Timpul, iunie 1923 (nr. 71-97)
1923-06-10 / nr. 79
ANUL al XXIH-lea No. 79. ABONAMENTE Uit an................................ Lei 400 6 luni...................................... 200 3 luni ......................... 100 Pentru preoți, și învățători, intelectuali, funcționari și muncitori se face o reducere de 50 ° c Pentru străinătate atât costul abonamentului cât și costul exemplarului este dublu TELEFON No. 6/55 SUBT DIRECȚIA UNUI COMITET PRIM-REDACTOR: U0LDEA RADULESCU Pumi»fecă 10 Iunie 1923 REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA BUCUREȘTI CALEA VICTORIEI Ho. 60. (Pasagiu! In etnii) PUBLICITATEA se primește la ADMINISTRAȚIA ZIARULUI ȘI LA TOATE AGENȚIILE DE PUBLICITATE Corespondența privitoare la Redacție trebue adresată Primului redactor Manuscrisele nepublicate se ard, domnii d m autori simt rugați să-și „păstreze copii Buletin politic O zi tristă pentru guvern Discuțiile de ieri din Cameră și Senat. — Lichidarea bunurilor inamice. — Propaganda in strainătate. O arestare ilegală. Fiecare zi de prelungire a sesinii parlamentare înseamnă o nouă lovitură pentru guvern. E ciudat că cele mai servile majorități parlamentare sunt tocmai cele care izbutesc să creeze guvernului cele mai multe dificultați, sau să accentueze pe cele pe care guvernul si le creează singuri prin reacredință sau prin incapacitate. Numai ziua de ieri a avut trei momente cât se poate de jalnice pentru guvern, două la Cameră și unul, dar bun, la Senat-Și de data aceasta n’au mai fost frondele câtorva tineri parlamentari. La Senat a luat cuvântul, combătând documentar legea pentru lichidarea bunurilor inamice, chiar președintele Senatului d. M. Ferechide. D-sa a arătat că legea aceasta e juridicește arbitrară deoarece încalcă autoritatea lucrului judecat. Zadarnice au fost sforțările depuse de d. C. Dissescu, raportorul legii, care și-a mai încărcat cugetul și cu această lege absurdă și rău intenționată, pe lângă îngrozitoarea d-sale Constituție. Zadarnică a fost intervenția d-lui Al. Constantinescu, și tot zadarnice au fost și rugămintele duioase fele d iui Vintilă Brătianu, care a implorat ne d- Ferechide să nu uite că cincizeci de ani a servit partidul liberal și familia Brătianu, l. Ferechide și a propus totutuși amendamentul hotărâtor, d. Ferechide a votat totuși împotriva acestei legi.• Tot așa de dureroasă a fost pentru guvern ziua de ieri și la Caeră. O discuție aprinsă, deschisă de a. Gh. Popp, și la care au luat parte anii N. Iorga, luliu Manu, P. Brătășanu și, firește, a. /. G. Duca, ministrul üe extine, din partea guvernului, a învederat lucrurile pe care presa noastră le arată de atâta vreme , că avem o atmosferă ostiă în străinătate pentru că ne lipsește un serviciu de propagandă în străinătate. Fonduri în acest scop se cheltuesc destule, dar pentru favoriți cari nu aduc țârii nici un serviciu. In tmp ce Ungaria câștigă, zi cu zi, tot mai multe simpatii în străinătate, grafe propagandei inteligente pe care ș-o face, ministrul nostru de externe se plânge că, de vina pentru insuccesul propagandei noastre in Occidente... opoziția. Explicația naivă a d-lui Duca a fost primită, firește, cum se cuvenia, dar problema propagandei noastre in străinătate a rămas tot nerezovită. • Tot ridicol s’a făcut ieri guvernul și prin răspunsul dat de ministrul de justiție în chestia arestărei a d-lui Lazăr Popovici, răspuns care n’a putut arăta decât tot ce se spusese în Cameră, că arestarea d-rului Popovici e o ilegalitate flagrantă, și opera răzbunării prefectului de Făgăraș. In orice caz, în ce privește pe ministrul de justiție, d-sa or, știe ce se ascunde în umbra arestării d-rului Lazăr Popovici, și atunci e criminal că tolerează asemenea fapte, ori nu știe, și atunci locul d-sale nu e în fruntea ministerului in sarcina căruia cade această ilegalitate.