Timpul, iunie 1923 (nr. 71-97)

1923-06-10 / nr. 79

ANUL al XXIH-lea No. 79. ABONAMENTE Uit an................................ Lei 400 6 luni...................................... 200 3 luni ......................... 100 Pentru preoți, și învățători, intelectuali, funcționari și muncitori se face o reducere de 50 °­ c Pentru străinătate atât costul abonamentului cât și costul exemplarului este dublu TELEFON No. 6/55 SUBT DIRECȚIA UNUI COMITET PRIM-REDACTOR: U0LDEA RADULESCU Pumi»fecă 10 Iunie 1923 REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA BUCUREȘTI CALEA VICTORIEI Ho. 60. (Pasagiu! In etnii) PUBLICITATEA se primește la ADMINISTRAȚIA ZIARULUI ȘI LA TOATE AGENȚIILE DE PUBLICITATE Corespondența privitoare la Redacție trebue adresată Primului­ redactor Manuscrisele nepublicate se ard, domnii d m autori simt rugați să-și „păstreze copii Buletin politic O zi tristă pentru guvern Discuțiile de ieri din Cameră și Senat. — Lichidarea bu­nurilor inamice. — Propa­ganda in strainătate. O are­stare ilegală. Fiecare zi de prelungire a ses­inii parlamentare înseamnă o nouă lovi­tură pentru guvern. E ciudat că cele mai servile majorități parlamentare sunt tocmai cele care izbutesc să cre­eze guvernului cele mai multe dificul­tați, sau să accentueze pe cele pe care guvernul si le creează singuri prin­­ reacredință sau prin incapacitate. Numai ziua de ieri a avut trei mo­mente cât se poate de jalnice pentru guvern, două la Cameră și unul, dar bun, la Senat-Și de d­ata aceasta n’au mai fost frondele câtorva tineri parlamentari. La Senat a luat cuvântul, combătând documentar legea pentru lichidarea bunurilor inamice, chiar președintele Senatului d. M. Ferechide. D-sa a ară­tat că legea aceasta e juridicește ar­­bitrară d­e­oarece încalcă autoritatea lucrului judecat. Zadarnice au fost sforțările depuse de d. C. Dissescu, raportorul legii, care și-a mai încăr­cat cugetul și cu această lege absurdă și rău intenționată, pe lângă îngro­zitoarea d-sale Constituție. Zadarnică a fost intervenția d-lui Al. Constan­­tinescu, și tot zadarnice au fost și ru­gămintele dui­oase fele d iui Vintilă Brătianu, care a implorat ne d- Fe­rechide să nu uite că cincizeci de ani a servit partidul liberal ș­i familia Brătianu, l­. Ferechide și a propus to­­tutuși amendamentul hotărâtor, d. Ferechide a votat totuși împotriva acestei legi.• Tot așa de dureroasă a fost pen­tru guvern ziua de ieri și la Caeră. O discuție aprinsă, deschisă de a. Gh. Popp, și la care au luat parte a­nii N. Iorga, luliu Manu, P. Bră­­tășanu și, firește, a. /. G. Duca, mi­nistrul üe ext­ine, din partea guver­nului, a învederat lucrurile pe care presa noastră le arată de atâta vre­me , că avem o atmosferă ostiă în străinătate pentru că ne lipsește un serviciu de propagandă în străinătate. Fonduri în acest scop se cheltuesc de­stule, dar pentru favoriți cari nu a­­duc țârii nici un serviciu. In t­mp ce Ungaria câștigă, zi cu zi, tot mai multe simpatii în străinătate, graf­e propagandei inteligente pe care ș-o face, ministrul nostru de externe se plânge că, de vina pentru insuccesul propagandei noastre in Occident­e... opoziția. Explicația naivă a d-lui Duca a fost primită, firește, cum se cuveni­a, dar problema propagandei noastre in străinătate a rămas tot nerezovită. • Tot ridicol s’a făcut ieri guver­nul și prin răspunsul dat de mi­nistrul de justiție în chestia ares­­tărei a d-lui Lazăr Popovici, răs­­­­puns care n’a putut arăta decât tot ce se spusese în Cameră, că arestarea d-rului Popovici e o ilegalitate flagrantă, și opera răz­bunării prefectului de Făgăraș. In orice caz, în ce privește pe ministrul de justiție, d-sa or, știe ce se ascunde în umbra arestării d-rului Lazăr Popovici, și atunci e criminal că tolerează asemenea fapte, ori nu știe, și atunci locul d-sale nu e în fruntea ministeru­lui in sarcina căruia cade această ilegalitate.