Timpul, iunie 1923 (nr. 71-97)

1923-06-11 / nr. 80

AHOL ggg XXliS-Bea No. 80. ABONAMENTE Un an........................................Lei 400 6 luni....................... ... „ SCO 3 luni.................................... „ 300 Pentru preoți, și învățători, intelectuali, funcționari și muncitori se face o reducere de 59 °­ c Pentru străinătate atăt costul abonamentului cât și costul exemplarului este dublu TELEFON No. 6/55 SUBT DIRECȚIA UNUI COMITET­­ miBHSni: LIQLDEA 84CULESCU Guvernul Îndreaptă situația economică S*a permis exportul vitelor și altor asifico li de prima necesitate. *»ar nici cele­ 6a­te alim­ente îngăduite la­­«port nu sau ieftinit — Umil regim al grâului Cetivisilto­ economic swpe» rE © rs © SiaposadiB-se de © hi sti­­essiea exportoS&sa ortics d­eSai* tie primă necesitate, a găsit de © ascu­lrstă să frsofărască li­bertatea exportului © uăles* pe timp de o l&ană, a wifelor și altor articole ele primă ne­cesitate pe peried sie sea» se­tei. Pentru st@at« acest­e arts» esste permise la export, sta* t­ll va percepe i­aps srl si siit de ridicate taxe fie export. Acest ce­nt* îl și motivul pen* tru car­e gtmernii a imcuviin­țat libertatea la export a a­­celei* articole. I Bitr’aglewar, probaibillsm­ea se lăsuse pe motivași că flinși lipsă pe piața isifertc, Inter­­sinerea exportului, ar aduse abundența și deci scăderea preft arilor» Motivul însă adevărat al acelei măsuri este altul s CS și» vernul încuviințează expor­­tul vitelor și ai câtorva articole Űe primă neoceapte cedând insistențeifor câtorva partizani și favoriți ai regi­­mului. Dovada cea mai bu­nă o face, termenul faimos de o lună care lasă deschisă portița trecere­ peste prem­iu numai acel­ora ce s’aus știut aranja din vreme, ori a acelora ce vor dispune de protecția cuvenită pentru­ a obține vagoane și alte mij­loace cari ,să le îngădue să­vârșirea operației intr’un timp atât de scurt. O măsură luată numai pe jumătate și pe termen ridi­col, nu poate fi decât sus­pectă și în nici un caz înțe­leaptă și eficace. La fel este procedarea gu­vernului și în chestiunea grâului. Acordă acum, în ul­timul timp, o ridicare a pre­țului grâului, singurul arti­col, a cărui abundență și im­portantă exportațiune ar fi­­ putut aduce bogăție și ridi­carea­ valutei. Măsura de azi a ridicării prețului grâului nu poate fi de nici un folos, după ce prin măsurile anterioare s­a sa redus considerabil însă­­mânțările, rafinându-se cu to­tul valoarea și exportul grâu­lui. Măsurile prohibitive ale guvernului aveau ca scop reftenirea vieței. Ele însă au atins rezultate contrarii s scumpetea și lipsa de abundență. Și tocmai în momentul lipsei de grâu și ele articole de primă­­­ecesă­­tate, se acordă ridicarea pre­țului și libertatea la export pentru a scumpi și mai mult viața. T. L. — «oe=Q==>o3— S­­­i Í „DEFĂIMAREA TARII IN STREINATATE ”) * Guvernul seuia opoziția și totuși întreaga râ­­.pun­dere cade asupra guvernului. Una din cele mai grave acuzații pe care guvernul le aduce opoziției, este ca aceasta ponegrește țara în străinătate, prin răspândirea de svonuri false, de natură să creeze României o atmosferă absolut de­favorabilă Se înțelege, că guvernul expri­­mându-se astfel, și raționând în fe­lul de mai sus, nu este și nu poate să fie sincer. Imputând opoziției propaganda făcută de aceasta, în străinătate­­guvernul nu plânge interesele le­zate ale tăriei, ci lovitura dată pro­priilor sale interese. Liberalii deplâng, pe urma pro­pagandei opoziției, nu ruina țarei și compromiterea vieței­ economice ci ruina liberală și imposibili­ta­tea pentru guvernul actual Al . _eee, în ochii statelor eivite „a o or­ganizație politică pu­tea și in­fluentă și cu rădăcini întinse în profunzimile vieței naționale româ­nești. Guvernul liberal are de apărat prea multe și prea urâte interese, pentru a putea­­ j­udeca altfel­ Guvernul a trecut cu o regulari­tate reprobabilă, întotdeauna, inte­resele sale de partid, mai presus de acelea ale țărei, pentru ca astăzi, prin minune, să poată să judece alt­fel. întâi, liberalii și interesele aces­tora și pe urmă, mult în urmă, in­teresele nationale, acesta a fost și este crezut, veșnic, liberal. Totuși chestiunea propagandei în străinătate, defavorabilă noastre, prezintă o latură de patriei văr ce merită să fie discutată,ade­Ia examinarea chestiunei, treime să se facă o distincție și anume a­­ceea că există două feluri de pro­pagandă în străinătate. Primul fel de propagandă este acela făcut­ de dușmanii de totdea­una ai poporului român, cari nu se pot­ împăca cu nouăle stări de lu­cruri, aduse și stabilizate, pe bază de vecie, de război-Orice s’ar întâmpla, orice s’ar face, aceștia, vorbind individual, sau ca reprezentanți ai unor gru­puri de persoane, vor fi veșnic ne­mulțumiți. Străinătatea cunoaște însă, și poate să aprecieze motivele acestui fel de propagandă, explicabilă prin tot a ceea ce au trebuit să unii, și prin tot ce alții au piardă putut dobândi și câștiga, conform drep­tului celui mai recunoscut-Al doilea fel de propagandă este acela ce din anumite motive, este făcut de unii streini, așezați, poate chiar temporar la noi în țară și care informează străinătatea, mai mult sau mai puțin sincer, conform inte­reselor, sau modului lor de a vedea. Acest fel de propagandă este abso­lut inevitabil, de­oarece e­ determi­nat de un fenomen politic, de neîn­­lăturat la rândul lui, și anume de dreptul ce îl are opoziția de a pro­testa în contra actelor nedrepte și abuzive, făcute de partidele de gu­vern-Aceia cari informează străinăta­tea de ceea ce se petrece în țară, co­munică ce văd și ce se întâmplă, tot aceea, adică, ce rezultă din frămân­tările și luptele politice interne-Dacă există, însă, și oameni poli­tici, reprezentanți ai opoziției, cari informează greșit străinătatea, din motive politice lipsite de noblețe, de­formând evenimentele și faptele, se înțelege, că nu putem nici înțelege și nici aproba asemenea acțiuni. Protestările opoziției, însă, oricât ar fi de violente, constituesc un drept al acesteia, recunoscut, ce con­stitue garanția luptelor parlamenta­re și pe aceea a înlăturări abuzului guvernamental. Dacă protestările opoziției româ­ne, au trecut dincolo de graniță, a­­poi aceasta se explică prin faptul că erau îndreptățite, și dacă ele au dis­creditat guvernul, față de străină­­tate, aceasta nu înseamnă că s’a fă­cut propagandă de defăimare a na­­țiunei române Aceasta r .e, desigur, ca pres­tigiu și­­­, dar din cauza guver­nului, redusă și prin concepția sa politică interesată, pierzându-și ori­ce trecere față de străinătate, lo­vește pe cale indirectă și în credi­tul național. Opoziția a protestat, e drept, dar în numele țarei întregi, atunci când s’a trecut Constitutivul ca liberală cu armata și cu baionetele și atunci când au fost înăbușite manifestări­le conștiinței națiunei. Opoziția și țara, au protestat, vio­lent, contra rușinoasei legi a chirii­lor, după cum protestează, astăzi, contra copilăroasei legi a speculei, după cum au făcut acelaș lucru, cu indignare și revoltă, față de libera­lizarea „Reșița!