* Și, ca încheiere, ședința s’a ridicat de-abia după ce d. Iorga a arătat că statutul funcționarilor e ' olege rea și nestudiată și că trebue în orice caz să suporte largi i modificări. Modificările acestea indispensabile nu se vor aduce legii, firește, dar luăm act că și [ primul m nistru a recunoscut ieri î slăbiciunea acestei legi pe care o ■ va impune țării. — tt0=f*fc=300— Desagregarea liberali. O mărturisire elocventă a presei liberale relativ la cele petrecute în cameră. „Iar dacă au putut să se publice dări de seamă, în care să se atribue miniștrilor prezenți la banchet, cuvinte pe care nu le-au rostit și aluzii pe care nu le-au făcut, aceasta este o chestiune de reportaj, ce a putut să redea greșit chiar și în ziarul nostru, cele petrecute la Craiova“. Rândurile acestea apărute în presa oficioasă relativ la manifestația din capitala Olteniei, constitue nu numai o mărturisire a nepriceperei politice a ziarelor partidului de la putere, dar și o amplă confirmare a dorinței ce există în rândurile partizanilor regimului, de a se da concepțiunii liberale o nouă orientare în politică și chestiile economice și sociale. Prin rândurile de mai sus, se confirmă mai mult încă: tendința reorganizatoare a fruntașilor partidului ce au făcut la Craiova declarațiuni compromițătoare pentru acțiunea guvernului de azi, declarații, ce prin imprudență, au apărut până și în organele oficioase. Nu poate să existe nici o altă dovadă mai elocventă și mai sinceră relativ la frământările ce sfâșie partidul liberal, a căruia dispariție, în forma-i actuală, este dorițt de majoritari. Seninătatea cu care liberalii vorbesc despre defecțiunile din alte partide, nu poate fi privită deci deci cu un surâs, de toți aceia cari urmăresc de atâta vreme, procesul de desagregare al organizațiunei liberale. —«eaflsäva— ECOURI CINE AȚÂȚA. — Sistema calomniilor ș insinuărilor prin imagini, pe care o practică „anumita presă“, continuă. Ori își băteau joc de soldatul necunoscut și de ceea ce el simbolizează. Azi, nemulțumiți de faptul că pornirile contr evreilor s’au mai potolit, publică imagin prin cari se atâra spiritele împotriva evreilor, și-i fac antisemiți până și pe C £ mai toleranți dintre români. Dovadă : caricatura de eri din „Presa" care înfățișează o presupusă clădire a viitoarei fundații culturale Elias, asaltată d antisemiți, având ca legendă următoarei provocătoare cuvinte: „Să sperăm c’o voi vedea în curând și pe asta !“. In ziua, — pe care n’o dorim niciodat — când totuși speranțele „Presei“ se va împlini, vom avea grije să-i reamintii dictonul : „Cine seamănă vânt, culege lurtună"...* A RĂSPUNS. — întrebat de unii parlamentari, din majoritate, dacă nu crede c a săvârșit un abuz, arestând pe d. Lază Popovici, d. Th. Florescu, se zice, a raspuns : „Ce tot îmi bateți capul, cu arestarea d-lui în chestiune ? In schimb, nu sun tot eu care am poruncit să fie pus în libertate, comerciantul Roșianu, condamna pentru speculă, la șase luni de zile închisoare ? D-voastră nu aveți, pe cât s vede, aceea ce se estiamă, noțiunea compensațiilor ! UN JUBILEU ARTISTIC Douăzeci și cinci ani de activitate muzicală Elevii maestrului Eliade sărbătoresc printr’un festival la