Timpul, martie 1923 (nr. 5-25)
1923-03-23 / nr. 18
T A üwuL^i gttHreat ABCTNAMENIE •« . ♦._» “% . lei 4006 ' V*V . ' ér”"* „ 2003 Iug. «•**■_."^V . "f**» . M 160 Pentru pacest ?i toWäiäion, intelectuali, tunet oná*í^tmun*itorl ce face o »educa*tfj#d so ° A. Pentru străin äatere atât costul abonamentului* cât ți costul Exemplarttd este dublu TELEFON No. 6/55 st: ■/. — ... ..tffJhur, ■ —.^ SUBT DIRECȚIA UNUI COMITET mumim: uoLDEaua lui Eseu yu«a3 wartual»a3 REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA DlMUREȘTI CALEA VICTORIEI B& Gt) QM&Ftomtö PUDLICITANIA se primește te AOWSTft&m 2VMAI îi LA TOAT* AGEifJlft.h Sfi W^AMtTATC Corespondența privitoare la JUtfrefie irebtto adresată-PrimuSm Uvedmter Manuscrisele nepnMâcata o*.u>A. doimii autori sunt rugastsc-și păstreze copie O lumină 'n negura de astăzi Cuvântul d-iul i^rgyiossian Am publicat acum câteva zile, în întregul lui, discursul înțelept pe care d. A. Marghiloman la ținut la Botoșani, cu prilejul unei întruniri a organizațiunilor conservatoare din Moldova. S-a văzut din acea magistrală cuvântare că omul politic adevărați nu critică fără a da soluțiuni După propria sa expresiiune, d- Marghiloman a făcut gestul larg al semănămtorului. Era și vremea, de altfel. Haosul din jurul nostru crește pe fiecare ei, și țara își caută, rătăcită în exasperarea sa, o orientare. Niciodată, poate, ca astăzi, ea n’a simțit necesitatea mai vie, mai amplă, de a se adăpa la izvorul nesecat de înțelepciune și forță creatoare, care, este ideea conservatoare, concretizată în covârșitoarea personalitate de proporții europene a d-lui Al Marghiloman, și proclamată atât de impecabil, de cuvântul său. Suntem în măsură, grație d-lui Stahl care, pe neașteptate, a stenografiat discursul șefului partidului conservator, pronunțat la Botoșani, cu prilejul unui banchet ce i-a fost oferit de către d. A. Goilav, să reproducem mai la vale această orațiune rară, care trebue să deștepte mai ales în zilele de față, meditațiuni serioase. Nu este articol de ziar care să poată sintetiza în Urm mai scurtei, nu cuvinte mai definitive, situația sufletească a României noastre, ieșită din războiu, așa cum o vedem. Rugăm dar pe d- All Marghiloman să fie azi colaboratorul ,,Timpului“, și să semneze primul nostru articol. Un tânăr profesor a zis la Botoșani, ascultându-l• „Toastul d-nului Marghiloman este o bucată de Antologie“• Niciodată, întradevăr, forma n'a îmbrăcat mai bine fondul Cititorii se vor convinge din cele de mai jos: DOMNII MEI Ui totdeauna injuria, — nu uit niciodată binele care mi se face. Pentru că Botoșanii mi-au întins o mână de ajutor în clipe foarte grele pentru mine, deși nu sunt alesul Botoșanilor, nu mai puțin manifestația pe care mi au făcut-o a rămas întipărită în mintea mea, și pentru că simt că aici este cohorta de voinici cari nu pleacă fruntea la cea dintâi furtună — căci viata oamenilor politici tot cu furtună e semănata — am crezut de datoria mea să încep campania pe care o facem în țară, cu Botoșani. (Aplause călduroase). Cum că am reușit mai departe chiar decât speranțele mele, a dat dovadă deplină numeroasa și călduroasa asistentă de astăzi. Mulțumesc deci din fundul inimei organizațiunei botoșănene, începând cu bătrânul ei președinte d- R. Goilav (Aplause călduroase), continuând cu cele două tinere vlăstare cari stau fată în față, datei Vyzanti și Arapu. (Aplause călduroase. Trăiască!) și cari vor tine mai departe vie și caldă acțiunea partidului nostru. (Aplause călduroase). Mi-ați urat, d-nii mei, viață lungă. Vă mulțumesc să știți însă că dacă se va împlini urarea aceasta, mult necâz o să facă unora, (Ilaritate, aplause), pentru