Timpul, decembrie 1900 (nr. 266-276)

1900-12-01 / nr. 266

ANUL AL DQUE-ZEGI ȘI DQUILEA —»No. 266 UN NUMÉR 10 BANI »ROMBEN­ELE In țară pe un an......................... • • • 30 lei Pentru străinătate un an..........................50 „ In Paris ziarul nostru se găsește cu 0,20 b. Numărul la Agence de jour­aux étrangers rue de Maubert, 69 și la toate chioșcurile. REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA București, Calea Victoriei — 70 Telefon: 473 UN NUMĂR 10 BANI - RIURCIPI ȘI INSERȚII Linia 30 litere petit pag. IV .... Reclame .... „III ... . » • • • • » II In Paris anunciurile se primesc „ Hams, 8 place de la Bourse. /A j f /O Yf ’ ' REDACȚIA ȘI ADMIN^R^TIA: 1 ‘ \ București, Calea­ Vi0^țjmf­'.- m N Telefon: 473*^ 2'''' BOCETE FABI ROST In zăpăceala atacurilor contra guvernului, Voinței Naționale i-a scăpat o exclamație caracteristică; ea scrie: „S’au amanetat veniturile din monopolul hârtiei de țigaretă, s’au vândut titlurile per­forate ale fo­stei case de amortisare, s’au scos în vânzare pădurile Statului și terenu­rile petrolifere, iar acum in urmă vor să alieneze partea Statului în capitalul Băncei Naționale. Bine, foarte bine. Dar toate aceste avuții au o limită, nu se pot vinde de două ori , lichidarea se apropie deja de sfârșit. Când se vor termina, cu ce vom mai acoperi go­lurile și deficitele budgetare?“ Am zis că exclamația aceasta e caracteristică. Intr’adever, ea nu conține numai un fel de strigăt de disperare pentru ceea­ ce se poate întâmpla în viitor cu finanțele Sta­tului, ci și o mărturisire cum­ că această așa zisă „lichidare“ isvo­­răște din necesități reale care tre­­buesc satisfăcute cu ori­ce preț. Știm bine că nu aceasta au voit să zică scriitorii de la gazeta libe­rală și că mărturisirea le-a scăpat fără voință din condeiii ; totuși avem aci o dovadă că până și adversarii noștri politici recunosc nevoia de a se limpezi socotelile trecutului, dar că nu o spun pe față. Singura grijă care ne liniștește pe liberali nu mai e, după pasa­­giul reprodus mai sus, așa numita „lichidare a Regatului“, ci viito­rul. Avuțiile nu se pot vinde de două ori, zice Voința, cu ce vom acoperi dar golurile și deficitele viitoare ? Liberalii au devenit deci de o dată grozav de pesimiști, ei cari ne acuzau pe noi anul trecut că am discreditat Statul prin fap­tul că nu am ascuns adevărata si­­tuațiune. Pesimismul de acum al adver­sarilor noștri politici e tot atât de exagerat, cum a fost de la locul lui și optimismul lor de acum un an. Statul era descoperit, vara a­­ceasta, cu o datorie de vre-o 42-43 milioane, provenită din deficite bud­getare. Pentru a scăpa fiscul de această sarcină și a-ș i înlesni reve­nirea la o gestiune financiară mai regulată, guvernul a încheiat cu un grup de bănci arendarea venituri­lor din monopolul hârtiei de țiga­retă și a căpătat 15 milioane lei; acum, vânzarea titlului Statului de la Banca Națională îi va procura alte 15-16 milioane; vor veni a­­poi și alte măsuri financiare me­nite a acoperi restul de 10-12 milioane necesare pentru lichida­rea trecutului. Aceste operațiuni o dată sfârșite, finanțele Statului vor fi intrat în situația lor normală. Pe lângă aceasta, Parlamentul va fi chemat a vota acele legi finan­ciare pe care le reclamă asigura­rea unui echilibru stabil in bud­getul Statului și atunci va dispare și grija zilei de azi și grija zilei de mâine. Programul acesta a fost expus de atâtea ori, și în sesiunea din 1899 — 1900 și în scurta sesiune ex­traordinară din Septembrie