Timpul, iunie 1923 (nr. 71-97)
1923-06-11 / nr. 80
AHOL ggg XXliS-Bea No. 80. ABONAMENTE Un an........................................Lei 400 6 luni....................... ... „ SCO 3 luni.................................... „ 300 Pentru preoți, și învățători, intelectuali, funcționari și muncitori se face o reducere de 59 ° c Pentru străinătate atăt costul abonamentului cât și costul exemplarului este dublu TELEFON No. 6/55 SUBT DIRECȚIA UNUI COMITET miBHSni: LIQLDEA 84CULESCU Guvernul Îndreaptă situația economică S*a permis exportul vitelor și altor asifico li de prima necesitate. *»ar nici cele 6ate alimente îngăduite la«port nu sau ieftinit — Umil regim al grâului Cetivisilto economic swpe» rE © rs © SiaposadiB-se de © hi stiessiea exportoS&sa ortics deSai* tie primă necesitate, a găsit de © asculrstă să frsofărască libertatea exportului © uăles* pe timp de o l&ană, a wifelor și altor articole ele primă necesitate pe peried sie sea» setei. Pentru st@at« aceste arts» esste permise la export, sta* tll va percepe iaps srl si siit de ridicate taxe fie export. Acest cent* îl și motivul pen* tru care gtmernii a imcuviințat libertatea la export a acelei* articole. I Bitr’aglewar, probaibillsmea se lăsuse pe motivași că flinși lipsă pe piața isifertc, Intersinerea exportului, ar aduse abundența și deci scăderea preft arilor» Motivul însă adevărat al acelei măsuri este altul s CS și» vernul încuviințează exportul vitelor și ai câtorva articole Űe primă neoceapte cedând insistențeifor câtorva partizani și favoriți ai regimului. Dovada cea mai bună o face, termenul faimos de o lună care lasă deschisă portița trecere peste premiu numai acelora ce s’aus știut aranja din vreme, ori a acelora ce vor dispune de protecția cuvenită pentru a obține vagoane și alte mijloace cari ,să le îngădue săvârșirea operației intr’un timp atât de scurt. O măsură luată numai pe jumătate și pe termen ridicol, nu poate fi decât suspectă și în nici un caz înțeleaptă și eficace. La fel este procedarea guvernului și în chestiunea grâului. Acordă acum, în ultimul timp, o ridicare a prețului grâului, singurul articol, a cărui abundență și importantă exportațiune ar fi putut aduce bogăție și ridicarea valutei. Măsura de azi a ridicării prețului grâului nu poate fi de nici un folos, după ce prin măsurile anterioare sa sa redus considerabil însămânțările, rafinându-se cu totul valoarea și exportul grâului. Măsurile prohibitive ale guvernului aveau ca scop reftenirea vieței. Ele însă au atins rezultate contrarii s scumpetea și lipsa de abundență. Și tocmai în momentul lipsei de grâu și ele articole de primăecesătate, se acordă ridicarea prețului și libertatea la export pentru a scumpi și mai mult viața. T. L. — «oe=Q==>o3— Si Í „DEFĂIMAREA TARII IN STREINATATE ”) * Guvernul seuia opoziția și totuși întreaga râ.pundere cade asupra guvernului. Una din cele mai grave acuzații pe care guvernul le aduce opoziției, este ca aceasta ponegrește țara în străinătate, prin răspândirea de svonuri false, de natură să creeze României o atmosferă absolut defavorabilă Se înțelege, că guvernul exprimându-se astfel, și raționând în felul de mai sus, nu este și nu poate să fie sincer. Imputând opoziției propaganda făcută de aceasta, în străinătateguvernul nu plânge interesele lezate ale tăriei, ci lovitura dată propriilor sale interese. Liberalii deplâng, pe urma propagandei opoziției, nu ruina țarei și compromiterea vieței economice ci ruina liberală și imposibilitatea pentru guvernul actual Al . _eee, în ochii statelor eivite „a o organizație politică putea și influentă și cu rădăcini întinse în profunzimile vieței naționale românești. Guvernul liberal are de apărat prea multe și prea urâte interese, pentru a putea judeca altfel Guvernul a trecut cu o regularitate reprobabilă, întotdeauna, interesele sale de partid, mai presus de acelea ale țărei, pentru ca astăzi, prin minune, să poată să judece altfel. întâi, liberalii și interesele acestora și pe urmă, mult în urmă, interesele nationale, acesta a fost și