Timpul, octombrie 1900 (nr. 218-241)

1900-10-14 / nr. 229

ANUL AL DOUĂ­ZECI ȘI DOUILEA — No. 229 EDIȚIA A TREIA UN NUMIER 10 BANI abonamentele In țară pe un an...................................3 l­­ ei­­ pe 6 luni...................................18 lei » pe 3 luni...................................1o lei Pentru străinătate un an .... 5 ° 1 ° 1­­a Paris ziarul nostru se găsește cu 0,20 b. Numărul la Agence de journaux étrangers rue de Maubert, 69 și la toate chioșcurile. REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA București, Calea Victoriei — 70 Telefon : 47 i RECRUDESCENȚĂ Mulți s’au mirat de atitudinea relativ moderată pe care au adop­tat-o liberalii în Senat și Cameră față cu guvernul actual. Noi de la început n’am dat nici o cre­dință acestei atitudini, care nu se potrivea cu apucăturile obicinuite ale partidului. Cele ce s’au pe­trecut în primele zile după des­chiderea Corpurilor legiuitoare ne-au dat dreptate pe deplin. A­­tunci am constatat duplicitatea direcțiunea partidului și am ex­plicat-o prin faptul că, în­lăun­­trul partidului liberal, există două curente de care șeful trebuia să fie seamă : curentul nerăbdători­lor și acela al moderaților. Se vede că primul din aceste curente a predomnit ; și era fi­resc să predomnească, căci mo­ravurile politice ale unui partid nu se pot modifica într’o clipă, mai ales când în capul lui nu se află un om cu autoritate necon­testată, precum era bună­oară Ion C. Brătianu. D. Dim. Sturdza este în aparență șeful partidului, dar în realitate el urmează vorba lui Guizot care zicea : «Je suis leur chef, done je les suis !» A voit d. Sturdza un moment să facă pe bărbatul de Stat­­ Van­­glaise și să inaugureze un sistem de oposițiune mai rațională, care să scutească partidul liberal de contradicțiuni flagrante în ziua când va veni la putere, dar n’a putut; atunci ’î-a fost teamă să nu ’și piarză înrîurirea și a cău­tat un pretext pentru a reintra în făgașul cel vechi, al opozițiu­­nei cu ori­ce preț. Pretextul a fost lesne de găsit: Lăsând la o parte cestiunea bi­rurilor noul, în care luase oare­care angajeamente, șeful libera­lilor s’a apucat de cestiunea te­renurilor petrolifere, de vinderea pădurilor Statului și mai ales de cestiunea Băncii Naționale. N’am avea nimic de zis în fața acestei recrudescențe subite a ac­­tivităței oposiționale din partea partidului liberal; ea intră în a­­pucăturile sale și ne-am așteptat la densa. Este însă un punct pe care suntem datori să-­l relevăm în procedimintele de care se servă­d. Dim. Sturdza, înainte de a convoca pe parti­­zanii săi la clubul liberal ad au­­diendum verbum, d. Sturdza a avut grija de a obține o audiență la M. S. Regele și de a răspândi prin agenții sei Zvonul că atitu­dinea sa față cu procetele finan­ciare ale guvernului este împăr­tășită, dacă nu insuflată, de sus. Protestăm în contra acestei pro­cedări necorecte care voiește să implice Coroana în luptele noas­tre politice , nu doar că opinia publică nu este pe deplin edifi­cată în privința perfectei corecti­tudini constituționale a Suvera­nului nostru; trei­zeci și patru de ani de domnie, în care Regele Carol a dat atâtea dovezi de în­țelepciune, au pus un zăvor pu­ternic acestor apucături de a spe­cula influența regală în favoarea cutărui sau cutărui partid. Este însă necesar de a demasca niște manopere care mai găsesc cre­zare la unii găgăuți, mai ales când ele pornesc de la direcțiu­nea unui partid de guvernământ. Dar d. Sturdza a simțit pe semne nevoia de a-­și ascunde slăbiciunea față cu partizanii săr gata a se răsvrăti și aceasta ex­plică reluarea vechilor sale apu­cături, cu audiențele la Palat îna­intea