a. c., încât nu mai era nevoe să-­l rea­mintim dacă organul principal al partidului liberal nu afișa acum un pesimism așa de exagerat, pe care Voința Națională l-ar fi calificat de „discreditarea tezei“ dacă venea din partea noastră. Și pentru a ajunge la asemenea bocete, gazeta liberală afirmă că budgetul pe 1900—1901 „amenință să se soldeze cu un deficit de peste 20 de milioane“. De unde scoate Voința această sumă? Primele ș­ase luni ale acestui exerciți budgetar s’au încheiat cu un neînsemnat deficit bănesc — 1.361.094 lei 40 bani—și cum incasările ulterioare sunt normale, nu poate fi nici o temere serioasă în privința rezul­tatului final al acestui exerciții­ budgetar. Și trebuia însă Voinței un motiv pentru a se arăta alarmată în pri­vința viitorului și acest motiv și l-a făurit singură prezicând un de­ficit de 20 de milioane. Fără acest deficit n’ar fi putut scrie că avuția țărei nu se poate vinde de două ori și n’ar fi putut întreba cu ce vom acoperi golurile viitoare. Tot așa de ușor putea insă să prooro­cească un deficit de 50 sau de 100 de milioane; atunci alarma ar fi fost și mai grozavă. Noroc că oa­menii serioși nu judecă după în­chipuiri. -----------------------ecom­----------------------­ TELEGRAME D. Krueger în Europa Haga, 12 Decembrie Legațiunea Transvaalului desminte zgomotul des­pre care Țarul ar fi telegrafiat președintelui Krue­ger că nu’l va primi. însănătoșirea Țarului Petersburg, 12 Decembre însănătoșirea Țarului își urmează cursul regu­lat. Buletinele oficiale vor înceta de a mai apare. împrumutul englez Londra, 12 Decembre Camera Comunelor a adoptat în prima cetire bi­­lul privitor la împrumutul de răsboiu. Disolvarea Sobraniei Sofia. 12 Decembrie. Președintele consiliului a dat citire în Sobranie decretul princiar de disolvare. Nici un incident nu s’a produs. Alegerile sunt fixate la 10 Februarie viitor. Demonstrații pe stradă Budapesta. 12 Decembre Lucrătorii fără lucru eșind de la o întrunire, au încercat să facă demonstrație pe strade. Poliția a intervenit, ea a scos sabia și a împrăștiat pe ma­nifestanți. Câte­va arestări au fost făcute. Conflictul olandezo-portughez Amsterdam, 12 Decembre Ziarul oficial anunță că în urma cererei guver­nului olandez, guvernul german a însărcinat pe consulul său la Lourenso Marqules să protejeze pe supușii olandezi. Noul pairi Londra, 12 Decembre D-nii Gosc­en și Ridley au fost numiți pairi. ■------------——•—armstriu:----------------------­ REÎMPROSPĂTARE In cursul discuțiunilor de eră în Ca­meră, d. G. Panu a dat prilej d-lui Ion Lahovari să reîmprospăteze un fapt pe care n’ar trebui să’l uite nici un moment acela cari sună și fulgeră contra politicei finan­ciare a guvernului conservator, căutând să agite lumea cu „lichidarea Regatului“, cu „înstrăinarea avuției naționale“ și cu gândurile infernale ce le-ar avea guvernul pentru Banca Națională. Acel fapt ar trebui să-l aibă vecinie în vedere adversarii noștri, cari la guvern au dat dovadă de cea mai cumplită nepre­­vedere. D. G. Panu spusese că nu e lămurit din ce motive a putut crește atât de mult da­toria flotantă și ce demersuri făcuse gu­vernul liberal pentru consolidarea ei. D. Ion Lahovari nu putea să lase ne­relevată aceasta nedumirire și a reamintit declarațiile făcute anul trecut de d. gene­ral Manu. „Noi am venit la putere, a zis d. Laho­vari, la 11 Aprilie. La 15, am întrebat pe d. Beldiman la Berlin asupra negocierilor ce le începuse guvernul trecut cu privire la conversiune și la împrumut. Ni s’a răs­puns că nu s’a început nici o negociere ; deci, datoria flotantă a fost lăsată să crească nu pentru că guvernul liberal nu reușise să facă împrumut, căci nici nu începuse negocierile.