este crezut, veșnic, liberal. Totuși chestiunea propagandei în străinătate, defavorabilă noastre, prezintă o latură de patriei văr ce merită să fie discutată,adeIa examinarea chestiunei, treime să se facă o distincție și anume aceea că există două feluri de propagandă în străinătate. Primul fel de propagandă este acela făcut de dușmanii de totdeauna ai poporului român, cari nu se pot împăca cu nouăle stări de lucruri, aduse și stabilizate, pe bază de vecie, de război-Orice s’ar întâmpla, orice s’ar face, aceștia, vorbind individual, sau ca reprezentanți ai unor grupuri de persoane, vor fi veșnic nemulțumiți. Străinătatea cunoaște însă, și poate să aprecieze motivele acestui fel de propagandă, explicabilă prin tot a ceea ce au trebuit să unii, și prin tot ce alții au piardă putut dobândi și câștiga, conform dreptului celui mai recunoscut-Al doilea fel de propagandă este acela ce din anumite motive, este făcut de unii streini, așezați, poate chiar temporar la noi în țară și care informează străinătatea, mai mult sau mai puțin sincer, conform intereselor, sau modului lor de a vedea. Acest fel de propagandă este absolut inevitabil, deoarece e determinat de un fenomen politic, de neînlăturat la rândul lui, și anume de dreptul ce îl are opoziția de a protesta în contra actelor nedrepte și abuzive, făcute de partidele de guvern-Aceia cari informează străinătatea de ceea ce se petrece în țară, comunică ce văd și ce se întâmplă, tot aceea, adică, ce rezultă din frământările și luptele politice interne-Dacă există, însă, și oameni politici, reprezentanți ai opoziției, cari informează greșit străinătatea, din motive politice lipsite de noblețe, deformând evenimentele și faptele, se înțelege, că nu putem nici înțelege și nici aproba asemenea acțiuni. Protestările opoziției, însă, oricât ar fi de violente, constituesc un drept al acesteia, recunoscut, ce constitue garanția luptelor parlamentare și pe aceea a înlăturări abuzului guvernamental. Dacă protestările opoziției române, au trecut dincolo de graniță, apoi aceasta se explică prin faptul că erau îndreptățite, și dacă ele au discreditat guvernul, față de străinătate, aceasta nu înseamnă că s’a făcut propagandă de defăimare a națiunei române Aceasta r .e, desigur, ca prestigiu și, dar din cauza guvernului, redusă și prin concepția sa politică interesată, pierzându-și orice trecere față de străinătate, lovește pe cale indirectă și în creditul național. Opoziția a protestat, e drept, dar în numele țarei întregi, atunci când s’a trecut Constitutivul ca liberală cu armata și cu baionetele și atunci când au fost înăbușite manifestările conștiinței națiunei. Opoziția și țara, au protestat, violent, contra rușinoasei legi a chiriilor, după cum protestează, astăzi, contra copilăroasei legi a speculei, după cum au făcut acelaș lucru, cu indignare și revoltă, față de liberalizarea „Reșița!“ urâtă și înjositoare afacere brătienistă. Să fie drept și loial, guvernul, să renunțe la câștiguri și afaceri pentru partizani, aS înceteze guvernarea cu tăișul baionetei și trecerea legilor cu falsificarea voturilor, parlamentului, în văzul și auzul tuturor și atuncea va înceta și propaganda în străinătate, făcută în felul de mai sus, ca un ecou, fatal, al stărilor de lucruri dinăuntru. Depinde de guvern să nu dăm prilej străinătății de a ne judeca defavorabil. Altfel, toată răspunderea cade, așa cum se întâmplă, azi, asupra guvernului întreg, de pin interese urâte de partid, trece peste demnitatea și peste creditul și voința națiunei. Aceasta este explicația propagandá in străinătate și tot aceia ce se întâmplă este rezultatul ambiției și interesărei vinovate a actualului guvern. UN LEU EXEMPLARUL Buletin _ pe lit is închiderea sesiunii parlamentare Fabrică de legi Inconștientă la maidan aa trivialității ®? iată cum se poate caracteriza activitatea Parlamentului brakonist. Eri a fost ultima zi a celei mai nefaste sesiuni din câte a avut vreodată parlamentarismul românesc. Ședința în sine n’a fost de prea mare importanță. La Cameră