Timpul, noiembrie 1900 (nr. 242-265)

1900-11-01 / nr. 242

ANUL AL DOUĂ­ZECI ȘI DO­ILEA — No. 242 EDIȚIA A TREIA MERCURI 1/14 NOEMBRE 1900 UN NUMER 10 BANI abonatemtele in țară pe un an..................................30 lei » pe 6 luni..................................18 lei » pe 3 luni ..................................16 lei Pentru străinatate un an . . . . 50 lei *11 Paris ziarul nostru se găsește cu 0,20 b. Numărul la Agence de journaux étrangers rue de Maubert, 69 și la toate chioșcurile. REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA București, Calea Victoriei — 70 Telefon ; 473 UN NUMAR 10 BANI ANUNCIURI SI INSERTII Linia 30 litere petit pag. IV . . . 0.4# Reclame . « III . . . îl.50 » . ...» II ... 5.— ■n Paria anunciurile se primesc la Agenția Havas, 8 p­ace de la Bourse. REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚII . București, Calea Victoriei Telefon: 473. M . 0 DOVADA SA!­MULT întrunirea de Dunainecă a mem­brilor clubului conservator a fost cel mai elocuente răspuns ce se putea da adversarilor noștri, în ce privește frământările ce ar e­­xista în sînul partidului nostru. Ea a dovedit că faptul politic să­vârșit la 8 iulie prin contopirea ambelor ramure ale partidului conservator s’a complectat de a­­tunci încoace. Nu putem face mai bine de­cât să reproducem cu acest pri­­legiu frumoasele cuvinte prin care veneratul nostru șef, d. Gh. Gr. Cantacuzino a comunicat atunci partidului și țării întregirea par­tidului conservator. D-sa a zis atunci : „Consecințe cu dorința exprimată în pro­gramul de la Iași și conformându-me în­tru aceasta vederilor neuitatului și nemu­ritorului Lascar Catargi, am căutat a face reîntregirea partidului conservator spre binele și înălțarea lui prin unirea forțelor sale viie într’un singur și puternic mă­­nunchi­. Făcând fuziunea complectă a tuturor grupurilor conservatoare și dobândind re­cunoașterea alesului d-voastre am crezut că corespund dorințelor din țară și că ast­fel se va aduce pacea și armonia în sînul partidului, adăugând la puterile noastre forțele acelora cari, atâtea ori muncind împreună cu noi, au contribuit la mărirea bunului nostru renume. Am crezut că țara aștepta de la conti­nuatorul marelui Român Lascar Catargi, ca, ridicându-se de­asupra patimelor tre­cătoare ale zilei, să fie mai pre­sus de toate însuflețit de dorul binelui obștesc, de dragoste de țară și de credința în înalta ei menire. Procedând ast­fel cred că îmi îndepli­nesc o datorie sfântă de șef al partidului conservator și că contopind sub drapelul ce mi s’a încredințat, în aceeași aspira­­țiune măreață, toate forțele vii și gene­roase ale partidului conservator, îl asigur pe lângă strălucirea lui crescândă și uni­tatea care îl va întări". Cele petrecute în întrunirea de alaltă­ erî nu sunt de­cât urmarea contopirei datorite în cea mai mare parte abnegațiunei și iubirea de țară a șefului nostru. Adversarii noștri au început prin a se arăta sceptici în ce pri­vește contopirea noastră ; în urmă au căutat să descopere necuviințe și nemulțumiri grave ; în fine, s’au folosit de greutatea situațiune pentru a crea dificultăți guver­nului. De la început noi nu ne-am făcut nici o iluziune asupra atitu­­dinei adversarilor. La 8 Iunie anul curent scriam: „Partidul liberal, foarte iscusit în arta de a exploata până și nemulțumirile cele mai neînsemnate, și-ar desminți întreg tre­cutul, dacă n’ar căuta să exploateze nemul­țumirea contribuabililor. Cunoaștem și pro­cedimintele și lipsa de scrupule cu care așează