“ urâtă și înjositoa­re afacere brătienistă. Să fie drept și loial, guvernul, să renunțe la câș­ti­guri și afaceri pentru partizani, aS înceteze guvernarea cu tăișul baione­tei și trecerea legilor cu falsificarea voturilor, parlamentului, în văzul și auzul tuturor și atuncea va înceta și propaganda în străinătate, făcută în felul de mai sus, ca un ecou, fa­tal, al stărilor de lucruri dinăuntru. Depinde de guvern să nu dăm pri­lej străinătății de a ne judeca defa­vorabil. Altfel, toată răspunderea cade, așa cum se întâmplă, azi, asu­pra guvernului întreg, d­e pi­n inte­rese urâte de partid, trece peste demnitatea și peste creditul și vo­ința națiunei. Aceasta este explicația propagan­dá in străinătate și tot aceia ce se întâmplă­ este rezultatul ambiției și interesărei vinovate a actualului gu­vern. UN LEU EXEMPLARUL Buletin _ pe lit is închiderea sesiunii parlamentare Fabrică de legi Inconștientă la maidan aa trivialității ®? iată cum se poate caracte­riza activitatea Parlamen­tului brakonist. Eri a fost ultima zi a celei mai nefaste sesiuni din câte a avut vreo­dată parlamentarismul românesc. Șe­dința în sine n’a fost de prea mare importanță. La Cameră s’a discutat aproape numai chestiunea arestării ilegale a d-nului Lazăr Popovici; un orator opoziționist a arătat că ile­galitatea aceasta are drept bază o răzbunare personală a ministrului de justiție,­­ iar un membru fruntaș al majorității, nu ardelean, ci din ve­chiul regat, a susținut și el nevino­văția celui arestat. Camera a terminat ieri și simula­crul de discuție privitor la statutul funcționarilor publici, care s’a votat absolut fără nici o modificare, de­­clarațiunea partidului țărănesc îm­potriva acestei legi neprimind nici o atenție și nici un răspuns din par­tea guvernului. Activitatea Senatului a fost și mai redusă : o ploaie de legi, nu prea im­portante, dar din care unele lasă să se înțeleagă afacerile pe cari le fac liberalii în umbra lor. Pe urmă, și la Cameră și la Senat, s’a citit mesagiu la fel cu toate cele­lalte cari au încheiat întotdeauna o sesiune parlamentară. * Și, firește, d. Ion Brătianu s’a sim­țit dator să mulțumească majorită­ților parlamentare pentru concursul pe care i l-au dat. Care anume a fost acest concurs, se știe : majoritățile parlamentare au votat toate legile ce le-au fost prezintate. Amenda­mente, modificări importante cari să fie luate în considerare și legiferate, nu au existat. Majoritățile acestea au fost, indiscutabil, cele mai docile, cele mai servile chiar din câte s’au pomenit vreodată în orientul Euro­pei. Singura lor activitate a fost vota­rea conștiincioasă, după porunca șe­fului efectiv, care e d. Vintilă Bră­tianu. Că legile pe care ei le-au votat sporesc considerabil dezastrul țării, de asta nu le pasă majorităților ieșite din calitățile militare și extrem li­­tare ale d-lui general Văitoianu- Că au fost miniștri cari au com­promis în cel mai înaintat grad nu numai banca ministerială, ci țara în­treagă,­nici de asta nu le-a păsat majorităților din anul 1923. E ade­vărat unii din acești miniștri au găsit o atmosferă ostilă în rândurile majo­rităților parlamentare. Dar numai atât. Această ostilitate nu i­a putut nici înlătura de pe banca­­ ministeria­lă, nici n’a putut aduce modificări proceselor de legi ale acestor miniș­tri. A intervenit întotdeauna pr­mul­­ministru care a acoperit cu persoana sa toate ilegalitățile, toate afacerile și toate absurditățile politice. Act­ivitatea de căpetenie a Parla­mentului