Timpul, iunie 1923 (nr. 71-97)

1923-06-01 / nr. 71

AMUL al XXIII-lea Mo. 71. abonamente Un an....................................Lei 400 6 luni......................................... 200 3 luni ............................. 100 Pentru preoți, și învățători,­ intelectuali, funcționari și muncitori se face o reducere de 50 % Pentru străinătate atât costul abonamentului cât și costul exemplarului este dublu TELEFON No. 6/55 SUBT DIRECȚIA UNUI COMITET PRIM-REDACTOR: I. JOLDEA RADULESCU Contra piei — Răuț nu poate fi îregăt­urat numai cu o lege de repri­mare. « Trebue o politică economică hotărâtă pe ca­re guvernul refuză s’o a­­dopte .După doi ani de preocu­pări diverse, iată că, îm sfâr­­șit, guvernul parvine să-și dea­ seama că în­­ România mai există, pe lângă urgen­ța votării ursei Constituții se nu se aplică și a unor „națio­nalizări“ liberale..—o proble­m­ă a scumpirei traiului care cere o urgentă soluție... Un nou val de scumpete se precede. Până în spre iarnă viața se va­­ scumpi —dacă rămânem în același regim și sub­ aceeași concepție poli­tică — cu cel puțin sută­ la sută. Guvernul a ajuns să-și dea el însuși seama de acea­stă amenințare inevitabilă. Optimismul obtus șî miop al d-lui Vintilă Brătianu a fost in cele din urmă, sesizat de ce se pregătește și s­coa­tele pe budgetul său „echi­librat“, a meditat îndelung la o soluție. D-l Lassu, care se pasionează în funcția sa de șef de cabinet al d-lui Vintilă Brătianu, a primit in­strucții să facă o lege aspră împotriva speculei. Fără îndoială că curma­rea oricât de drastică a spe­culei —adică a scumpirei ne­justificate, — e o măsură că­reia i se cuvine toata acla­mația noastră. Dar, numai cu atât nu sa rezolvat scumpirea traiului! S-ar pune astfel frâu numai unor acte de adevărat bandă­tism săvârșite­ de u­ii negu­stori hrăpăreți. Gând ne văităm împotriva scumpirei traiului, ne gân­dim la ceea ce e general și, comercial, perfect justifi­cat. Rău! acesta nu poate fi remediat numai cu o săr­mană lege de reprimare a speculei." Trebue altceva, — și aceea ce trebue nu se face pe cale administrativă! Trebue o politică econo­mică generală, bine preci­zată șî cu curaj, cu îndrăs­­neală aplicată. Care e poli­tica aceea? Răspunsul îl dă chiar fali­mentul practicei economice a actualului guvern: o poli­tică hotărât­ă pusă celei cu care d. Vintilă Brătianu a adus țara la ultima limită a mizeriei. _ T. L. -XXX­ Guvernul și „problema“ basarabeană Guvernul are obligațiunea de onoare să institue o an­chetă largă și importială, pentru a se stabili adevărul relativ la faptele petrecute în Basarabia.­­­ Astfel pre­tinde spiritul de dreptate și prestigiul national Guvernul se arată foarte revoltat de faptul că­­ insistă atât de mult asupra unor fapte, cu caracter grav, petrecute în Basarabia, și care au fă­cut, în Cameră, obiectul unei inter­pelări deosebit de violente. In ceea ce ne privește credem că gu­vernul nu are dreptate, atunci când se arătă indignat de insistentele pre­sei referitor la faptele ce s’au sem­nalat. Oameni cu răspundere, din Basa­rabia, au afirmat că mai multe per­soane au fost ucise și guvernul a a­­vut dovada că, în adevăr, lucrurile s’au petrecut astfel. In consecință realitatea faptelor nu poate să fie discutată. In schimb, a ceea ce rămâne să se știe și aceea ce trebue clarificat,sunt împrejurările în care au fost uciși cei trei basarabeni. Dacă, în adevăr, un abuz a fost co­mis și o nedreptate atâta de revoltă­toare a putut să fie săvârșită, guver­nul, cel dintâi, are tot interesul să caute să stabilească adevărul și res­ponsabilitatea vinovaților, pentru ca pedeapsa să fie în proporție cu vina ce s’a săvârșit. ‘ Astfel fiind, nu numai că guvernul nu are dreptul să se revolte de fap­tul că­­ presa se ocupă de cele semna­late, în Basarabia, dar lui în primul rând, îi revine datoria să institue o anchetă, mai ales, parlamentară, pen­tru ca observatori obiectivi și impar­țiali să