de acele procedimente agitatorii partidului advers. Ar fi o naivitate să cre­dem că ei vor sta cu mâinele încrucișate și că nu vor căuta să pescuiască în apă turbure. Așa­dar, o situație financiară excepțional de grea, necesitatea de a cere sacrificii ce­tățenilor și perspectiva unor agitațiuni a căror acuitate ar putea să meargă până la extrem, iată orizontul ce se deschide înaintea guvernului conservator. Că nu e vesel, o vede ori­ și cine. Ceea­ ce trebue să se recunoască și să se accentueze însă este că partidul conservator primește această sarcină cu bărbăția și cu spiritu de­­ abnegație pe cari numai un curaj și cald patriotism le poate insufla. Opera ce stă înaintea guvernului con­servator este mare, și pentru realizarea ei va trebui o muncă uriașă, o jertfă ne­întreruptă de energie și chiar de popula­ritate. Guvernul și partidul conservator primesc această sarcină cu deplină conștiință a greutăților ce sunt de întâmpinat, și în a­­ceasta stă marele lui merit, pe care, la ur­ma urmei, înșiși adversarii noștrii vor tre­bui să-­l recunoască.“ Atât prevederile cât și teme­rile noastre s’au îndeplinit, am avut și avem încă de luptat cu tot felul de greutăți, unele care isvoresc din împrejurări, altele create de adversarii noștri. Cu toate acestea, ne-am urmat calea cu seninătatea de conștiință a a­celuia care își îndeplinește o da­torie sacră. In ast­fel de condițiuni, este înălțătoare pentru noi conserva­torii reîntregirea partidului, căci a un moment dat, când intere­sele țarei au cerut-o, fruntașii noștri cu șeful în cap s’au între­cut în a-’și depune prinosul de erifă pe altarul patriei, într’un singur gând, într’un singur și nobil avânt. Totul pentru țară și nimic pen­tru noi, a fost intima gândire a acelora cari, alergând să se um­brească sub cutele steagului con­servator, s’au întrunit spre a ur­ma frumoasele tradiții ale parti­dului și a conduce cu cinste și hărnicie destinele țarei în ceasul de grea cumpănă. Dovada cea mai sdrobitoare că bine aț lucrat fruntașii noștri este ciuda de care sunt cuprinși protivnicii noștri. Ei priveau cu drag la dualis­mul conservator și nutreau spe­ranța că, din neînțelegerile din­tre noi, va eși o situațiune care îi va readuce fără luptă la putere. Nimic mai firesc, deci, de­cât dezamăgirea lor amară. Răposatul C. A. Rosetti zicea că atunci când ești nedumerit în privința modului ton de purtare în politică, n’ai de­cât să iei de călăuză ceea­ ce zic adversarii Să nu faci ceea ce-’i bucură ;—să faci ceea­ ce le este neplăcut. Ciuda neascunsă pe care libe­ralii au manifestat-o și o mani­festează încă față cu contopirea forțelor conservatoare, este pentru noi o dovadă strălucită despre ne­cesitatea și foloasele acestei con­topiri. întrunirea de alaltă­ era n’a fos de­cât pasul hotărîtor care a da ideei contopire! o nouă sancțiune practică. -----------------------mim*----------------— ce va eși la lumină până la urma ur­mei. Am constatat atitudinea liberalilor în Parlament și în presă, și constată­rile noastre au rămas în picioare. Voința n’a tăgăduit, și nu poate tă­gădui, că liberalii din Parlament au rostit discursuri alarmante, basate pe aprecieri greșite și întortochiări jefui­­tice. Nimeni din el n’a recunoscut ca­racterul real al legei impositului pe țui­că. Nimeni n’a recunoscut că impo­­situl va fi în sarcina consumatorului iar nu a producătorului. Toți însă au condamnat legea, au prevestit ruina producătorilor, chiar emigrarea lor, in­ducând în eroare și alarmând pe toți aceia cari nu citesc