că sunt hotarît să continuu lupta până la adânci bătrânețe, de mi le-o dărui pronia cerească — și s’o continuu tot așa de hotărât, tot așa de greu de abătut din drumul meu, cum am dus’o și până astăzi. (Aplause). Boțiț — aș zice chiar: îmi cereți, — să iau puterea. Eu nu pot răspunde decât un lucru: sunt gata. (Aplause prelungite, ilaritate). Să nu credeți însă că spun o vorbă din acelea, vesele, cari se aruncă la sfârșitul unei mese de prieteni, pentru că știu că opera va fi foarte grea-Nu e vorba numai de ce e de făcut pentru regat; nu e vorba numai de soluționarea crizei economice și morale care bântue țara — fie că una a produs pe cealaltă, sau că una a ajutat pe cealaltă, dar amândouă sunt primejdioase, și grele de vindecat. Greutatea mai vine și de aiurea, din faptul că România de azi nu mai este România de acum patru ani; s’au născut la noi chestiuni delicate cu toate minoritățile etnice cari au intrat în sânul patriei, noastre; au izvorât probleme grele din diferența de temperament, de cultură, de tradițiuni între țările alipite și vechiul Regat (Pentru a duce sufletele la o mai mare armonie de colaborare în sânul României Mari, trebue înainte de toate să-ți ridici sufletul tău deasupra a ceea ce a fost odinioară. Suntem aceeași oameni, dar mi se pare că sufletul nu s’a mai s Ghim dat, că a mai înltmerit din Cauza războiului. A născut nu numai un alt drept » al ginților» dar a născut și interdependența economică, care-ți poruncește să nu mai rezolvi nici una din problemele vremii prin metodele pe cari le-ai învățat în cartea cea Veche, ci să le rezolvi numai prin metodele pe cari le înveți și pe cari ți le pune la îndemână mișcările actuale (Aplause). De ce n’au reușit toate guvernele cari s’au perindat de la pace până acum? Pentru că nici unul nu a înțeles gravitatea problemei, nici unul nu a avut într’însul tăria de a-și face altă mentalitate, alta concepție a vietei moderne decât aceea de acum câțiva ani. Avem noi această tărie? Eu cred că da. Cred că suntem, dintre oamenii politici din țara aceasta, acei cari am înțeles mai bine că vorba. ,,democrație“ nu trebue să fie numai o vorbă deșartă- Suntem acei cari am înțeles mai bine, când tratăm cu acei de dincolo de granița vedic a Carpaților sau, de dincolo de Prut, că vorba de frăție nu trebue sa fie deșartă. După cum un frate trebue să înțeleagă și slăbiciunile, și aspirațiunile, și divergințele de caracter ale fratelui său, tot așa noi trebue să înțelegem divergințele de păreri, slăbiciunile dacă vreți, năzuințele celor de dincolo de Carpați sau de Prut, și trebue să generalizăm această exteritorializare a ființei noastre. Am intrat politicește într’un concert european; trebuie să ne ținem locul nostru acolo, arătându-ne mai civilizați decât am fost până a«iun. Și să nu se socotească cum că am putea să ne menținem rolul nostru fără o corectitudine absolută în purtarea noastră de stat, iar în interior, în purtarea de dregători ai Stabsui. (Aplause mult prelungite). Acestea sunt ideile cari ne conduc, ideile pe cari voi căuta din toate puterile mele să le insuflu și altora ; acestea sunt ideile pe cari, — o constatăm cu legitimă mândrie, — le-a primit întreg partidul nostru. Nu voesc decât o probă: vine primăvara,, se urcă seva în toate trunchiurile; în nici un trunchiu nu ot urcă med viguroasă și mai sănătoasă decât în vechiul trunchiu al partieiului conservator! (Aplause călduroase, îndelung prelungite). Au dat mugurii; î-au pipăit la Iași i-aț cunoscut astăzi — și nu spun nume, pentru că nu fac nici o deosebire între cei cari au vorbit cu atâta succes astăzi, și cei cari așteaptă rândul lor să vorbească în alte