Timpul, septembrie 1900 (nr. 194-217)

1900-09-01 / nr. 194

ANUL AL DOUĂ­ZECI ȘI DQUILEA—No. V 4 UN NUMßE 10 BANI ABONAMENTELE REDACȚIA SF ADMINISTRAȚIA București, Calea Victoriei — 70 Telefon ; 41*TIMPUL In țară pe un an......................................30 lei­­ pe 6 luni......................................18 lei » pe 3 luni......................................10 lei Pentru străinătate un an .... 50 lei în Paris ziarul nostru se găsește cu 0,20 b. Numărul la Agence de journaux étrangers rue de Maubert, 69 și la toate chioșcurile. S­OLTAȚIA După o întârziere, pe care nu­mai importanța descoperirilor o poate justifica, instrucția în afa­cerea asasinărei lui Mihăileanu a fost închisă. Ordonanța definitivă se va da peste câte­va zile, și ast­fel vom fi în măsură să recapitu­lăm dovezile adunate contra asa­sinilor materiali și morali cari au pus la cale și au făptuit crima. Ordonanța va avea însă o im­portanță mai mare, căci firul cer­cetărilor s’a întins și asupra al­tor crime, făptuite sau plănuite numai, «iari dați afacere! un ca­racter mult mai grav. Gravitatea ei stă în împrejura­rea că toate crimele au fost puse la cale de o asociațiune așa zisă politică, având ființă legală și funcționând la lumina zilei sub scutul legilor și autorităților bul­gare. Ast­fel, vor fi de cel mai înalt interes faptele invocate și concluziile judecătorului de in­strucție, nu numai cele privitoare la asasinatul regretatului Mihăi­leanu, ci,—și mai ales—, cele re­feritoare la atentatele plănuite contra iubitului nostru Suveran, contra Regelui Serbiei și altor persoane notabile de la noi. A­­semenea atentate, puse la cale de o asociațiune politică, având ființă legală în Principatul vecin, dau afacerei un caracter excepțional de grav, care în nici un caz, și ori­cât de mari ar fi sforțările presei bulgare, nu poate fi redus la proporțiile unei crime ordinare. Dacă toate aceste puncte vor fi bine stabilite în ordonanța jude­cătorului de instrucție, mari și dureroase vor fi îndatoririle gu­vernului bulgar spre a da satis­facțiile cuvenite, și a șterge în a­­celași timp pata rușinoasă pe care comitetul macedo-andrianopolitan cu organele lui o formează în sâ­nul Statului vecin. Justiția bul­gară va trebui să lovească cu ho­­tărîre în aceia cari, sub eticheta de campioni ai idealurilor națio­nale, au tîrît în sânge și în no­roi cinstea Bulgariei. Guvernu Principatului vecin va trebui să ia măsuri radicale pentru extir­parea gangrenei, căci numai ast­fel își va putea salva, nu zicem prestigiul, ci rațiunea de a fi ca Stat de ordine și campion al paci­­nicei desvoltări în Peninsulă. Acum câți­va ani, justiția bul­gară a știut să-­și facă datoria cu prilejul unui asasinat săvârșit a­­supra unei femei. Crima de a­­tunci n’a avut nici caracterul uiei gravitatea afacerei de azi. Totuș Bok­eff și Novelkci au fost osân­­diți la ultima pedeapsă și execu­tați. Dacă guvernul bulgar ar că­uta astă­zi să se inspire de la alte norme și să adopte alte proce­­deuri, ar face o demonstrație de­­zastroasă, ar dovedi că nu-­și face datoria de­cât atunci când e silit. Credem, și bărbații de Stat bul­gari vor conveni, că o asemenea demonstrație numai în interesul Statului bulgar n'ar fi. Momentul când probele adu­nate de justiția română vor fi re­mise guvernului bulgar se apro­pie. Va fi f­e dorit, într’un inte­res comun, ca atitudinea vecini­lor noștri să șteargă, printr’o ac­țiune repede și eficace, penibila impresie produsă de refuzul lor de a secunda cercetările noastre. Cerân­­du-ne «dovezi suficiente» înainte de a proceda la cercetări, au făcut două rele dintr’o dată: ne-au desvă­­luit o stare sufletească simpatică pentru comitetul macedo-andria­­nopolitan, lucru deja destul de grav pentru guvernul bulgar , și, al do­ilea, au d lat posibilitate vi­novaților de a lua toate măsurile de precauțiune, cu scopul de a nimici ori­ce urmă de complici­­ate. Ast­fel, dacă cercetările noas­tre de noi ar fi fost mai puțin fe­ricite, dacă nu s’ar fi stabilit bine complicitățile, guvernul român a­ rămas cu desăvârșire defarmat și în imposibilitate de a cere vre­ o satisfacție. Din fericire, efectele acestei atitudini prea puțin potrivite cu uzanțele diplomatice, au fost pe jmătate zădărnicite prin succe­sul cercetărilor justiției române. Ori­câte măsuri de precauțiune a fi luat autorii morali din Sofia ai asasinatelor săvârșite și plă­nuite, din nenorocire pentru ei au rămas aci destule urme pen­­ru edificarea justiției bulgare. Cea­l­altă jumătate a efectelor atitudinea guvernului bulgar, pre­­sumpțiunea că el ar dori să ocro­­ească pe membrii comitetului, ră­mâne acum să o distrugă justiția uulgară, urmărind cu toată seve­ritatea pe cei vinovați. Numai ast­fel lucrurile vor re­­reveni la starea lor normală, se vor menține relațiile de bună ve­cinătate dintre noi și Bulgari, iar Principatul vecin își va salva re­putația de Stat de ordine și chiar, prin aceasta, rațiunea sa de a fi. Justiția e fundamentul Statelor. ---------­------------------------------­ TEL­EGRA­M­E O descoperire sensațională Madrid, 12 Septembre Un individ de naționalitate elvețian, venind din America, și care a debarcat la Santander, a fost arestat la San­ Sebastian. S-a găsit în lada lui hârtii importante, care dovedesc un proiect anarh­ist în contra unui șef de Stat european. După ziarele din Paris, acest șef al Statului ar fi d. Loubet. Greva din Marsilia Marsilia, 12 Septembre Mai multe incidente s-au produs azi noapte și azi dimineață, în jurul brutăriilor, ai căror greviști voiau să ațîțe pe lucrători. Opt ares­tări au fost făcute. Pâinea făcută de manutanțele militare și de prin provincii ajunge pentru nevoile orașului Mai mulți Italieni au fost expulzați. Ciuma în Indii Simla, 12 Septembre Ciuma crește. Săptămâna trecută au fost peste 1000 de decese. Toate aceste lămuriri cari se repetă într’una nu ajung în definitiv de­cât la același rezultat : să trîmbițeze lumea că guvernul bulgar e gata să urmărească pe cei vinovați. România nici n’a ce­­tit alt­ceva, din capul locului. Și dacă d­eclarațiunile guvernului bulgar ar fi fost de la început așa de precise și ca­tegorice, de­sigur că n’am fi avut a înregistra atâtea faze supărătoare în chestiunea ce preocupă atât de viu spi­ritele în ambele țări. Acum avem un prisos de lămuriri, pe când înainte guvernul bulgar vorbea cu greu și nedeslușit. Dar, în definitiv, nu mai e departe timpul când, după co­­municarea «dovezilor suficiente», ne va fi dat să apreciem atitudinea vecinilor noștri după fapte, nu după vorbe. ---------------------*•*««+-----------------------­ PRISOS DJEI.AMURIRI Guvernul bulgar ține să repete mereu­ că e gata să urmărească pe complicii din Principat ai asasinului Dimitroff, îndată ce va avea «dovezile suficiente» despre complicitatea lor, dovadă că a luat acum această lăudabilă hotărîre e depeșa următoare publicată azi dimi­neață în Universul, Viena, 12 Septembre O telegramă din Sofia spune că împre­jurarea că Agenția Română a publicat de­clarațiunea girantului de pe atunci al mi­nisterului de