Timpul, martie 1923 (nr. 5-25)

1923-03-07 / nr. 5

I t W -*V| Am NUL «. xxtll-tea No. s ilM T llu „ BONAMENTE .*rr ,r,?s 200 . . .s 100 ,— și învățători, $j ■ mari și muncitori cerc de 50 ®/% ăinătate sitului cât și costul exemplarului este dublu tLEFON No. 6/55 _____ SUNT­IRECȚIA UNUI COMITET ItM-REDACTOR L10LDEA RĂDULESCU MIERCURI 7 HAftr­EjIgaT REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA BUCUREȘTI CALEA VICTORIEI Ho. 60. (Pasagial lií­bilitsi) publicitatea se primește la ADMINISTRAȚIA ZIARULUI ȘI LA TOATE AGENȚIILE DE PUBLICITATE Corespondența privitoare la Redacție trebue adresată Primului-redactor Manuscrisele nepublicate se ard, domnii [autori sunt rugați să-și păstreze copie PENTRU NDREPTAREA LEULUI Redat libertate »portului! iar« Leonida MencSr­ani fost deputat in disc­ul­ui său piogratîd, pro­­nunțat la Congresul Conservator din Iași. în octombrie 1921 d. Alex. Marghilomit a arătat că una din condițiunile­­ esențiale pentru în­­dreptarea fiului nostru, este depn­­in libertatea exportului cereal­elor si a ind­icat­ ca România exporta în­cepând cu aiul 1914 cam 300—320 de mii vagin de cereale anual­ Dacă spunea d sa» am avea acela­ș­um­ăr de vagoane de grâu de ex­portat și acizi, ar intra în țară,, vând de baâ, prețul de 30­ 000 lei de vagon, cam. 10 oli Barde lei,, peeace j' avea ca im­are o imediată în­­treptare a falatei noastre. De atunci» ori când s’a prezentat »caziunea, d- Marghiloman a recla­­mat aplicare, aceluia? principiu: l i­­­ertateci exportului, și a exportului n genere, atică și a petrolului cu­­ privatele lu, a lemnelor și a tot ce aua noastră­ ar avea disponibil. Este așa de evident acest lucru, a cât ne miră că toate guvernele am­ șirvi peridat până azi, nu l-au n­e­ces­ ! Dacă înaine de războiu, puteam xporta peste 400,000 vagoane­ de creare anuai credem că acum când e poate adása și recoltele din Ba­­arabia, Bucévna și Ardeal, acest umăr de vifoane s’ar putea îndoi au chiar înfei- Dar luând de bază 00.000 vagon­e numai, și un preț,­­ nu de 101690 lei, cât costă un agon de graf astăzi în Franța. — fer numai 50­ t0­ lei ar intra în țară o.la 20 nană.­­ 25 miliarde lei a­­O ■Cp­ ■ [UNK] data­icul pmr­epta­t. ijmtrumgg­­telp și* 1 * celelalte necesare afriöüSp­fei, «nd se importă, nu vor cosita 1000 lei lira sterlină răci 220 lei do­larul. Țăranul va putea cumpăra cele necesare cu a zecea parte diin valoa­­rea cu care se cumpără astăzi, și pretențiun­ile lui vor fi în raport cu necesitățile vietei, așa că agriculto­rului îi va reveni infinit mai­eftin, costul de producțiune, ieftinătate care s’ar resfrânge apoi asupra tu­turor celorlalte obiecte și articole de prima necesitate, ușurând astfel în mod simțitor traiul.Nu este clar decât o soluție, și o soluție care treime adoptată și apli­cată repede de tot: libertatea ex­portului. Dacă și în anul care vine, nenoro­citul regim de restrict­uni pentru a­­gricultură, va fi menținut, se știe toată lumea că ne așteaptă vremuri incomparabil mai grele, d­acă nu chiar definitiv d­ezastroase. Leonizia Mavrofaetni iîncș , 4 •• vita­u» ■ Pe foi de calendar Crematoriul O societate s’ a organizat in București pentru a propovădui nevoia crematoriului. Subscriu din toată inima la această iniția­tivă, — firește, fără mia de lei cerută de apelul inițiatorilor... ideea crematoriului toanai in zilele când uimirea noastră salută­­ veșnicia invincibilă a trupului lui Tulhankamoti, pare umilitoare și meschină. Egiptenii au fost singurii oameni can au avut demnitatea omenească de a se răsvrăti orgolioși împotriva morții. N'au putut opri ca sufletul să se ducă din nou in sânul lui r­ cutrîo­ri/p rin ri o­o/j fr/iâ/i.