Timpul, iulie 1923 (nr. 98-123)

1923-07-22 / nr. 116

ANUL al XXIBI-lea No. 116 ABONAMENTE Un an:........................................Lei 400 6 luni.................................................. 200 3 luni...................................................100 Pentru preoți, și învățători, intelectuali, funcționari și muncitori se face o reducere de 50 % Pentru străinătate atăt costul abonamentului cât și costul exemplarului este dublu TELEFON No. 6/55 SUBT DIRECȚIA UNUI COMITET PRIM-REDACTOR: I.JOLDEA RADULESCU URCAREA LEULUI In jurul unor stranii declarații ale d-lui Vintilă Brătianu.—Leul în interior și în exterior. Aberații economice. Ziarele au publicat o mare dle seamă a întâlnirei pe care a avut-o d-l Vintilă Brătianuu la Legația Română de la Londra, cu reprezentanții presei engleze. In această dare de seamă s’a putut vedea tot gândul d-lui ministru de finanțe, și grozăvia absurdității politicii lui financiare. D-l Vintilă Brătianu afirmă că leul nostru are ‘putere liberatorie mult mai mare înăuntru decât în afară, și dă ca exemplu grâul, care ‘n interior costă 45 mii lei vagonul, iar dacă e încărcat și șlep pentru export, valoarea lui se urcă imediat la dublu. Urau de față oameni serioși, la Londra și economiști cu renume mondial, cum a putut d-l Vintilă Brătianu să afirme asemenea enormitate dând tocmai grâul de exemplu, care este ca și aurul o marfă universală, și cu un preț uniform mondial. Diferența de preț arătată de dl Brătianu la grâu, derivă din regimul legal al grâului în România, și nici de cum din diferența de valoare a leului pe piața internă, fața de piața externă. Valoarea de 45 mii lei vagonul de grâu, este arbitrară, este preț de rechiiție, și după sistemul acesta grâul ar putea fi plătit cu 7—8 mii lei, numai ca să ne lăudăm că leul are înăuntru valoarea francului francez. cu Teoria d-lui Vintilă Brătianu este desăvârșire falsă și primejdioasă. Toate prețurile înăuntru tind să se ridice în proporție cu deprecierea leului, și dacă este o deosebire de prețuri între piața internă și cea externă, apoi această deosebire este provocată în mod artificial prin rechiziții, interdicții de export, taxe exorbitante la export și prețuri maximale. Viața economică a țării este supusă unui chin, unei torturi brutale și sălbatece, numai pentru a întreține această iluzie de valoare a leului între diferențe, piața internă și cea externă. Dar natura e mai tare decât prostia și încăpățânarea omenească, și de aceea, în loc ca prețurile să scadă înăuntru subt presiunea, tor turei d-lui Vintilă Brătianu, ele cresc necontenit, tinzând să ajungă la nivelul deprecierei leului. Salariile manei de lucru, pe care d-l Vintilă Brătianu nu le poate maximaliza, și valoarea produselor agricole cari scapă tot turei legale, arată adevărata valoare a leului înăuntru, și tendința lui de a ajunge la de 40 de ori mai puțin decât valoarea lui în aur. Din această cauză bântue grozava criză, de numerar, căci la o depreciere de 30—40 de ori a leului față de aur pe piața internă, nu corespunde o creștere a instrumentului de schimb, a banului, de cât de zece ori față de ceea ce era înainte de războiu, fiecare din noi, avem mijloace de cumpărare cu două treimi mai reduse, și aceasta nu printr’o normală reducere a veniturilor, ci prin criza artificială de numerar, pe care-o întreține d-l Vintilă Brătianu în speranța că, rănind leul îl va scumpi întocmai ca pe o marfă. Mâna de lucru și agricultura nu pot fi însă terorizată cu lipsa de numerar și de aceea, în loc ca raritatea leului să ducă la urcarea lui, duce la paralizia industriei și a comerțului, la ridicarea continuă a prețului muncii și a produselor, și la dezorganizarea statului. De aci tocmai va eși catastrofa care va pune capăt dictaturei economice a d-lui Vintilă Brătianu, și atunci abia se vor putea măsura proporțiile dezastrului pe care l-a cauzat această politică oarbă și încăpățânată, HBRi&gt ;.. . Dar d-l Vintilă Brătianu, își exprimă la Londra, cu o naivitate în adevăr iresponsabilă, mirarea că leul n’a început încă să se urce, și teama că el se va urca brusc, se va umfla într’o noapte întocmai ca o armonică, presată până acum prin mijloacele artificiale ale speculei. D-l Vintilă Brătianu a citat ca exemplu Ceho-Slovacia, și crede că ce s’a întâmplat acolo se va întâmpla și la noi. Iată tot gândul d-lui Vintilă Brătianu și toată grozăvia acelui gând. In Ceho-Slovacia n’a existat un giuvern Brătianu care să facă o comisie de ravitaliare cu puteri de a ruina creditul țării prin bonuri de tezaur, n’a existat un ministru al aprovizionării cu materiale cari să ardă în depozite, nu s’a făcut schimbul rublelor și coroanelor ca să se îmbogățească prietenii politici și să facă pagubă țării de 5 miliarde, nu s’a făcut restrângerea circulației ] [ fără nici o acoperire în aur așteptând de la Dumnezeu și de la terorizarea legală a vieței economice ridicarea valorei monedei, numai prin faptul că a fost rărită. De la noi la Ceho-Slovacia este o distanță infinită, atâta timp cât vom fi supuși dictaturei oarbe a I d-lui Vintilă Brătianu, și de aceea ju-sa poate fi liniștit; leul nu se va urca brusc, iar o urcare artificială , în perioada de vânzare a recoltei, nu va face decât să împiedice tranzacțiile și să ruineze agricultura. A. Corteama. -----occа---- Doleanțele medicilor Prin aplicarea noului regim de impozite s-a comis o mare nedreptate față de corpul cel mai util societății. Aplicarea noului regim de impozite a stârnit nenumărate nemulțumiri, mai ales în rândurile profesiunilor libere — cele mai greu impuse și fără nici o dreaptă justificare. Aceasta a și determinat, în primul rând, pe medici, cei mai greu apăsați de nouile impozite, să înceapă o mișcare ,menită să aibă oarecare repercusiune asupra celor ce trebuie să ia măsurile în consecință. Desbaterile acestei reuniuni profesioniste, făcute în scopul apărărei intereselor au deșteptat atenția tuturor asupra eroarei făptuite de cei ce au stabilit cotele de impunere pe venit, la diferite categorii de profesioniști. Și cu atâta sunt mai îndreptățite observațiile și cererile membrilor corpului medical, cu cât cei mai mulți din acești adevărați binefăcători ai lumei suferinde, în foarte multe cazuri, se lipsesc de orice beneficiu, mulțumindu-se să facă opera de adevărat ajutor al aproapelui. Ori, în acest caz, e foarte greu de hotărât care ar fi cifra imposabilă, întrucât nimănui nu i se poate impune de a da sau nu a da ajutor anumite cazuri — ce pot fi foarte în multe, în anumite luni ale anului — și deci nu se poate determina suma exactă a beneficiilor realizate. De asemeni, cu drept cuvânt, s’a stăruit asupra necesității de a fi prevăzute în lista cheltuelilor necesare profesiunei — ca telefon, servitori, etc. — și deci scoase de sub regimul impunerii. Global luate dreptele cereri ale medicilor noștri trebuisc nu numai luate în seamă și încununate de succes, ci merită să constituiască un adevărat model de a se manifesta al unui grup de profesioniști, atât de folositor tării. Citiți în pag. H a Ultima oră UN LEU EXEMPLARUL Buletin politic După Înapoierea d-lui Vintilă Brătianu Ce trebue dedus din declarațiile făcute de ministrul finanțelor.—D. Brătianu ne vorbește numai de scopirile misiunei, și nu și de rezultate.