externe, Naciovici, în urma căreia guvernul bulgar ar fi gata ca pe baza resultatului instrucției române să pro­cedeze contra celor vinovați având indicii suficiente, a fost desmințită după întoar­­cerea primului ministru Ivancioff de la Constantinopol, din greșeală a fost inter­pretată în sensul că mărturisirea ministru­lui Naciovici a fost retractată de către Ivancioff. In cercurile competente se a­­firmă că guvernul bulgar nici pe departe n’a avut această intențiune. Guvernul bulgar a voit prin acea des­mințire să arate că nu este nici o deose­bire între declarațiunile ambilor membri ai cabinetului bulgar, de­oare­ce și primul­­ministru Ivancioff a făcut mai înainte a­­ceeași declarațiune, că adică existând do­vezi suficiente de vinovăție, va deschide acțiune judecătorească față de fie­care, ori­care ar fi el. Această declarațiune nu tre­­bue a fi interpretată în sensul ca și cind, justiția bulgară va întreprinde numai a­­tunci acțiune contra celor acuzați, când va avea înainte sentința definitivă a tribuna­lului român. Declarațiunea ministrului Naciovici, care așa­dar trebuia să fie mai mult privită ca o lămurire a cuvintelor primului-ministru Ivancioff, a fost făcută, după cum se afir­mă, cu ocazia unei întâlniri întâmplătoare cu reprezentantul diplomatic al României, și ast­fel a fost numai o conversațiune par­ticulară. EDIT­I­ to TREI*. EVENIMENTELE DIN CHINA — Prin fir telegrafic — Washington, 12 Septembre (Agenția Reuter). Ministrul afacerilor străine a declarat, ca răspuns edictului im­perial chinez care însărcinează pe Li-Hung- Ciang cu negocierile pentru pace, că gu­vernul Statelor­ Unite n’are nici un motiv de a discuta valoarea deplinelor puteri ale acestui demnitar, dar că speră că sunt su­ficiente pentru a negocia și a oferi garan­ții pentru viața și bunurile Americanilor. Se asigură că armonia cea mai deplină domnește printre ofițerii și soldații trupe­­l­or aliate. O mină a făcut explozie sub locul ocu­pat de un detașament rusesc. Mai mulți Cazaci au fost uciși. Londra, 12 Septembre Agenția Reuter află din Peking, cu data de 4 Septembre, că Prințul Cing a avut o întrevedere secretă cu Sir Robert Hart, inspector general al vămilor chinezești; abia peste câte­va zile se va putea avea amănunte asupra acestei întrevederi. Prințul Cing are aceleași împuterniciri pe care le avea în 1860 Prințul Hung; el a adus un decret imperial și instrucțiuni speciale pentru Sir Hart, Washington, 12 Septembre Edictul imperial chinezesc anunțând de­plinele puteri ale lui Li-I­ung-Ciang zice «că au un caracter discreționar. Li-Hung- Ciang trebue să exam­ineze conștiincios toate chestiunile care pot merita atențiunea lui, împăratul neputând supraveghea acțiunile lui de departe. Acest edict a fost comunicat de amba­sadorul chinez, Wu-ting-fang, ministrul a­­facerilor străine. Viena, 12 Septembre Comandantul escadrei austro-ungare din China comunică din Taku că trupele de uscat austro-ungare au fost debarcate la 10 Septembre. Zenta a sosit la Taku. Londra, 12 Septembre (Agenția Reuter, 4 Septembre). Banca ruso-chineză din Peking închide mâine bi­­­rourile pe care le strămută la Shanghai. Ea a luat, ca titlu de indemnitate, fondul imperial al Universităților, evaluat la 5 000.000 de taels. O depeșă din Tien-Tsin, cu data de 9 Septembre, anunță că trupe internaționale compuse din Englezi, Italieni și Japonezi, înaintează spre sud-vest pentru a goni pe Boxeri cari umblă încă prin câmpii. După amănuntele prințului Cing, împă­ratul și împărăteasa se află la Kalgang. Se