră acei con­frați de apariția Timpului, a cărui în­cetare au anunțat-o de atâtea ori și cu o perseverență demnă de o causă mai bună. Dar această mirare nu e justifi­cată. Mai curând ar trebui să se mire de ușurința cu care ei lasă a se stre­cura în coloanele lor tot felul de știri fanteziste. Pe noi nu ne-a mirat nici­odată nici răutatea, nici prostia omenească. -----------------------------------------------------­ PRESA STREINA ȘI GUVERNUL Pester Lloyd de Sâmbătă, 11 August, publică următorul prim articol: Rare­ori un minister s’a presintat în Ro­mânia atât de europenește ca guvernul Carp. In deplina cunoștință a situației foarte grele în care se află Regatul vecin, ministerul conservator a intrat în luptă fără reclamă și fără zgomot și s’a așezat tot atât de repede și de liniștit la masa de lucru. Primele preocupări ale guvernu­lui au fost asigurarea cuponului de Oc­tombrie, reducerea deficitului de trei­zeci și patru milioane și îndeplinirea altor în­datoriri care nu au mai putut fi satisfăcute de fostul guvern. Ministerul Carp ar fi reu­șit aproape să se libereze de aceste griji ale zilei și ceea­ ce mai este de aranjat din punctul de vedere financiar, ministrul­ pre­­sident al României o va face cu prilegiul plecărei sale la Berlin. Pentru a sancționa aceste acțiuni, Corpurile legiuitoare vor fi convocate într-o sesiune extra­ordinară în Septembrie, când noul guvern va desvolta programul său, și în special partea finan­ciară. De­o­cam­dată se fac economii și se pune la cale reforma impositelor, deja ventilată de d. Carp în 1893, având ca bază impositul progresiv pe venit. Speran­țele cele mari, ce se nutresc în România în urma venirei la guvern a d-lui Petre Carp, produc, în legătură cu activitatea sa conștientă și energică, un respect înalt și o atitudine reservată din partea opiniei publice care e tot­dea­una gata la atacuri și injurii. Cabinetul Carp a aratat foarte mult cu­­ragiu și hotă­rse în chestia evree care e la ordinea zilei. Chestia aceasta are în Româ­nia două părți grele : antisemitismul obici­nuit al populațiunei indigene și situația e­­conomică cea rea a unui mare număr de evrei din România. Acordarea imediată a tuturor drepturilor cetățenești nu s’ar pu­tea realiza acolo, din cauza că reclamă o modificare a Constituțiunei. Pentru aceasta ar trebui să se convoace o Constituantă, care ar­­ provoca probabil excesele electo­rale cele mai periculoase și poate și căde­rea ministerului Carp. In cele din urmă, evreii n’ar avea ce face cu drepturile po­litice cât timp nu se înbunătățește situa­ția lor socială și economică. Ca om politic realist și luminat, d. Carp nu s’a hotărît JURAMENTUL REGELUI ITALIEI — Prin fir telegrafic — Roma, 11 August Regele a depus azi în mod solemn ju­rământul constituțional ,înaintea Parlamen­tului. Salve de artilerie au anunțat ple­carea cortegiului regal de la Quirinal. Regele a fost primit, la sosire, de o de­ ,,, putațiune a Parlamentului și de miniștrii, cari l-au urmat în sală. Senatorii și depu­tații au primit pe Rege în picioare cu stri­găte intusiaste de „Trăiască Regele“! Regele a depus jurământul următor : „In fața lui Dumnezeu și a națiunei, jur „să respect cu realitate „Statutul“, de a nu „exercita autoritatea mea regală de­cât în „virtutea și în conformitate cu legile; de „a primi, pe toată lumea, de a da fie­cărui „dreptate deplină, de a nu avea în vedere, „în toate, de­cât interesul, propășirea și „onoarea națiunei“. Senatorii și deputații au prestat apoi jurământul. Roma, 11 August Discursul Tronului, rostit după jurământ zice : „Primul meu gând e pentru poporul meu și e gând de iubire și recunoștință. „Poporul, care a plâns pe coșciugul Re­gelui meu, care afectuos și încrezător s’a strâns în jurul persoanei mele, a dovedit cât de adânci rădăcini are în țară monar­hia liberală. Din acest plebiscit de durere trag cele mai bune auspicii pentru domnia mea. MARȚI 1/14 AUGUST 1900 UN NUMÉR 10 BANI ANUNCIURI SI INSERȚII Linia 30 litere petit pag. IV Reclame . . . , » m » . ...» II 0.40 " *­In Paris anunciurile se nrimesc la A­­genția Havas, 8 place de ța Bourse. REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA București, Calea Victor­iei — 70 Telefon:­­ 1 %.n.. pentru o tratare radicală și imposibilă, ci