care s’a închis ieri, s’a des­fășurat însă pe un alt teren, pe acel al trivialităț­lor și agresiunilor, cari au coborât incinta Camerei, la acelaș nivel moral cu al celei mai ordinare cârciumi de la priferia bucureștea­­nă. Am spus, cu prilejul uneia din b­ătăile, de la Cameră pe care o spe­ram definitivă și o repetăm cu închi­derea sa : Parlamentul acesta va merita de la istoria parlamentaris­mului un singur nume. Parlamentul rușinii. -­83î=0=­SS-­ K__mister­al Mmentei consistă In ta­­tarea continuă a fondului, prin păstrarea ar. forme »echi, dar spirit pururea noa —* 88. &UUBSC. lunii 11 Iunie 192S REDACȚIA ȘI ADMINIS­TRAȚIA BUCUREȘTI ALEA VICTORIEI No. 60. (Pangiol Kicobl­lsi) PUBLICITATEA se primește la ADMINISTRAȚIA ZIARULUI ȘI LA TOATE AGENȚIILE DE PUBLICITATE Corespondența privitoare la Redacții trebue adresată Primului­ redactor Manuscrisele nepublicate se ard, domnii autori sunt rugați să-și păstreze copie lua­te este conservatiama L Legea bunurilor foste inamice Atmosfera în care a fost votată legea. La Senat ca și la Cameră, s-a fă­cut o critică aspră legei pentru li­chidarea bunurilor foste inamice. D­ Vintilă Brătianu a înțeles că în această atmosferă de opoziție, chiar din partea majorităței, legea riscă să fie amendată, tocmai în a­­cele părți, cari constituind spiritul de bază, au provocat ostilitatea, din partea juriștilor din Parlament. D. Ferekhide, în desacord cu acea­stă legiferare, a ținut să releve că se lovește în capitalurile românești și că legea d-lui Vintilă Brătianu a huat ca pretext camuflarea averilor foștilor inamici, spre a comite o monstruozitate juridică, abătându­­se dela principiul sfânt și intangi­bil al , lucrului judecat“. 1). C- Dissescu, raportorul legei, a trebuit să se cufunde într’un la­birint de citații latinești, să dea o interpretare advocățească articolu­lui 9 al legei — atât de arbitrar și­­ abuziv din punct de vedere al con­­­­cepției juridice — spre a scuza în­­­­târzierea cu care d. Vintilă Brătia­­n nu ține să execute niște averi, cari azi nu mai sunt în mâna inamicilor. Cum însă nu era o voce destul de autoritară în Senat, care să apere spiritul de invectivitate al art. 9. d- Vintilă Brătianu a apelat la d. Al- Constantinescu, ministrul de dome­nii și agricultură, care a explicat, că juridicește, amendamentul pro­pus de ă. Ferekide, poate cădea, dacă­­­ va voi majoritatea. In această situație lamentabilă, d. Vintilă Brătianu a făcut apel la cei cincizeci de ani de partizan al partidului, pe care d. Ferechide îi poartă în spinarea sa politică, și la prietenia pe care a arătat-o în­tot­deauna familiei Brătianu, conju­­rându-l să nu se opute la menținerea articolului 9­ Majorităților însă, d. ministru de finanțe le-a ținut acel limbaj de dic­tator și de stăpân, care nu putea duce decât la un vot, ce însemna în­­genuchiarea oricărei voinți libere­.= r íItULMANII CULTURII Spo­area taxelor pen­tru e­­xamenaete particulare. Nu cunoașteți. Sunt liberalii. Ei sunt cei cari amăgesc opinia publi­că prin reclama deșănțată ce se fa­ce construcțiunilor școlare noni, fă­cute cu banii țăranului și din pro­pria lui inițiativă. Ei sunt cei cari n’au făcut niciodată nimic pentru învățământ, și cei cari au căutat să împiedice întotdeauna tot ce s’a fă­cut de alții pe acest teren. Ei sunt cei cari au mărit întot­deauna taxele școlare, în așa fel ca să facă inaccesibilă lumina școalei celor coi pungi modeste. Liberalii sunt cei cari iau deja cursuri pe învățători, institutori și profesori secundari, făcând