Timpul, mai 1923 (nr. 50-70)
1923-05-02 / nr. 50
J&mJL al XXIH-lea No. SB. fra ■rf'tepifcpi * * abonamente ÄlL.__u' Un anrvv * • • a Let 400 6 luni r. T . „ 200 5 Juni , > • • • • »I 109 Pantru preoți, și învățători. Intelectuali, funcționari și muncitori se face o reducere de 50 °/o Pentru străinătate atât costul abonamentului [cât și costul exemplarului este dublu TELEFON NO. 6/55 SUBT DIRECȚIA UNUI COMITET PRIM-ilEIAQTOR.-UOLDEA RĂDULESCU CI) CONSTITUȚIE dar fără Conslite i «— E vre o deosibire Intra starea dinainte și Intre cea t de acum! și dacă nu, pentru ce ni s’a dat o nouă Constituție î— Guvernul liberal venit la "putere — după cum ni se făgăduia acum doi ani — ca să consolideze țara și să ușureze viața cetățenilor, a sfârșit prin a ne asigura, după 20 de luni de ruină și de dezastru public tot mai accentuat, că singurul leac al tuturor relelor e... votarea nouei Constituții. Oficiosul guvernului zicea: „votarea Constituției e concliziunea esențială a unificărei, a consolidat'o și a îmbunătățirilor pe cari le așteaptă țara‘ Și iată, — cu ajutorul baionetelor, a pompelor de apă și a jandarmeriei — avem o Constituție. Ea a fost sancționată de lege, cu o solemnitate care a fericit excesiv pe Sf. Ionel Brătianuj. Trăim de două luni sub regimul nouei Constituții. Suntem gata să dăm un premiu cetățeanului care va fi în stare să ne arate dacă simte sau a observat în jurul lui, deosebirea dintre epoca fără Constituție și epoca cu Constituție... Aceeași cenzură domnește brutală și stupidă în teritoriile alipite; același arbitrar administrativ se răsfață pretutindeni; aceleași abuzuri și exploatări necinstite își fac carieră ladăpostul steagului tricolor, care e și el »,« nepolizat de liberali; iar pe deasupra, povara vieței din ce în ce mai asupritoare, completează nefericirile acestei țări, căreia d. Ionel Brătianu a ținut să-i dea neapărat... o Constituție. Cine ar aplica-o? Guvernul? Dar pentru ce ar avea nevoie de așa ceva, când el are pentru o folositoare guvernare criteriile lui vechi și sigure, le deține d. Vintilă Brătianu în numele tuturor instituțiilor de pricopseală liberală. La ce ar mai trebui și Constituție? T. fi,. Anarhia bate la use! ri apropiem de neantul social și ne dedam la fapte cari duc fatal la disolutia. Și la toate acestea asistă, in spectatoare uimită, armata I Poporul românesc trece prin cea mai mare criză de la Unirea Principatelor și până astăzi. Ingenuunchiarea întregii țări de către trupele inamice n’ar fi putut atinge atât de adânc structura politico economică a Statului român, iar o revoluție făcută cu scopul de a înlocui un regim, n’ar putea duce la desființarea unei organizațiuni de Stat, așa cum va duce fatal la aceasta, o disoluție sigură și lentă. Pe fiecare zi ne apropiem de neantul social. Jur împrejurul nostru simțim fenomenele premergătoare caracteristice anarhiei, și zilnic vedem simptomele specifice catastrofele istorice. Producția în continuă descreștere, circulația bunurilor complect deși organizată, finanțele publice întreținute cu expediente, încetarea plăților de către Stat (miliarde datorite industriașilor din țară, datorii externe neconsolidate), lipsa de numerar și de credit particular, nesiguranța regimului economic, stânjenirea transacțiilor, etc., toate elementele dispuse să formeze cel mai favorabil mediu pentru cultura germenului anarhic. Adăugând la toate acesta absența oricărei orientări politice sincere, sănătoase, desbrăcate de demagogism, absența oricărei doctrine și a unui program politic hotărât care să poată alcătui o majoritate și un guvern autoritar, ajungem la concluzia că ne găsim în fața prezentelor mișcări sociale, ca o barcă fără cârmă, lăsată în voia valurilor. ■u 'Mișcarea studențească, care are un fond și o cauză mult mai puternică și mai serioasă decât aspectul superficial al antisemitismului, e departe de a Se rezolva- Iar greva func ționarilor, e numai