de­cât discursu­rile publicate de Voința Națională. Ast­fel fiind se poate oare contesta fap­tul că liberalii din Parlament au con­tribuit a induce publicul în eroare ? Neapărat, este un public care urmă­rește toate desbaterile din Parlament și care poate să-­și facă o idee clară des­pre rostul unei legi. Este însă și un alt public, care nu citește de­cât anu­mite discursuri, publicate în anumite ziare. Prima categorie este mai restrîn­­să, a doua este mai numeroasă. Asupra acestora din urmă discursurile libera­lilor au avut fără îndoială o înrîurire și această Înrîurire am văzut-o și o ve­dem. Cam același lucru se întâmplă și cu presa. Presa liberală n’a avut un sin­gur cuvânt de osândă pentru instiga­tori, cu toate că instigatorii «n’au avut nimic comun cu clubul liberal». Totuși, de­oare­ce instigatori au fost, și de­oare­ce acești instigatori au resculat prin minciuni satele, era de datoria presei, fără deosebire de culoare poli­­litică, să-­I osândească. Iată ce este și ramâne in sarcina li­beralilor. Cât despre constatarea Voinței că ve­nirea conservatorilor la putere coincide cu revolte țărănești, ea nu dovedește nimic în­potriva noastră. Când o opo­­ziție își înțelege rolul așa cum îl înțe­lege partidul liberal­, îin e de mirare să se producă desordi­ne. Și când ele pro­duc desordine, e fi­esic și anecesar ca autoritatea să se facă respectată. —---------------—------­--—------~ TEL­EGRA­M­E Din Camera franceză Paris, 12 Noembre- Camera a hotărît să țină ședințe patru zile în cursul săptemanei dimineața și după amiazi. Dimineața se va discuta budgetul și după a­miazi se va ocupa cu proectele de reformă în ordinea în care vor fi presintate de guvern. După a­miazi, Vineri, se va ocupa de interpelări. Situația din Serbia Belgrad, 12 Noembrie Se desminte, din sorginte competente, știrea după care ministrul de interne ar fi adresat prefecților o circulara cu privire la relațiunile Regelui Alexandru cu Regele Milan. Duel Buda­pesta, 12 Noembre Un duel cu sabia a avut loc intre Prințul Gheza Odelscalchi și contele Aladar Szecseneyi Acesta din urma a fost grav rănit la braț ; mo­tivul duelului este necunoscut. Ciuma Berlin, 12 Noembre 1ISe comunică din Alexandria Agenției Wolff că s’au ivit două nouă cazuri de ciuma. -----------------------*W81||------------------­ RESPINDEREA LIBERALILOR încă odată, Voința Națională se vede nevoită să apere un proces ingrat , și încă odată, felul cum se apără, dove­dește că procesul e perdut pentru par­tidul național-liberal. Am constatat, într’un articol prece­dent, că de­ocamdată instrucția n’a des­coperit încă agenți instigatori direct întrebuințați de clubul liberal. Am mai constatat însă că sămânța nemulțumi­rilor au aruncat-o liberalii din Parla­ment și că presa liberală a luat pe in­stigatori sub părinteasca ei oblăduire și a ațîțat, prin atitudinea ei, spiritele la nesupunere. Ce găsește de răspuns Voința Na­țională ? Că noi susținem «orbește», «nebu­nește», amestecul liberalilor, «cu toate că instrucția n’a descoperit instigatori liberali». Slabă apărare. Noi nu ne-am bazat concluziile pe descoperirile instrucției. Cercetările nu s’au terminat, și nici nu poate fi vorba de încheerea lor pe câtă vreme alte rebeliuni se semnalează în alte puncte ale țărei. Nimeni nu știe ÎNCHIDEREA exposiției . Prin fir telegrafic — Paris, 12 Noembre Expoziția a fost definitiv închisă azi. Din causa plonei reci, au fost puțini visi­­tatori dimineața, dar mulțimea era nume­roasă la orele 5, în momentul închiderei