pentru o tratare progresivă a chestiunei evree. In primul rînd a ordonat prefecți­lor de județe să nu împedice libera emi­­grațiune a evreilor strînși până acum nu­mai în orașe, adecă să le permită așeza­rea în sate când pot dovedi că dispun de capitalul necesar pentru un negoț oare­care în același timp autoritățile au fost făcute responsabile de ori­ce persecuție sau apă­sare a evreilor și invitate să facă propu­neri în ceea ce privește reformele culturale și confesionale. Ministerul Carp ține să realizeze organizarea comunităților israelite și să dea acestora dreptul de administrație autonomă în chestiile școlare și religioase. Firește că agitația antisemită se mișcă de pe acum din toate părțile și se pregătesc meetinguri, petițiuni și alte încercări de in­timidare, menite a zădărnici intențiile juste și umane ale guvernului. D. Carp nu este însă omul care să fie înfricoșat de ast­fel de amenințări și d-sa va ști să înh­ațe liga antisemită și atunci când ea sar alia într’o zi cu partidele politice din opoziție cu sco­pul de a resbuna guvernul. D. ministru Carp a luat o atitudine lă­murită și energică și într’o chestiune ex­terioară. România e refugiul tradițional al tuturor acelor elemente turbulente și revo­luționare din Peninsula balcanică, care tre­bue să’și părăsească patria și să pregă­tească în străinătate opera lor de agitație. In România se găsesc de multă vreme co­mitete de juni turci, albanezi, șerbi anti­­dinastici și mai ales de proletari bulgari cari au ca scop provocarea unei însurec­­țiuni în Macedonia. Mai toate atentatele comise în Bulgaria de două­zeci de ani în­coace au fost plănuite în România sau cri­minalii și ajutoarele lor au putut, după să­vârșirea crimei, să se adăpostească în li­niște aci. De asemenea s’au comis de re­­petite ori asasinate politice pe teritoriul român, după cum s’a întâmplat și acum câte­va zile când profesorul Mihăileanu a fost ucis de un trimis al comitetului ma­cedonean din Sofia. Guvernul român vrea acum evident să termine cu aceste ele­mente internaționale și în acest scop a trimis o notă la Sofia­, invitând guvernul bulgar de a supraveghia activitatea comi­tetelor macedonene, căci în cazul când s’ar repeta crimele politice guvernul român se va vedea nevoit să expulseze eventual pe toți Bulgarii din România. In cazul acesta România a procedat foarte cuminte din două puncte de vedere. In primul rînd se impune ca pe această vreme de atentate prostești și criminale să se evite ori­ce atentat politic și să nu se tolereze nici comitete secrete, nici în­truniri secrete din acele care se ocupă cu executarea crimelor politice. Atitudinea e­­nergică a guvernului român față de toate elementele suspecte, care urmăresc revo­­luționarea unui Stat vecin, dovedește in­teligență, corectitudine și realitate politică. Cabinetul Carp a dovedit, prin limbagiul energic ținut la Sofia, că e un dușman al tulburărilor în Peninsula balcanică și că e gata să susție de fapt politica puterilor ce­lor mari, cari doresc să menție satu quo teritorial, în conformitate cu tratatul din Berlin. Nota cabinetului român trebue să fi produs surprindere la Sofia, din cauză că acolo guvernul închide de obicei­ a­­mândouă ochii în chestia agitațiunilor ma­cedonene și privește sprijinirea lor chiar ca o datorie a patriotismului popular. Pu­tem fi deci oare­cum curioși de a vedea ce atitudine vor lua cei din Sofia în urma ultimei note românești și dacă vor face în realitate ceva contra numeroaselor comitete macedonene, răspândite în toată Bulgaria. In toate cazurile ministerul Carp poate fi felicitat și pentru această acțiune corectă și conștientă, pentru care poate fi sigur nu numai de aprobarea Românilor, ci și de consimțimântul deplin al cabinetelor eu­ropene.­ ­ViKja#*­ „Nota nobilă și pioasă ce răsună spon­­taneü din sufletul națiunei la vestea tra­gicului fapt, îmi spune că vibrează încă în inima Italienilor glasul patriotismului, care a inspirat în toate timpurile minuni de valoare. «Sunt mândru de a putea primi domnia. Când un popor a scris în cartea istoriei pagină ca aceea a redeșteptărei noastre, are dreptul de a ține sus fruntea și de ținti la cele mai mari idealuri. Și cu fruntea sus și țintind la cele mai mari i­­dealuri, mă consacru țârei mele cu toată căldura și vigoarea de care me simt ca­pabil (aplause), cu toată forța pe care­­ mi-o dau exemplele și tradițiunile casei mele. Aplause­. „Sacrul fu cuvântul mărețului Carol Al­bert, care dădu libertatea ; sacru acel al marelui meu bunic, care împlini unitate Italiei; sacru fu cuvântul Augustului de părinte, care în toate actele vieței sale s’a arătat demn erede al virtuților «tatălui patriei“. (Vii și prelungite aplause. Stril gătre­de: „Trăiască Regele!