împrejurări cari se vor prezenta. Dar în definitiv, când un partid poate prezenta un mări mediu de tineri, ca aceia cari au luat cuvântul aici, cu ideile mari ale adevăraților eurmipeni, cu sentimentele adevăraților oameni de cinste, cu gândirile înalte ale adevăratului civilizat, — partidul acela poate fi mândru și poate să zică: uimiți-vă la trunchiul conservator; astăzi are muguri cari mâine vor fi crengi; iar acestea, în foarte curând timp, vor putea da umbră, pentru ca drumețul român obosit să se poată odihni în liniște și cu speranță în viitorul său (Aplause entuziaste, îndelung prelungite). Ridic paharul meu pentru cinstea vorbitorilor de astăzi, ridică paharul meu spre binele și slăvirea tineretului din partidul nostru (Ani.) Sunt sigur că cei încărunțiți alături de mine vor fi primii cari să zică: al vostru e viitorul, lucrați ca să fie cum vi-l doresc eul (Călduroase ovațiuni prelungite). . Buletin politic Guvernul sidește germenul revoluției Modul cum guvernul înțelege să ducă azi lupta politică împotriva opoziției, iese cu totul din cadrul normelor firești de guvernare. Nu este vorba de abuzul de legalitate și de ilegalitatea de care se servește guvernul pentru a reprima mișcarea opoziției, dar de o întreagă serie de farse, de fapte, unele rizibile altele odioase, cari sunt incompatibile cu atitudinea unui guvern. Fapte ca cele de zilele trecute se pot petrece între indivizi fără căpătâi, între cete de derbedei, cari se pândesc, se bat sau se ceartă, se stropesc cu apă, sau își toarnă lături în cap, dar după eforturile oricărei minți, ele nu pot forma fapte pe cari le poate comite un om cu răspundere socială, și mai puțin un corp constituit în funcție de guvern de stat. Cu asemenea procedee guvernul, încurajează dezordinea și debandada, și făcând părtașe la aceste fapte ermate, sădește în sânul celui mai sănătos și disciplinat corp al țărei, germenul revoluției. Nu numai populația, dar însăși armate de care se abuzează, a început să fie exasperată de procedeele guvernului. Se scot de dimineață pe străzi soldați, cari sunt ținuți ceasuri întregi în picioare, și fără hrană, puși, a brusca o populație cu care nu are nimic de împărțit, a asista la farsele pe cari manifestanții le fac guvernului, și a auzi chiar cuvântările și îndemnurile acelora. Sunt apoi prin ganguri și pimniți, și ținuți vârâți ore întregi echipați pentru ca apoi să se reîntoarcă spre cazărmi cântând. Este o situație care pune pe acești soldați într’o statie de spirit pe care guvernanții de azi nu vor s’o vază. Apoi, guvernul comite ilegalități flagrante cu ajutorul și prin mijlocul exmatciT. Așa, s’a închis în mod samavolnic clubul partidului național și s’a postat un pluton de soldați pe scările și la intrarea acelui club. Deputații opoziției, au explicat ofițerului care comanda plutonul că fapta împlinește delictul de violare de domiciliu, și că în Constituția țării stă scris, că nici autoritatea administrativă, nici chiar parchetul, nu pot forța ușa unui domiciliu, decât în baza unui mandat scris judecătoresc. Toate aceste lucruri au fost spuse în fața soldaților, și toți aceștia au auzit răspunsul ofițerului lor, care confirma cele de mai sus, adăugând că-i sunt cunoscute, dar că el personal nu este decât un executor al ordinelor erarhice. Armata este astfel pusă, ca să execute, cu conștiință fapte ilegale. Ca o încununare a tuturor acestor fapte menite a sădi germenul revoluției, guvernul a adus pompieri și soldați, ca, fără nici un motiv, ci numai ca răzbunare, să spargă cu furtunele de apă geamurile clubului, și să-i inundeze saloanele. A fost un spectacol sinistru, la care a petrecut o