galeriilor. Castelul de apă a fost iluminat o ultimă oră, la ora 9 și jumătate seara, dar o ploaie rece a căzut seara și vizitatorii cel din urmă au fost prin urmare, puțin numeroși, cu toată orchestra care cânta Marsilieea pe terasele cafenelelor, cu toate ilumina­­țiunile; la orele 11 era puțină lume în mo­mentul închiderei definitive. Camera a adoptat, în unanimitate, o mo­țiune de felicitare pentru organizatorii și toți colaboratorii Exposiției. Consiliul municipal, de altă parte, a vo­tat o moțiune trimițând o salutare și mulțu­miri tuturor străinilor cari au venit să vi­­siteze Expoziția. ------------------------------------------------­ INSTIG­ATORI­I Când s’a produs prima răscoală țâ­rănească, cea din județul R.­Sărat, am arătat că trebue să fie o legătură strânsă între nenorocirea aceasta și demenările unor fruntași ai partidului național-liberal din acel județ. Și ne intemeiam credința pe cele scrise sa ajun in organul autorizat al liberali­lor din R.­Sărat. Intr’adevăr, acest ziar, Renașterea, anunțase următoarele : „Peste 60 de fruntași comercianți din o­­rașul nostru au făcut apel la directoru nostru V. Pella pentru a face un protest în contra legei asupra țuicei, atât de îm­povărătoare și pentru producători și pen­­tru intermediari. In seara de Mercuri ei s’au întrunit în casa directorului nostru și au semnat a­­cest protest. Mișcarea aceasta a comercianților noștri denotă cât de mare e nemulțumirea și in­dignarea ce a produs în țară legea d-lui Carp !“ Noi, cari cunoaștem această țară și știm cum se adună mai ales comer­cianții spre a redacta proteste, am bănuit numai de­cât ce se ascunde sub această întrunire de așa ziși «frun­tași comercianți» și de aceea am afir­mat imediat că trebue să fie o legă­tură între adunarea aceasta și răs­coala din județ. Ceea­ ce s’a descoperit acum con­firmă pe deplin părerea noastră. S’a găsit, adecă, cum că directorul Renașterei a trimis în mai multe co­mune rurale cărți poștale cu conți­nutul următor: Domnule.... Vă rog foarte mult să veniți până la Râmnic într’una din cele mai apropiate zi­le, și cel mai târziu până Mercuri, 18 Oc­­tombre, având a vă vorbi într’o chestie ca­re vă privește personal. In așteptarea d-r. vă salut. (ss) V. I. Pella Aceste scrisori­ circulară dovedesc nem­doios că acest Pella, care redac­tează organul autorizat al liberalilor din Râmnicul-Sărat și este prin ur­mare un fruntaș al acelui partid, a avut contact cu țăranii producători de țuică, — și cum nimeni nu va bă­nui că a avut de scop să le laude le­gea țuicei, ori­cine își poate Închipui adevărata tendință a contactului din­tre țărani și fruntașul liberal. Precum ca să se știe.’ DISOLVAREA CONSILIULUI COM1MSIDE BOSI Am anuțat, sunt câte­va zile, că consi­liul comunal al orașului Huși a fost di­­solvat. Iată motivele care au determinat această măsură. Consiliul acesta era cu desăvârșire străin de atribuțiunile sale. Toate instituțiunile puse de legi, sub privigherea și adminis­trarea comunelor, erau cu totul neglijate de actualul consiliu comunal. Când toate administrațiile­­ comunelor se preocupă, în primul rând, de alimentarea orașelor cu apă, acest consiliu, cu toate plângerile și stăruințele orășenilor de a li se procura apa necesară, n’a pus nici cel mai mic in­teres, de­și isvoarele sunt în apropiere și captarea lor ar fi puțin costisitoare. Dar, ce e mai mult, cișmelele existente, basm­­­ele făcute pentru coșuri de incendiu, etc, sunt pline de necurățenii, și primarul, că­ruia ’i s’a atras atențiunea asupra