ori­cărei campanii politice. Adevărata causă însă a recru­descenței subite în activitatea o­­pozițională a șefului liberalilor, recrudescență care s’a manifestat prin discursul violent ce­­ l-a ros­tit la întrunirea de ori la clubul liberal, este cu totul alta. Se știe că, cu prilejul desbate­­rei legilor financiare prezintate de guvern în sesiunea extraordi­nară a Parlamentului, d. preșe­dinte al consiliului și ministru de finanțe a atins cestiunea Băncii Naționale ; declarațiunile sale ca­tegorice au fost coroborate de d. ministru al cultelor și instrucțiu­­nei publice în Senat. Aci e buba dureroasă pentru Oculta liberală. Guvernul a manifestat intențiu­­nea de a aduce pe cei de la Ban­ca Națională pe o cale mai po­trivită cu îndatoririle ei ca Bancă de Stat. Înde iine! Toate cele­l­ alte motive pe care d. Sturdza își întemeiază campa­nia crâncenă în contra guvernu­lui, sunt pretexte pentru a ascunde pe cel adevărat: cestiunea Băncei. Aci îi doare pe liberali. Ei simt că una din cetățuiele lor este în pericol de a nu mai fi o in­­stituțiune de credit cu culoare po­litică. Guvernul voește să se a­­tingă de sacrosanctul cașcaval li­beral al Ocultei de la Banca Na­țională. Iată secretul iubitei în­­tărîtări a d-lui Dim. Sturdza. Ii vine greu Băncei de a resista sin­gură, căci guvernul represintă față cu densa interesul general ; era clar absolut necesar ca resistența să fie învăluită în mantaua poli­tică a unei campanii în contra altor proecte financiare, asupra cărora opinia publică poate mai lesne fi indusă în eroare. Planul este preastraveziu pen­tru ca să nu fie dejucat cu ușu­rință. ---------------------- • **w/m---------------------­TELEGRAME Politica d-lui de Bü­low Berlin, 25 Octombre D. de Bülow a declarat, în ultima ședință a consiliului federal, că toate sforțările sale vor tinde pentru menținerea bunei înțelegeri între guvernele Statelor federale. El va răspunde ast­fel dorinței Imperatului, care este convins că tăria Imperiului este întemeiată pe coope­rarea unanimă a tuturor acestor State. Representanții tuturor Statelor federale au exprimat încrederea lor în contele de Bülow. Misiunea Foureau-Lamy Bordeaux, 25 Octombre Vaporul Orașul Pernambuco, aducând din Congo misiunea Fourneau-Lamy, va sosi astă seară. Din cauza întârzierii, primirea oficială nu va putea avea loc azi. Vaporul era așteptat de Luni. Bordeaux, 25 Octombre Misiunea Foureau-Lamy a sosit. O mare mulțime, care staționa pe cheia, a primit so­sirea vaporului prin manifestațiuni entuziaste. O distincțiune Berlin, 25 Octombre împăratul a numit pe consilierul de comerț Krupp, consilier intim cu titlul de Excelența. ---------------------------------------------------— Taxa pe spălătorese Câte odată e bine să stai și la ma­hala. Sunt inconveniente, dar sunt și avantaje. Ast­fel, eu acuma, dacă așî fi locuit la hotel Metropol, de­sigur că n’ași fi aflat ce lucrează agenții clubu­lui colectivist prin mahalale. Eri la prânz, pe când înghițeam în sec așteptând supa, scumpa mea jumă­tate, după ce-­mi povesti câte­va fapte diverse din partea locului, fapte pe care iscusiții noștri reporteri le vor afla toc­mai poimâne ca ceva senzațional, îmi spuse deodată : — Apropos, dragă, e adevărat că au­ să pue taxe pe spălătorese ? — Cum, pe spălătorese ? — Uite, bine. Care spală rufe să plă­tească taxă. Și nu numai pe spălăto­rese... croitoresele, modistele... ba și pe ferestre s’aude că vor pune taxe... — Dar cine ți le-a spus astea ? — Cine să mi se spue ? Spălătoreasă ! Zice că pe la ea este zarvă mare. Um­blă lumea forfată, speriată că are să le pue taxe pe copil, pe porci, pe găini, pe ferestre, pe coșuri... •— Dar