lume întreagă, avidă de spectacole rare, și s-au văzut pompieri și soldați distrându-se și făcând, inconștient, haz de acest spectacol. In fundul sufletului on cărui om, mai puțin educat, zac însă in germene instincte rele, distructive, pe cari guvernanții de azi le scormonesc și le alimentează prin fapte ca cele arătate, fără să-și dea seama că aceste instincte rele odată pornite, nu mai pot fi înfrânate, și vor distruge totul în calea lor. Cu o inconștiență, care te uimește, guvernul ațâța patimele, scormonește și pune la înfăptuire instinctele rele cele mai omenești, și nu vrea să vadă că sădește germenul revoluției în rândurile armatei, singura garanție a acestei țări ajunsă azi atât de nenorocită. Pe foi de calendar Dim. © 13 € lui Cu Dimitrie Onciul piere din mijlocul nostru unul dintre acei învățați cari — lucru rar, mai ales în țara noastră — au rămas în sfera preocupării lor intelectuale, dispresluind zgomotul patimilor trohiUce și capriciul mulțimii. In sala de întrunire, parlamentul, strada și cabinetul de lucru, Onciul nu avea nicio osteneală să aleagă. Eșea rur ca să-și facă la universitate, cursul, sau ca să prezideze ședințele Academiei Române. Restul vremei și-l petrecea sus la arhive, în colțul grămădit de manuscrise și hrisoave, în vasta lui bibliotecă „suflând colbul de pe cronice bătrâne ca să pregătească generației de azi și generațiilor de mâine drumul neted pilduit de amintirea cinstiților strămoși. Profesorul venea în fiecare zi la facultate aducând un nou document lămuritor al unei epoci oarecare din istoria românilor și trăia senin acele vremuri ca și cum ar fi fost martorul lor. In răcoroasele săli din palatul arhivelor răscolea cu folos cronicile vremilor și dacă a disprețuit, tot cu folos pentru el și pentru alții, zâzania vremilor de azi, e pentruă mintea sa încăpătoare a altor idealuri și a altor năzuințe, nu putea să perceapă rostul lor. ‘Acuma, sus, în deal, alături de altarul bisericii lui Mihai-Voda, domnești liniștea morții care își flutură aripa în jurul ceasloavelor încremenite și mirate că nimeni nu vine să mai se întoarcă paginile ca să deslușească taina rândurilor îngălbenite. Sátránul pionist—«érzess»— Respectul adevărului D. Iuliu Maniu, prinzând pe șeful liberalilor, la Cameră cu o minciună demnă cel mult de un jandarm rural, a declarat în plină ședință că d-l Brătianu „nu spune adevărul“. S’ar părea că a fost puțin lucru și că emoția și mișcarea ce au produs acele cuvinte, în parlament, nu erau îndeajuns îndreptățite. Dacă ținem însă seamă că acela care mințea era primul sfetnic al Coroanei și că minciuna era spusă în adunarea națiunei, atunci înțelegem toată gravitatea faptului și toată josnicia lui. C. Brătianu, aproape a mărturisit ieri la Cameră, că un prim ministru minte, că minciunile sunt permise în parlament și că șefii de partide au dreptul și datoria de a minți. Și în adevăr, dacă voim să fim drepți, lozinca aceasta a d-lui Brătianu a călăuzit totdeauna partidul liberal. A mințit în opoziție, acest partid și a mințit și la guvern și a ridicat minciuna la înălțimi nebănuite. uni Noi, cu tot sistemul acestei imense munciorganizate,, a organizațiunei liberale, vom spune, totuși , un prim ministru nu minte, un șef de partid nu minte și un parlament nu este făcut pentru a adăposti în el impostura și minciuna. Românul a avut respectul adevărului și al cuvântului dat. Este necesar acest respect al adevărului, și mai ales atunci când este vorba de conducătorii națiunei, deoarece de la aceștia pleacă binele ca și răul, progresul ca și darea înapoi. D. Brătianu, însă a făcut dovada că d-in minte fără jenă și părere de rău și cu aceasta