* Și, ca încheiere, ședința s’a ri­­­­dicat de-abia după ce d. Iorga a­­ arătat că statutul funcționarilor e ' o­lege rea și nestudiată și că tre­­­­bue în orice caz să suporte largi i modificări. Modificările acestea in­dispensabile nu se vor aduce le­­­­gii, firește, dar luăm act că și [ primul m nistru a recunoscut ieri î slăbiciunea acestei legi pe care o ■ va impune țării. — tt0=f*fc=300— Desagregarea liberali. O mărturisire elocventă a presei liberale relativ la cele petrecute în cameră. „Iar d­acă au putut să se publice dări de seamă, în care să se atribue miniștrilor prezenți la banchet, cu­vinte pe care nu le-au rostit și alu­zii pe care nu le-au făcut, aceasta este o chestiune de reportaj, ce a pu­tut să redea greșit chiar și în ziarul nostru, cele petrecute la Craiova“. Rândurile acestea apărute în presa oficioasă relativ la manifesta­ția din capitala Olteniei, constitue nu numai o mărturisire a neprice­­perei politice a ziarelor partidului de la putere, dar și o amplă confir­mare a dorinței ce există în rându­rile partizanilor regimului, de a se da concepțiunii liberale o nouă orien­tare în politică și chestiile econo­mice și sociale. Prin rândurile de mai sus, se con­firmă mai mult încă: tendința reor­ganizatoare a fruntașilor partidului ce au făcut la Craiova declarațiuni compromițătoare pentru acțiunea gu­vernului de azi, declarații, ce prin imprudență, au­ apărut până și în organele oficioase. Nu poate să existe nici o altă do­vadă mai elocventă și mai sin­ceră relativ la frământările ce sfâ­șie partidul liberal, a căruia dispa­riție, în forma-i actuală, este dorițt de majoritari. Seninătatea cu care liberalii vor­­besc despre defecțiunile din alte partide, nu poate fi privită deci deci cu un surâs, de toți aceia cari ur­măresc de atâta vreme, procesul de desagregare al organizațiunei libe­rale. —«eaflsäva— ECOURI CINE AȚÂȚA. — Sistema calomniilor ș insinuărilor prin imagini, pe care­ o prac­tică „anumita presă“, continuă. Ori își băteau joc de soldatul necunos­cut și de ceea ce el simbolizează. Azi, ne­mulțumiți de faptul că pornirile contr evreilor s’au mai potolit, publică imagin prin cari se atâra spiritele împotriva e­vrei­lor, și-i fac antisemiți până și pe C £ mai toleranți dintre români. Dovadă : caricatura de eri din „Presa" care înfățișează o presupusă clădire a vii­toarei fundații culturale Elias, asaltată d antisemiți, având ca legendă următoarei provocătoare cuvinte: „Să sperăm c’o voi vedea în curând și pe asta !“. In ziua, — pe care n’o dorim niciodat — când totuși speranțele „Presei“ se va împlini, vom avea grije să-i reamintii dictonul : „Cine seamănă vânt, culege lur­tună"...* A RĂSPUNS. — întrebat de unii parla­mentari, din majoritate, dacă nu crede c a săvârșit un abuz, arestând pe d. Lază Popovici, d. Th­. Florescu, se zice, a ras­puns : „Ce tot îmi bateți capul, cu aresta­rea d-lui în chestiune ? In schimb, nu sun tot eu care am poruncit să fie pus în li­bertate, comerciantul Roșianu, condamna pentru speculă, la ș­ase luni de zile în­chisoare ? D-voastră nu aveți, pe cât s vede, aceea ce se estiamă, noțiunea com­pensațiilor ! UN JUBILEU ARTISTIC Douăzeci și cinci ani de activitate muzicală Elevii maestrului Eliade săr­bătoresc printr’un festival la Atheneu, rodnica activi­tate muzicală a