—Aceasta, pentru că rezultatul e nul. Cunoaștem prea bine pe d. Vintilă Brătianu ca să nu așteptăm prea multe lămuriri din partea d-sale, pentru a conchide, din cele ce știm până acum, că rezultatul misiunei în străinătate e, în esență, nule avute Dacă rezultatele obținute de d-sa ar fi fost măcar în parte favorabile, suntem siguri că ministrul de finanțe n’ar fi avut amabilitatea excepțională și uimitoare de a sta de vorbă, încă dinainte de a sosi în Capitală, cu reprezentanții ziarelor românești. Opinia publică românească, oricât ar fi fost însă de nerăbdătoare, ar mai fi suportat încă trei-patru zile discreția exagerată, de totdeauna a d-lui Vintilă Brătianu, dar numai în cazul când d-sa i-ar fi acordat rezultate de o importantă măcar relativă. d-l Dar cu rezultatele pe cari le-a adus Vintilă Brătianu n’a îndrăznit să mai fie nici o clipă încordată așteptarea opiniei publice. Ministrul de finanțe, care nu vorbește niciodată presei, i-a vorbit de data asta încă de pe drum, și i-a vorbit cantitativ, respectabil de mult. In tot ceea ce a spus d. Vintilă Brătianu n’a vorbit de fapt nimic despre rezultatele pe care se dusese să le obțină în capitalele occidentului. D-sa s’a mărginit să arate din nou pentru ce s’a dus în străinătate, lucru pe care-l mai făcuse și înainte de plecare, și pe care l-a tot repetat încontinuu, timp de o lună întreagă, oficiosul guvernului. Atâta a spus d. Vintilă Brătianu, pentru că mai mult n’avea ce spune. D-sa și-a arătat din nou intențiile, pentru că rezultate de comunicat nu avea. Cu toate acestea există o deosebire între declarațiile făcute de d. Vintilă Brătianu presei românești la plecare, cele făcute presei străine, și cele pe cari le face presei românești la întoarcerea de la Paris, Londra și Roma. Deosebirea aceasta e însă în special accentuată în „Ultima oră“ a oficiosului guvernului de aseară, ultimă oră care nu poate fi decât direct inspirată dacă nu chiar dictată, de d. Vintilă Brătianu. Ministrul de finanțe a și început, încă dinainte de a-și despacheta bagajele, să nege cel puțin unul din scopurile — și cel mai important, desigur, — cu care a plecat acum o lună înspre occident. D-sa susține astăzi că nu s’a dus „să mijlocească ajutor bănesc“ de la străinătate, — termenul aparține oficiosului. D. Vintilă Brătianu încearcă deci astăzi să spulbere încercările d-sale de a aduce țării colaborarea capitalului străin. De ce oare? Și cine-i mai poate crede ? Vrea oare ministrul de finanțe, să revină la nenorocitul și, ridicolul său „prin noi înșine“, pe care de abia l-a părăsit? Sau dacă nu vrea să-l reia, de ce să Marele mister al existenței consistă în împrospătarea continuă a fondului, prin păstrarea formelor, forme vechi, dar spirit pururea nou — iată ce este conservatismul. M.EMINESCU. mi recunoască insuccesul pe care l-a încercat d-sa, și să cedeze locul altcuiva, unui alt om politic în care străinătatea să aibă încredere, și că- i voia să-i acorde, pentru țară, ajutorul pe care zadarnic l-a milogit, tottuș; d. Vintilă Brătianuu dela finanța , aliaților noștri de până ieri, și prietenilor noștri de totdeauna ? iarăși arabii de la „Lupta“ șantajul asupra guvernului francez n’a reușit. «Ce ai răspuns d. de Jouvenil. — De ce nu se dă în judecată , excrocit ? Tentativa de șantaj întreprinsă de frații Fagure și Honigman pentru a estorca de la guvernul francez f o subvenție anuală de 300.000 franci — 3.600.000 lei! — continuă cu tot felul de presiuni Aci chiar, în București, sau făcut demersuri, în acest sens, pe lângă S i. Robert de Jouvenel, care a râs spuns că d-sa, face numai parte din ! (c omisiunea pentru organizarea serviciului de propagandă, dar că, repartiția fondului nu o poate face decât, guvernul francez. Excrocii de la „Lupta“ nau curajul să desmintă aceasta, pentru că le-am opune afirmațiuni întemeiate pe fapte. De altfel nu pentru prima oară acești doui excroci internaționali — șobolani ai Legațiunilor străine — trăiesc din fondurile misiunilor diplomatice. N’avem decât să amintim că din documentele secrete ale diplomației rusești găsite la Petrograd, reuse că prin telegrama din 21 ianuarie 1917, Ho. 402, ministrul de externe din Petrograd a comunicat ambasadorului rus la Paris, unde se gărsau la Hotel Manchester frații Albert Homerman și Emil Fagure, SA LE ACORDE O SUBVENȚIUNE LUNARA DE CATE 300 RUBLE FIECĂRUIA. Această subvențiune le-a fost dată și sub Kerensky. In Iulie 1917 s'a trimis acestor doui pretinși ziariști, dar adevărat excloci internaționali, suma de200 