Atheneu, rodnica activitate muzicală a aceluia care le-a fost maestru și îndrumător. Acum douăzeci și cinci de ani, pe scena Operei române» ce se înjghebă, se chiar atuncea, răsuna vocea unui tânăr cântăreț venit de curând din străinătate unde făcuse studii strălucite. de.Tânărul cântăreț era Aurel Elia- o figură mândră și aristocratică sub cununa buclelor dese de eben, o ținută demnă de scenele cele mai pretențioase, o manieră selectă și artistică de a sublinia nuanțele cele mai fine ale cântului, un joc sobru și totuși, adeseori, impetuos iată câteva din calitățile de seamă ale aceluia care era menit să facă din „De-ași fi rege“ unul din cele mai mari succese ale scenei românești. Și pe deasupra tuturor acestor însușiri ce mobilează pe artist, o voce amplă, destul de generoasa, o voce de bas cantabil în genul și stilul franțuzesc dar pe care necesitățile noastre muzicale o decideau să cânte partițiile de bariton. Aceea ce făcea, în special, meritul acestei voci, nu era nici puterea notelor înalte, nici un volum cu revărsări considerabile, ci noblețea catifelată a notelor de jos și timbrul notelor de mijloc cu străluciri neobișnuite și cu rezonanțe de cristal. Aurel Eliade, apărea, rând pe rând în numeroase opere și partiții că Aida, Carmen, Faust, Don Juan și atâtea altele se adăugau în cursul stagiunilor, punând în evidență frumosul și distinsul său talent. Pe atuncea cântăreții nu erau plătiți ca astăzi și lumea nu se ducea Îi operă cu entusiasmul de acum. Opera română trecea, în curând, după o glorioasă și fugitivă strălucire în rândul amintirilor artistice și al încercărilor neisbutite, cu tristețe, dar și cu încrederea că avea să reînflorească mai târziu. Aurel Eliade devenea atunci înființătorul și directorul unei școali de bel-canto și nu mult după aceea , grație meritelor sale, profesor și conservator. Școala sa, a produs’, dea lungul anilor adevărate personalitați, în arta cântului și grație muncei și metodei lui Aurel Eliade Opera Română a putut să numere întree aleșii ei, pe Nasta, care a cântat pee toate scenele streine, pe baritonul Jean Atanasiu, pe de Sylva, și pe atâția alți cântăreți de seamă, în deajuns de cunoscuți. Elevii recunoscători, sărbătoresc ! Sâmbătă seara, pe maestru, într’un festival la Ateneu, unde eredem că vor venii toți acei entusiaști de artă și toți Cari au auzit altă dată răsunând amplă și mândră, vocea cântărețului sărbătorit. Anii ce au trecut cu nepăsare au schimbat figura și au pus o brumă de argint în părul altă dată de elen, al cântărețului- Anii nu au șters însă amintirea unei glorioase cariere și nici suvenirul unei munci rodnice și pline de noblețe, ale căreia roade le vom vedea Sâmbătă, în vocile elevilor, îi festivalul oferit ca un omagiu baritonului Eliade, ce va rămâne una din figurile de seamă al Operei Raționale românești. '.!!_I A.;! Editorial După banchetul de la Craiova a iubit. Remanierea nu se mai face, dar frământările tiberaților continuă. In sfârșit situația se lămurește. Renanerea lor nu se mai face,și de date, asta hotărât că nu se mai face. Soarta ministeriabillor care o așteptau tremurând de emoție e pecetlută până la toamnă, în urma buclucașului banchet dar zilele trecute la Craiova în cinstea unuia din cei mai harnici emuli financiari ai d-lui Vintilă Brătianu, d. C. Neamuț. D. C. Neamțu e șeful partidului liberal din întreagă Oltenie. Merite propriu zis politice nu are. Orator nu e, doctrinar și mai puțin, și nici un mare elector nu. D-sa a isbutit , însă după sistemul