preludiul izbucnirei recoltei obștești, contra absolutismului, a politicianismului sectar, stupid, contra oligarhiei celei adevărate, și a bancoerației. In fața acestor două curente de reacțiune organo-socială, fixate pe un substrat de mizerie economică, stă spectator zilnic, de două luni încoace, armata, română, singurul reagim încă neatins, al Statului. Sunt atâtea murmure în rândurile trupelor obosite și chinuite fără scop, fără motiv, fără nici o scânteie de entuziasm, încât o prelungire a acestor spectacole poate fi fatală, și, atunci... nu va fi revoluția creatoare, ci anarhia și disoluția întregului nostru organism de Stat, pe ruinele căruia va flutura frenetic, faldurile drapelului roșu. Cum istoria ne arată că avertismentele cele mai precise, nu pot instrui un guvern încăpățânat în rezistență, ne vine în minte o întrebare firească pe care trebue să ne-o punem : nu mai există în această țară nici o forță, nimeni care în fața prăpastiei să se ridice și să strige hotărât: Ajunge !. ^=n= M’N" Pe cheltuiala Primăriei — cei jurul regretatului și regretabilului accident mortal de la Șosea — Cu desființarea serviciului pentru aprovizionarea, cu lemne a Capitalei, cu ridicarea spoliatorie a taxei la tramvai, cu atitudinea neomenoasă față de funcționarii greviști, și cu atâtea altele, cari se știu, actualul consiliul comunal a reușit sa dezică laudele grațioase ce i-au fost aduse de o parte din presă, încă de la primele zile ale InstaHirei sale. Azi Primăria Capitalei ține să comită o nouă și ostentativă greșeală. A hotărât ca serviciile să fie suspendate tu semn de doliu — multe birouri nu funcționează din cauza grevei — și să fie înmormântat pe cheltuiala Primăriei, fostul ofițer al stării civile, consilierul Alexandrescu, decedat in cunoscutul accident de automobil. Dar decedatul Alexandrescu nu era un om lipsit de mijloace, așa Încât hotărârea Primăriei, are doar un sens și ostentativ și nejustificat intr’o țară in care s’a abuzat prea mult de onoruri, postume și funerarii naționale, la adăpostul rău Înțeles al dictonul ,Je mortuis...“ In cele câteva săptămâni de când era ofițer al 6laței civile, Alexandresen, chiar de va fi avut merite, n’a avut timpul să facă nimic care să’i atribue recunoștința costisitoare și pompoasă a contribuabililor comunei. Consilierul n’a murit in exercitarea funcțiunei sale, ci din potrivă, intr’o acțiune de utilizare abuzivă a bunurilor și personalului plătit de Comună. Omeneasca lui greșeală, care a păgubit comuna cu peste o jumătate milion, a fost plătită cu viața, și pentru aceasta i se va acorda netăgăduit iertarea tuturora, întrucât este insă justificată o nouă risipă costisitoare, căci fără Îndoială, Primăria nu poate organiza o Înmormântare modestă, — și pentru ce se impune contribuabililor plata acestor deplasate onoruri ostentative ! N’am fi relevat acest abuz, nu însăși ziua înhumărei decedatului consilier, dacă atitudinea din ultimul timp a consiliului comunal, n’ar merge sistematic și sugar pe urmele administrației d-lui Corbescu. Și daton suntem să spunem aceasta hotărât și grabnic, chiar cu riscul de a contrazice dictonul proteguitor al celor trecuți din viață —eo=Tj|=30— UN LEU EXEMPLARUL Hume misteral e*teren|*T consistă la M>, drasputarea continuă a fondului, prin păstrarea formelor; forme vechi, dar spirit pururea now-r ce ewe consumaUsmuL ^ Pentru salvarea economică a Ardealului , avuție ce se pierde, t*ndurile Ardealuri rămân nevalorificate.