cine are să le pue taxele ? — Ei, asta­’l, cine. Tu trebue să știi mai bine, că d’aia ești și tu gazetar, ce naiba... Am explicat scumpei mele jumătăți că taxele le pune guvernul, dar că, de­ocamdată cel puțin, acest guvern nu s’a gândit să facă apel la concursul spălătoreselor. Nevasta mea s’a grăbit să transmită desmințirea mea catego­rică spălătoreseă care se afla în curte, și aceasta, drept mulțumire, răspunse : - Păi de, conițo, o fi... mai știi? Plecai gânditor la redacție. Ajuns aci, dau peste Secolul XX, e­­nergicul port-parol al d-lui Ghimpu- Gă­sesc în el un articol intitulat „D. Carp nemuritor». Intrigat, și crezând că e vorba de d. Anton Carp care a deve­nit nemuritor după energicul său dis­curs din Senat, citesc. Desiluzie. E vor­ba de d. P. P. Carp, care vrea să a­­jungă nemuritor prin lichidarea Rega­tului. Și zice Secolul XX . Se vor grăbi, vor vinde tot.... îmi veni în minte refrenul neuitatu­lui Ionescu . Eu însă tac, eu sufăr tot Căci sunt un mare patriot ! Dar Secolul XX nu tace, el combate cu cea din urmă energie. Citez : Se vor grăbi, vor vinde tot, vor chema pe evreii capitaliști din toate unghiurile lu­­mei și le vor desface tot avutul nostru pu­blic. Și d. Carp va ajunge nemuritor! Fru­moase și patriotice proiecte !... Un singur lucru îi cam încurcă pe acești domni, atât de grăbiți a lichida averea ța­rei : este acțiunea energică a noastră, a partidului național-liberal, care în­tot­dea­­una a veghiat la bunul mers al țărei, și care nu va consimți nici o dată ca niște nepatrioți și niște descreerați să-­șî bată joc de patrimoniul sacru pe care, cu atâta muncă și cu atâtea sacrificii, ni­­ l-a încredințat spre păstrare părinții noștri. Vroește d. Carp și cu „compliciile d-sale luptă?—Luptă și încă luptă din cele mai violente va avea! Cine seamănă vânt, culege furtună! Articolul e iscălit de un domn Sei. Probabil un Șei... boleth oare­care. Dar nu-’I fac onoarea să mă ocup de el. A!... d-le Carp Pf P., vid luptă? Ei bine, luptă vei avea. Vrei să lichi­dezi Regatul ? Ei bine, vei avea mai in­tern să dai luptă la piept cu spălătore­sele Regatului care, dacă e vorbă sa o adecă, știu să-’șî apere patrimoniul ce cu atâta muncă și sacrificii le-a fost în­credințat ! Să te vedem d-le Carp, cum vei ști să te aperi contra trecușului ce ți-­l vor administra aliatele d-lui Ghimpa, și să te vedem, nemuritorule, cum ai să eși la văpsea...! Haidi Sei... boleth, cu Dumnezeu­ și cu spălătoresele înainte! -----------------------MCJIM----------------------­ SAMBATA 14/27 OCTOMBRE 1900 UN NUMfIR 10 BANI anunciurTIT INSERȚII Linia 30 litere petit pag. IV . . . 0.40 Reclame . . . . » III . . . 3.50 * • • • • * II • ^V'*'*’** In Pari« anunci­urile se primesc la Agenția Havas, 8 p­ace de la reourse. REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA București, Calea Victori­ei -70 Telefon : 43 S.­­. VÂi*C­»­­TM­­L , IAR CRIME BULGĂREȘTI — Corespondență originală a Timpului — Bitolia, 8 Octombre Bandiții bulgari, afiliați ai comitetului din Sofia, nu încetează câtu­și de puțin cu crimele pe teritoriul țărei noastre. Eveni­mentele din urmă au fost departe de a-1 cuminți. Nici desaprobarea unanimă, nici revolta și indignarea întregei lumi civili­zate în contra operei lor anarhice, n’au contribuit de loc a-I astâmpăra întru­cât­va­ potoli în el acea sete sanguinară. A­­ceastă sete, această criminalitate evident că e înăscută în dânșii și ca atare e fără leac. El ștm una și bună : să omoare și să teroriseze. Și așa fac. Ar fi peste puterile unui om ca să poată urmări de aproape toată sinistra lor acti­vitate, toate fără­de­legile săvârșite în Tur­cia în numele liberărel