comunică din Tien-Tsin că 4000 de oameni ai trupelor confederate s-au îndrep­tat spre Cenhaiscon și Til­e, de unde Bo­xerii amenință districtul Tien-Tsin. Mer­sul a avut loc pe două coloane, pentru a putea ataca ambele localități în flanc. Co­loanele au cu ele tunuri de asediu și pu­ternice detașamente de cavalerie. Un regiment de cavalerie germană și o baterie engleză sunt la Tien Tsin. Francfort p. Main, 12 Septembre Se telegrafiază din Shanghai, cu data de erî, Gazetei de Francforl, că Boxerii s’au unit cu Societatea cuțitului mare și circulă zgomotul că trupele regulate chi­neze care ’i au atacat la nord de Kian­­ghorn, au fost învinse. Petersburg, 12 Septembre Se comunică din Blagovestensk ziarului Novoie Vremia, cu data de 7 Septembre, că un serviciu religios solemn, în come­morarea ocupării rusești, a fost celebrat pe malul drept al Amurului, pe locul unde a fost situat satul chinez Sahalin. Autori­tățile civile și militare și o mulțime nu­meroasă au asistat la ceremonie. Generalul Grupski a adresat trupelor un ordin de zi de felicitare. Satul a primit numele de Hjinski. Simla. 12 Septembre Cheltuelile pentru trimiterea trupelor din Indii în China trec peste două milioane de lire sterline. Berlin, 11 Septembre In cercurile diplomatice bine informate de aci se menține credința că concertul pu­terilor nu e desfăcut și că toate cabinetele urmăresc dorința de a participa la acțiunea comună din China. Nici Rusia nu e dispusă să ceară retra­gerea absolută a trupelor din China fără VINERI 1/14 SEPTEMBRE 1900 UN NUMĂR 10 BANI ANUHOIURI $1 INSERȚII Linia 30 litere petit pag. [V Reclame , IU ,­­ NI OK 5.2­5] In Paris anunciurile se primesc la A­genția thlavax, 8 place de la Bourse REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA București, Calea victor­iei — 70 Telefon : 4 3., nici o condițiune, ci admite că chestia a­­ceasta trebuește rezolvată în prima linie din punctul de vedere militar. Aceasta re­iese și din faptul că la 1 Septembre au plecat nouă trupe rusești de la Tien-Tsin la Peking, pe când propunerea de retra­gere a Rusiei datează de la 25 August. Pe când Austro-Ungaria, Germania și I­­talia au răspuns la propunerea rusească, nu se cunosc încă răspunsurile Angliei, Franței, Japoniei și Statelor­ Unite. Știrile din Washington dau a înțelege că cabinetul de acolo este autorul propunerei de compromis atribuită Germaniei. Berlin, 11 Septembre Contrariu știrea că Rusia­­ și-ar fi formu­lat din nou propunerea de retragere a tru­pelor printr’o notă adresată cabinetelor, oficial de externe al Germaniei declară că n’a primit nici o notă de felul acesta. Paris, 11 Septembre Ministrul de marină Lanessan a primit o telegramă a amiralului Courrefolles cu știrea că în camerele vaporului Vauban a explodat un cartuș, care a rănit cinci oa­meni. Explozia s-a produs în ajunul sosirei co­răbiei la Nagasaki. --------------------WIKS«*--------------------­ RESBOIN­S DIHFRICA BE SED Acum cinci zile, când a sosit depeșa anunțând că bătrânul președinte Krue­ger e pregătit să părăsească Transvaa­­lul, am dat deplin crezăment acestui svon, adăugând că trupele bure își chel­­tuesc acum ultimele cartușe. Azi pri­mim confirmarea știrei. O telegramă din Laurențo-Marques, cu data de erî, adresată Agenției Reuter, asigură că președintele Transvaalului a sosit aseară în acel port, de unde va pleca de­si­gur mai departe, spre o destinație ne­cunoscută până acum. Cine urmărește cu multă atențiune mersul operațiunilor de pe teatrul răs­boiului nu poate contesta că trupele