— Lipsa de transporturi și defectuositatea organizării liniilor ferate. Industria forestieră mai ales cea din Transilvania, trece printr’o criză, care, încetul cu” încetul, Unde să distrugă viața economică a acestei industrii, de care este legată o serie de alte avuții naționale. Bogăția silvică a Ardealului nu are numai o faimă locală, ci calitățile esențelor lemnului românesc au atras atențiunea străinătății. Franța, de pildă, are un deosebit interes pentru moliftul nostru. Germania și Italia cer lemnul de stejar, iar fagul și varietățile lemnului de construcție sunt căutate peste granițele țării, până dincolo de apele Angliei. Dar pădurile Ardealului nu sunt numai un bogat izvor de export, ci prin cantitatea și calitatea lor, conțin materii prime necesare industriilor din țară, în afară de faptul că în actuala criză și lipsă a lemnelor de foc, pădurile Ardealului ar putea satisface, cu zeci de mii de vagoane amial, necesitatea combustibilului, atât de căutat. La ce folosește însă această imensă avere, când ea este condamnată să rămână imobilizată .ancuria care domnește la C. F. R. greutățile transportului pe liniile regionale ale Ardealului, lipsa unui tarif unitar de tracțiune, și abuzul ce se face de organele însărcinate să dirijeze mișcarea din stații, constitue pentru industria forestieră din partea locului o nesfârșită și permanentă piedică pentru desvoltarea acestei industrii. Sistemul șicanelor de la stație viu stație, împotmolirea vagoanelor pe liniile moarte, dirijarea dinadins greșită a transporturilor, cartarea vagoanelor cu lemne la tarife ce variază după imnul plac al fiecărui șef de gară și la discreția fiecărui impiegat de mișcare, cu un cuvânt întreaga serie de piedici aranjate astfel pentru a nu se trece cu vederea nici unul din aceia de cari depinde un transport, zădărnicesc bunul mers al industriei forestiere. Faptele au ajuns atât de departe, încât, cunoaștem societăți, cari au trecut între cheltuelile neprevăzute, un capital special pentru bacșișuri, cari se ridică la sute de mii lei anual. La aceste medici, de ordin administrativ, se adaugă defectuozitatea organizării transporturilor, pe întreaga rețea a liniilor ferate, în legătură cu vechiul regat. Astăzi, este mai ușor să se transporte un șir întreg de vagoane de la Brașov la Viena, de pildă, decât să se poată dirija un singur vagon cu lemne, spre porturile dunărene ale vechiului regat. Guvernul care a fost sesizat de pericolul ce amenință societățile forestiere nu a luat nici o măsură. Chestiunea însă, în complexul ei, merită să fie cercetată în amănunt și, având în vedere importanța pe care o are valorificarea bogățiilor economice ale Ardealului, ne propunem s’o ținem în deaproape supraveghere. Câtifi in pagina IV-a Ultima oră politici și telegrafică. ESI Un conflict ce nu Isi cere&ează Opinia publică rămâne rece față de conflictele dintre miniștri. Un conflict, între doi sfetnici ai Tronului,. Ar putea fi interesant un asemenea conflict, ivit între doi miniștri in căzuii când el ar fi fost determinat de o chestrie de conștiință cetățenească și, politică, sau de o deosebire de vederi și de principii, de natură să angajeze binele obștesc, rea.Nu e însă nimic din toate acestupta ce se dă — un conflict presupune mai întotdeauna și o luptă, ce poate fii de ordin înalt, politic, sau intelectual — nu are loc în domeniul ideilor și principiilor înalte. E o luptă măruntă, de interese mici și personale, o luptă de la individ la individ. E lupta pentru o demnitate și pentru un fotoliu ministerial- Totul este să se știie cine va fi ministru de interne. Unul din miniștri tine să rămâe la departamentul său, iar celalt manifestă dorința de a lua locul venerabilului său coleg. Un conflict deci, personal, pentru un post înalt între d-nii Văitoianu și Mârzescu. Opiniunea publică privește cu nepăsare și conflictul și lupta ce se dă deoarece pentru această opiniune publică nu prezintă însemnătate cine va fi chemat să scoată din nou mâine trupele pentru a împiedeca, o întrunire, nu importă faptul dacă libertățile publice vor explica, înăbușite de mâna d-lui Mârzescu, sau de aceea a colegului său de la interne. Atâta vreme cât miniștrii de azi, nu-și vor înțelege înalta lor menire, și atâta vreme cât ei vor continua să rămâne păpuși de ceară cu atribuții ministeriale și la ordinul primului-ministru, națiunea