din ei funcționari de biurou și agenți elec­torali, cărora le spun revizori, sub­­revizori, inspectori, sub­inspectori, inspectori generali, etc. Dar ultima lovitură pe care o dau liberalii, cu concursul ministrului de instrucție publică, dr. Angelescu, profesor care se transformă în coa­dă de topor, e sporirea taxelor pen­tru elevii pregătiți în particular. In timp ce în toată lumea învăță­mântul e gratuit, și mai toți elevii încap în școalele statului, la noi un­de școale de stat sunt așa de puți­­ne, și altele noni liberalii nu vor să creeze, guvernul inculturii pune azi noni piedici elevilor cari, neîncă­pând în școalele statului, sunt ne­voiți să se prepare în particular. După instituirea a două sesiuni de examen obligatorii pentru fieca­re clasă pregătită în particular, libe­ralii vin astăzi cu o nouă sporire de taxe, care urcă taxele de examen la o sumă egală cu de trei­zeci de ori mai mare decât cea a taxelor de fi­xamen dinainte de război. Această sporire de taxe nu lovește numai pe părinți —și d. dr. Angelescu spu­nea doar la Cameră că profesorii nu trebue sa pedepsească pe părin­ții elevilor particulari ! Ea lovește în însuși viitorul cultural al țării noastre, pentru că e exclus ca un părinte funcționar sau țăran să poată plăti 5—10 mii de lei anual pentru a întreține doi sau trei copii la studii. Măsura aceasta a liberalilor­­ e încă o lovitură dată culturii româ­nești­, și încă una din cele mai dure­roase. Ea trebue imediat revocată, pentru că a indignat o lume întrea­gă. Și nu poate partidul inculturii împiedica și stăvili dorul de lumină al unei țări întregi. Pe iu­ne calendar la hienele Cotise, vaierului Eri a fost la Teatrul Național producția de dramă și comedie ale Conservatoarelor din București. Serbarea a ispitit, ca de o­­bicei, foarte multă lume. E curiozitatea vo­luptoasă a unei noui deflorări de necunos­cut, e rendez-vous-ul dintâi cu acel mereu așteptat care ne îndeamnă și ne înfioară existențele. Mergi la asemenea producție cu un ciu­dat simțământ de teamă, de respect și de suferință. Mergi să f­ii martorul unei crude deziluzii, ori să saluți, în sfărșit, pe acel mare așteptat care ne domină mereu doru­rile și pe care-l cântăm mereu... Mergi, apoi, să fii martorul norocos al debutului vr’unui stăpânitor pe care azi nu-l ghicești încă în sin­ciunea primei exi­­biții. E plăcut să poți spune mâine, când X va f­i marele X : „ Eu am asistat la debutul lui 1 Și de aceea, e foarte complexă emoțiunea cu ca­re intri într’o sală de „producție“ a elevilor conservatoarelor. Găsești acolo părinți, rude, iubiți și lo­godnici cari de-abia respiră de grije. Cu­loarele sunt pline de flori, de coșuri și ca­douri diverse. Primul buchet — și pentru unele , ultimul — pe care îl primește absolventă e păstrat, mai cu sfințenie decât o buchetul de mireasă. Și, sărbătoarea în sine are ceva nupțial... Vii ca la­ o nuntă , e cununia cu arta, cu această Antinee nesățioasă, multiplă, care se oferă tuturor fără împotrivire pentru a-și face plăcerea ucigașe de a vedea în ju­rul câtorva aleși cadoarele sutelor de înșe­lați... Câți din cei cari ne-au plăcut ieri vor achita până la urmă făgăduelile pe­cetluite cu aplauzele noastre. Și câți din cei cari nu-i vedeam ieri vor fi mâine regii scenei . Cine poate pretinde că a stabilit o profeție precisă ! Până la verificarea definitivă a vremei să notăm și noi numele celor patru tinere „absolventa“, pe care însăși direcția gene­rală le-a prețuit meritoase pentru a imediat angajate : d-rele Maria Mohor, Ma­ri