s’a discutat aproape numai chestiunea arestării ilegale a d-nului Lazăr Popovici; un orator opoziționist a arătat că ilegalitatea aceasta are drept bază o răzbunare personală a ministrului de justiție, iar un membru fruntaș al majorității, nu ardelean, ci din vechiul regat, a susținut și el nevinovăția celui arestat. Camera a terminat ieri și simulacrul de discuție privitor la statutul funcționarilor publici, care s’a votat absolut fără nici o modificare, declarațiunea partidului țărănesc împotriva acestei legi neprimind nici o atenție și nici un răspuns din partea guvernului. Activitatea Senatului a fost și mai redusă : o ploaie de legi, nu prea importante, dar din care unele lasă să se înțeleagă afacerile pe cari le fac liberalii în umbra lor. Pe urmă, și la Cameră și la Senat, s’a citit mesagiu la fel cu toate celelalte cari au încheiat întotdeauna o sesiune parlamentară. * Și, firește, d. Ion Brătianu s’a simțit dator să mulțumească majorităților parlamentare pentru concursul pe care i l-au dat. Care anume a fost acest concurs, se știe : majoritățile parlamentare au votat toate legile ce le-au fost prezintate. Amendamente, modificări importante cari să fie luate în considerare și legiferate, nu au existat. Majoritățile acestea au fost, indiscutabil, cele mai docile, cele mai servile chiar din câte s’au pomenit vreodată în orientul Europei. Singura lor activitate a fost votarea conștiincioasă, după porunca șefului efectiv, care e d. Vintilă Brătianu. Că legile pe care ei le-au votat sporesc considerabil dezastrul țării, de asta nu le pasă majorităților ieșite din calitățile militare și extrem litare ale d-lui general Văitoianu- Că au fost miniștri cari au compromis în cel mai înaintat grad nu numai banca ministerială, ci țara întreagă,nici de asta nu le-a păsat majorităților din anul 1923. E adevărat unii din acești miniștri au găsit o atmosferă ostilă în rândurile majorităților parlamentare. Dar numai atât. Această ostilitate nu ia putut nici înlătura de pe banca ministerială, nici n’a putut aduce modificări proceselor de legi ale acestor miniștri. A intervenit întotdeauna prmulministru care a acoperit cu persoana sa toate ilegalitățile, toate afacerile și toate absurditățile politice. Activitatea de căpetenie a Parlamentului care s’a închis ieri, s’a desfășurat însă pe un alt teren, pe acel al trivialitățlor și agresiunilor, cari au coborât incinta Camerei, la acelaș nivel moral cu al celei mai ordinare cârciumi de la priferia bucureșteană. Am spus, cu prilejul uneia din bătăile, de la Cameră pe care o speram definitivă și o repetăm cu închiderea sa : Parlamentul acesta va merita de la istoria parlamentarismului un singur nume. Parlamentul rușinii. -83î=0=SS- K__misteral Mmentei consistă In tatarea continuă a fondului, prin păstrarea ar. forme »echi, dar spirit pururea noa —* 88. &UUBSC. lunii 11 Iunie 192S REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA BUCUREȘTI ALEA VICTORIEI No. 60. (Pangiol Kicobllsi) PUBLICITATEA se primește la ADMINISTRAȚIA ZIARULUI ȘI LA TOATE AGENȚIILE DE PUBLICITATE Corespondența privitoare la Redacții trebue adresată Primului redactor Manuscrisele nepublicate se ard, domnii autori sunt rugați să-și păstreze copie luate este conservatiama L Legea bunurilor foste inamice Atmosfera în care a fost votată legea. La Senat ca și la Cameră, s-a făcut o critică aspră legei pentru lichidarea bunurilor foste inamice. D Vintilă Brătianu a înțeles că în această atmosferă de opoziție, chiar din partea majorităței, legea riscă să fie amendată, tocmai în acele părți, cari constituind spiritul de bază, au provocat ostilitatea, din partea juriștilor din Parlament. D. Ferekhide, în desacord cu această legiferare, a ținut să releve că se lovește în capitalurile românești și că legea d-lui Vintilă Brătianu a huat ca pretext camuflarea averilor foștilor inamici, spre a comite o monstruozitate juridică, abătânduse dela principiul sfânt și intangibil al , lucrului judecat“. 