lei. Acestea sunt fapte cari nu pot fi tăgăduite; și tot asemenea nu, se poate tăgădui că aceiași bandiți ai condeiului au șantajat toate institutiunile de credit din țară și toate trupele de teatru. Dacă vor să aducem probe, suntem gata s’o facem. Noi le rezervăm însă pentru a le produce în justiție, căci sperăm că, dacă nu ne cer azi satisfacție, fiindcă sunt lași, vor avea cel puțin obrazul de a ne face un proces în calomnie. Alunel va veni răfuiala cea mare. Deocamdată ținem să se știe că vom urmări pe acești doui excloci până în pânzele albe, cum zice o vorbă românească, și că, sau îi vom sili să iasă din viața, publică, sau vom înfunda cu ei pușcăria. Nu există alt leac pentru asemenea nemernici și șantagiști, cari in tot timpul cât au exercitat profesiunea lor, au fost vecinie palmeiri, și vor mai fi încă. ooc=Q: In ajutorul funcționarilor Speranța nu mai poate fi în fagăduelile d-lor V. Brătianu si Sassu, ci in inițiativa șefilor de institutiuni publice, cari trebue să organizeze consumer și cooperative. După multe discuții se pare că funcționarii, vor rămâne numai cu făgăduelile d-lui Vintilă Brătianu, și cu asigurările d-lui Sassu, că viața e mai eftină la noi decât oriunde. De altfel, chiar dacă sporurile d-lui Vintilă Brătianu ar fi mers până la dublarea reală a lefurilor de azi, problema traiului funcționarilor tot n’ar fi fost rezolvată, pentru că pe măsura ridicărei salariilor,, banda constituită a speculanților de toate categoriile, scumpește viața în aceiași proporție. Pentru ușurarea situației funcționarilor, soluția trebue căutată, cel puțin deocamdată, în altă direcție. Acest adevăr a fost înțeles de foarte multe instituții particulare, cari au organizat consumuri și cooperative, dând astfel funcționarilor putința unei aprovisionări lesnicioase în marginile bugetului lor. Printre puținele instituții de Stat cari au urmat aceeași cale, este și prefectura poliției Capitalei. D. general Eradie Nicolea nu a adoptat acest sistem de timpuriu, și de aceia am auzit foarte puține plângeri pornite din rândurile funcționarilor polițienești. Trecerea d-lui General Nicoleacu pe la ministerul de interne, unde girează actualmente secretariatul general în lipa d-lui Franasovici, ar putea fi prilejul unei generalizări. D. general Nicoleanu a fost solicitat de funcționarii ministerului de interne în acest sens, toată lumea având încredere în priceperea sa de organizator. Iarna se anunță grea cu prețuri inaccesibile foncționurilor* articolele de toate categoriile.pentru D. general Nicoleanu ar avea prilejul i să adaoge simpatiilor aproape unanime de carn e înconjurat, meritul unei inițiative fericite. Nu-i lipsesc nici bunăvoință unei puterea de muncă, iar fonduri vor trebui să se găsească pentru o operă atât de utilă. A. B. C. Vorbe de clacă Cum înțeleg guvernanții actuali respectul libertății individuale. — condamnarea unor funcționari. Cât de departe suntem de a înțelege respectul libertății individuale și drepturile de cari se bucură orice cetățean înaintea legilor țării, o dovedește cu prisosință curioasa pățanie, a unor slujbași dintr’un minister oarecare. Ambii funcționari, conștienți de ro srii lor, nu s’au dat la o parte de a sărbători, împreună cu alți colegi, de prin alte administrații publice, printr’un banchet, pe advocații cari au apărat în fața instanțelor judiciare, pe reprezentanții funcționărimei, arestați când cu greva funcționarilor. Până aci nimic de zis, toate petrecându-se absolut conform cu tradiții- Specula in stațiunile noastre balneare ! ’ —mMmijoarea ce sunt expuși acei ce se duc să-și caute de sănătate Țara noastră ,dispune de un însemnat număr de stațiuni balneare și climaterice, unele din ele dotate cu izvoare termale, ape sulfuroase, etc., ce fac o concurență zdrobitoare stațiunilor cu asemenea surse din străinătate. Se înțelege, deci, marele bine ce ar decurge, atât pentru cei ce au nevoile de a se căuta