ria Ionescu, Dorina Demetrescu și Ana Bonciu. Poate că vom auzi curând numele lor ră­sunând dela un capăt la altul al țării !... SĂRMANUL DIONIS Armonia din guvern lupta dintre președintele Se­­natu­i si ministrul de fi­­nante. — Spectacolul trist de Senat. In preziua închidere­, acestei — probabil ultime — legislaturi libe­rale, Senatul tuturor platitudinelor și chintezență a obedienței, a produs un fapt care prin neașteptatul lui a uimit întreaga lume politică, iar prin conținut aruncă ultimul rest de desgust și de milă cu care se aco­peră viața morală a regimului de azi. Președintele Senatului însuși, și cel mai vechi, și mai cu autoritate membru al partidului liberal, co­boară în incintă pentru a duce lupta au mijloace echivoce împotriva­ mi­niștrilor și a majorităților lor. Iu­de­obște atacurile ori de unde ar veni și împotriva ori­cui s’ar în­drepta, au în ele ceva măreț. Lupta slăbește pe unul din adversari, înal­ță însă pe celălalt, și are în esența ei, ceva de frumusețe și prestigiu. Ceea ce s’a petrecut însă toi în Se­nat, n’are nimic din caracterul și frumusețea luptelor politice. Impre­sii­nea pe care au avut-o cei care au asistat a fost detestabilă, felul cum au eșit din luptă o parte ca și cea­laltă, precum și partidul din care fac parte combatanții, face ca toți aceștia să fie demni de cea mai umi­litoare milă. Cel atacat însuși — ministrul fi­nanțelor — nu mai avea alt argu­ment pentru a-și arăta uimirea dar și slăbiciunea în acelaș timp, și pen­tru ca să potolească zelul adversa­rului, decât să facă un apel demn de compătimire, la sentimentele lui : — „D-ta care ai ajutat atât de mult familia Brătianu“, a spus mi­nistrul finanțelor, lăsând să se în­țeleagă : D-ta, care ai grăbit, cu un ceas sfârșitul lui Dimitrie Sturza, ca să ne dai puterea și șefia, nouă, Brătienilor“... Iar alții mai zeloși brătienismului, au spus apărători ai președinte­lui lor : — „D-ta faci aci operă de avocat al străinilor, împotriva intereselor țărei“. Și aceste lucruri se spuneau îm­potriva, fostului prim-ministru li­beral, împotriva celui mai stăruitor membru și susținător al tuturor gu­vernelor liberale ! In tot imensul său trecut de spriji­nitor al partidului, domnul Fere­­chide, n’a găsit acel grăunte de au­toritate ca să facă guvernul să țină seamă de opiniunile lui — dacă ele porneau dintr’o conștiință curată — fără să mai fie nevoe de acel lamen­tabil spectacol. Ca eveniment politic, desigur că incidentul de la Senat, n’are impor­tanța acelor enorme greșeli cari au compromis definitiv actuala guver­nare; ca fapt moral însă, este, desi­gur, cel mai formidabil și cel mai elocvent indiciu al al putreziciunii care a moralităței și demonstrează necesitatea descompunerei defini­tive a asociației politice liberale. C­omitetul partidului con­­servator-progresist din Cra­iova, a decis sa tină Dumi­necă 17 ,unic o întrunire pu­blică, la care va lua cuvântul și d. m. Marghiloman, șeful partidului. O­ganizațiunile conserva­toare din O­tenia sunt Invi­tate să participe la această întrunire- Cronica muzicală Patriotismul în artă de E tare frumos și folositor patrio­tismul în artă ! Muzicianii din Viena de azi, sunt ■acei cari dovedesc cel mai bine acest adevăr. Intre ei —în năruita Viena de după război, în care viața a ajuns de neîndurat prin scumperea ei, mai cu seamă față de ieftenirea aproape sub zero a coroanei, moneda lor cu­rentă încă — nu e unul care să nu-și poată găsi retribuții, în oricare altă țară, în stare să-i închege o avere mare, față