aceluia­ ca­­re le-a fost maestru și în­drumător. Acum douăzeci și­ cinci de ani, pe scena Operei român­e» ce se înjghebă, se chiar atuncea, răsuna vocea unui tânăr cântăreț venit de curând din străinătate unde făcuse studii stră­lucite. de.Tânărul cântăreț era Aurel Elia- o figură mândră și aristocratică sub cununa buclelor dese de eben, o ținută demnă de scenele cele mai pretențioase, o manieră selectă și ar­­tistică de a sublinia nuanțele cele mai fine ale cântului, un joc sobru și totuși, adeseori, impetuos iată câ­teva din calitățile de seamă­ ale ace­luia care era menit să facă din „De-ași fi rege“ unul din cele mai mari succese ale scenei românești. Și pe deasupra tuturor acestor în­sușiri ce mobilează pe artist, o voce­­ amplă, destul de generoasa­, o­­ voce de bas cantabil în genul și stilul fran­țuzesc dar pe care necesitățile noa­stre muzicale o decideau să cânte partițiile de bariton. Aceea ce făcea, în special, meri­tul acestei voci, nu era nici puterea notelor­ înalte, nici un volum cu re­vărsări considerabile, ci noblețea ca­tifelată a notelor de jos­ și timbrul notelor de mijloc cu străluciri ne­obișnuite și cu­ rezonanțe de cristal. Aurel Eliade, apărea, rând pe rând în numeroase opere și partiții că Aida, Carmen, Faust, Don Juan și atâtea altele se adăugau în cursul stagiunilor, punând în evidență­­ fru­mosul și distinsul său talent. Pe atuncea cântăreții nu erau plă­­­­tiți ca astăzi și lumea nu se ducea Îi­­ operă cu entusiasmul de acum. O­­­pera română trecea, în curând, după­­ o glorioasă și fugitivă strălucire în­­ rândul amintirilor artistice și al în­­­cercărilor neisbutite, cu tristețe, dar­­ și cu încrederea că avea să reînflo­­­­­­rească mai târziu. Aurel Eliade devenea atunci în­­­ființătorul și directorul unei școal­i de bel-canto și nu mult după aceea , grație meritelor sale, profesor ș­i conservator. Școala sa, a prod­us’, dea­­ lungul anilor adevărate personali­­­tați, în arta cântului și grație mun­­­cei și metodei lui Aurel Eliade Ope­­­ra Română a putut să numere între­e aleșii ei, pe Nasta, care a cântat pe­e toate scenele streine, pe bari­ton­u­l Jean Atanasiu, pe de Sylva, și pe­­ atâția alți cântăreți de seamă, în­­ deajuns de cunoscuți. Elevii recunoscători, sărbătoresc ! Sâmbătă seara, pe maestru, în­­­tr’un festival la Ateneu, unde ere­­­dem că vor venii toți acei entusiașt­i de artă și toți Cari au auzit altă dată răsunând amplă și mândră, vocea cântărețului sărbătorit. Anii ce au trecut cu nepăsare au schimbat figura și au pus o bru­­mă de argint în părul altă dată de e­len, al cântărețului- Anii nu au șters însă amintirea unei glorioase cariere și nici suveni­rul unei munci rodnice și pline de noblețe,­ ale căreia roade le vom ve­dea Sâmbătă, în vocile elevilor, îi festivalul oferit ca un omagiu bari­tonului Eliade, ce va rămâne una din­­ figurile de seamă al Operei Raționa­­­le românești. '.!!_I A.;! Editorial După banchetul de la Craiova a iubit. Remanierea nu se mai face, dar frământările tiberaților continuă. In sfârșit situația se lămurește. Re­­nan­­erea lor nu se mai face,­și de date, asta hotărât că nu se mai face. Soarta ministeriabillor care o aș­­teptau tremurând de emoție e pecet­­lută până la toamnă, în urma buclu­cașului banchet dar zilele trecute la Craiova în­ cinstea unuia din cei mai harnici emuli financiari ai d-lui Vin­tilă Brătianu, d. C. Neamuț. D. C. Neamțu e șeful partidului li­­beral din întreagă Oltenie. Merite pr­opriu­ zis politice nu are. Orator nu e, doctrinar și mai puțin, și nici un mare elector nu. D-sa a isbutit , însă după sistemul d-lui Vin­tilă Bratianu să acapareze cea mai mare parte din viața economică a Olte­niei. Face parte din toate consiliile de administrate ale acestei provin­cii, fie ca președinte, fie ea membru, fie ca administrator delegat, ba­ f Oltenia fiind prea mică, d-sa s’a in­­­­trodus și în multe consilii de admi­­­­nistrație din Capitală. Calitățile d-sale de acaparator fi­­­­lianelor i-au adus și ii aduc, firește,­­ destule beneficii de ordin material.