prin asemenea stații balneare, cât și pentru acele localități,, ca și pentru economia in generalia țăriii, dacă aceste stațiuni ar fi administrate și gospodărite in mod civilizatv . Departe de așa ceva, parca sau înțeles aproape toți cei ce exploatează aceste bogății ale solului țării, ca să le facă cât mai inabordabile cu putință, luptând în acest iimfam scop cu toate mijloacele ce le sta la îndemână. Cel ce își notează aceste impresii a ci este o biată victimă a rapacității antreprenorilor de hoteluri, restaurante, etc., dintr’o cunoscută stație balneară de la poalele munților noștri, în care împins de nevoia prescripțiilor medicale, a trebuit să își dea și ăsta tributul de sânge în aceiași stație balneară.Din capul locului trebue să eliminăm oricie idee de confort, la care ai avea dreptul să te aștepți, când plătești pentru o cameră patru sute de lei pe zi. Ba încă, în schimbul acestei umflate sume, patronul binevoește să te avertizeze din prima zi a sosirei că, „serviciul este mai bun sau mai rău, după cumu vă învoițiau personalul de serviciu“. Cu alte cuvinte, ești de-a dreptul avertizat să-ți tocmești din capul locului omul de serviciu, ca să nu riști să-ți vie rău în puterea nopții fără să îți sară cineva în ajutor-Lalas la o parte felul destul de primitiv în care poți să-ți faci cura, servindu-ți, obligatoarele , pahare de la binecuvântata sursă, lăsată la voia întâmplării, fără o grije deosebită din partea celor ce ar trebui să fie prea ocupați de așa ceva. Trebue să închizi ochii la multe și mai ales în ce privește curățenia de pretutindeni. Și mai ales la restaurante, restaurante, vorba vine, că de fapt toate așezămintele gastronomice din localitate sunt niște sărmane birturi de mâna a cincea sau a șeasea, comparate cu cele din Capitală — iar numele lor nu-i explicat decât prin prețurile umflate, ca acele ale marilor restaurante din București. O porție de mâncare, pe fundul farfuriei —câteva bucățele de legume în puțin sos — costă 18—25 lei, iar dacă e vorba de o mâncare de pasere sau friptură de orice fel prețul pornește de la 30 lei în sus. Așa că, fie și cel mai puțin exigent, în ce privește cantitatea de hrană necesară zilnic— de calitate nici nu mai pomenim! — nu poate să se scoale de la masă, fără să lase cel puțin 80—100 lei, ba chiar și mai mult. Cu adevărată groază mă uitam, zilnic la o familie alcătuită din patru persoane — părinții și doi copii aceștia din urmă foarte, foarte indiferenți la binefacerile apelor — și urmăream pe de o parte ciuda copiilor văzând ce repede le pierea dinainte „porția“, și pe de altă parte amărăciunea celui cu punga care trebuia să scoată 300—400, la fiecare masă. Specula intensificată anul acesta și mai mult în toate stațiile noastre balneare și climaterice a și atras, pe de o parte o încercare a i se aduce o stăvilire oficială, prin măsuri ce am auzit că e vorba să fie luate de la Septembrie, încolo, când se închide sezonul, iar pe de altă parte a atras un oarecare boicot al pacienților ce evită stațile noastre balneare și climaterice. Aceasta explică și marele număr de camere disponibile prin hotelurile din localitatea unde toate am fost, cum și nenumăratele vile ori bilete de închiriat ce așteaptă vizitatori cari nu mai sosesc. Se prea poate că să ajungem la un boicot general al tuturor staților noastre climaterice, mai ales dacă valuta noastră reconfortată ne va deschide putința accesului marilor stații balneare și climaterice streine. Și atunci onorabilii speculanți ai binefacerilor naturii putea vor să facă ce ar pofti spre a lua și hainele din spatele vizitatorilor cari vor ocoli sistematic toate aceste stații de jaf ca. în cadrul VIZITATOR Duminecă 22 iulie 1923 REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA BUCUREȘTI CALEA VICTORIEI No. 60. (Pasagiu l indbille ra) PUBLICITATEA se primește la ADMINISTRAȚIA ZIARULUI ȘI LA TOATE AGENȚIILE DE PUBLICITATE Corespondenta privitoare