restabilească adevărul, fără a se ascunde nimic, nici în bine, nici in rău. Procedându-se astfel se va face do­vada că nici țara, aici guvernul nu au interesul să dea lucrurilor o altă înfățișare de­cât cea adevărată și că se consideră o chestiune de prestigiu național să se facă dreptate și să se dea satisfacție opiniei publice basa­­rabene, în mod legitim alarmată de tot ceea ce s’a spus și s’a aflat până acum. Pretutindeni în Basarabia, ca și în toate teritoriile alipite, trebue să existe convingerea că guvernele, ori­cum­ ar fi ele, conduc conform celor mai înalte principii de adevăr și de dreptate, astfel, în­cât, conform legi­lor și Constituției, libertatea și viața cetățenilor să fie garantate pe de­plin. Credem că abuzuri pot să fie să­vârșite de organele administrative, fără pregătirea morală necesară. Nu credem, însă, să existe guvern, indi­ferent de culoare politică,rău intenți­onat, nepatriot și crud, care să supue, azi, mâine, sau ori­când, pe basara­beni și Basarabia unui regim vino­vat și criminal. Avem convingerea, că orice gu­vern, fără deosebire, repetăm, de partidul ce l’ar fi format, își va face totdeauna un crez național din sen­timentul că tot ceea ce face parte din marele suflet românesc, trebue să se bucure de aceiași atenție, de aceiași dragoste și de acelaș interes din par­tea celor chemați să conducă desti­nele naționale. Pentru a se putea afirma, fără dis­cuție și replică acest adevăr și aceas­tă necesitate imperioasă, e nevoie de lumină, de cât mai multă lumină și dreptate și aceste două elemente nu pot fi obținute decât printr’o anche­tă largă, făcută de reprezentanții na­țiunei. Dacă abuzul va fi dovedit și dacă se va face proba că indivizi,­chiar vi­novați din anumite puncte de vedere, au fost uciși, fără nevoie, și trecân­­du-se peste legile țărei, vinovații vor trebui să-și ia pedeapsa ori și cin­e ar fi ei. In cazul când, din contră, se va sta­bili că lucrurile s’au petrecut altfel, atuncea guvernul va avea prilejul să arate că nici într’un caz, nici în celă­lalt, nu s’a dat înapoi de la împli­nirea datoriei ce îi impune să caute totdeauna adevărul. Aceasta e singura cale de urmat, cerută de spiritul de dreptate și de prestigiul național. ECOU­RI IN BATJOCORA. — Presa liberală nu­mește pe d. Maniu în batjocorit „eternul o­­poziționist“. Să nu se prea grăbească această presă, de­oarece, în curând, vom avea un partid în­treg — cel liberal — și căruia îi va rămâne numele de „partidul opoziției eterne“. » SE SUPĂRA, — Guvernul se supără gro­zav,, ori de câte ori presa amintește crimele săvârșite zilele trecute în Basarabia. In adevăr, ce guvern liberal, ar mai fi a­­cela dacă un aer avea dreptul să omoare și el cinci ș­ase basarabeni­ pe zi. • ADEVĂRATA SITUAȚIE. — Gazeta gu­vernului promite să arate adevărata situa­ție din opoziție. Se vede că numărul morților și al celor asasinați,, este cu mult mai mare de cel anunțat. Așteptăm să vedem pe liberali, o dată, sinceri. UN LEU EXEMPLARUL Buletin politic Naționalizarea „Reșiței” Ciurci sí a înțeles s-o facă libe­ralii ; si se nota prilej de be­neficii pentru­ partid și par­tizani La sfârșitul sesiunii parlamentare, atunci când căldurile fac neatenți chiar pe puținii temerari cari mai iau parte la ședințele Parlamentului, guvernul a adus și a isbutit să treacă ușor, ușor de tot, două legi de o extremă impor­tantă pentru viata noastră economică. Aceste două legi sunt cele privitoare la Creditul Industrial și la naționali­zarea „Reșitei“, legi necesare, dar care vin cu mare întârziere. Intr’adevăr, nevoia Creditului Indus­trial o simte industria românească de la războiu încoace, și nevoia lui a de­venit extrem de acută încă dinainte de venirea la cârma țării a guvernu­lui liberal. De asemenea, naționalizarea „Reși­­tei“ trebuia făcută încă de mult, întru­cât rostul acestui puternic organism industrial e să fie cel mai de seamă furnizor metalurgic al statului. Pentru ce