a arătat că și concepția sa politică întocmai ca și partidul ce conduce, sunt bazate pe impostură și minciună. Editorial . -ti-------------------Capitala se sfiisiebt stare de asediu, de fapt si de drept (Guvernul profită )Se defectuozitatea unor decrete anterioare. Infer’un cerc de liberali se discuta ori la Cameră măsurile de represiune ale guvernullui, nu conferă opoziției, și unii consteteând că guvernul a întins cam prea tare coarda represtonei, am afirmat că măsurile de izi echivalează cu instituțiiriau starei de asediu. Un înalt perismsargiu poMtic a replicări scurt acestora.: „Chiar dacă măsurile guvernului echivalează cu starea de asediu, vă pot afirma că guvernul nu comite ilegalitate", și s’a depărtat lăsându-și o amicii politici în mare nedumerire. Suntem în măsură să lămurim la ce se refereau fruntașul liberal, și să demascam opiniai publice un subterfugiu rușinos, în dosul căruia vrea să se adăpostească guvernul în cazul unei chemări la răspunderi pentru faptele săvârșite în ultimul timp. Liberanii se sprijinesc, pe o iuoasă redactare a decretelor defocprivitoare la starea de asediu și la cenzură, și vor să speculeze o regretabilă scăpare din vedere, pentru a susține că Bucureștii s’ar afla și aza sub regimul stârii de Asediu.» Iată cum stau faptele: Se știe că censura și starea de asediu au fost radical ridicate în întreaga țară la 14 Ianuarie 1920 de către guvernul prezidați de d. Vaida-Voevod. La 21 Oct.1920» cu ocazia proclamărei grevei generale și a descopeririei manifestelor incendiare în București, Giuvernil Averescu a dat atenei diacretiuj N ° o- 4685 care Anetitula starea de asediu în raiea Cetâței București și cenzura m îrtreaga țară. Acesta a fost urmat de decretul No. 853 din 14 Marrteâe 1921 semnat de Generalul Raișcanu și prin care se instituia sterda dte aslediu pe o zonă de 30—50 him. dediringul fruntariilor.. Cu timpul toate măsurile preventive care s’a luct în baza acestor două din urmă decrete, au căzut in desuetudine și starea legală nu a fost reinstituită decât foarte târziu. La 3 Iauiuarie 1922 abia doi Iorin Cămărășeștou, fiind ministru de interne, a dat decrelui No. 32 prin care dispunea ridicarea cenzurei preventive în întreaga Itaiiă ,pentru, ziare și periodice, iar la 30 Ianuairiie anul trecut guvernul Brătkanu a dat decretul No. 502 prin care se rectificau dispozițiile decretului anterior întinzându-se dispoziția la orice fel de publicațiuni și manifeste, aceasta in vederea alegerilor generale. Ambele decrete se referă și la decretul No. 853 all Generatorul Râșeanu, dispunând cum să se aplice ridicarea cenzurei din zona ce se găsește sub regimull starea de asediu, însă din eroare nu se refera și la decretul 4685/920 al Generatolui Averescu prin care și București* erau sub regimul zonei fruntariilor.# A fost o smiplă omisiune pe care guvernull liberali de azi găsește de duvință să o exploateze în folosul guvernândi sale. Până acum organele administrative și judectitorești n’au înțeles că se mai aplică în Capitală regimul stărei de asediu și că ea ai fost ridicată prin de cretele de la începutul anului trecuti Așa panchetull Trib. Ilfov *ru mai fermnte de mult parchetului mii-* ar acele afaceri cari sub regimul «tăiei de asediu sunt de competența instanțelor militare» ci le-a reținut absolut pe toate. Dacă lega dinn enifee starea de asediu n’ar fi ridica fe că în Capitală ab -atrege după sine adularea a o mulțime de acte judecătorești» instruite și hotărâte de instanțe ilie crice. Guvermill însă crede că putea la un moment dat să profite de defecțiunea unor dtegrate și de omisiunea făcută în este pentru a «ea de starea de as sediu fost