“ „Trăiască­ Casa Savoia!“). La opera părintelui meu a dat ajutor și adăugat grația și splendoarea aceea a Augustei și veneratei mele Mame. (Lungi ovațiuni. Strigăte de „Trăiască Regina Mar­gareta !“). „Ea mi-a sădit în inimă și mi-a întipărit în minte sentimentul datoriei de Prinț și de italian. Așa la opera mea se va adău­­ga aceea a Augustei mele soții, care năs­cută dintr’o viță tare, se va dedica cu totul patriei sale de alegere. (Aplause. Repetate strigăte de „Trăiască Regina !). „Despre amiciția tuturor Puterilor am avut o dovadă elocinte în participarea la doliul nostru prin intervenirea Auguștilor prinți și a iluștrilor reprezintanți și eu mă declar tuturor adânc recunoscător. * „Italia a fost în­tot­dea­una un instru­ment eficace de concordie, tot așa va fi și în timpul domniei mele, ținta comună , a conservărei păcei. Dar nu e de ajuns pa­cea externă, ci nouă ne trebue și pacea internă și unirea tuturor oamenilor cu bu­nă-voință spre a desfășura forțele noastre intelectuale și energiile noastre economice la munca onestă, la sentimentul onoarei, la acel sentiment de la care se inspiră cu atât avânt armata și marina noastră, (a­­plause prelungite) care vin din popor și sunt chezășia înfrățirei și leagă în uni­tate și în amorul de patrie pe întreaga familie italiană. (Lungi și prelungite ova­țiuni). „Să ne strîngem și să ne apărăm cu în­țelepciunea legilor și cu riguroasa lor apli­care. Monarhia și Parlamentul să proceadă în solidaritate la această operă salutară. „Fără teamă și sigur me urc pe tron, cu conștiința drepturilor și datoriilor mele de Rege. Italia să aibă încredere în mine, precum și eu am o încredere în destinele patriei și nici o forță omenească nu va putea distruge ceea­ ce părinții noștri au clădit cu atâta abnegație. (Vii și prelungite aplause). „E necesar de a veghia și a întrebuința toate forțele vitale spre a păstra intacte marile cuceriri ale unităței și libertăței. Nu va lipsi nici o dată în mine cea mai senină încredere în liberalele noastre or­ganizații și nu îmi va lipsi puternica ini­țiativă și energia de acțiune spre a apăra în mod viguros glorioasele instituții ale țerei, moștenire prețioasă de la mai marii noștri. (Aprobațiuni). „Crescut în iubirea religiei și a patriei, invoc pe D-zeu ca martor al promisiunei mele (întreită salvă de aplause. Strigăte de „Trăiască Regele!“) că de azi înainte ofer inima mea, mintea mea și viața mea mărirei și prosperităței patriei. (Lungi o­­vațiuni care durează mai multe minute și strigăte repetate de „Trăiască Regele ! Tră­iască Regina! Trăiască Casa de Savoia!“ Ziarele sunt unanime în a releva marele succes al discursului Tronului și mărimea manifestațiunilor în Parlament și în oraș. ---------------------------------------------— el CRIMA DIN MONZA — Prin fir telegrafic — [Roma, 11 August Se asigură că decanul ordinului avo­caților va fi însărcinat de autoritatea judiciară să numească pe apărătorul lui Breșei, deși dreptul de numire al apărătorului îl are președintele Curiei cu jurați. Se zvonește că Breșei­­ l l-a ales ca apărător pe avocatul Florentin Rosa di II Tempo din Milan află că judecă­torul de instrucțiune a luat era un in­­terogatoriu deputatului socialist Ronda­­ni, care a stat cât­va timp la Patterson. Roma. 12 August Un cortegiu compus dintr’o sută de asociațiuni din Roma și din provincie urmat de o mulțime enormă, s’a du­­erî seară la Quirinal și a făcut mani­festațiuni entuziaste, înmormântarea definitivă a corpulu Regelui Humberto este hotârîtă pe mâi­ne, la orele 1o seara; numai demnitarii Curiei și Statului, însărcinați cu alcă­tuirea actului de înmormântare vor a­sista. Tribuna zice că documente foarte importante și care aduc lumină deplin; în cestiuirea complotului, au fost se­­­chestrate la Bresel, la Quintavalle ș

Next