Macedoniei. Se poate însă, afirma, fără teamă de desmințire, că nu e săptămână în care să nu cază câte o victimă, în care să nu se verse sângele vreunul nenorocit, care făcea umbră comi­tetelor. Numai pe o întindere mai mică, numai în districtul Bitolia mai că nu trece o săptămână fără să nu primim vestea că s’a făptuit vr’un omor ori vr’un atentat. Neîndoios că cei vinovați, cei cari au ră­pit vieți omenești, sunt prinși și astă­zi în­fundă pușcăriile. Insă ar trebui niște în­chisori mari, vaste, în care să fie închiși toți membrii tuturor comitetelor, toți par­tizanii lor, toți cei cari au avut relațiuni cu comitetele și s’au molipsit de ideile lor de jaf și distrugere. Numai așa am putea fi siguri că se va pune capăt atâtor crime, atâtor nelegiuiri, în fața cărora lumea ră­mâne înmărmurită de groază. Ast­fel ori­ce om, al cărui creer nu e făcut după ca­lapodul celor din comitet, este expus în tot momentul să fie despuiat de avutul säu, ori să primească un glonte sau o lo­vitură de topor. Și acum să trecem la fapte. După cele două asasinate, al negustoru­lui din Cociani și al preotului Stavro din Bitolia și despre cari am relatat la timp, urmează un triplu asasinat. Trei pacinici negustori de vite sunt atacați pe neaștep­tate pe drumul care duce de la Perle pe la Veles, prădați de tot ce aveau și după a­­ceea omorîți în chipul cel mai revoltător. De la comiterea acestor ciume, care au a­larmat toată lumea cinstită, au trecut trei săptămâni. Nu vi­ le-am comunicat imediat după săvârșirea lor, pentru că aveam pre­simțirea că, n’o să mai treacă mult și tre­bue să înregistrăm și alte asasinate. Pre­simțirile mele s’au realizat pe deplin. In săptămâna trecută un popă—se vede că rasa și potcapul sunt obstacole serioase liberărei Macedoniei—e omorît ziua­­ na­­meaza mare. Acest popă era din satul Pe­­socinița, așezat aproape de orașul Florina, stație a liniei ferate Monastir-Salonic. In satul Pesoclnița populația e toată bulgă­rească. Cu toate acestea majoritatea lo­cuitorilor nu ținea cu ideea bulgărească. La acest fapt au contribuit fără­de­legile comitetelor. Aveau, deci, acești locuitori o școală grecească și o biserică, la care slu­jea un preot, pus sub ascultarea Patriar­­hului din Constantino­pole. Iată marele pă­cat al papei și pe care el trebuia să-l ex­­pieze cu sângele său. Era om cu dare de mână, inteligent și cu multă trecere prin­tre ai săi. Din cauza lui ideea bulgărească nu prea putea prinde rădăcini în Pisocinița. Era, deci, o piedică pentru desfășurarea acțiunei Comitetului și iată cum a fost în­lăturată această piedică . In una din zilele săptămănei trecute preotul se ducea călare la Florina pentru treburile sale. Cam pe la jumătatea dru­mului, de o dată este oprit de o bandă de oameni înarmați, cari Îl strigă, stai, trădătorule ! Un moment după aceasta 8 gloanțe îl intrară în cap și nenorocitul ră­mase mort pe loc. Un vrăjmaș a fost în­lăturat, iar o familie de nouă suflete a fost lipsită de unicul ei sprijinitor. Imediat după săvârșirea omorului bandiții au dis­părut. S’au trimis însă, în urmărirea lor, câte­va companii de soldați și se speră ca în curând acești tâlhari de drumul mare să fie puși acolo, de unde n’ar trebui să iasă nici o dată. In legătură cu această crimă și cu alte precedente, arestările printre Bulgari con­tinuă. Numărul celor închiși ca acuzați că ar fi comis crime, ori ca complici, ori ca conspiratori în contra Statului, sporește pe zi ce merge. In deosebi în zilele din urmă arestările iau proporții mari. Așa după o­­morul preotului din Pesooinița, au început cercetări serioase, atât în acest sat, cât și în Florina. Toate aceste cercetări, precum