âcn _j poate să rezde unui iun raționa­­ment. ' — I ' .Căci am eli­o­indu-se minta, viata se va iestemi. Gând leul va lua mer­sul ascendent în spre flancul fran­cez, cerealele voastr­e, ver urma pa­ritatea străin aint»* Și d»că agricul­torii ar m­enții fi preturi create, con­curenta din ale țări va face ca și agricultorii mștri să urm­eze pre­țurile mondiale . Dar nici agi­buitorii li-ar avea cauze de nemutumire. Baci dacă prin export, lei se va indica iar prețul cerealele va scăp­a, este de presupus că prducătorii au expor­tat o buna part din remiză lor, și că numai restuil vor vitele cu pre­țuri mai scăzut.Dar ori­cât de scă­zut s’ar vinde­cest rest, totuși a­­gricultorii vor­i în câștig, căci ei­­ vor avea benef­iul rezultat din pri­ma parte a recței exportate, care va fi provocat scăderea restului productelor. Apoi, chiar acată scădere va fi, în fond, fictivă,de­oarece, dacă cu 50­ 000 lei, cât s'a încasa pentru un vagon de cereale, agricultorul va putea cumpăra, s zicem, o garnitu­ră de treci când var ameliora leul, și ar prinde alti 1.000 lei pe alt va­gon de cereale, el­ ajunge să cum­­­­ jpere aceeași fln­­ ru­ră cu 25 000 lei.­­Așa că ,pierdere a fapt', nu­­ există, căci. am deliorat­­ instrum­­entul de schimb, care ce leul, ar acădea prețul obiectului sportal. m*yb­w /e/mtK i’tomun t;vbU7 te «JW/K­ VHtV nești și individualizate, ■— fiindcă restul, su­fletul, e anonim și străin de noi. Civilizația a distrus acest orgoliu. Omul sa supus morții cu o lipsă de ripostă și de orgoliu care poate fi și o rușinoasă dezer­tare... Trupul omenesc părăsit de viață, fost lăsat în seama viermilor cari, digerăn­­­­du-l, îl întorc, in formă elementară, la sâ­nul mamei inerte și eterne: „ghimbir", pă­mântul mamă... O astfel dă rușinoasei capitulare a omului civilizat în fața morții trebue răscumpărată printr’o reacțiune. De aci a ieșit ideea cre­matoriului. Din două, una, ori ne întoarcem la mu­niție, ori adoptăm crematoriul! De ce e ne­cesar, oare, să punem între noi și definitiva dispariție, intervenția odioasă a viermilor și șobolanilor.­­Dacă nu ne mai convine os­teneala mumifierii, putem totul să facem și noi un gest de demnitate în fața implaca­bilității morții. Să oprim putințele distru­gerii lente și odioase prntr’o energică in­­tervenție a mijloacelor noastre. Trupul, pă­răsit de viață, nu trebue abandonat dușma­nului. Ca pe un steag, să-l­­ distrugem noi înainte de a fi pângărit­­ de dușman. Să-l fa­cem cenușe, — ca să i furăm forțelor rele ale pieirii. "Arderea cadavrului e un act de demnitate umană, aproape asemuitoare cu mumifierea. Iată de ce mi cere rău că n’am mia de lei necesară ca să mă înscriu pe lista fondatorilor crematoriu­lui. Sărmanul Blowds —OK=^|=3W-­ * Buletin politic BUGETUL ARMATEI Nimic mai elocvent pentru valoarea echilibrului budgetar cu care se laudă geniul financiar al d­lui Vintilă Bră­­tianu, decât creditul suplimentar care s-a acordat acum câteva zile ministe­rului de război. Dacă chiar la departa­mentul cel mai bine ordonat din punct de vedere budgetar se poate înregistra o așa de gravă erorre de prevedere, vă închi­puiți lesne ce trebue să fie la celelalte ministere cu o activitate financiară mai puțin fxată. Dar să arătăm de ce e vorba. Creditul suplinstentor acordat acum ministerului de război e de 96 de mili­oane. Prea mult, firește pentru un bud­get echilibrat. Dar, ascultați anume la ce capitole s’au săvârșit erorile