“ Faptul era cunoscut, dar nu e de pri­sos să-­l repetăm neastîmpăraților noștri adversari. Așa­dar, până în Aprilie 1899, și în mo­mente când piețele europene ar fi putut mai cu înlesnire să accepte un împrumut, guvernul liberal nici nu se gândise la așa ceva, ci emitea mereu la bonuri de tesaur, care ajunseseră să însumeze cifra absolut neo­­bicînuită de 65 de milioane... Ae zice că guver­nul liberal, simțind că va fi curând nevoit să părăsească puterea, a făcut tot ce­­ î-a stat în putință ca să lase succesorilor săi o situa­ție cât se poate mai grea. O asemenea presupunere, pentru ori­ce guvern, din ori­ce țară din lume, ar fi inadmisibilă. Nu se poate admite ca un guvern să meargă cu perversitatea până acolo, în­cât să com­promită interesele generale ale țarei numai ca să aibă ce cârți în opoziție. Ce să zicem însă de liberalii noștri, cari astă­zi duc o campanie atât de perfidă în EDIȚIA A TREIA chestiunea Băncei, cari într’un trecut nu tocmai depărtat au mers până a compro­mite bazele ordinei la țară ca să aibă o platformă de opoziție! Atât precedentele cât și faptele lor de astăzi ne arată că ceea­ ce ar fi fost im­posibil în ori­ce altă țară, a putut să fie posibil la noi, sub un guvern așa zis na­­țional-liberal. Și oamenii aceștia au îndrăsneala să critice și să condamne măsurile financiare ale guvernului conservator, oamenii ace­știa au îndrăsneala să agite strada în nu­mele nemărginitei lor iubiri către țară ! Ce batjocură ! -----------------------umi din­ Dit----------------------­NN­VI­RSIRII CĂDERII PLEVREI —Relație oficială— Ziua de 28 Noembre, a 23-a aniver­sare a căderei Plevnei, a fost anunțată Capitalei prin 21 de tunuri. La orele 10 1­4, M. S. Regele, însoțit de adjutantul de serviciu, a mers la Bi­serica din Dealul­ Spirei, pentru a asista la serviciul divin, ce se oficia în amin­tirea acestei zile memorabile. La sosire, Majestatea Sa a fost întâm­pinată de: d. ministru de răsboiu, d. comandant al corpului II de armată, d. șef de stat-major al armatei, d-nii ge­nerali, d-nii atașați militari stăini, d-nii adjutanți regali și de toți ofițerii supe­riori și inferiori aflați în garnizoană; trupele, înșirate de-a lungul stradei și a­­flate sub comanda A. S. R. Principele Moștenitor, au dat onorurile. M. S. Regele, împreună cu A. S. R. Principele Ferdinand și Principele Carol urmat de d-nii ofițeri generali și supe­riori, se îndreptă spre biserică, la intra­rea căreia a fost întâmpinat de P. S. Vicarul Sântei Mitropolii , apoi începu serviciul divin , în același timp drape­lele trupelor din paradă se aduc în Bi­serică și se așează în fața Suveranului. După terminarea Te­beumului, Ma­jestatea Sa a primit defilarea trupelor, comandate de A. S. R. Principele Moș­tenitor. Trupele au defilat în ordinea urmă­toare : O companie din școala­ de ofițeri; Școala militară de artilerie și geniu;­ O companie din batalionul 3 vânători; O companie din batalionul 5 vânători; O companie din regimentul 6 Mihaiu- Viteazu; O companie din regimentul 4 Ilfov No. 21; O companie din regimentul 1 geniu ; O companie de gendarmi pedeștri; O baterie din regimentul 2 artilerie ; O baterie din regimentul 6 artilerie ; O baterie din regimentul 10 artilerie; Un pluton din compania de pompieri; Un escadron din regimentul 6 roșiori; Un escadron din regimentul 3 