ce mai susțin Burii nu mai au nici o șansă de a­ schimba sau măcar de a amâna pentru mai mult timp desnodământul final al acestei tragedii. Comandanții buri au dovedit până în ultimul mo­ment multă iscusință și au meritat ad­mirația celor mai buni strategi; trupele engleze au avut de furcă cu inimicul și au trecut prin multe peripeții , dar în cele din urmă detașamentele Burilor sunt neputincioase să dea vre-o luptă mai mare care să constitue verî­ un suc­ces mai important. In răsboiul numit guerilla Burii sunt tari, grație confor­­mațiunilor geografice cari se pretează pentru asemenea hărțieli, dar în defi­nitiv victoria Englezilor tot rămâne în­treagă și anexarea celor două republici nu se mai poate nimici. Aceasta a înțeles-o și înțeleptul Krue­ger. Ultimul succes al trupelor engleze, ocuparea orașului Ludenburg, a arătat bătrânului președinte că nu mai e nici o speranță și atunci a plecat. Plecarea sa nu însemnează însă nu­mai de­cât încetarea ostilităților. Burii sunt încăpățînați și vor continua micul răsboiu. După pierderea orașului Lu­denburg, ei s-au retras spre Nord, la Krügerspost, și atrag ast­fel și trupele engleze in aceste regiuni muntoase și periculoase. Și, de­și Krügerspost se a­­flă la granița posesiunei portugheze, Burii nu se află încă în ultimul lor re­fugiu, căci le rămâne deschisă regiu­nea munților Zountpan și cea din Pie­tersburg pentru a-și organiza apărarea Pe lângă acestea, unele trupe se mai află la spatele armatei comandate de mareșalul Roberts. Toate aceste hărțueli nu mai pot însă avea durată lungă. Firul telegrafic ne anunță zilnic gonirea Burilor din una și alta din pozițiunile lor. Depeșa de mai jos asigură că generalul Me­thuen ’i-a gonit de lângă Malopo și ge­neralul Buller din regiunea Spitzkop Dacă Burii vor continua deci să reziste și după plecarea președintelui Krueger ei vor mai creea dificultăți trupelor en­gleze, dar nu va trece mult timp și vor trebui să părăsească și ultima lor nă­­dej­de. Am primit azi depeșile următoare : Londra, 12 Septembre O depeșă de azi chiar, adresată din Lau­rențo-Marques Agenției Reuter, anunță că Președintele Krueger a sosit aseară. Londra, 12 Septembre Mareșalul Roberts telegrafiază din Pre­toria, cu data de 11 Septembre, că gene­ralul lord Methuen a gonit pe Buri lângă Malopo. El a făcut 80 de prizonieri și luat munițiuni. Generalul Buller sosise în ajun la Klip­­gad, la jumătatea drumului între Manch­­berg și Spitzkop, și a gonit pe Buri. ------------------------*#***♦----------------------έ N CHESTIA CHINEZA Corespondentul special din Tien-Tsin a l­ui Le Temps trimite o corespondență foarte interesantă asupra stărei de lucruri din China, din care extragem următoarele: Siguranța concesiunilor este acum afară din cauză, deși unii ofițeri pretind că cu sc­ oop de oameni nu se vor pu­tea respinge toate atacurile armatelor chineze ce ar înainta asupra Tien-Tsi­­nului. Temerea pare a fi exagerată. Chinezii, cu toată istețimea lor în a trage asupra avan­posturilor europene din poziții apărate, cu toată adresa ar­tileriei lor, totuși nu constituesc o forță militară serioasă pentru­ că le lipsește organizația. Soldații lor sunt buni în dosul unei fortificațiuni, artileria lor face pagube, însă cantitatea munițiilor cheltuite e enormă în proporție cu re­sultatul; cât despre atacurile lor, în ele nu se vede nici tactică, nici metodă, nici comandament. Armata chineză n’ar putea să resiste la o ciocnire serioasă. Din nenorocire, o mișcare necesitând acțiunea combinată a tuturor forțelor