nu are de ce să se intereseze de conflictele dintre sfetnicii Coroanei. Iată adevărata cauză pentru care opinia publică privește cu răceală actualul conflict, ce nu poate să depășească importanța unui simplu fapt divers. Buletin politic Săptămâna hotărîtoare In fața Parlamentului ce se deschide mâine,guvernul nu mai aduce marile reforme, ci o criză de cabinet. Mâine, vacanța parlamentară, inutil și abuziv prelungită, ia sfârșit. In fața oamenilor îndelung odihnite, guvernul se prezintă în criză, deschisă mai curând decât s’ar fi așteptat el însuși. Ceea ce n’a putut determina nici marile eforturi ale opoziției unite, nici greva funcționarilor, a desăvârșit intrigile din guvern, ca răsunet hotărâtor al putreziciunei acestui bogat și amoral partid guvernamental. Că d-l general Văitoianu ori d-l Mârzescu, poartă vina și meritul faptei, aceasta este o chestiune care privește exclusiv pe șefii și partidul lor. In fața țarei, cei doi combatanți, ca și toți colegii lor, nu au decât răspunderea atmosferei morale pe care au răspândit-o din partidul liberal, asupra întregei vieți publice a țărei. Agitațiunile de tot felul, și de cea ma deosebită tendință, grava criză economică transformată de neprice perea vinovată a d-lui Vintilă Brătianu într-o criză națională dovedesc cu prisosință existența acestei imposibile atmosfere morale pe care liberalii au provocat-o și au intins-o asupra întregei țări.Săptămâna aceasta trebue neapărat să aducă o limpezire a acestei atmosfere, și aceasta nu se putea face decât pe calea începută acuma, a sfârșitului guvernărei liberale și a descompunerei acestui partid de dezordine și amoralitate. Parlamentului care se deschide mâine îi revine sarcina de a prezida la această utilă operă. In acest sens guvernul i-a și ridicat orice altă sarcină. Se prelungise vacanța pentru a se complecta proectele care urmau să fie aduse în dezbatere: reforma administrativă și statutul funcționarilor publici. Guvernul nu a terminat și a renunțat la procetul de reformă administrativă. Statutul funcționarilor publici nu mai poate fi pregătit și desăvârșit de guvernul care a provocat marea mișcare grevistă și negrevistă a funcționarilor publici, afară nunumai dacă n’ar renunța la vechiul proect print’o rușinoasă și bine meritată capitulare. Așadar Parlamentului îi rămâne doară sarcina de a renunța la ședințe și a lucra în cancelarii și culuvare la rezolvarea incidentului Văitoianu— Mârzescu. Cum aceasta nu se va putea face fără acceptarea demisiei unuia din cei doi, în fața crizei deschise, parlamentarii sunt ținuți a da concursul lor inutil pentru complectarea cabinetului. Dar nici la aceasta nu se va putea ajunge fără o mai largă revizuire a cadrului cabinetului, căci fapt cert este că incidentul Văitoianu—Mârzescu are substraturi întinse. Și după o obositoare trudă, Parlamentul se va convinge că retragerea cabinetului este singura soluție a crizei Emum AJUNGE. — Guvernul, se laudă în presa sa, cu popularitatea de care se bucură în sânul masselor. Și noi care, în urma grevei generale, credeam că „va ajunge o măciucă la un car de oaie!” PIATRA. — D. Drăghicescu, iscălește în „Viitorul” un nou articol, transportând prin aceasta, rubrica veselă, în fruntea ziarului. Tăcere, însă! D. Drăghicescu este cel care aruncă o piatră pe care nici un ințelept nu se grăbește să o scoată.* EFTENIRE. — După ce a ridicat taxa tramvaelor comunale, guvernul intenționează să scumpească prețul tutunului și pe acela al țigărilor. In fine, d. Vintilă Brătianu s’a decis să pue în practică mult lăudatul său program de ostenire a vieței. • CONSECVENTA.