călărași; Un escadron din divisionul de gen­darmi ; Un pluton din escadronul 2 tren. In urmă, M. S. Regele a bine-voit a se întreține cu d-nii generali și cu d-nii ata­șați militari străini. La orele 7 jun. seara a avut loc la Palat un prânz de gală, la care au avut onoare a fi invitați: d-nii ofițeri generali și d-nii ofițeri superiori, șefi de corpuri, atașații militari străini aflați în Capitală, și Casa militară Regală și Princiară, în total 75 persoane. După prânz, M. S. Regina și A. S. R. Principesa Maria au bine-voit a veni în salonul cel mare, unde se întreținură cu p­ersoanele invitate, iar la orele 9 jum. [ajestățile Lor și Altețele Lor Regale S’au retras. Krupp părăsit; De Wet însă­­ l-a scăpat încă o dată. Partida nu s’a terminat încă; ii rămân lui De Wet două avantaje : cunoașterea te­renului și mobilitatea lui, evident supe­rioară. Despre această mobilitate a Burilor, scri­soarea unui ofițer englez zice, între altele: «O coloană, pusă sub comanda unui șef destul de popular ca reputație, și care suferă de multă vreme de lipsă de cai, și din cauza prea marei cantități de fur­­goane, este astă­zi poreclită: Settle’s Im­perial Circus. „Circul imperial își petrece vremea apro­­vizionând orașele pescari le asediază Bu­rii. El se desvoltă maestos pe o lungime de 14 kilometri, face 16 kilometri pe zi, și după trei zile de drum simte nevoia să se odihnească o săptămână. Când îi află sosirea Burii, se retrag la câte­va mile departe de orașul ce îl ocupau. De îndată ce circul imperial a aprovisionat orașul și a plecat, Burii se reîntorc în galop. „Ai zice, spun soldații noștri, că e o broască țestoasă care vrea să prindă un epure. Când capul coloanei sosește, coada tocmai atunci a plecat. Nu e deci de mi­rare că De Wet se joacă de a baba oarba.“ Burii au capturat săptămâna trecută o mare turmă de oi, pe care un detașa­ment englez o conducea de la Potchef­­stroom la Krugersdorp. Ministerul de răsboin­em­lez a publicat un ordin anunțând că toți ofițerii, sub­ofițerii și soldații cari au luat parte la răsboiul sud-african, vor primi o gratifica­­ție vărsând de la 5 lire sterline, pentru soldați, la 2500 de lire, pentru feld­ma­­reșal.* In cursul desbaterei Adresei în Parla­mentul englez, s'a observat retragerea a­­mendamentului propus de liberali. Această schimbare de tactică provine din schim­barea atitudinei d-lui Chamberlain. Joul era combativ, pe când Vineri era împă­ciuitor, dând opoziției ceea ce dorea să fă­­găduiala că proprietarii minelor de aur vor plăti o parte din cheltuelile răsboiului. Iată partea aceasta a desbaterilor : „Situația economică este o problemă de cel mai înalt interes,— a zis d. Chamber­lain. Insă problema aceasta trebuie rezol­vată, in afară de taxele impuse Angliei.“ Aci sir William Harcourt, care de luni de zile cere impozite grele pentru Tran­svaal, aplaudă zgomotos. D. Chamberlain se oprește, și apoi urmează : „Transvaalul este o țară foarte bogată și ca atare, este un mare izvor de taxare“. D. Chamberlain avâ­nd­ satisfacția ne­­obic­nuită de a fi aplaudat de opoziție. Dânsul a dat atunci o schiță a guvernului ce va fi acordat celor două State anexate : 1) Sir Alfred Milner va fi guvernatorul celor două State noui ; 2) Va fi asistat de un consiliu executiv ; 3) Municipalități vor fi create de îndată ce va fi posibil la Pretoria, Bloemfontein și Johannesburg, cu toate privilegiile mu­nicipale ; 4) Funcționarii vor fi, întru cât se va putea, Afrikanderî. Va fi doară o deosebire de amănunt între guvernul