vfeuM în București în 1920, —*o=Q=oo— Rămâne în fiind falsh Rezastatele acțiunei brătieniste, de a scoate armata pentru a-și apăra legile și pentru a și asigura rămânerea la putere, au început ca să se vadă. Numeroși ofițeri,, din aceea cari au fost scoși cu trupele pe străzi, pentru a brutaliza pe cetățenii capitalei și au exprimat adânca lor revoltă fată de faptul obligației ce li se impune de a trece din slujba țarei, în aceea a câtorva politiciani urâți de națiune. Lucru și mai grav, mulți din ei au amenințat cu demisiile, în caz când ofițerimea română va fi constrânsă să alcătuiască fun eerul aparte, acela al jandarmeriei Hrătienilor. Amenințarea aceasta, cea«era fi pusă atâta de ușor în pasatieă, trebue să ne îngrijoreze pe tafi, dacă nu și pe liberali, deoarece» La ministerul de război a mai calidă aproape șase mii de demisiuni de ofițeri activi, adică jumătate din numărul total al ofițerilor aflați în «Sovítete, Brătienii nu au făcut sătule de altminterea, pentru araafbă. Mai mult chiar, ei s’au pus întotdeauna să se sporească soldele ofoțerior și dacă, astăzi de teama cădere» de la putere, voește să ridice «alarime, aceasta nu înseamnă că liberalii au dreptul de a insulta pe ofițeri, punându-i să comande trupele ce va trebui să verse sângele populației din Capitală. Armata și ofițerii ei, au un suflet mare și generos și insulta aruncată acestei glorioase instituții de brătieniști, nu putea trece neobservată. Semnalăm și acest dureros rezultat al felului de a guverna* al d-l ni Brătianu și spunem celor în drept: să băgăm de seamă să nu rămânem fără ofițeri. __ ECOURI -ABSENȚA GENERALULUI ILIESCU. Corpurile de armată cari iau operat ieri pe calea Victoriei, au desfășurat o tactică incomparabilă. Toate pozițiile inamicului au fost întoarse. Au avut loc atacuri de front, și de flanc, cum și mișcări învăluitoare. Pentru a obține o victorie complectă, ca iaceea de la Turtucaia, de pildă, nu a mai lipsit d-lui Brătianu, decât competența generalului Iliescu. Din fericire, comanda supremă a fost luată in ultimul moment de către d. Al Constantinescu, care a condus operațiile, călare pe doi cai.• DREPTATEA FRATELUI VINTILĂ,ș i Față de succesul obținut de întrunirea opoziției, se zice că d. Vintilă Brătianu, a exclamat către fratele său Ionel : ..n’am spus eu că era nevoie să decretăm... mobilizarea generală ?“ Probleme sociale de actualitate —Aplicarea principiului a S ore de muncă zilnic— --------9QOO------- Pacea și armonia socială puteau fi serios primejduite în urma răsboiului mondial, dacă nu se luau măsuri de ameliorare a condițiilor de lucru a salariaților, introducându-se un regim de muncă uman în branșele industriale, în actuala periodă de refacere a statelor. Societatea națiunilor a fost instituită în scopul stabilirei unei păci universale fondată pe o bază de justiție socială prin armonizarea intereselor de clase. Pentru aflarea cauzelor perturbărilor economice și a mijloacelor de salvgardare și satisfacere a intereselor patronilor, muncitorilor și a statului, s’au făcut propuneri, și s’au luat dispozițiuni de numire de comisii anuare de patroni și muncitori, băiați și femei cu președinți numiți de guvern, cari să facă anqhete și rapoarte în această privință. 