acestei stări de lucruri, drept răspuns le-a astupat cu desăvârșire, în loc de a le curăți­ întreg personalul teh­nic, până la ace din urmă pavator, pentru care comuna cheltuește aproape jumătate venitul bud­getar, nu face absolut nimic, ba mulți își petrec viața prin localuri publice, și aces­tea din causa indiferenței și lipsei de con­trol din partea administrației comunale. Agenții însărcinați cu strângerea venitu­rilor pe anul 1899-7-1900 au făcut ca în­casările să nu atingă prevederile budge­tare, din care causă multe cheltueli obli­gatorii, mandatate asupra­­ celui exerciți, nu au putut fi achitate. Salariile persona­lului sergenților polițienești nu s’au achi­tat de 3 luni, din care causă o parte din sergenții de oraș au și părăsit serviciul așa că, dacă se va continua această stare de lucruri, siguranța publică va fi ame­nințată. Gheretele halei, pentru cari comuna a cheltuit peste 140.000 lei și cari, după pre­vederile budgetare ale anului curent, tre­buiau să dea un venit de 8 000 lei, nu au ajuns nici la jumătatea acelor prevederi, și aceasta din cauză că consiliul nu s’ îngrijit să le arendeze la timp. Șoselele sunt rar întreținute, de­și co­muna plătește întreprinzătorului 3.500 lei anual, plus materialul necesar, iar orașu întreg este lăsat într’o complectă necu­rățenie. Pentru cimitirul, care se află înlăuntru orașului, pe marginea unei rîpe, de și s’a atras atențiunea consiliului comunal ca, pentru a nu fi amenințată salubritatea publică, să dispue mutarea lui afară din oraș, în locul pe care comuna ’l-a fixat deja de mai mult timp, totuși nu s’a luat nici o măsură în această privință. Spitalul comunei Huși, care, pe lângă veniturile sale, provenite din donațiuni fă­cute de particulari, mai este subvenționat și de județ, este așa de rea administrat, in­cât a trebuit ca anul acesta să se or­­ganiseze un bal, pentru ca, din produs, să se cumpere mobilier și instrumente chi­­rurgicale, iar intendentul spitalului, cu toate incorectitudinile sale, este patronat de consilieri, în dauna spitalului. Spitalul, mutându-se în noul local, ve­chea casă, care este proprietatea sa, a fost lăsată în părăsire, în­cât acum cată a se ruina. Iată motivele—și sunt destule—care au determinat pe d. ministru de interne să disolve consiliul comu­nal din Huși -----------------------1 .­ Comunicările presei sunt expediae prin ourenso-Marques. Generalul Baden-Powell a imaginarir""“*­­un nou sistem de operațiuni care, dacă vor reuși, vor fi adoptate peste tot. Ia­tă în ce constă acest sistem: Două patrule puternice vor pătrunde în dis­trictul unde se va semnala o activitate din partea Burilor, vor construi imediat for­turi mici care să resiste bombelor și vor așeza acolo provizii și munițiuni pentru trei luni. Imediat după constru­irea micului fort, un detașament impor­tant va pleca fără bagaje spre a ex­plora împrejurimile. La caz de nevoie, se va putea înapoia la fort. Depeșile engleze revin asupra înfrîn­­gerea lui De Wet, despre care am vor­bit deja. El s’ar fi aflând acum în a­propiere de Rensburg-Kop și ar fi fost transportat de pe câmpul luptei cu o rană la picior, căpătată în timpul întâl­nire­ cu Knox. In această luptă Engle­zii au luat cinci tunuri Krupp aparți­nând Statului liber. Un tun englez a fă­cut să sară în aer un vagon de muni­­țiune al Burilor. întreaga luptă a lui De Wet ar fi fost capturată sau nimicită, dacă nu ar fi căzut atunci o ploaie torențială. La 6 Noembre se semnalează o lup­tă la Bothaville, în Oranje, pe calea