—înainte liberalii își rezumau activitatea în formula „prin noi înșine”. Acum se supără când li se amintește de ea. Cine a spus că liberali nu sunt oameni consecvenții. A SOSIT. — Telegramele anunță că d. Al. Constantinescu a sosit la Roma. Parcă vedem scumpindu-se prețul pâinei și al cărnei... de vacă . NU ȘTIE. — Organul oficios al guvernului se face că nu știe nimic despre conflictul Mârzescu-Văitoianu, deși publică scrisorile d-lui Toma de la Iași. Adevărat Toma... Necredinciosul. Miercuri 2 Mai î§23 REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA BUCUREȘTI CALEA ACTOIIEI No. 60. (Pirigul Neleului) PUBLICITATEA se primește la ADJ.NISTRAȚIA ZIARULUI ȘI IA TOATE AfiENINtE DE PUBLICITATE Coresporutența privitoare la Redacție trebue adresată Primului redactor Manuscrisele nepublicate se ard; domnii autori sunt rugați să-și păstreze copia Pe foi de calendar Spiritele mucalite mă E vorba de spiritele pe cari le chinoamenii credincioși în jurul mesei rotunde, prin ajutorul mediumului, E, adică, ceea ce rămâne din noi mereu viu, după ce rudele jalnice ne oferă, om ritualul cuvenit, viermilor și șoarecilor cari înlesnesc în mormânt trecerea definitivă a trupurilor noastre la alma mater. Spiritele astea sunt extrem de glumețe. Să vedeți ce farsă ați jucat rinei tinere românce. Gentila domnișoară — fiica unui bancher serios — a fost odată în comunicație cu câteva spirite din epoca memfitică a uriașei istorii egiptene. Domnișoara mărturisește cu sinceritate că romanul i-a fost pur și simplu dictat de spiritele pornite de pe Valea Regilor, din chiar tovărășia lui Tutenkhamon... Ce se întâmplă, însă? In vreme ce tânăra autoare torpăncă, cu manuscrisul subțioară, căuta un editor, iată că la Paris apare un roman al d-lui Maurice de Waloff intitulat La Reine Dain. Ce constată domnișoara? Romanul ei e aidoma cu cel al scriitorului francez. Imediat, tatăl tinerei romanciere philiste se adresează personal presei franceze cu expunerea cazului și Cu o vehementă protestare. Scrisoarea indignatului părinte sfârșea cu amenințarea chemării în justiție. Ce explicație se putea găsi? Numai ana, spiritele cari dictaseră compatrioatei noastre, se amuzaseră să inspire și pe d. de Waleff. Numai că d. de Waleff, mai puțin sincer ca românca noastră, nu mărturisea sursa misterioasă a povestirii sale. Era singura explicație D-l de Waleff ne oferă una cu totul neașteptată dar cu totul crudă și decisivă... închipuiți-vă că romanul tipărit acum al d-lui de Waleff e numai ediția a 11-a a Unei lucrări tipărită în 1906 sub alt titlu... Romanul cu titlul vechi a fost deja 1906 în România; a fost atunci citit, comentat, recensat... Popularitatea lui Tutenkhamon a îndemnat pe autor să-l retipărească acum cu Un titlu schimbat... Ce dezastru! Biata noastră spiritistă! Vasăzi că, spiritele se țin de glume sinistre: dictează fetelor romane cari au fost tipărite cu ani mulți înapoi. Altă explicație — firește — nu este... BARMANUL DIONIS MAREA expoziție din Roma Roma. Azi dimineața in prezzența Regelui, miniștrilor, subsecretarilor, autorităților, notabilităților, și a unei mulțimi imense a avut loc ceremonia inaugurării primei expoziții române, de agricultură, de industrie și de arte aplicate. După discursul președintelui comitetului expoziției, membrii Academiei Luigi Palestrina au executat imnul „A Roma“ de Puccini. După aceea Regele însoțit de Mussolini, de miniștri și de autorități a vizitat expoziția, exprimând satisfacția pentru organizarea expoziției. In fine Regele foarte aclamat a părăsit expoziția. Comitetul expoziției a oferit un banchet în onoarea membrilor guvernului și a autorităților. RAMENTE ALE SALONULUI DE «AVARA Noul expoziții Ea .»liaison e L'art“: iniaturistul Gh. Catargi; pictorisS ardelean Minișanu; pictorul țfan și pictoruș Henry Catarg!. coco Cu tot sezonul artistic destul de înaintat, aproape fiecare decadă a lunilor din urmă ne-a adus câte o nouă serie de artiști expozanți, prin toate sălile de expoziții existente. Și pe lângă opere de artiști consacrați, îndeobște cunoscuți și apreciați, nu arareori panourile sunt împodobite cu lucrări datorite unor debutanți, mai mult sau mai puțin stăpâni pe mijloacele realizării artistice. Multe dibueli și