europene, nu e posibilă poate pentru multă vreme încă, din cauza divergin­­elor de vederi dintre diferiții comandanți militari, toți independenți unii de alții. Rușii, după ce au ocupat Tien-Tsinul, în primele zile de asediu, și au luat ar­senalul cel mare de la Est, par deciși a nu se mai mișca acum. Ca motiv se dă așteptarea amiralului Alexeieff. Ceî­­‘’alți comandanți sunt aproape de acord asupra necesităței de a se transporta m­iile mai departe spre a se pune la adăpost de gloanțele chineze concesiile unde sunt incasarmate trupele, însă forțele lor sunt insuficiente. In timpul acesta trupele streine, în­grămădite în concesiuni, sunt lipsite de provisiuni și de apă, de­oare­ce rîul Pei-Ko este otrăvit de cadavre , trăesc în condițiuni antihigienice, agravate de sesonul ploilor, care a început de câte­va zile. Linia de drum de fer dintre Ta­ku și Tien-Tsin fiind distrusă, comu­nicația cu marea se face cu remor­­cheri. Aceste mijloace sunt insuficiente și precare. Cel puțin la reparația dru­mului de fer ar trebui să se procedeze ât mai curând. Privind viitorul, ne putem întreba ce va deveni China și ce ar putea face puterile in cazul când anarh­ia din ca­pitală s’ar lăți și în provincie. Elemen­tele de desordine și de agitație sunt așa de numeroase in această țară, în­cât eventualitatea aceasta nu e de loc im­probabilă. Nu există o singură provin­cie din Imperiu care de doni ani să nu fi fost tulburată de presumțiuni contra reștinilor, de piraterie, sau de mișcări antidinastice. Legăturile guvernamen­­tale au slăbit mult, mizeria cauzată de inundațiuni, de foamete, de exacțiunile mandarinilor, au făcut să se nască în popor un sentiment de nemulțumire, la care se adaugă, în unele regiu­i și ne­încrederea provocată de întreprinderile europene. Iată destule eleme­nte com­bustibile, cărora incendiul din Per­u­­ le-ar putea comunica focul. Unele pro­vincii sunt administrate de vice­ regi și de guvernatori energici altele însă din în fruntea lor oameni slabi sau ambi­țioși, cari vor căuta să profite de îm­prejurări în interesul lor personal. Dacă focul s’ar aprinde și în alte părți, ce ar face Europa ? Va lua cu înlesnire Pekingul, va arde orașele de pe litoral sau dealungul fluviilor mari, dar pe urmă ? Cu aceasta nu va înceta anarh­ia și nu se vor restabili legăturile sociale și administrative, fără de cale această imensă aglomerare de oameni și acest vast teritoriu vor rămâne multă vreme închise pentru civilisația occi­dentală. Aud că fie­care putere Își va adjudeca o parte pe care o va admi­nistra, lăsând pe Chinezi să se decurce în restul țărei. Concepția e simplă, ce e drept, dar este realizabilă ? Putea-vor puterile să-și asume administrația unor provincii sau regiuni destul de vaste ca să dea profituri comerciale sau indus­triale ? Intr’adevăr , lângă mintea o­­mului că, de s’ar mărgini cu câte­va sute de kilometri în unele puncte ușor accesibile, țara învecinată rămânând in prada anarh­iei, comerțul ar fi cât se poate de limitat și n’ar merita cheltue­lile de cucerire sau de ocupațiune. S’a luat Kiao Gen, Hong­ Kong, era vorba să se ia San-Mun, pentru că represintau debușiuri comerciale. Dacă comerțul interior însă ar fi ucis de anarh­ie, toate aceste puncte ar fi fără valoare economică, și n’ar recăpăta-o de­cât dacă li s’ar anexa o întinsă regiune care să poată alimenta comerțul și in­dustria. Cine vrea să’și dea seamă de greutățile guvernărei unor asemenea teritorii, să’și aducă aminte de eșitările administrațiunei vămilor chineze, con-

Next