1). C- Dissescu, raportorul legei, a trebuit să se cufunde într’un labirint de citații latinești, să dea o interpretare advocățească articolului 9 al legei — atât de arbitrar și abuziv din punct de vedere al concepției juridice — spre a scuza întârzierea cu care d. Vintilă Brătian nu ține să execute niște averi, cari azi nu mai sunt în mâna inamicilor. Cum însă nu era o voce destul de autoritară în Senat, care să apere spiritul de invectivitate al art. 9. d- Vintilă Brătianu a apelat la d. Al- Constantinescu, ministrul de domenii și agricultură, care a explicat, că juridicește, amendamentul propus de ă. Ferekide, poate cădea, dacă va voi majoritatea. In această situație lamentabilă, d. Vintilă Brătianu a făcut apel la cei cincizeci de ani de partizan al partidului, pe care d. Ferechide îi poartă în spinarea sa politică, și la prietenia pe care a arătat-o întotdeauna familiei Brătianu, conjurându-l să nu se opute la menținerea articolului 9 Majorităților însă, d. ministru de finanțe le-a ținut acel limbaj de dictator și de stăpân, care nu putea duce decât la un vot, ce însemna îngenuchiarea oricărei voinți libere.= r íItULMANII CULTURII Spoarea taxelor pentru examenaete particulare. Nu cunoașteți. Sunt liberalii. Ei sunt cei cari amăgesc opinia publică prin reclama deșănțată ce se face construcțiunilor școlare noni, făcute cu banii țăranului și din propria lui inițiativă. Ei sunt cei cari n’au făcut niciodată nimic pentru învățământ, și cei cari au căutat să împiedice întotdeauna tot ce s’a făcut de alții pe acest teren. Ei sunt cei cari au mărit întotdeauna taxele școlare, în așa fel ca să facă inaccesibilă lumina școalei celor coi pungi modeste. Liberalii sunt cei cari iau deja cursuri pe învățători, institutori și profesori secundari, făcând din ei funcționari de biurou și agenți electorali, cărora le spun revizori, subrevizori, inspectori, subinspectori, inspectori generali, etc. Dar ultima lovitură pe care o dau liberalii, cu concursul ministrului de instrucție publică, dr. Angelescu, profesor care se transformă în coadă de topor, e sporirea taxelor pentru elevii pregătiți în particular. In timp ce în toată lumea învățământul e gratuit, și mai toți elevii încap în școalele statului, la noi unde școale de stat sunt așa de puține, și altele noni liberalii nu vor să creeze, guvernul inculturii pune azi noni piedici elevilor cari, neîncăpând în școalele statului, sunt nevoiți să se prepare în particular. După instituirea a două sesiuni de examen obligatorii pentru fiecare clasă pregătită în particular, liberalii vin astăzi cu o nouă sporire de taxe, care urcă taxele de examen la o sumă egală cu de treizeci de ori mai mare decât cea a taxelor de fixamen dinainte de război. Această sporire de taxe nu lovește numai pe părinți —și d. dr. Angelescu spunea doar la Cameră că profesorii nu trebue sa pedepsească pe părinții elevilor particulari ! Ea lovește în însuși viitorul cultural al țării noastre, pentru că e exclus ca un părinte funcționar sau țăran să poată plăti 5—10 mii de lei anual pentru a întreține doi sau trei copii la studii. Măsura aceasta a liberalilor e încă o lovitură dată culturii românești, și încă una din cele mai dureroase. Ea trebue imediat revocată, pentru că a indignat o lume întreagă. Și nu poate partidul inculturii împiedica și stăvili dorul de lumină al unei țări întregi. Pe iune calendar la hienele Cotise, vaierului Eri a fost la Teatrul Național producția de dramă și comedie ale Conservatoarelor din București. Serbarea a ispitit, ca de obicei, foarte multă lume. E curiozitatea voluptoasă a unei noui deflorări de necunoscut, e rendez-vous-ul dintâi cu acel mereu așteptat care ne îndeamnă și ne înfioară existențele. Mergi la asemenea producție cu un ciudat simțământ de teamă, de respect și de suferință. Mergi să fii martorul unei crude deziluzii, ori să saluți, în sfărșit, pe acel mare așteptat care ne domină mereu dorurile și pe care-l cântăm mereu... Mergi, apoi, să fii martorul norocos al debutului vr’unui stăpânitor pe care azi nu-l ghicești încă în sinciunea primei exibiții. E plăcut să