Kronstadtului. Burii au două tunuri o­­bicșnuite și un long-tom. La Cap, plângerile refugiaților din Johannesburg continuă. Sir Alfred Mil­ner le-a spus că in câte­va zile le va face o importantă comunicare, că își dă toate ostenelele spre a le ușura su­ferințele, și l-a invitat să înceteze cu meetingurile. * • • Am primit azi depeșa următoare : Haga. 12 Noembre D-rul Leyds, ministerul Transvaalului, a sosit la Haga, unde va rămâne până Joul. ----------------------­ RESBOJUL DIn­ AFRICA DE SUD Bloemfontein continuă a fi înconju­rat de trupe bure. Dumineca trecută Burii au tras focuri la intervale asupra unor posturi înaintate la ș­ase mile de Bloemfontein. Luni au ocupat orașul Leenkop, la trei ore­ și jumătate spre sud-est de același oraș, unde zilnic so­sesc refugiați. Nu s’a arat pământul de­și au căzut ploi foarte favorabile. Cultivatorii nu ștm dacă vor putea face recoltele. In jurul Pretoriei, Burii distrug me­­reu de cât­va timp firele telegrafice, la apusul drumului de fer al Statului liber. EVENIMENTELE DIN CHINA — Prin fir telegrafic — Roma, 12 Noembre Monseniorul Fa­vier, vicarul apostolic din Peking, este așteptat în curând la Roma, unde a fost chemat la Vatican în urma a­­facerilor din China. După întrevederile sale cu cardinalul Rampolla, Vaticanul va stabili cifra In­demnităților ce va trebui să se ceară Chi­nei, însărcinând pe Franța să sprijine ce­rerea Vaticanului. Roma, 12 Noembre Agenția Ștefani află din Peking, cu data de 11 Noembre, că o expediție co­mandată de colonelul german Cork merge spre Kalgan. Un batalion de infanterie ita­liană și de bersalieri, cu artilerie, precum și un pluton de cavalerie și un batalion de infanterie germană, cu o companie de marinari, iau parte la expediție. Amiralul Cardiani a părăsit Peking pen­tru a se duce la Taku, Berlin. 12 Noembre Mareșalul de Waldersee anunță din Pe­king, cu data de 8 Noembre, că maiorul Graham, cu două companii de infanterie, două escadroane de cavalerie și două ba­terii a sosit la Tung-Po, la nord est de Pe­king, venind din Tien-Tsin. El a avut o întâlnire cu Boxerii. După un alt raport al mareșalului, cu data de 9 Noembre, coloanele engleze co­mandate de generalii Richardson și Camp­­bel au venit din Paoting-fu la Tien-Tsin. In mersul său, generalul Campbell a dis­trus mai multe lagăre de Boxeri. Mareșalul mai anunță că trupele rusești au învins 6000 de Boxeri la nord de Shan­­hai­kuan. Rușii au avut 4 oameni uciși și 61 răniți. -----------------------WS9KW----------------------­Situația din Italia Deputatul Maggiorino Ferraris pu­blică o serie de păreri de ale bărbați­lor politici mai de seamă asupra si­tuației Italiei. In Nuova Antologia a apărut de curând un important­ arti­col sub titlul Noua Domnie, asupra chestiunei ce­­ și-au pus toți cugetă­torii in Italia, chiar de a doua­ zi­ după moartea violentă a Regelui Umberto și urcarea pe tron a noului Suveran: «Ce e de făcut? Care sunt relele de care suferă țara ? El crede că nemulțumirea generală are două cause, sau, mai bine, două feluri de cause: unele politice, altele economice, și face tn această privință reflecții foarte înțelepte. Nemulțumirea politică e cauzată­­a T at Iel de centralizarea și de ingerințele po­l­­tice­ în administrație. De la cele mai mici afaceri și până la cele mai importante mă­suri, toate atârnă de Roma. Aceasta pre­­iază un arbitraj nelimitat miniștrilor și bi­rocrației. Cetățenii cari sunt departe de capitală, sunt deci siliți a se adresa pro­priilor lor deputați ca să activeze și să

Next