de pre­vedere. Veți vedea câtă neseriozitate a prezidat întocmirea budgetului în curs. In adevăr, afară de 33 de milioane cari se adaogă la capitolul soldei o­­fițerilor — spor survenit ulterior, — găsim că 22 milioane merg la repa­rarea armamentului și munițiilor; milioane pentru luminat; 7 * 1 *A milioane 2 pentru­ întreținerea bastimentelor de război; 2 milioa­ne pentru materialul de comunicații; 5 milioane pentru ser­viciul aeronautic, 5­ milioane pentru serviciul sănătății, etc. Observăm din această înșirare a destinațiilor diverse ce se dau creditu­lui suplimentar, că cea mai mare parte a banilor sunt ceruți de servicii esen­țiale ale armatei. De dragul unui echilibru social a­­parent și fals, d. ministru de finanțe nesocotește însăși nevoile apărării na­ționale. 1 E un joc periculos. Trăim zile negre în. Ca­re, armata e singura chezășie a­r­estația ce avea să însoțea­scă depu­‘­n­­e? jkpectului, avea să oțelească cu flotel­e partizanilor hotărâți să întă­rească pe cei slabi și să intimideze pe inversări. De fapt însă, majr­if­estația entuzias­­t avea să fie numai ridiculă, iar anti­­c, jata ei hotărâre întristător­re. Ea dovedește nu numai o mentali­­t ce șubredă, dar confirmă odată mai r­ust vitregia bietului proect. Faptul că se recurge la astfel de a­tificii pentru a da viață „Constituți­­a 4 Chirculescu“ este și o mărturisire a golici unei noului proect și o indica­ție a trăiniciei lui. ' f ti. t'tí "Căi r-t-C î.'* MS* £=■ £ * “• *nr.**l­iSeVO* itr". ji* —<*»—­P=ao8— Scumpetea ! La întrunirea majorităților, d. I. Si­­mcionescu, membru de vază al partidului liberal, profesor la Universitatea din Iași, ."■•semnat zilele acestea de d. Brătianu patru rectorati și pe deasupra colabo­­r­­or constant al „Viitorului“, s’a folosit­­­ f prilejul apelului pe care d. Brătianu il adresa partizanilor săi, pentru a arunca guvernului o gravă acuzațiune.­­ L­. Simionescu a afirm­at categoric, cd .­u­vernul ni a­ făcut nimic pentru a încerca să înfrângă scumperea vieții, sau ca, în i­ice caz, dacă a încercat ceva, n’a izbu­­­t, și a cerut d-lui Brătianu să dea pu­­­­nă atenție și acestei probleme. Dacă nu ne-ar izbi în fiecare zi atâtea lupte, această eșire vehementă a d-lui pro­fesor Simionescu, ar fi suficientă pentru ne arăta cât de excesivă trebue să fi tuns scumpetea. Guvernul nu numai că ■ ’a făcut nimic pentru combaterea ei, dar e pare că a colecționat cu meticulozitate tate sistemele și toate procedeele, pentru a face viața din ce în ce mai grea. Scum­­petea n’a fost combătută, ci a fost inten­­s ' * rt eh'..“. . io- U: -li­r. • • . ”. *. l dill­i' , a’. l I . ie ~­îl WO ■»­! ---DS=£ 3=DS*---­ Ad pompam el este il alionem A fost depus­ în fine, pe birourile car­mere­lor, nefericitul proect al Consti­tuției Un consiliu de miniștri, întrunit din vreme, a discutat și hotărât ceremo­­nialul și solemnitatea ce avea să înto­vărășească actul depunerei. Sa hotărât ca proectul să pășească în templul ce va să’l consfințească le­ge, întovărășit de toți miniștrii țarei, și aceștia nu sunt doar­ puțini. Apoi s’a stabilit gradul de entu­­z­ism ce va stârni solemnitatea clipei, și până ’n mici detalii, s’au precizat minutele cât vor dura aplauzele, și am­­uralele. S’a procedat în fine, cu cât mai titudinea tonului până unde vor ridica multă grije, ca solemnitatea să fie a­­sigurată, căci ridicolul urma de la sine. Domnii miniștri au hotărât, și par­­lamentarii aveau să execute, și-au cu­noscut miniștrii oamenii și i-au tratat cum merită. Strămoșii noștrii Romani făceau la