de aceia pe care coroana i-a irosit-o în țara lui. Cu toate aces­tea, nu e unul dintre ei căruia să-i vie în gând să părăsească deabinelea Viena, acea Vienă iscoditoare a mu­zicei moderne, aceia care timp de mai multe veacuri a fost metropola muzicală a lumei. Acestea sunt con­siderațiile, care leagă pe acei muzi­­ciani de patria lor, mai tare decât oricare alte cuvinte de interes ma­terial. Mulți dintre ei — ba poate chiar aproape toți — au primit și primesc încă angajamente în străi­nătate, toate însă de foarte scurtă durată, contractate toate în pioasa grije de­ a nu lipsi scumpa Vienă de slujirea lor și în vrerea ca, cu orice sacrificiu din parte-le să-i întreție mai departe flacăra de artă care tot prin muzică fâlfâe încă tot mai tare până azi. La noi aceste frumoase simtiminte prin care dragostea de țară trece înaintea grijilor materiale de cea mai vitală însemnătate, n’o aflăm încă. Dacă lăsăm de­oparte pe cei câțiva muziciani de rasă — cum ar fi Enescu, Castaldi, Georgescu — care după războiul mondial s’au a­­d­unat parcă mai strâns în țara noa­stră, străduindu-se din răsputeri să înfiripeze în București un centru muzical cu faimă, toți ceilalți mai mult sau mai puțin dăruiți, prind drumul pribegiei, se vede numai pentru a căpăta un certificat mon­dial de capacitate care să le slujască la formularea în țara noastră a unor nemăsurate pretenții, cu neputință de primit mai cu seamă în institu­țiile de stat care nu pot nădăjdui la acoperirea cheltuelilor prin sporirea prețurilor de intrare la infinit. Un caz foarte caracteristic de ase­menea muzician e baritonul Atha­­nasiu. D-sa, anul trecut mai întâi n’a vrut să se înțeleagă cu direcțiu­nea Operei — pentru o neînsemnată sumă de câte­va mii de lei­­—, cu toate că acea direcțiune greșise (după părerea noastră), să-i ofere condițiuni mult mai avantajoase de­cât celorlalți cântăreți. Atunci d-l Athanasiu a părăsit țara și după câ­teva reprezentații cântate — pare-se cu succes — în străinătate a revenit la începutul acestei primăveri în țară. Din nou direcțiunea operei, din cele mai bune și mai lăudabile intențiuni, a oferit d-lui Athanasiu să cânte la operă ca musafir, cinci sau ș­ase spectacole din repertoriul și, cu remunerație pentru fiecare re­prezentație, mult prea exagerată­­ față de ceilalți cântăreți care au­­ muncit atât de frumos și de cu spor toată stagiunea de iarnă. Totuși d-sa nici de astă dată n’a vrut să con­­simtă, amenințând că va cerca să lucreze pe seama sa proprie, mon­tând în sala teatrului Eforiei, spec­tacole cu care­ va discredita faima o­­perei de stat cucerindu-i tot publi­cul. Din parte-ne nu numai că n’am a­­vut nici o grijă de vr’un prejudiciu pe care s’ar fi putut să-l aducă prin acestea operei noastre de stat, dar din potrivă, ne-am bucurat de acea­stă hotărâre care după noi n’ar fi putut da decât, în cazul cel mai rău, o motolire a aripilor cari purtau ifo­sul d-lui Athanasiu pe căi atât de fumurii. In totdeauna am bănuit că, conștiința d-lui Athanasiu că posedă un organ bun, nu-i întrecută decât de inconștiența cu care vrea, nu să-l valorifice, ci să-l speculeze­ în­crezători în același timp și în cali­tatea publicului nostru de muzică, care după noi — după cum am mai spus-o și în altă cronică precedentă — e singurul public de artă mai pre­gătit, ne-am dus la primul și ulti­mul spectacol înfiripat de ambiție d-lui Athanasiu. Aspectul sălei îl da un public foarte ciudat — se vede că era publicul special, al d-lui Atha (Citiți continuarea în pag. n­a.)

Next