n’au adus liberalii legile privitoare la aceste două mari proble­me interesând întreaga noastră viață economică, mai curând, după venirea lor la putere ? Pentru că trebuia mai înainte de toate ca ei să-și asigure prin aceste legi avantagii exclusive pentru capitalul liberal, obținând în acelaș timp și conducerea acestor două mari organisme economice. Nu suntem și nu putem fi în nici un caz adversari ai celei mai largi par­ticipări în viata noastră economică a capitalului românesc, chiar atunci când acest capital e exclusiv al finan­­ței liberale. Suntem însă datori să specificăm că nu așa înțelegem noi participarea acestui capital liberal, prin excluderea altui capital românesc, care aparține însă oamenilor și instituțiilor de alte credințe politice. Și nu putem admite această exclusivitate, întru­cât o vastă experiență ne-a arătat că toate, abso­lut toate întreprinderile finanțate de capitalul liberal, mai ales când au în fruntea lor oameni politici sau finan­ciari liberali, se folosesc de influența lor politică pentru a câștiga beneficii și avantagii în dauna statului. Așa se va întâmpla, suntem siguri și cu „Re­­șita“, și cu Creditul Industrial. Legea pentru naționalizarea „Reși­­tei“ mai are încă o latură imorală: la noua emisiune prilegiuită de această naționalizare, se înlătură cu desăvâr­șire dreptul de opțiune a vechilor ac­ționari, toate acțiunile nouei emisiuni intrând în patrimoniul finanței libe­rale, pe un curs de emisiune mult in­ferior cursului bursei. Am fi admis, fi­rește ca acțiunile reprezentând capita­lul străin, să fie excluse dela noua e­­misiune; nu admitem însă ca dreptu­rile cinstite ale capitalului românesc să fie furate de Banca Românească sau de creațiunile ei financiare. Iată de ce, în votarea legii pentru înființarea Creditului Industrial, ca și a celei pentru naționalizarea „Reșiței“ nu mai putem vedea măsuri salutare pentru starea economică a țării, ci nu­mai măsuri menite să dea pe mâna fi­nanței liberale interese ale Statului și ale capitalului particular neliberal fără să se lase acestui capital măcar un drept efectiv de control mister al esKMnftt consista în im­­continuă a fondului, prin păstrare, dar spirit pururea hom — ■•epatarea continuă a fo armeler, forme sechi, dar iată ce este constrentistat d. M. Emi­lsen Vineri 1 iunie 1923 REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA BUCUREȘTI CALEA VICTORIEI Ho. 60. (Pasagiul Imobiliari) PUBLICITATEA se primește la ADMINISTRAȚIA ZIARULUI ȘI LA TOATE AGENȚIILE DE PUBLICITATE Corespondența privitoare la r­edacție trebue adresată Primului­ redactor manuscrisele nepublicate se ard; domnii autori sunt rugați să-și păstreze copie Din Lipsurile noue legi fiscale irestrucțiuniie date de minis­terul de finanțe au nevoie de alte instrucțiuni Noua lege fiscală, cu privire la impozitul pe salarii, intrând în vi­goare de la 1 Mai, a produs cum era de așteptat, o mare zăpăceală prin­tre agenții fiscului, și a pus într’o e­­normă încurcătură toate firmele co­merciale. Se știe că ministrul de finanțe a publicat în „Monitorul Oficial“ o se­rie de instrucțiuni, cari explicau o altă serie de... instrucțiuni, după ce și ele, la rândul lor, explicaseră in­strucțiunile apărute odată cu publi­carea legei. Când exemple asupra modului cum trebuie să se calculeze impozi­­tul pe salarii, ministrul de finanțe, a lăsat să se strecoare greșeli, în ci­fre,astfel că­ și firmele comerciale, la rândul lor, luând ca bază acele cal­cule au prezentat administrației fi­nanciare și percepțiilor respective ta­belele de salarii, greșit calculate. Aceasta, în general cu privire la taxele de 4 la sută și respectiv 8 la sută pentru funcționari. In ce privește impozitul pe sala­riile lucrătorilor, chestiunea este și mai încurcată. Toate exemplele date de ministerul de finanțe n’au nici o claritate, și din textul instrucțiilor sar părea că, tocmai acei lucrători cari au mai puține zile muncite, au