fel. Neîntrecuți m­eștri ai formelor procedurale, și bine cunoscă­tori ai tainelor sufletelor celor mulți și simpli, știau că mai mult de­cât con­vingerea­­, solemnitatea leagă mai bine conștiință șovăelnică. Guvernul nostru, maestru al diver­siunilor, cunoaște și el efectul solem­­nităței asupra anumitor oameni. "®" și salariat de obști3 creștinilor, în­^ vățătorul atârn«® în toate împreju­rările ' *eni și­ trăia în ■’ceștia și eu pa­, biceiu și dis.r.ec' de sărbători opiu­ la școa­­ci și să-4 du­­- dedeau răs­­ŭ­­' în vreme ce —- ” strană. Copii­mai înaintați edea voie să­lujbei „Tatăl , chiar și să ceata era Im b­ile­tei, și i­rietenii casei,­­«tu și cuscrii ve­niau la biserică pentru ca să fie «ie față la întâmpla­rea, p­ mtru dânșii, de mare însem­nătate, de incapacitate a guvernului Brătianu, de cât această excesivă scumpire a traiului. Din fericire guvernul acesta e isprăvit, pentru că altfel , ne-ar aștepta anarh­ia economică și financiară a Austriei ori a Rusiei sovietice. ECOURI UN NEDREPTĂȚIT. — Joubert, ce­lebrul Joubert, a fost expulzat. El e a­­cum, departe, peste hotare, cugetând de­sigur cu melancolie, la frumoasele zile de belșug pe cari le-a petrecut printre noi. Ar putea crede cineva că această ches­tiune a fost, astfel închisă. Eroare ? Se scriu încă articole cari discută cazul, și­ nu ne îndoim că Joubert va fi încă multă verme un generos subiect de actualitate pentru cei cari vor să semneze ceva, dar n’au ce spune. Aiurea lumea ar fi scuipat cu dispreț în urma­­ îndrăznețului care a fost dat afară. La noi? Nu ne-am mira dacă ,se vor găsi mâine scriitori cari să aprecieze romanul lui •Xe“0,1'*- literatura intangibilă, și să am­ cuvinte severe pen­tru... detracțiii' săi. Iar cronica viitoare va put«“ vorbi despre marele scriitor os­­t-vizat, Joubert! De ce nu? PE CĂPRARII­ — D. I. Simionescu vorbind la întrunirea de ori a majorități­lor, a afirmat că este o datorie pentru liberali să voteze Constituția, mai ales că guvernul n’a putut rezolva grelele pro­bleme de la ordinea zilei. E o mărturisire­­ prețioasă, mai ales că ea vine­­ din partea unuia dintre puținii in­telectuali ai partidului liberal. Guvernul d-lui Brătianu n’a făcut nimic până azi. Și dacă am presupune că votarea Con­stituției, în condițiunile în cari se face, o operă sănătoasă, d. Brătianu în­suși a conturat un mare semn de întrebare a­­supra acestui Vot, prin apelul stăruitor pe care l-a adresat majorităților, insistând cu putere asupra necesității de a avea în fața opoziției hotărîte să lupte, un bloc majoritar. Cineva a emis chiar ideea glumeață a unei organizări a majorității pe căprarii!­­eșirea din legalitate, și atât de scandaloase brutalități ca cele de cari s'a făcut vino­vat guvernul d-lui Brătianu, nu rămân niciodată nepedepsite... ' - «c=d =3CC--­ Un concurs Pentru încurajarea Tine­­rilor scriitori 'Se citește din­ ce în ce mai puțin. N’avem aproape de loc biblioteci, iar cartea este atât de scumpă, în­cât ea nu mai poate fi nici chiar, la îndemâna acelora cari sun­t deprinși să facă sacrificii pentru dezvoltarea culturii lor. E neîndoios că străba­tem o criză­ culturală pricinuită și de alte cauze complexe cari se ada­ogă rarității cărții. In literatură generația noastră produce puțin și mediocru. ,Excepțiile sunt din ce în ce mai puține. Cei mai bătrâni"par­i obosit, iar dintre cei mai tineri '■ini s’au ridicat­­­impul dornic de a contribui, în n­a mod atreb­ui­­tale puteri la tes­­tarea literaturii românești, des­­i e o serie de concursuri cu pre­­se cari ar dori să