d-lui Vintilă Bratianu să acapareze cea mai mare parte din viața economică a Olteniei. Face parte din toate consiliile de administrate ale acestei provincii, fie ca președinte, fie ea membru, fie ca administrator delegat, ba f Oltenia fiind prea mică, d-sa s’a introdus și în multe consilii de administrație din Capitală. Calitățile d-sale de acaparator filianelor i-au adus și ii aduc, firește, destule beneficii de ordin material. D-sa insa, văzând că suntin guvernul liberal și miniștrii cari nu fac parte nu din zece, dar nici măcar dintr’un singur consiliu de administrație, și-a zis, firește, că trbue să fie ministru cu orice preț. Și, cu prilejul banchetului pe care Iși l-a dat Duminică la Craiova, d-sa a făcut pe prietenii d-sale să-l sancifice de ministeriabil serios. D. Ion Brătianu, care și așa n’avea undei să-și cazeze tot ministeriabilii cu drepturi în cazul remanierii, s’a supărat foc și a amânat remanierea, poate pentru la toamnă, poate pentru niciodată.« Banchetul dela Craiova a adus însă și alte buclucuri cari au înrâurit asupra soartei mult și zadarnic așteptatei remanieri. Discursurile aprinse de entuziasm ale dilor miniștri Duca și Mârzescu, ca și cel al d-lui G. Tătărăscu, cari manifestau o imperioasă nevoe de reorganizare a partidului liberal pe baze noui și democratice, nu puteau fi pe placul d-lui Ion Brătianu, chiar dacă și d-sa e pentru democratizarea partidului. Nu-i puteau fi pe plac, pentru că ele atingeau autoritatea d-sale, blamând conducerea de până acum a partidului liberal. Banchetul de la Craiova a supărat însă și pe un alt fruntaș al partiduliberal, și încă pe cel mai susceptibil, pe d. Al. Constantinescu. Intr’adevăr, ministrul de domenii a interpretat cele spuse la Craiova despre conducerea nedemocratică de până caum a partidului, drept aluzii la preponderența d-sale în guvern. D-sal a putut de altfel să le dea aceasta interpretare, cu atât mai mult cu cât unii din oratori au îndreptat atacuri foarte transparente împotriva protejatului d-sale, d. general Văitoianu, ministrul de interne. , D. Al. Constantinescu, supărat, s’a plâns deci, și în termeni nu destul de blânzi, primului ministru, de la care a obținut satisfacție prin făgăi diuala „definitivă că d. general Văitoianu nu va fi deocamdată înlocuită dela ministerul de interne. • — . Sărbătorirea pe cari și-a aranjat-o Duminica trecută d. C. Neamțu la Craiova a dat naștere deci la următoarele trei fapte : supărarea d-lui Ion Brătianu că a fost criticată conducerea de până acum a partidului; ivirea unui nou ministeriabil de etre primul-ministru trebue să țină seamă, în persoana d-lui C. Neamțu; supărarea d-lui Al. Constantinescu, care nu a putut fi împăcat decât cu făgăduiala că d. general foltoianu va rămâne La i inie. Toate aceste fapte au concurat pentru a s pune piedici manierei, și rezultatul e că primul-ministru a amânat definitiv remanierea până la toamnă. ... ____ - 1 • „S’a numit o comisie!“ — num Ea ar urma să înfrumusețeze Capitală, dar... e compusă din liberali. Această urâtă, strâmbă și infectă Capitală, se va înfrumuseța. In curând, foarte curând, vom avea străzi largi, edificii mărețe, parcuri fermecătoare, trotuare fără gropi și tramvae fără șine proeminente. Până la îndeplinirea acestui paradis, care va fi Capitala de mâine, nu mai lipsește decât un pas, cel mai important și mai greu de îndeplinit și care s’a făcut: s’a Când vom scăpa oare de această nenorocită propozițiune, cu care oficiosul guvernului ridică nemilos și brutal cea