de plătit un impozit mai mare ceea­ce n’a fost, firește, în Mențiunea le­giuitorului. Anomalia provi­ne di­n faptul că în rubrica scăderilor, nu se explică cuantumul zilelor, sub ci­fra 20, știut fiind că legea nu im­­pune cate-o zi pe săptămână, din to­talul zilelor lucrate în cursul unei luni, c­omplect prestată. Afară de aceasta, în exemplele publicate in „Monitorul Oficial“ se arată că se scade, pe lângă suma prevăzută de Art. 46 din lege, și ta­xele de 3 lei pe săptămână, reprezen­tând Umbrele de meseriași ale lucră­torului. Ori, aceste taxe sunt de 7 lei, adică de 78 lei lunar, fapt care iarăși nu este clarificat de instruc­­țiile ministerului de finanțe. Precum se vede, cele câteva rân­duri dle instrucțiuni, date până a­­cum de ministerul de finanțe, au ne­voie de o nouă serie de... instruc­țiuni„ ---OBC=ri?fc=3CO— Un pârlit de milionar­ interpelarea unui deputat a­­supra unui pârlit care s’a facut milionar din furturi și sfidează lumea din auto­mobil In ședința de est a Camerei, un de­putat a avut ciudata idee­i de a inter­pela guvernul in chestia furturilor dela e. f. r. și a cere lămuriri nu nu­mai asupra stadiului anchetei judi­ciare, dar și­­ asupra situației sociale a d-lui Nacht, autorul moral­­ al acelor furturi. Interpelatorul s’a arătat uimit că se poate îngădui ca un om ,,pârlit‘‘ până mai eri să-și plimbe nesupărat morga plină de obrăznicie, în auto­mobilul multelor sale milioane, ago­nisite fără trudă, dar prin speculaț­­ii furt. Cazul d-lui Nacht este cazul mul­tora și este de mirare, i­ă se mai gă­sește cineva, fie el chiar deputat, care să protesteze împotriva aroganței ne­cinstitului și să afecteze uimire față de un fenomen care a ajuns banal în­tr-o țară în care oamenii cinstiți sunt o adevărată .excepție- Interpelatorul n’a fost onorat cu răspuns, pentru bunul motiv că n’avea cine răspunde. Nu fee pot lua măsuri, și nu se pot urmări pârliții, fie ei chiar milionari și obraznici, când sferele înalte cari urmau să răspundă ori la Cameră în afacerea Nacht, au introdus, au pa­tronat și au întins ei înșiși jaful în averea publică, corupția și frauda ne­pedepsită și neblamată a bunului altuia. A rămas fără urmare ieșirea vio­lentă și viguroasă a bătrânului Petre Carp, naivul care-și închipuise odi­nioară că cu un singur fier roșu va distruge imensa cangrenă a incorec­­titudinei civile la adăpostul situației politice. De atunci și până acum răul s’a întins găsind în buna noastră țară cel mai bun teren de desvoltare a acestui în­­gretoșetor miierab și tocmai azi sub regimul celor ce sunt părinții îmbogă­țirei ilicite și fără cauză să ridică un protest în­potriva unui pârlit de mi­lionar. D. Nacht poate fi liniștit, patronii lui și zeii lui cei buni sunt încă atot­puternici în Țara Românească. Pe foi de calendar In sălbăticirea . Un actor fluerat, în Românită, e lucru extrem de rar, fiind-că Româ­nia e în special paradisul măreției actoricești. Și, cum nicăici nu sunt așa de mulți actori, așa de mulți ac­tori, proști—pe lângă unii foarte buni—ca la noi, a fluera pe unul din ei e o operă reconfortantă și u­­tilă. Dar, a fost fluerat, la Teatrul Național um actor nu fiindcă joacă prost,—Slavă Domnului, prilejuri de acestea s’ar oferi în fiecare seară publicului fluerător pe cel puțin trei scene bucureștene­­.. A fost fluerat un actor, fiind­că deși are talent—un talent incontes­tabil, excepțional—e, totuși ,,jidan” Pentru atâta, numai pentru acea­stă vină , fiindcă nu e din rasa au­tentic daco-română a d-lor Cuza și Zelea­ Codreanu,. E un tânăr dintr’o rasă care și-a permis­, totuși, să dea Franței pe cea mai strălucitoare glorie a teatrului francez : pe divina Sarah Bernhardt• E un actor de un talent formidabil, sdrobitor,—• sursă firească de furie pentru toți bieții lui camarazi de rasă pur da­­co-romană, dar cu economie dă­ruiți de soartă. Insemnați-i nu­mele , îl chiamă Finți; el va fi mâi­­ne, aici sau — dacă 'nu'ascultă pe mine — aiurea, unul din stăpânito­­rii teatrului. Cele două duzini de daco-romani de la galerie nu i-au permis să joace, deși vorbea așa de frumos limba cu care știința și ta­lentul d-lui Ior­ga învia eroii dra­mei reprezentate ! Un exemplu e decisiv. De trei pa­tru ori, vine în versurile d-lui Ior­ga,, în gura diverșilor eroi, excla­mația următoare : „o așa slugă fru­moasă !” sau : , o așa casă frumoa­să !”