­­ D-sa insa, văzând că sun­tin guver­­­­nul liberal și miniștrii cari nu fac­­ parte nu din zece, dar nici măcar dintr’un singur consiliu de adminis­trație, și-a zis, firește, că trbue să fie ministru cu orice preț. Și, cu prilejul banchetului pe care Iși l-a dat Duminică la Craiova, d-sa a făcut pe prietenii d-sale să-l sanc­­­­­ifice de ministeriabil serios. D. Ion­­ Brătianu, care și așa n’avea unde­i să-și cazeze tot­ ministeriabilii cu­­ drepturi în cazul remanierii, s’a su­­­­părat foc și a amânat remanierea, poate pentru la toamnă, poate pen­tru niciodată.« Banchetul dela Craiova a adus însă și alte buclucuri cari au înrâu­rit asupra soartei mult și zadarnic așteptatei remanieri. Discursurile aprinse de entuziasm ale­­ dilor miniștri Duca și Mârzescu, ca și cel al d-lui G. Tătărăscu, cari manifestau o imperioasă nevoe de reorganizare a partidului liberal pe baze noui și democratice, nu puteau fi pe placul d-lui Ion Brătianu, chiar dacă și d-sa e pentru democratizarea partidului. Nu-i puteau fi pe plac, pentru că ele atingeau autoritatea d-sale, blamând conducerea de până acum a partidului liberal.­­ Banchetul de la Craiova a supărat însă și pe un alt fruntaș al partidu­­liberal, și încă pe cel mai suscep­tibil, pe d. Al. Constantinescu. In­­tr’adevăr, ministrul de domenii a in­terpretat cele spuse la Craiova des­pre­­ conducerea nedemocratică de până caum a partidului, drept aluzii la preponderența d-sale în guvern. D-sal a putut de altfel să le dea acea­sta interpretare, cu atât mai mult cu cât unii din oratori au îndreptat atacuri foarte transparente împo­­triva protejatului d-sale, d. general Văitoianu, ministrul de interne. , D. Al. Constantinescu, supărat, s’a plâns deci, și în termeni nu destul­­ de blânzi, primului ministru, de la­­ care a obținut satisfacție prin făgă­­i diuala „definitivă că d. general Văi­­toianu nu va fi deocamdată înlocuit­ă dela ministerul de interne. • — . Sărbătorirea pe cari și­-a aranjat-o Duminica trecută d. C. Neamțu la Craiova a dat naștere deci la urmă­toarele trei fapte : supărarea d-lui Ion Brătianu că a fost criticată con­ducerea de până acum a partidului; ivirea unui nou ministeriabil de etre primul-ministru trebue să țină seamă, în persoana d-lui C. Neam­țu; supărarea d-lui Al. Constantinescu, care nu a putut fi împăcat decât cu făgăduiala că d. general foltoianu va rămâne La i­ i­­­nie. Toate aceste fapte au concurat pen­tru a s­ pune piedici m­­a­nierei,­­ și rezultatul e că­­ primul-ministru a a­­mânat definitiv remanierea până la toamnă. ...­­ ____ - 1 • „S’a numit o comisie!“ — n­­u­­m Ea ar urma să înfrumusețeze Capitală, dar... e compusă din liberali. Această urâtă, strâmbă și infectă Capi­tală, se va înfrumuseța. In curând, foarte curând, vom avea străzi largi, edificii mă­rețe, parcuri fermecătoare, trotuare fără gropi și tramvae fără șine proeminente. Până la îndeplinirea acestui paradis, care va fi Capitala de mâine, nu mai lipsește decât un pas, cel mai important și mai greu de îndeplinit și care s’a făcut: s’a Când vom scăpa oare de această nenoro­cită propozițiune, cu care oficiosul guvernu­lui ridică nemilos și brutal cea mai vagă speranță de îndreptare a bietului cetățean? Dacă un ciclon pustiește o regiune, dacă se pun măcelarii în grevă, dacă oamenii regimului fură o instituție întreagă cu mi­lioane cu tot, dacă nu sunt lemne, dacă... — dar ce să mai discutăm ? — ori­­ce cala­mitate se abate asupra țarei, românul nu­mește o comisie. Odinioară când se anunță că „s’a numit o comisie“ însemna o nădejde ; azi­­!