poți spune mâine, când X va fi marele X : „ Eu am asistat la debutul lui 1 Și de aceea, e foarte complexă emoțiunea cu care intri într’o sală de „producție“ a elevilor conservatoarelor. Găsești acolo părinți, rude, iubiți și logodnici cari de-abia respiră de grije. Culoarele sunt pline de flori, de coșuri și cadouri diverse. Primul buchet — și pentru unele , ultimul — pe care îl primește absolventă e păstrat, mai cu sfințenie decât o buchetul de mireasă. Și, sărbătoarea în sine are ceva nupțial... Vii ca la o nuntă , e cununia cu arta, cu această Antinee nesățioasă, multiplă, care se oferă tuturor fără împotrivire pentru a-și face plăcerea ucigașe de a vedea în jurul câtorva aleși cadoarele sutelor de înșelați... Câți din cei cari ne-au plăcut ieri vor achita până la urmă făgăduelile pecetluite cu aplauzele noastre. Și câți din cei cari nu-i vedeam ieri vor fi mâine regii scenei . Cine poate pretinde că a stabilit o profeție precisă ! Până la verificarea definitivă a vremei să notăm și noi numele celor patru tinere „absolventa“, pe care însăși direcția generală le-a prețuit meritoase pentru a imediat angajate : d-rele Maria Mohor, Mari ria Ionescu, Dorina Demetrescu și Ana Bonciu. Poate că vom auzi curând numele lor răsunând dela un capăt la altul al țării !... SĂRMANUL DIONIS Armonia din guvern lupta dintre președintele Senatui si ministrul de finante. — Spectacolul trist de Senat. In preziua închidere, acestei — probabil ultime — legislaturi liberale, Senatul tuturor platitudinelor și chintezență a obedienței, a produs un fapt care prin neașteptatul lui a uimit întreaga lume politică, iar prin conținut aruncă ultimul rest de desgust și de milă cu care se acoperă viața morală a regimului de azi. Președintele Senatului însuși, și cel mai vechi, și mai cu autoritate membru al partidului liberal, coboară în incintă pentru a duce lupta au mijloace echivoce împotriva miniștrilor și a majorităților lor. Iudeobște atacurile ori de unde ar veni și împotriva oricui s’ar îndrepta, au în ele ceva măreț. Lupta slăbește pe unul din adversari, înalță însă pe celălalt, și are în esența ei, ceva de frumusețe și prestigiu. Ceea ce s’a petrecut însă toi în Senat, n’are nimic din caracterul și frumusețea luptelor politice. Impresiinea pe care au avut-o cei care au asistat a fost detestabilă, felul cum au eșit din luptă o parte ca și cealaltă, precum și partidul din care fac parte combatanții, face ca toți aceștia să fie demni de cea mai umilitoare milă. Cel atacat însuși — ministrul finanțelor — nu mai avea alt argument pentru a-și arăta uimirea dar și slăbiciunea în acelaș timp, și pentru ca să potolească zelul adversarului, decât să facă un apel demn de compătimire, la sentimentele lui : — „D-ta care ai ajutat atât de mult familia Brătianu“, a spus ministrul finanțelor, lăsând să se înțeleagă : D-ta, care ai grăbit, cu un ceas sfârșitul lui Dimitrie Sturza, ca să ne dai puterea și șefia, nouă, Brătienilor“... Iar alții mai zeloși brătienismului, au spus apărători ai președintelui lor : — „D-ta faci aci operă de avocat al străinilor, împotriva intereselor țărei“. Și aceste lucruri se spuneau împotriva, fostului prim-ministru liberal, împotriva celui mai stăruitor membru și susținător al tuturor guvernelor liberale ! In tot imensul său trecut de sprijinitor al partidului, domnul Ferechide, n’a găsit acel grăunte de autoritate ca să facă guvernul să țină seamă de opiniunile lui — dacă ele porneau dintr’o conștiință curată — fără să mai fie nevoe de acel lamentabil spectacol. Ca eveniment politic, desigur că incidentul de la Senat, n’are importanța acelor enorme greșeli cari au compromis definitiv actuala guvernare; ca fapt moral însă, este, desigur, cel mai formidabil și cel mai elocvent indiciu al al putreziciunii care a moralităței și demonstrează necesitatea descompunerei definitive a asociației politice liberale. Comitetul partidului conservator-progresist din Craiova, a decis sa tină Duminecă 17 ,unic o întrunire publică, la care va lua cuvântul și d. m. Marghiloman, șeful