mai vagă speranță de îndreptare a bietului cetățean? Dacă un ciclon pustiește o regiune, dacă se pun măcelarii în grevă, dacă oamenii regimului fură o instituție întreagă cu milioane cu tot, dacă nu sunt lemne, dacă... — dar ce să mai discutăm ? — orice calamitate se abate asupra țarei, românul numește o comisie. Odinioară când se anunță că „s’a numit o comisie“ însemna o nădejde ; azi!, când am ajuns să ne cunoaștem — înseamnă spulberarea oricărei nădejdi. Halul în care se găsește Capitala României a exasperat până și pe părintele ei, care voind s-o părăsească cu totul, denaturatul, „a numit o comisie, care să elaboreze un vast plan de sistematizare“. Poate fi o mai tristă ironie pentru biaita Capitală și o mai isteață batjocură pentru nefericiții ei locuitori, decât această înșirare de vorbe mari, cari dau titlul comisiei ce va îndrepta Bucureștii. Vreți să știți ce completează sinistrul ridicol al acestei vești , iată numele celor ce compun acea pompoasă comisie : d-nul dr. Costinescu — el însuși — d. Berceanu, d. Ionescu (?), d. Cobici, toti consilieri comunali, azi un doctor, un veterinar și trei arhitecți liberali. Dar, această faimoasă comisie abea va avea timpul să discute și să încaseze cuantumul sumei cu care va fi plătită munca ei onorabilă, și — nădăjduește un neam întreg — liberalii ne vor părăsii, cu ei odată va pleca și comisia interimară și frumoasa para-comisie de înfrumusețare. Niciodată nu vom putea avea o cât de mică îndreptare, în sărmana noastră țară, cu Capitala ei cu tot, fiindcă nimeni nu vrea să facă ceva, în afară de vechile și nenorocitele procedee ale politicei. De ce nu se numește odată, fie și o comisie din oameni cari nu fac politică, dar care fac treabă, specialiști în chestiuni edilitare, iubitori ai frumosului, și pricepuți, cari să stabilească odată pentru totdeauna planul Capitalei ? Lucrările să fie definitive și planul obligator pentru totdeauna și toate partidele ce vor acapara Primăria Capitalei. Dar de ce să măi pomenim de aceste lucruri ce vor părea banalități ? Toată lumea știe ce trebue să se facă.., liberalii știu însă ce le trebue lor, nu Capitalei... —oo==S“Ș==oo— • tip 91> XJUMi ifcffle" —tí—— ” Portretul in bravura franceză Expoziția de negru și alb a"la Grafficei"i de la muzeul Kalinderu. Un suflu de cultură artistică se poate spune că a început să se simtă și la noi. Mai ales de un deceniu încoace, de când mișcarea artistică din Capitală prinde în mrejele-i ideale, din ce în ce mai mulți adepți convinși. Aceasta a și îndreptățit pe doni idealiști d. H. Fischer-Galati și d. Jean Al. Steriade, apreciatul pictor —să se încumete să înceapă o activitate comună pentru răspândirea gustului față de operile în alb și negru rn toate timpurile. Năzuința aceasta nu a rămas însă la manifestări curat platonice, cum se întâmplă la noi în foarte multe cazuri, și încurajați de adesiunile câtorva fini pricepători și amatori de artă întemeetorii „Graficei“ s’au așternut pe lucru. . In ajunul războiului nostru „Grafica“ a deschis o primă expoziție de alb și negru, în sălile localului de care dispunea „Tinerimea Artistică“ in Bulev. I. C. Brătianu, (fosta panoramă Grivița, de curând dărâmată). , Foarte bine primită și vizitată cu mult interes, acea primă manifestare a „Graficei“ le creiase obligația de a persevera în activitatea începută de inițiatorii ei. Mulți priveau cu obișnuitul pesimism acea încercare și, mărturisim, că nu ne așteptam să vedem „Grafica“ reluându-și activitatea. De aceea se înțelege