­, când am ajuns să n­e cunoaștem — înseamnă spulberarea ori­cărei nădejdi. Halul în care se găsește Capitala Româ­niei a exasperat până și pe părintele ei, care voind s-o părăsească cu totul, denatu­ratul, „a numit o comisie, care să elabo­reze un vast plan de sistematizare“. Poate fi o mai tristă ironie pentru biaita Capitală și o mai isteață batjocură pentru nefericiții ei locuitori, decât această înși­­rare de vorbe mari, cari dau titlul comisiei ce va îndrepta Bucureștii. Vreți să știți ce completează sinistrul ri­dicol al acestei vești , iată numele celor ce compun acea pompoasă comisie : d-nul dr. Costinescu — el însuși — d. Berceanu, d. Ionescu (?), d. Cobici, toti consilieri comu­nali, azi un doctor, un veterinar și trei arhitecți liberali. Dar, această faimoasă comisie abea va avea timpul să discute și să încaseze cuan­tumul sumei cu care va fi plătită munca ei onorabilă, și — nădăjduește un neam în­treg — liberalii ne vor părăsii, cu ei odată va pleca și comisia interimară și frumoa­sa para-comisie de înfrumusețare. Niciodată nu vom putea avea o cât de mică îndreptare, în sărmana noastră țară, cu Capitala ei cu tot, fiindcă nimeni nu vrea să facă ceva, în afară de vechile și nenorocitele procedee ale politicei. De ce nu se numește odată, fie și o comi­sie din oameni cari nu fac politică, dar care fa­c treabă, specialiști în chestiuni e­­dilitare, iubitori ai frumosului, și price­puți, cari să stabilească odată pentru tot­deauna planul Capitalei ? Lucrările să fie definitive și planul obli­gator pentru totdeauna și toate partidele ce vor acapara Primăria Capitalei. Dar de ce să măi pomenim de aceste lu­cruri ce vor părea banalități ? Toată lumea știe ce trebue să se facă.., liberalii știu însă ce le trebue lor, nu Capitalei... —oo==S“Ș==oo— • tip 91> XJUMi ifcffle" —tí—— ” Portretul in bravura franceză Expoziția de negru și alb a"la Grafficei"i de la muzeul Kalinderu. Un suflu de cultură artistică se poate spune că a început să se simtă și la noi. Mai ales de un deceniu în­coace, de când mișcarea artistică din Capitală prinde în mrejele-i ideale, din ce în ce mai mulți adepți con­vinși. Aceasta a și îndreptățit pe doni idealiști d. H. Fischer-Galati și d. Jean Al. Steriade, apreciatul pictor —să se încumete să înceapă o activi­tate comună pentru răspândirea gu­stului față de operile în alb și negru r­n toate timpurile. Năzuința aceasta nu a rămas însă la manifestări curat platonice, cum se întâmplă la noi în foarte multe cazuri, și încurajați de adesiunile câtorva fini pricepători și amatori de artă întemeetorii „Graficei“ s’au așternut pe lucru. . In ajunul războiului nostru „Gra­fica“ a deschis o primă expoziție de alb și negru, în sălile localului de care dispunea „Tinerimea Artistică“ in Bulev. I. C. Brătianu, (fosta pa­noramă Gri­vița, de curând dărâ­mată). , Foarte bine primită și vizitată cu mult interes, acea primă manifes­tare a „Graficei“ le creiase obliga­ția de a persevera în activitatea în­cepută de inițiatorii ei. Mulți priveau cu obișnuitul pesi­mism acea încercare și, mărturisim, că nu ne așteptam să vedem „Gra­fica“ reluându-și activitatea. De aceea se înțelege surpriza și