. Ei bine, dor sau trei actori daco­­romani au făcut următoarea oribilă stâlcire de limbă, zicând: așa o casă frumoasă!” Unul singur din cei cari au avut de spus aceste vorbe, le-a zis corect,—era jidanul Finți! di când un artist, fie cât de străin de rasa ta, — fie el chinez sau in­dian — parvine să vorbească așa de frumos și de corect limba ta, când, adică se contopește așa de deplin în sufletul nației tale,—nu e idiot să-l gonești fiindcă e­ străin ! De Max, român — sau, după părerea daco­românilor de la București , jidan — strânește cu talentul lui Compenia franceză cu toate că-și permite să dea precisei limbi franceze, o pro­nunțare cam personală.­­ Dar, ce vreți f, studenții și ac­torii parizieni nu sunt chiar așa de... daco-romani ca ai noștri ! SĂRMANUL DIONIS REFORMA MILITARA Reorganizarea serviciului de recrutare al armatei . NouăEe principii ce vor sta la baza chemării sub drapel a viitoarelor continente.— Militarizarea învățătorilor și a tinerilor din șc. poli­­teh­nice. -- Clasarea impro­priilor se Va militar Principiile noui, ce vor sta la baza chemărilor sub drapel a viitoarelor contingente, prin noua reorganizare a serviciului recrutărei, sunt urmă­toarele: S’a stabilit ca stagiul să fie de doi ani, pentru toate armele afară de marină. S’a desfințat tragerea la sorți, ră­mânând comisiei militare de recru­tare, misiunea de a repartiza pe re­cruți diferitelor arme. Toate dispensele au fost desfiin­țate. Văduvele care au unicul fiu sub drapel, vor fi puse pe tot timpul încorporărei fiului lor, sub protec­ția statului. Prisosul de contingente, care ar rezulta eventual peste prevederile bugetare, va fi f­ormat, nu din cei ce ar trage la sorți un număr mare, ci din oameni nevoiași, cari au greu­tăți familiare (susținători de fami­lie). Dispozițiunile noulei legi vor­ in­tra în vigoare, începând cu clasa 1924.• S’a făcut o derogare de la princi­piile de mai sus (durata serviciului­ militar sub arme), pentru motive de interes general, pentru tinerii care devin învățători. Pentru ca aceștia să fie luați cât mai puțin timp de la menirea lor, e­­levii școalelor normale de învățători vor fi militarizați. După terminarea șc­oalei, acești tineri își vor complec­ta instrucția militară prin 3 luni de stagiul făcut într’un corp de trupă, pe timpul concediilor de vară, când școlile sunt închise. Aceste diispozițiuni vor avea de scop, să satisfacă interesele țării, tri­mițând pe învățători la catedre, în­dată după ce aceștia vor fi terminat cursurile școalelor normale. In caz de răsboiu, cea mai mare parte din învățători vor fi mobilizați pe loc. Aproape identic s’a rezolvat și chestiunea serviciului militar al tine­rilor din școlile politechnice, prin militarizarea acestor școli și complec­tarea instrucției militare printr-un stagiu la trupă de 3 luni. • Odată cu clasa 1924, operațiunile de recrutare vor începe la 1 Octom­brie ale fiecărui an. Aceste operați­uni, vor fi efectuate de un consiliu de recrutare, pentru fiecare județ, cerc de recrutare sau centre mari popu­late (Capitala țărei și orașele mari). Aceste operațiuni de recrutare vor dura cel mult 60 de zile. ■’ s Proectul reorganizărei serviciului de recrutare a armatei, menționează și condițiunea în care se vor clasa cei inproprii pentru stagiul sub dra­pel. Sunt considerați ca inpropii pentru serviciul militar (combatant sau a­­uxiliar), pentru toate l­lementele ar­matei, tinerii atinși de o infirmitate sau slăbiciune fizică, care-i face ne­­apți pentru orice serviciu combatant, sau