la Redacții trebue adresată Primului redactor Manuscrisele nepublicate se ard; domnii autori sunt rugați să-și păstrezt o copie unii, nu orice împrejurări, ne manifestăm sentimentele prin petreceri mai mult sau mai puțin oficiale. Iată însă că după banchetul sau masa funcționarilor apare prin ziare un comunicat al ministerului din care făceau parte cei doi slujbași, prin care sunt suspendați din slujbă, până la judecată. Și acum câteva zile ambii au fost judecați și condamnați: unul la suspendare pe 15 zile, și altul prin punere în disponibilitate—eufemism idiot, la spatele căruia se ascunde aruncarea pe drumuri. Dar partea cu adevărat nostimă este aceea a motivării oficiale a pedepsirii celor două slujbași: „ațâțare la bolșevism“, „invitare la rebeliune“ și alte frumuseți de acelaș calapod. Nu știm ce mentalitate hipersurescitată a putut zămisli asemenea aberații, ceea ce însă trebuie să relevăm este absența, din partea celor chemați să interpreteze legile, a acelui simțământ de respect al libertății individuale și al egalității cetățenești ce este la temelia așezării statului nostru democrat. Dar, se crede că, uneori, adevăruri foarte simple sunt foarte greu de înțeles de mulți din acei ce se fălesc că sunt „tobă de carte“, și de aceea iara și înțelepciunea populară spune , decât minte iritelă, mai bine un dram de bun simț. Insă, pe cât se pare, aceasta-i o floare rară ce nu prea crește printre toate bălăliile ! Lucruri mici cu efecte mari Cum se deteriorează lucrul public, sub ochii nepăsători ai autorităților. Se petrec sub ochii tuturor, adesea, unele fapte, a căror însemnătate scapă pentru primul moment luărei aminte a fiecăruia, însă repercusiunea lor o simt mai târziu toți cei ce, fără săi și dea seamă au fost martori inconștienți ai celor petrecute. Și aceasta se întâmplă tot atât de mult în chestiuni mărunte, în lucruri mici, ca și în chestiuni mari și nu arareori cei ce încearcă să protesteze sau să ridice glasul în contra celor petrecute sânt luați drept naivi. Un asemenea lucru mic, petrecut oarecum zilnic și cu tacitul consimțământ al inconștienței obștești este condamnabilul sistem de desconsiderare a bunului comun — arbori, trotuar, pavaj, — la care se dedau toți cei ce se bucură de apanajul de a clădi câte o casă mică sau mare, în cuprinsul Bucureștilor. Materialele de construcții sânt descărcate pe trotuar și pe pavaj— sfărămându-se șoselele de și asfaltul, și prăbușindu-se bazalt pavajul peste tuburile de apă, gaz și canal. Ca să zică, pagube, pagube însemnate ce s’ar putea „cifra, după costul mânei lucrătoare și al materialelor de astăzi, la câteva mii sau zeci de mii de lei, de fiecare clădire nouă, după mărimea ei. Și, să nu se mire nimeni de această pacoste nu sânt cruțați nici arborii plantați în mijlocul trotuarelor. Ba, ca un fel de expresie supremă a barbariei, în multe locuri, sânt smulși din pământ fiindcă împiedică, vezi bine, trecerea în voie a căruțelor cu materiale pe trotuar. Cine plătește aceste pagube? Dar mai întâi de toate să existe oare vreun serviciu al primăriei care să se intereseze de felul cum cei ce construiesc păstrează, sau mai exact, își bat joc de bunurile comunei , și Dacă nu„ invităm pe oricare domn membru al comisiei interimare să binevoiască a se deplasa cu respectivul automobil ce-i stă la dispoziție, făcând o plimbare prin străzile pe unde se clădesc case și să-și dea seama cam, câți metri _ pătrați de trotuar și pavaj sunt stricate de marile clădiri * Și mai putem adăuga: ca să se vadă ,orientalismul în care bâjbâim, să treacă și prin fața câtorva din clădirile terminate mai au și să vadă cum trotuarele stricate cu prilejul clădirilor, tot stricate au rămas. Oare să domnească atâta tembalism și acolo, de unde se cere un pic de vigilență pentru averea comunei ? Dacă da, la ce bun să se mai ceară dări pentru întreținere și păstrare de străzi e.L. când cele ce le avem nu le putem păstra ?