cu­rata plăcere ce ne-o hărăsește acum „Grafica“ prin cea de-a doua a ei e­­xibiție introducătoare la noi, în tai­nele gravurei și litografiei artistice. Cu atât mai mult ne bucurăm de această nouă și aproape complectă manifestare a „Graficei“, cu cât ex­pozițiile ei sânt­ menite să dea un nou avânt gustului pentru arte în ge­nere, prin­ cultul desenului și prețui­rea valorii fără seamân­ă lucrărilor tratate în alb și negru. O rafinare a gustului și o năzu­ința de înțelegere a celor mai alese perfecțiuni, obținute în artă, iată felul spre care trebue să tindă ace­ste expoziții de educație artistică. • In­ șase saloane din somptuoasa clădire a muzeului Kalinderu, „Grafica“ mulțămită bunăvoinței p­­rătiată de Ministerul Artelor, de Banca Națională și de d. Aristide Blank a rânduit pe panouri cele două sute optzeci de lucrări ale ex­poziției.* Cele mai multe fac parte din boga­ta colecțiune de alb și negru a d-lui dr. Jean Cantacuzino, care a binevoit să le pună la dispoziția „Graficei", pentru frumosul scop educativ urmărit de ea. n această expoziție poate fi urmări­­tă c cu ușurință evoluția portretului în gravura franceză, cea mai bogată în a­­semenea lucrări, începând din secolul al XVI-lea și până­ în timpul nostru, vedem pe pa­nourile acestei importante expoziții re­­presentați cei mai mari gravori și ac­­vafortiști francezi. De la ilustrațiile pentru cărți și info­­riuri și de la portretele personajelor de seamă, ce caracterizează întru­câtva gravura secolului al XVI-lea, într’o altă sală, întâlnim lucrările marilor precur­sori­­­ aii gravurei artistice Jean Movin, Nanteui și Gérard Edelinck, cei trei inovatori din secolul XVII-lea, cari au deschis orizonturile artei gravurei, ajun­se după atunci la apogeu. * Epoca de tranziție a secolului al XVIII-lea cu aplicarea spre o teh­nică a gravurei, din ce în ce mai perfecțio­nată, cu o deosebită dispoziție în reda­rea detaliilor de ansamblu ale portretu­lui,, în dauna calității esențial psih­olo­­gice a acestui gen ar­tistic și deci, ceva aproape involuntară pornire spre un „metierism“ al gravurei — este bine fixată prin lucrările celor mai abili ac­­vafortiști de pe atunci. Marile perfecțiuni atinse în sec. XIX de artiștii ce au consacrat gravurei au adus artele grfaice la acele culmi de desăvârșire ce le-au dat putința să cre­­­eze adevărate capod’opere de gravura și’acvaforte,. Și într’o înșiruire rapidă trebuie să amintim din această aleasă pleiadă de artiști splendorile datorite lui Ingres, Henriqueel Dupont, Achille Deverin, Gi­goux, Th. Ribot, Manet, Fantin Latour, Legros, Laptree, Benjamin Constant, Re­noir Carriere, Cézanne, Raffaelli, Rodin, Bernard, Jacques Blanche, etc., atâtea veritabile nestimate ale confortei prin fața cărora s’ar­­ cădea să treacă toți cei ce înțeleg frumosul și cu atât mai mult acei, ce­i studiază și vor să cunoască frumusețile izvorite de cei mai mari artiști francezi. Bine ar fi, deci, ca, ținând seamă,de înaltul rost educativ al­ acestei expoziții retrospective a portretului în gravura franceză, maeștrii din școlile secundare și din acele speciale să se ducă elevii­ claselor superioare ca să vadă această frumoasă și amplă manifestare a «Gra­­ph­ei». PINCIO Pe foi de calendar Primul cetățean tapisln care lasă m­oște­nire averea lui întreagă — o avere de a­­proage un n­oi ard — pentru folosul obștesc, e un „jidan“,­­ Jock Elias. "Au mai murit oameni bogați în țara ro­mânească. Oameni cum­ se folosiseră mai mult decât Elias de protecția și suferința obștei nationale, dar cari în testamentele ce le distribuiau averile, n’a intrat nici mă­car, cu un gologan in instituțiile de asis­tentă publică. Elias care n’a fost nici de­putat nici ministru, care n’a avut rude pe care să le... ofere patriei și căruia nu i-ar fi fost permis să spună : „sunt patriot­­!", f­iindcă i s’ar f­i replicat scurt : „tact jida­ne !