le acorde mai ales tinerilor scriitori. Începutul îl facem cu un concurs de nuvele, pe care îl considerăm deschis începând de azi. Ziua ultimă pentru primirea manuscriselor este 1 Aprilie. Bucuri­țile vor trebui să fie scrise citeț și nu vor întrece mărimea a două co­loane de ziar. Premiul este de o mie de lei pen­tru nuvela ■ care va­ fi considerată cea mai bună de o comisiune com­­­pusă din trei publiciști. Autorii își vor alătura numele în plic închis, purtând un motto care va fi înscris și în capul nuvelei. Rezultatul concursului se va pu­blica în ziua de 7 Aprilie. Cuvinte de actualitate :,Un Stat numai atunci poate înflori când destinele sale sunt conduse de partea aceea a nației, care e r­e atârnată prin avere t și prin cultură, și orice Stat e osândit la o retrogradare sigură, când încape pe mâna­ oa­menilor, cari-și taic din politică o meserie de câștig, un mijloc de înbogățire or* de trai". „Timpul" . 1880. M. EMINESCU *—ooc=£ J=»o — EDITORI­A­L Consolidarea datoriilor în străinătate Stopul urmărit nu va fi atins Presa a înregistrat un aranja­ment­ încheiat la Londra între­ comercianții români datori pe piața engleză , co­mercianții englezi. Această­­ convențiiu­­ne s’a­ încheiat sub patronajul mini­sterului d­e finanțe român și cu ajuto­rul politic al ministrului român la Londra, d. Titulescu, și acum e vorba să se facă și o lege în acest sens. Amestecul statului în aranjamen­tul datoriilor externe ale comercianți­lor români, ar arăta până la un pun­ct că guvernul și-a dat seama că pro­blema datoriilor private externe nu mai este astăzi­, ca în vremurile bune, o afacere particulară, ci, este o pro­blemă de stat. Di­n nenorocire acest­­ lucru, a fost înțeles numai pe jumăta­te, și soluția ce s’a­ dat consolidării da­­­torilor private suferă de aceiași boală ca și consolidarea datoriei p­ublice, iar amândouă împreună, duc la­ un fali­­ment sigur. Atât Statul cât și­ par­ticul­arii, au căutat să-și consolideze datoriile lor în lire sterline. Datoria totală a Statu­lui și a­ particularilor se urcă astăzi l­a aproximativ 2 milioane lire sterline. Dacă scoatem din această sumă renta internă, datoria, la Banca Națio­nală, datoria per­tru despăgubiri și datoriile către Aliați, dar menținem a­­lătur­i de daooria Statului­, și datoriile particularilor iar afară,, ajungem to­tuși la o cifră de cel puțin un miliard de l­ire sterline. Apasă deci asupra economiei națio­­nale din care trăisc și statul, și parti­cularii, această datorie de un miliard­, de lire engleze, a cărei d­obândă și ar fi uitâfe socotită una, peste a­lta în 5 dă­dina de 50 milioane lire. La curs­ul actual de 1000 lei— 1 L. »trină aceaMa fa­ce tocmai 50 de mi­l­iarde. Pentru ca această Su­mă să poa­tă fi plătită efectiv, ar trebui să ex­portăm în fiecare an marfă în cantita­te de 5 milioane de tone, sau cinci sute de mii de vagoane de valoare de zece mii lei tona, sau o sută de mii lei, va­gonul iar importul ar trebui s­ă fie cu desăvârșire prohibit. Cum se poate lesne vedea, condițiu­nile plății datoriilor statului și ale par­ticularilor în străinătate sunt imposi­bile, și de aceea­ nu rămâne nici o în­doială că cere­ 1 ce a făcut gu­vernul pen­tru consolidarea­ datoriei externe, nu numai că mi va duce la urcarea Jeu-LUI­, dar după ce s’au dat speranțe de pla­tă pe bază de aranjamente de consoli­­dare, neplata dobânzei și­ a amortis­mentului va­ riisipi și ultimele speran­țe, iar valuta noastră ,va primi ultiima și cea mai grea tortură. Dacă actualul guvern liberal și, în special actualul ministru