surpriza și curata plăcere ce ne-o hărăsește acum „Grafica“ prin cea de-a doua a ei exibiție introducătoare la noi, în tainele gravurei și litografiei artistice. Cu atât mai mult ne bucurăm de această nouă și aproape complectă manifestare a „Graficei“, cu cât expozițiile ei sânt menite să dea un nou avânt gustului pentru arte în genere, prin cultul desenului și prețuirea valorii fără seamână lucrărilor tratate în alb și negru. O rafinare a gustului și o năzuința de înțelegere a celor mai alese perfecțiuni, obținute în artă, iată felul spre care trebue să tindă aceste expoziții de educație artistică. • In șase saloane din somptuoasa clădire a muzeului Kalinderu, „Grafica“ mulțămită bunăvoinței prătiată de Ministerul Artelor, de Banca Națională și de d. Aristide Blank a rânduit pe panouri cele două sute optzeci de lucrări ale expoziției.* Cele mai multe fac parte din bogata colecțiune de alb și negru a d-lui dr. Jean Cantacuzino, care a binevoit să le pună la dispoziția „Graficei", pentru frumosul scop educativ urmărit de ea. n această expoziție poate fi urmărită c cu ușurință evoluția portretului în gravura franceză, cea mai bogată în asemenea lucrări, începând din secolul al XVI-lea și până în timpul nostru, vedem pe panourile acestei importante expoziții representați cei mai mari gravori și acvafortiști francezi. De la ilustrațiile pentru cărți și inforiuri și de la portretele personajelor de seamă, ce caracterizează întrucâtva gravura secolului al XVI-lea, într’o altă sală, întâlnim lucrările marilor precursori aii gravurei artistice Jean Movin, Nanteui și Gérard Edelinck, cei trei inovatori din secolul XVII-lea, cari au deschis orizonturile artei gravurei, ajunse după atunci la apogeu. * Epoca de tranziție a secolului al XVIII-lea cu aplicarea spre o tehnică a gravurei, din ce în ce mai perfecționată, cu o deosebită dispoziție în redarea detaliilor de ansamblu ale portretului,, în dauna calității esențial psihologice a acestui gen artistic și deci, ceva aproape involuntară pornire spre un „metierism“ al gravurei — este bine fixată prin lucrările celor mai abili acvafortiști de pe atunci. Marile perfecțiuni atinse în sec. XIX de artiștii ce au consacrat gravurei au adus artele grfaice la acele culmi de desăvârșire ce le-au dat putința să creeze adevărate capod’opere de gravura și’acvaforte,. Și într’o înșiruire rapidă trebuie să amintim din această aleasă pleiadă de artiști splendorile datorite lui Ingres, Henriqueel Dupont, Achille Deverin, Gigoux, Th. Ribot, Manet, Fantin Latour, Legros, Laptree, Benjamin Constant, Renoir Carriere, Cézanne, Raffaelli, Rodin, Bernard, Jacques Blanche, etc., atâtea veritabile nestimate ale confortei prin fața cărora s’ar cădea să treacă toți cei ce înțeleg frumosul și cu atât mai mult acei, cei studiază și vor să cunoască frumusețile izvorite de cei mai mari artiști francezi. Bine ar fi, deci, ca, ținând seamă,de înaltul rost educativ al acestei expoziții retrospective a portretului în gravura franceză, maeștrii din școlile secundare și din acele speciale să se ducă elevii claselor superioare ca să vadă această frumoasă și amplă manifestare a «Graphei». PINCIO Pe foi de calendar Primul cetățean tapisln care lasă moștenire averea lui întreagă — o avere de aproage un noi ard — pentru folosul obștesc, e un „jidan“, Jock Elias. "Au mai murit oameni bogați în țara românească. Oameni cum se folosiseră mai mult decât Elias de protecția și suferința obștei nationale, dar cari în testamentele ce le distribuiau averile, n’a intrat nici măcar, cu un gologan in instituțiile de asistentă publică. Elias care n’a fost nici deputat nici ministru, care n’a avut rude pe care să le... ofere patriei și căruia nu i-ar fi fost permis să spună : „sunt patriot!", fiindcă i s’ar fi replicat scurt : „tact jidane !