“. — Elias a agonisist,­totuș, o viață întreagă pentru binele mulțimii românești. Dacă testamentul lui n’ar fi datat <1914, am p­utea cretiș. .că e o, formidabilă ironie pent­r­u vremurile acestea cu „numerus clausus“ 1... Dar Elias nu era capabil, dar ironie,, cum n’a făcut ceea ce­­ ne uimește, azi din acea generoasă vanitate care îndeam­nă chiar actele noastre cele mai curate și mai darnice.". Elias a făcut-o dintr’un sim­plu sentiment de datorie. Citiți testamentul lui, nici o vorbă de declamație, nici o retorică, nici o litera­tură, —, doar­ cifre seci ca într’o socoteală intimă. Prin aceasta, mărețul *4. al lii Elina se aureolează de o noblețe nease­muită. ...... ..~i Celor mai frumoase sentimente ale omu­lui li se permite oarecare fudulie — măcar postumă... Bunătatea simplă a lui Elias s’a curățat și de această scuzabilă, inofensivă și fără virtutea de a fi bun. Este maximum­ul de­ virtute, ce se poate cere unui om, — chiar în ordinea creștină a virtuții,­! Noi câți preamărim atâtea virtuți ce, de, cele mai multe ori, au avut grijea, să-și ia în viață­­ recompensele cuvenite, avem datoria de a lăuda cu atât mai avântat o faptă care reușește să fie așa de integral și uriaș frumoasă după ce autorul ei nu mai are nimic de cerut f . . . v _____ SARMANUL DTONIS­ _____ _____ __ .. . Comitetul partidului con­­servator-progresist din Cra­iova, a decis sa tină Dumi­necă 17 iunie o întrunire pu­blică, la carpi va lua cuvântul și d. al. Marghiloman, șeful partidului* . ** **•­­­*■ Or­ganizaț­iunile conser­va­­toare din O­tenia sunt Invi­tate să participe la această întrunire. ^ ------------­­.......rf M !• Mișcarea HniccMa latinațională Kibbo-Kift Kinndrei * ( ii I . Ä -fi-rrv—li. $U--i ■­i­t. O nouă asociație internatio­­­nală. r- H. -mi. Weiss și­­ MW Maeterlinck promotorii miș­­șcărei- I­I . - g ■- q ițt Kibbo-Kift­ Kindrei) este ma por­te unei noui asomi­ații,­ întemeiată în Anglia și bucurându-se de ade­­siuni numeroase din Italia, Franța, Olanda, Germania, Rusia și Alge­nt­­ria. 'Xi3; iJ'ui 'i­l ' ii Ü H­im* Nmitele, acestei , nouă asociatiuni intelectuale își are un înțeles sim­bolic, și anume: Kindred, însem­nează înfrățiți,; Kibbo-Rift însem­nează ,,puternic“, sau „dovadă de mare„putere“. * ■ 7"Â Insă simbolul principal al „Ribbo- Kift-Kindred“ este marele semit compus în cercul unităț­ii în care sânt, r­epresentate arborele cunoș­tinței, jocul vieței și al energiei și un K—simbolul cultului. , Asociația aceasta este exclusiv i­­dealistă și simbolistă. - -- - -Adepții lucrează in grupuri, re­prezentând filosofia, antropologia.. . biologia, geologia, radiografia, SVB-,­­fuziunea, însă mai întâi de­­ toate își propun de a nu fi politici, sectari, militanți. . ... ... . ... „No­i repr­ezentăm o mișcare fă­...­cută pentru muncă, pentru pacea mondială“ — a spus președintele secțiunei engleze.­­ „Și mai departe , ște Noi vrem să fim puternici, trupe­și sufletește, conservându-ne bine,­­din punct de vedere fizic și moral, ajutând și pe alții și lucrând pentru pacea și înfrățirea bunei. „Mișcarea noastră, e prqțivnică, pe de o parte imperialispattlub și pe de alta revoluției rusești“,­­ H. S. Wels, Maurice Maeterlinck, I. A. Thomson , Maurice Her­d­e, t­., patru, mari reputații—sâni proqip*a­­torii asociației „Kibbo-Rift-Kin­­dred“.

Next