de finanțe i­­si cel puțin inactiv, ar face mult maii puțin rău țării și economieii general­ iș., de cum fate cu prodigioasa d-sa­re £ 06­. tiviitate. Tot ce pune la cale f­ind lea­curi băbești șii locale la o boală or­ganică generală, nu face decât să în­răutățească situația și să creeze­ viito­rului guvern, ca dinadins, o situație disperată. Până când nu va înceta empirismul și stupidul naționalism economic outrance, într’o țară tinde­m­i sunt căi­­ ferate și unde nu se exploatează nici bogățiile elementare di­n agricultură, necum este. din industrie ș­i comerț în mare nu vom putea fa­ce nici consolidarea serioasă a datoriilor ex­terne și nici ridicarea valorii leului. Rolul culmi și național al școalei cofesionale W • - f _­­£=*­­Satul era deci »’ r­oolit întocmai precum șecii'’ eira­­i Kl U IIJ’ Și co­pilul I---',1JS *a Școala isje pătrundea ,V... ce în ce mai îndeplin de simți­­mân­tul că el face parte dintr’o ob­­știe, în care durerile și bucuriile ori­­și­ feăruța sunt și ale tuturora. A­ltfel au eșit din acele școli oameni stăpâ­niți de simțământul comun și­­ por­niți spre lepădarea de sine, care au adus jertfe adese­ori uimitoare fie pentru biserica și școala lor, fie pen­tru ca să-și vie unii­­ altora într’aju­­■tori, limba de propunere în școlile con­­fesionale românești a fost cea româ­­nească. Nilici în timpul abs­olutismu­­lui austriac (1850—1860), nici în tim­pul provizoriului (1860—1868), ni­­ei după inaugurarea dualismului nu s-a trecut nimănuia prin minte să-i silească pe Români să introducă în școlile lor fie chiar și numai ca e­ chiar ca limbă de propunere. Mai târziu, s’au găsit între Ger­mani, între Evrei, între Slovaci, ba , chiar și între Sârbi și Români co­mune, cari doriau să se fericească învățând limba statului. S’a crei­at dar legea, care dispune, ca limba statului să fie introdusă și în școli­le confesionale, a căror limbă de propunere nu e cea maghiară, pen­tru ca astfel să li se dea tuturor ce­tățenilor putința de a învăța limba statului N’a fost­ dragă Doamn­e, impusă limba maghiară, ci le s’a dat tuturora putința de a o învăța. Cu aceasta a fost pornită și de marile masse ale poporul­u­i român lupta contra stăpânirii maghiare, pe care ® mai înainte aproape harpai dar la cultă română o purta cu toată inima. Oamenii, se răsvr­ăteau în întreaga lor ființă când își vedeau copiii fiel­iin se ui­ti­ ea, să învețe o limbă pen­ire străină, și iesvoltarea lor np inspectorii că vizitând șiîo­­zadarhice e ah sâfje pe t ste tulcii și­­ i Guvernul a mers cu toate acestea înai­nte, , *­­m Pentru­ ca să se facă oamenilor ne­suferite sarcinile împreunate cu în­treținerea școlilor confesionale, gu­vernul a prescris condițiuni de tot­­ grele în ceea ce privește localurile școlare, retribuțiuu­ea învățătorilor și mijloacle de învățământ și le dă­dea ajutoare acelora dintre paroh­ii, cari nu erau în stare să poarte cheltuelile mari, dar în schimb își rezerva să dispună de școli. Zadarnice i-au rămas și ele­ aici în­­nainte silințele, căci în Ardeal, în Banat și în părțile ungurene, în a­­junul războiului erau neasemănat mai mulți Maghiari, cari vorbiau românește decât Români, cari erau în stare să îndrume câte­va vorbe maghiare- I-a împiedicat guvernul ungar pe copiii români în desvolta­rea lor firească, dar tocmai de a­­ceea i-a făcut să urască limba ma­ghiară și­ școala confesională, cu atât m­ai vârtos a desvoltat în inimile lor simțimântul comun ca iubire de neam. ö­ fcoUit!10 de _I «on mica O Wih­i/TÎ stabilite de con«is~ SZ‘1 Ynîil.TO'

Next