“. — Elias a agonisist,totuș, o viață întreagă pentru binele mulțimii românești. Dacă testamentul lui n’ar fi datat <1914, am putea cretiș. .că e o, formidabilă ironie pentru vremurile acestea cu „numerus clausus“ 1... Dar Elias nu era capabil, dar ironie,, cum n’a făcut ceea ce ne uimește, azi din acea generoasă vanitate care îndeamnă chiar actele noastre cele mai curate și mai darnice.". Elias a făcut-o dintr’un simplu sentiment de datorie. Citiți testamentul lui, nici o vorbă de declamație, nici o retorică, nici o literatură, —, doar cifre seci ca într’o socoteală intimă. Prin aceasta, mărețul *4. al lii Elina se aureolează de o noblețe neasemuită. ...... ..~i Celor mai frumoase sentimente ale omului li se permite oarecare fudulie — măcar postumă... Bunătatea simplă a lui Elias s’a curățat și de această scuzabilă, inofensivă și fără virtutea de a fi bun. Este maximumul de virtute, ce se poate cere unui om, — chiar în ordinea creștină a virtuții,! Noi câți preamărim atâtea virtuți ce, de, cele mai multe ori, au avut grijea, să-și ia în viață recompensele cuvenite, avem datoria de a lăuda cu atât mai avântat o faptă care reușește să fie așa de integral și uriaș frumoasă după ce autorul ei nu mai are nimic de cerut f . . . v _____ SARMANUL DTONIS _____ _____ __ .. . Comitetul partidului conservator-progresist din Craiova, a decis sa tină Duminecă 17 iunie o întrunire publică, la carpi va lua cuvântul și d. al. Marghiloman, șeful partidului* . ** **•*■ Organizațiunile conservatoare din Otenia sunt Invitate să participe la această întrunire. ^ ------------.......rf M !• Mișcarea HniccMa latinațională Kibbo-Kift Kinndrei * ( ii I . Ä -fi-rrv—li. $U--i ■it. O nouă asociație internatională. r- H. -mi. Weiss și MW Maeterlinck promotorii mișșcărei- II . - g ■- q ițt Kibbo-Kift Kindrei) este ma porte unei noui asomiații, întemeiată în Anglia și bucurându-se de adesiuni numeroase din Italia, Franța, Olanda, Germania, Rusia și Algentria. 'Xi3; iJ'ui 'il ' ii Ü Him* Nmitele, acestei , nouă asociatiuni intelectuale își are un înțeles simbolic, și anume: Kindred, însemnează înfrățiți,; Kibbo-Rift însemnează ,,puternic“, sau „dovadă de mare„putere“. * ■ 7"Â Insă simbolul principal al „Ribbo- Kift-Kindred“ este marele semit compus în cercul unității în care sânt, representate arborele cunoștinței, jocul vieței și al energiei și un K—simbolul cultului. , Asociația aceasta este exclusiv idealistă și simbolistă. - -- - -Adepții lucrează in grupuri, reprezentând filosofia, antropologia.. . biologia, geologia, radiografia, SVB-,fuziunea, însă mai întâi de toate își propun de a nu fi politici, sectari, militanți. . ... ... . ... „Noi reprezentăm o mișcare fă...cută pentru muncă, pentru pacea mondială“ — a spus președintele secțiunei engleze. „Și mai departe , ște Noi vrem să fim puternici, trupeși sufletește, conservându-ne bine,din punct de vedere fizic și moral, ajutând și pe alții și lucrând pentru pacea și înfrățirea bunei. „Mișcarea noastră, e prqțivnică, pe de o parte imperialispattlub și pe de alta revoluției rusești“, H. S. Wels, Maurice Maeterlinck, I. A. Thomson , Maurice Herde, t., patru, mari reputații—sâni proqip*atorii asociației „Kibbo-Rift-Kindred“.