1 . S’a studiat în diferitele țări chestiunea relativă la condițiile generale de muncă1, spre a se lua cele mai bune măsuri și a se întrebuința cele mai bune metode, pentru asigurarea cooperației capitalului cu a muncei; s’au cules date statistice și s’a examinat diferitele aspecte atât politice cât și economice, pentru rezolvarea în cât mai scurt timp a problemei, expunând cauzele răului industrial și propunând remediile. S’a examinat dacă se poate admite principiul maximului legal de 8 ore pe zi, sau 48 ore pe săptămână, pentru toate categoriile de salariați, sau dacă acest număr de ore de muncă poate fi mărit sau redus, în urma acordurilor dintre patroni și lucrători. Specificarea maximului legal se face printr-un act al parlamentului, în care se poate prevedea modalitățile excepțiilor. In proectul de lege pot fi prevăzute anumite industrii exceptate, rămânând ca pentru altele, și Se rezolve chestia ulteriori Se poate mai întâi a promulga legea de aplicare generală a principiului de 8 ore de muncă și într’un termen acordat de lege să se facă cereri de exceptare, guvernul să poată da sancțiune legală acordurilor dintre patroni și lucrători, pentru mărirea sau reducerea orelor de muncă în anumite branșe industriale ; S. In caz că cererea de modificare a maximului legal se face numai de o parte, atunci ministrul de resort să poată convoca pe reprezentanții ambelor părți și în urma raportului lor scris și a bunei înțelegeri să dea sancțiune acordului. Când nu se poate stabili un acord pentru anumite branșe industriale atunci se va ordona o serioasă anqhetă, dându-se urmare cererei de modificare a maximului legal și căutând a se aplana conflictul în conlucrare cu autoritățile competente La baza negociațiunilor dintre patroni și lucrători, trebuie să existe recunoașterea deplină a acestor organizațiuni, ai căror, reprezentanți să aibă pline puteri de mandatari. . j 1 Aceste organizațiuni pot conveni ă a asupra instituirei unui organ, destinat a aplana orice diferend ce se va ivi. Orele ce trec peste maximul legal fiind suplimentare, trebuiesc plătite separat; ele se calculează și remunerează conform uzului fiecărei profesii sau branșe industriale, avându-se în vedere locul și condițiile de influențare a quantumului de salariu. Pentru ora suplimentară se plătește de regulă mai mult, ex. în Anglia pentru 1 oră suplimentară se plătește quantumul de ore nord obicinuite. S’a studiat în detaliu chestia necesitatea introducerei orelor suplimentare în anumite industrii sau branșe industriale, indicându-se numărul acestor ore și s’a cercetat dacă nu pot fi compensate printr’o reducere a orelor’ obicinuite de muncă la alte epoci. Aplicarea principiului a 8 ore de muncă, corespunde vocei unanime a lucrătorilor, manifestată în diferitele congrese internaționale a organizațiilor urbere, cari s-au ținut în timpul duratei războiului și după armistițiu, ori și care ar fi fost sentința politică a acelor organizațiuni. Durata timpului efectiv de muncă a salariaților,de ambele sexe și de orice vârstă, este de doritate aplicat atât în industrie cât și în comerț O asemenea reformă nu putea fi introdusă brusc, fără a ține, cont de condițiile speciale a anumitor branșe industriale, avându-se în vedere și producția națională. Reglementarea condițiilor de muncă nu poate fi pretutindeni uniformă din cauza circumstanțelor speciale de diferențe de climat, de obiceiuri și uz, de oportunitate economică, tradiții industriale etc. (Vezi proiecte de conv. din Washington relativ la Japonia, India britanică, China, Persia, Siama). In timpul răsboiului, maximul de 8 ore mungăf a fiost fixat de un anumit număr de state, pentru totilitatea lucrătorilor și amploiaților fără restricție și de alte state pentru cea mai mare parte din salariați. Din aceste din urmă state fac parte: Rusia, Finlanda, republicele Equator, Mexico, Panama, Uruguay, etc. Imediat după încetarea ostilităților, Polonia, republica Ceho-Slovacă, Germania, Austria și Spania, au imitat acest exemplu. In cele alte țări a fost (Cititi continuarea în pas. 2-a)