Orangelui și acela al Tran­svaalului. RESEDIUL DINTFICA DE SDD Se vede că De Wet a renunțat de a mai trece în colonia Capului. El înaintează acum spre nord. Knox îl urmărește, iar ultima te­legramă a acestui general este din Roux­­ville, de acum o săptămână, spune că De Wet încercase să treacă rîul Caledon la Ca­­massin, spre a merge la Smithfield, însă gă­sise puntea ocupată și trecătorile impracti­cabile. Atunci, părăsind 500 de cai, a mers de-a lungul malului stâng spre Wepener. Ceea ce e neliniștitor în situația lui De Wet este că creșterea celor două cursuri de apă îl împedică să se tr­eacă cu bagajele lui, rămânând ast­fel închis în spațiul cuprins de ele. O telegramă a Agenției Reuter dă a­­mănunte asupra acestor din urmă eveni­mente. La 2 Decembre, luptă generală ,dar fără resultat la Sterkspruit. Pe înserate. Engle­zii zăresc un convoi a dur, mergând proba­bil la Bushman's­hop, un fel de fortăreață naturală plină de peșteri și de labirinturi. Dimineața, într’o ploaie torențială, Knox pleacă în urmărirea convoiului... și în timpul acesta De Wet își dublează aripa dreaptă și se îndreptează spre Caledon. încă o dată, Knox fu dejucat. El insă nu se descurajeaza; a doua zi de dimineață, la patru ore și ju­mătate, sună de plecare. Colonelul Williany întâlnește o mică trupă de Buri descărcând un vagon stricat. Ei fug lăsând acolo vago­nul, încărcat cu 35.000 de cartușe și cu di­namită. Knox găsește mai departe un tun * * * Am primit azi depeșa următoare : Londra. 12 Decembrie Generalul Kitchener telegrafiază azi din Pretoria că generalul Knox continuă a neliniști pe generalul Dewet în marșul său. Vrăjmașul se îndreptează spre Red­­dersburg, unde o coloană engleză este gata să susțină pe generalul Knox­­nalii tuturor celor­l­alte nnteü SLA­SS. Urmarea discuției a fost amantă pe mâine. Generalul de Gessler, ministru de res­­boiü, a răspuns d-lui Bebel pentru a des­­minți știrile ziarelor, după care o divi­zie de armată germană ar fi deja armată cu pușcă de un model nou.­­ Ministrul a intrat numai în 11 tratări „ cu un inventator suedez, care ’i-a făgă­duit să-i trimeată o nouă armă, dar a­­ceasta n’a sosit încă. In­ferni GERMAN — Prin fir telegrafic — Berlin, 12 Decembre Reichstag.—D. de Bü­low a zis, răspun­zând unui discurs al d-lui Hasse, că a­­titudinea Germaniei față cu președintele Krueger nu răspunde de­cât intereselor Germaniei. Nici Curtea engleză, nici gu­vernul englez nu s-au adresat împăra­tului Germaniei sau cancelarului pentru a exprima o dorință oare­care cu privire la primirea președintelui Krueger sau la atitudinea Germaniei în răsboiul sud­­african, împăratul Germaniei nu este călăuzit de­cât de vederile națiunei germane, iar nici de­cum de relațiunile de rudenie. Dacă ar fi fost ast­fel, d. de Bülow n’ar fi rămas o singură zi ministru și atât timp cât va fi ministru va apăra­ pacea și interesele popoului german. (Aplause). In timpul discuțiunei budgetului, secre­tarul de Stat d. de Richthofen a respins vina adusă guvernului german de a nu fi observat datoria sa de neutralitate în războiul sud-african. El a apărat pe con­sulii germani de acuzația că n’ar fi pro­tejat pe supușii germani din Transvaal, cari au fost mai maltratați de­cât națio­ VINERI 1/14 DECEMBRE 1900 PROCESUL GENCICI — Prin fir telegrafic — Belgrad, 12 Decembrie Fostul ministru Gencici, acuzat de les­­majestate și de ofensă publică către gu­vern, comise în două scrisori adresate Re­gelui și într’o declarație publicată într’un ziar din Viena, a fost judecat azi. Ministrul Angliei și agentul diplomatic al Bulgariei erau de față. Cele­l­alte le­­gațiuni marii lor­ erau represintate prin drag.