auxiliar al armatei. Infirmitățile ce fac improprii pen­tru serviciul militar, precum și acele care permit recrutarea pentru­ servi­ciul auxiliar, se vor arăta în regula­mentul legei. AUTURI, LA VEGHI NOȘTRI 7 J­I fi­e De facerea noi pentru îndreptarea stării economice a țării, și ce fac alții. -- O primire la bulgari și un­guri. — Pe când România respinge capitalurile străine, Ungaria și Bulgaria se refac cu banii a­­micilor noștri din apus. Pe când noi ne dedăm la lupte ste­rile lăuntrice, vecinii noștri, dintre cari unii foști inamici de oli și poate chiar de mâine, se întăresc pe nesim­­­țite. Bulgaria, de pildă, stă mult mai bine cu valuta de­cât noa; iar dacă Ungaria marchează în această pri­vință o situație precară, ea nu poate fi decât aparentă, căci dacă după tra­tatele de pace Ungaria este obligată să plătească despăgubiri, interesul îi dictează să apară în ipostaza de de­bitor sărăcit și ruinat. De altă parte, după tratatele de pace atât Ungaria cât și Bulgaria sunt obligate să fie concentrate efective foarte reduse de armată cu atribuție de poliție. Deci, în compa­rație cu noi, cari suntem ținuți să facem sacrificii imense în acest scop, aceste două țări sunt avansate căci pot întrebuința sumele rămase dispo­nibile pentru refacere sau pentru alte destinații productive. Dar afară de aceste înlesniri de cari se bucură aceste două țări, în­lesniri cari iau aspectul unei prime de încurajare și de ușurare a plății despăgubirilor izvorâte din tratatele de pace ; afară de aceste economii impuse, putem constata că dela un timp încoace s’a pășit atât în Unga­ria cât și în Bulgaria la înfăptuirea de noui întreprinderi, de noui indus­­tr­ii și mijloace de transport, cari în viitorul cel mai apropiat prin roadele ce vor da, se vor releva pentru noi, dacă nu ca o surpriză, în orice caz însă ne vor pune în stare de inferio­ritate, de nu vom păși cu hotărâre la asanarea moravurilor și la o politică economică de realități. Amândouă aceste țări, urmărind rezultate cu dublu efect, au izbutit să atragă capitaluri străine și în deo­sebi pe cele din țările aliate nouă. Se urmărește deci pe lângă un in­teres material imediat, altul de na­tură politică în viitor. Cine urmărește cu luare aminte co­municatele agențiilor telegrafice stră­ine ce apar în presa noastră, se va încredința cum aceste țâri înrudite ca rasă, au isbutit să atragă în or­bita intereselor lor economice capi­taluri : engleze, franceze, italiene, belgiene, și chiar americane. Se înființează bănci și industrii, căi ferate și linii navigabile, societăți miniere, fabrici de mașini și locomo­tive, și câte altele. Firește că noi nu suntem partizanii hotărâți ai capitalului străin cu ori­ce preț. Dar vedem că formula „prin noi înșine“, a rămas și până azi încă li­teră moartă. Am admite-o bucuros, dar cu o condițiune ca ea să poată fi aplicată și să-i vedem rezultatele positive , iar eu, ca până acum, să slujească numai drept o lozincă abstractă cu care să ne păcălim neîncetat singuri și să nu facem nimic pentru valorificarea și propășirea avuției naționale, iar alții să ne-o ia înainte. Pavilionul unguresc și chia cel bul­gar au început să străbată cu activi­tate Dunărea de la Regensburg la Su­­lina, și nu vor trece nici doi ani și Budapesta va deveni un port însem­nat, construit cu capital francez, și care va deservi toate Europa cen­trală. Răsboiul viitor este pe câmpul eco­nomic, să nu stăm impasibili, să ne mișcăm, să lucrăm, în toate direcțiile pe tărâmul economic, pentru că nu­mai astfel ne vom putea afirma, con­solida și păstra cu tărie ceea ce am dobândit cu atâtea sacrificii prin pu­terea armelor. A­­r­i­a D. V. Comitetul partidului con­­servator-progresist din Cra­iova, a decis să țină Dumine­că 17 Iunie o intrunire pu­blică, la care va lua cuvântul și d. Al. Marghiloman, șeful partidului. Organizațiunile conserva­toare din Oltenia sunt invi­tate să participe la această întrunire. â

Next