partidului. Oganizațiunile conservatoare din Otenia sunt Invitate să participe la această întrunire- Cronica muzicală Patriotismul în artă de E tare frumos și folositor patriotismul în artă ! Muzicianii din Viena de azi, sunt ■acei cari dovedesc cel mai bine acest adevăr. Intre ei —în năruita Viena de după război, în care viața a ajuns de neîndurat prin scumperea ei, mai cu seamă față de ieftenirea aproape sub zero a coroanei, moneda lor curentă încă — nu e unul care să nu-și poată găsi retribuții, în oricare altă țară, în stare să-i închege o avere mare, față de aceia pe care coroana i-a irosit-o în țara lui. Cu toate acestea, nu e unul dintre ei căruia să-i vie în gând să părăsească deabinelea Viena, acea Vienă iscoditoare a muzicei moderne, aceia care timp de mai multe veacuri a fost metropola muzicală a lumei. Acestea sunt considerațiile, care leagă pe acei muziciani de patria lor, mai tare decât oricare alte cuvinte de interes material. Mulți dintre ei — ba poate chiar aproape toți — au primit și primesc încă angajamente în străinătate, toate însă de foarte scurtă durată, contractate toate în pioasa grije de a nu lipsi scumpa Vienă de slujirea lor și în vrerea ca, cu orice sacrificiu din parte-le să-i întreție mai departe flacăra de artă care tot prin muzică fâlfâe încă tot mai tare până azi. La noi aceste frumoase simtiminte prin care dragostea de țară trece înaintea grijilor materiale de cea mai vitală însemnătate, n’o aflăm încă. Dacă lăsăm deoparte pe cei câțiva muziciani de rasă — cum ar fi Enescu, Castaldi, Georgescu — care după războiul mondial s’au adunat parcă mai strâns în țara noastră, străduindu-se din răsputeri să înfiripeze în București un centru muzical cu faimă, toți ceilalți mai mult sau mai puțin dăruiți, prind drumul pribegiei, se vede numai pentru a căpăta un certificat mondial de capacitate care să le slujască la formularea în țara noastră a unor nemăsurate pretenții, cu neputință de primit mai cu seamă în instituțiile de stat care nu pot nădăjdui la acoperirea cheltuelilor prin sporirea prețurilor de intrare la infinit. Un caz foarte caracteristic de asemenea muzician e baritonul Athanasiu. D-sa, anul trecut mai întâi n’a vrut să se înțeleagă cu direcțiunea Operei — pentru o neînsemnată sumă de câteva mii de lei—, cu toate că acea direcțiune greșise (după părerea noastră), să-i ofere condițiuni mult mai avantajoase decât celorlalți cântăreți. Atunci d-l Athanasiu a părăsit țara și după câteva reprezentații cântate — pare-se cu succes — în străinătate a revenit la începutul acestei primăveri în țară. Din nou direcțiunea operei, din cele mai bune și mai lăudabile intențiuni, a oferit d-lui Athanasiu să cânte la operă ca musafir, cinci sau șase spectacole din repertoriul și, cu remunerație pentru fiecare reprezentație, mult prea exagerată față de ceilalți cântăreți care au muncit atât de frumos și de cu spor toată stagiunea de iarnă. Totuși d-sa nici de astă dată n’a vrut să consimtă, amenințând că va cerca să lucreze pe seama sa proprie, montând în sala teatrului Eforiei, spectacole cu care va discredita faima operei de stat cucerindu-i tot publicul. Din parte-ne nu numai că n’am avut nici o grijă de vr’un prejudiciu pe care s’ar fi putut să-l aducă prin acestea operei noastre de stat, dar din potrivă, ne-am bucurat de această hotărâre care după noi n’ar fi putut da decât, în cazul cel mai rău, o motolire a aripilor cari purtau ifosul d-lui Athanasiu pe căi atât de fumurii. In totdeauna am bănuit că, conștiința d-lui Athanasiu că posedă un organ bun, nu-i întrecută decât de inconștiența cu care vrea, nu să-l valorifice, ci să-l speculeze încrezători în același timp și în calitatea publicului nostru de muzică, care după noi — după cum am mai spus-o și în altă cronică precedentă — e singurul public de artă mai pregătit, ne-am dus la primul și ultimul spectacol înfiripat de ambiție d-lui Athanasiu. Aspectul sălei îl da un public foarte ciudat — se vede că era publicul special, al d-lui Atha (Citiți continuarea în pag. na.)