și numeroasele percheziții făcute, n’au ră­mas infructoase. S’au descoperit existența unui comitet revoluționar la Florina și s’a aflat că omorîtorii preotului au­ huc Acd­­ nu­mai după ordinele primite de la acest Co­mitet. Bine­înțeles că membrii comitetului au fost cu toții arestați. In număr de 14, o bună parte din el sunt profesori locali, institutori de prin sate și câți­va derbedei. Este de prisos să adaug că școalele bul­gărești din Florina s’au resimțit adânc de această descoperire și că numărul elevilor a scăzut. La Bitolia din nou arestări. Antrepre­norul Otelului Salonic, Hagi, care fusese liberat pe cauțiune pentru câte­va zile, a fost din nou arestat. De asemenea un oa­re­care Luca, care se dedea de Inspector școlar, pe când în realitate nu era de­cât un agitator al Comitetului. Tot din Bitolia au mai fost arestați și alți Bulgari, ne­gustori și meseriași, însă cari erau în strânse relațiuni cu cel din comitet. In în­chisoarea din Bitolia a mai fost adus alas­­tă­ ori directorul școalei bulgărești din Cru­­șova, acuzat pentru aceleași lucruri. La Cârciova s’au făcut noul descoperiri. Urmarea a fost că și acolo pușcăriile au primit între zidurile lor mulți Bulgari. Intre aceștia e și un diacon. Se anunță arestări și prin alte orașe din Turcia. Ne­având însă știri positive, îmi reserv dreptul de a comunica despre ele mai târziu. Ori­cum, un lucru e în a­­fară de discuție. Turcia nu mai păstrează atitudinea tolerantă de până acuma. Ea e ferm hotărîtă să-și curețe teritoriul de e­­lemente, care sunt un pericol permanent pentru liniștea și buna ordine. Autoritățile turcești procedează cu o energie care le face onoare. Bulgarii din Comitete sunt cu totul disperați. Se obicșnuiseră cu impuni­tatea și acum se pare rea, constatând că lucrurile au luat o întorsătură așa de ne­plăcută pentru el. Coresp. Acceptarea de către Statele­ Unite”a pro­­punerea de evacuare a îngrijat cabinetul din Berlin; grija aceasta s’a mărit când a aflat că propuneri foarte stăruitoare s’au făcut Japoniei de către Rusia, pe când lordul Salisbury făcea să fie așteptate ve­derile lui asupra propunerilor ruse. Guvernul german a început a se teme că va rămâne isolat în China, mai ales că de la afacerea Bundesrattului încoace lor­dul Salisbury nu prea se arăta prietenos față de Germania. h­otărîrea lordului Salisbury de a res­pinge propunerea rusă, hotărîre întârziată înadins pentru ca Germania să simtă extrema greutate a poziției sale, a împrăștiat oare­cum temerile împăratului; era însă lămu­rit că Germania tot isolată rămânea. Acum câte­va săptămâni, se svonise în cercurile diplomatice că Franța se pregă­tea să facă propuneri lordului Salisbury pentru un aranjament privitor la integri­tatea proviincilor chineze din centru și din sud. Aranjamentul acesta trebuia să fie de aceeași natură ca și cel existent între cele două puteri asupra văii Menam. Se știa că aranjamentul nu va fi răst primit de guvernul englez, al căruia mod de a vedea era clar exprimat de un scriitor cunoscut întro revistă. Aranjamentul acesta ar fi avut ca re­­sultat să isoleze pe Germania într-un mod permanent în Extremul Orient. In asemenea împrejurări fură începute negocierile cari au isbutit la schimbul de note între lordul Salisbury și ambasadorul Germaniei din Londra. Unele ziare americane dau o mult mai mare Însemnătate acordului­­ an­­glo-german. Ziarul Sun din New­ York publică o depeșă din Londra afirmând că o alianță complectă între cele două na­țiuni există de la semnarea acordu­lui din anul trecut, asupra afacerilor din Samoa și din Africa apuseană. Pe atunci, lordul Salisbury a cedat dorinței bine cunoscute pe care