multe încercări, ce dau pe fața stadiul de activitate a unor începători îți lămuresc graba și neliniștea cu care mulți din cei ce bat la porțile consacrării definitive, năznesc să atingă cu un ceas mai de grabă culmea visată. Unii es din asemenea încercări desiluzionați și supărându-se pe toată lumea. Alții, mai fericiți, și, ceea ce este important mai pregăzui, se bizuesc să se mlațișeze publicului, cu speranța că acesta îi va aprecia și încuraja. Unul dintre acești puțini este pictorul basarabean Gheorghe Cattargi care expune la „Maison d'art“ o serie de lucrări ce-l pun din capul locului, printre artiștii noștri cei mai pregătiți și mai bine datați. Pictorul Gh. Cattargi expune mai multe miniaturi, realizate cu acea scrupulozitate și dexteritate a execuției ce ne amintește de cei mai iluștri representanți ai acestui gen ingrat și exigent. Peisagii, intenouri, vederi de ansamblu și suntpoziții, ne sunt înfățișate de acest veritabil artist cu acea desinvoltură a execuției, la baza căreia stă un desen sigur, și cu acel farmec al coloritului ce denotă pe lângă un cald sentiment și o perfectă înțelegere a naturii, și acea putere de concenerare în realizarea detaliilor, ce alcătuesc apanajul celor mfi adevărat aleși.Toate aceste lucrări, fără osebire, constituesc o adevărată revelație, și suntem fericiți de a putea număra încă un artist de frunte în mișcarea noastră artistică. Pe lângă aceste lucrări de meticiulositate a execuției, pictorul basarabean mai expune și vre-o două compozițiuni de aceeași execuție și armonie ce dau pe față calitățile mari de adevărat artist, de sari dispune expozantul* rPe panourile altor două sau sânt înșirate cele vre-o cincizeci de lucrări ale altui nou venit și tot atât de bine venit în mișcarea noastră artistică — lucrările pictorului ardelean Minișanu. Posedând o tehnică a execuției foarte îngrijită și întrebuințând o gamă foarte simpatică, plină de lumină, pictorul acesta stăpânit de un impresionism neexagerat, reușește sa redea mici colțuri din natură într’un colorit atrăgător. Sânt destule priveliști foarte reușite și armonioase, în picturile expuse de artistul ardelean, cum sânt și câteva bune capete de expresie, din cari amintesc o „Silișteanca“, apoi flori de naturi moarte, executate cu acea siguranță în realizarea detaliilor și redarea consistenței fiecărui obiect în parte, cari dovedesc o tehnică picturală de mâna întâi. In orice caz, lucrările expuse de pictorul Minișanu pun în lumină un temperament de artist ajuns la maturitate. O sală întreagă, cu panourile supraîncărcate cuprinde lucrările pictorului Van Saanen-Algi, o veche și simpatică cunoștință a tuturor amatorilor de artă. De asemenea și studii arhitectonice, realizate cu acel cult al liniei și cu acea fineță a armoniei, trădează pe artistul consumat, pentru care orice mișcare și orice siluetă frumoasă sunt, deopotrivă, izvoare de inspirație. " Sânt nenumărate micile giuvaeruri de desen, expuse acum de distinsul artist și tot atât de numeroase sânt și achizițiunile, cu cari înțelegatorii de artă au ținut să-și arate admirația față de opera de distincțiune a acestui fin cultivator al liniei. In fine, sala cea mare din același local, îmbrățișează în panourile ei, prodeția altui debutant în arta noastră : pictorul și acuarelistul Henri Catargi. Prins de nouile mreje întinse pentru cei înamorați de frumos, de fascinatoarea artă nouă, expozantul acesta izbutește, totuși, să ne dea viziuni limpezi din natură, strecurate printr’o prizma nelipsita de originalitate. Și dacă va persevera în cultul desenului, care-i cerința de căpetenie, nu va fi de mirare ca debutantul da astăzi să ajungă, poate, inovatorul redutat de mâine, cum se întrevede din anumite lucrări ale actualei manifestări.* Ceea ce trebuie să l-o dorim din tot sufletul, fiind vorba de un temperament care e gata să-și găsească drumul luminos ce-l va duce spre culmea visată. y. B.