­După citirea actului de acuzare și a celor două scrisori adresate Regelui pre­cum și a corespondenței din ziarul vie­­nez, interogatoriul d-lui Genci­l a în­ceput. Acuzatul a recunoscut a fi scris scriso­rile și declarația, dar tăgăduește că ar fi voit să ofenseze pe Rege, pe care­­ l-a ser­vit tot­dea­una cu credință. Familia sa a bine-meritat de la Dinastie. El n’a mai putut suporta persecuțiile și defăimările continue­ ce i­ se aduceau și a făcut apel la Rege în cele două scrisori încriminate și în declarație. Procurorul turistic­ a susținut acuzarea. Avocatul Spartaly a zis că Genci­i este victima regretabilelor condițiuni politice a Serbiei. Clientul său n’a făcut de­cât să și apere onoarea in cele două scrisori care nu cuprind nimic ofensător. Al doilea apărător, d. Proticî, neagă că declarația publicată în ziarul din Viena ar cuprinde o ofensă pentru guvern. După o nouă declarație a d-lui Genci­i tribunalul intră în deliberare. Deliberarea­­ a ținut o oră și jumătate. Tribunalul a dat o h­otărîre care con­damnă pe d. Genci­i la 7 ani închisoare. EVENIMENTELE DIN CHINA D. Pichon, ambasadorul francez din Pe­king, aflând că se importa o mare canti­tate de arme în China și că trupe erau a­­dunate pe frontiera Indo-Chinei, a scris lui Ciang și lui Li-Hung-Ciang somându-i să facă să înceteze asemenea fapte și lăsând a înțelege că Franța ar fi silită să ia mă­suri spre a -și garanta siguranța frontierei •A a reprima pirateria dacă s’ar produce, și că este în interesul ambelor țări să evite gravele complicațiuni ce ar putea resulta. Miniștrii s au întrunit Luni spre a se în­țelege asupra verificărei puterilor lui Cing și lui Li-Hung-Ciang, pe care unii din ei, mai ales ministrul Germaniei, le consideră insuficiente pentru începerea negocierilor de pace. Se telegrafiază din Peking la Washing­ton cu data de 6 Decembre: „Miniștrii streini au primit de la refor­matorul Kang-Yu-Wei o scrisoare zicând că mari calamități s’au abătut asupra Chi­nei din causa împărătesei și consilierilor ei Tuan, Cing, Yung Lu, Yang Yi, Ciao- Ciu-Ciao și alții. Kang felicită pe străini că au apărat legațiunile. Toți Chinezii care înțeleg legile internaționale deplâng asasi­narea baronului de Ketteler. Kang-Yu-Wei dorește să su­gereze mij­loace nemerite ca să se asigure pedepsirea adevăraților vinovați și regularea perma­nentă a relațiilor Chinei cu Puterile, adecă: „Excluderea împărătesei și a consilierilor ei de la negocierile de pace, restaurarea împăratului, arestarea reacționarilor, pedep­sirea exemplară a lui Tuan, a lui Yung- Lu, și a celor­l­alți“. Kang adaugă că nu trebue să se aibă încredere în vice-regii din sud. Spune că el a fost desemnat în 1898 de către împărat ca să introducă ci­­vilizația occidentală în China. Dacă sfatu­rile lui ar fi fost ascultate, el ar fi evitat multe nenorociri. Kang termină zicând că partidul împăratului, compus din xenofili luminați, trebue să vie la putere.“ Rușii continuă a curăți Manciuria de bandele care mai sunt la țară, * * Iată depeșile de azi:* Berlin, 12 Decembre Mareșalul de Waldersee telegrafiază din Peking, cu data de er­, că rada din Taku a înghețat. Londra. 12 Decembre Ziarele primesc din Shanghai o știre, după care miniștrii străini ar fi hotărît să nu recunoască deplinele puteri ale lui Li­ Hung-Ciang, dacă ele nu poartă sigi­liul privat al împăratului.

Next