Ger­mania o are de trei­zeci de ani, de a avea o alianță cu Anglia. Lordul Sa­lisbury vroia să-­șî apere ast­fel țara de primejdia unei intervenții europe­ne in cursul resboiului sud-african. Alianța nu e numai defensivă, și do­vadă este tocmai textul acordului. Sunt motive spre a crede că guver­nele francez și rus nu ignorau exis­tența tractatului de alianță. Insă acesta e cu mult mai complect și mai gene­ral de cum se presupune la Paris și la Petersburg. Sun declară că această mare alian­ță, care este evenimentul politic cel mai important de trei­zeci de ani În­coace, are ca țintă menținerea păcei. l­a Întârzie cu câte­va luni și poate chiar cu câți­va ani resboiul general, a cărui iminență crește în fie­care zi. Se desminte oficial că America ar fi aderat la această alianță. _________,-­------------------------________ EVENIMENTELE DIN CHINA Agenția Havas a comunicat ziare­lor din Paris că numai dintr’o simplă eroare de transmisiune n’a figurat nu­mele Rusiei printre Puterile cărora li s’a comunicat textul acordului an­­glo-german. Rectificarea aceasta pare a fi liniștit presa franceză. Fără a­­ceastă omisiune, zice Le Temps, nota anglo germană este mai puțin neliniș­titoare. Ea leagă pe Anglia cu Ger­mania într’o politică comună de de­­sinteresare teritorială, și face să dis­pară pretinsa sferă de influență en­gleză din Yang-Tse. Aceasta o recu­nosc de altminteri și ziarele engleze. Asupra genese­ acordului, Daily Graphic scrie următoarele: Cititorii își aduc aminte că în momentul crizei chineze împăratul Germaniei a anun­țat că consideră interesele germane din China identice cu ale Rusiei. Totuși, guvernul rus nu împărtășea a­­ceastă părere, iar când s-a propus evacua­rea Pekingului s’a lămurit că avansurile Germaniei n’au sădit ecou la Petersburg. « • « Iată depășile de azi, Peking, 25 Octombre Consulul Francic la Ce­ Fu telegrafiază că guvernatorul din Shantung a primit o telegramă care îl anunță oficial moartea marelui secretar de Stat Kangyi. Guvernul german a aderat la propune­­rea Japoniei având de scop să se însărci­neze represintanții puterilor cu negocierea asupra afacerilor pendinte chineze. Parti, 25 Octombre Se comunică din Peking ziarului Le Temps, cu data de 23­­ Octombre, că Yungfu a plecat la Singanfu, însecinat să ceară îm­păratului execuția șefilor Boxerilor. Tien-Tsin. 24 Octombre O expediție de 1000 de oameni compusă din Ruși, Francezi și Germani a plecat ori să apere linia ferată .Tien-Tsin-Peking, amenințată de Boxeri, care se află un mare număr între Singanfu și Paotingfu. Shanghai. 25 Octombre . Mareșalul de Waldersee a trimis o ex­pediție mixtă la mormintele împăraților Ming, la Tingtao, lângă Kuneo, districtul Kiao-Cian. O luptă a avut loc, la 23 Octombre, în­tre trupele germane și rebeli. Germanii au luat două sate întărite, care au fost a­­părate cu înverșunare de Chinezi, al că­ror număr era mare. Germanii n’au sufe­rit nici o perdere. Paris, 24 Octombre D. Pichon telegrafiază din Peking, cu data de 22 Octombre, că a suferit de fri­guri mucoase. El speră să reia în curând personal direcția afacerilor legațiunei. Hong­ Kong, 25 Octombre Guvernatorul districtului a fost informat că 400 locuitori din satele situate în îm­­prejurimele orașului Samtchau, districtul Kreicin, au atacat pe rebeli la Penkoe. Chinezii au avut 20 de oameni morți, re­belii 400 de morți. Aceștia din urmă au incendiat apoi două sate. 2000 de soldați au fost trimiși în ajutorul locuitorilor; re­zultatul luptei nu este încă cunoscut. Shanghai. 25 Octombre Autoritățile vamale au evaluat un pro­iect de supra-taxe vamale destinat să aco­­pere indemnitatea ce China va avea să

Next