Timpul, august 1923 (nr. 124-148)

1923-08-05 / nr. 127

ANUL al XXIII-lea No. 127 ABONAMENTE Un an....................................Lei 800 6 luni ..................................................... 400 3 luni ............................. 200 Pentru preoți, și învățători, intelectuali, funcționari și muncitori se face o reducere de 50 °/c Pentru străinătate atât costul abonamentului cât și costul exemplarului este dublu TELEFON No. 6/55 SUBT DIRECȚIA UNUI COMITET PRIM-REDACTOR: I.JOLDEA RADULESCU Duminică 5 August 1923 REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA BUCUREȘTI CALEA VICTORIEI No. 60, (PaStigiu­ Imobiliara) PUBLICITATEA se primește la ADMINISTRAȚIA ZIARULUI ȘI LA TOATE AGENȚIILE DE PUBLICITATE Corespondența privitoare la Redacție trebue adresată Primului­ redactor Manuscrisele nepublicate se ard, domnii autori sunt rugați să-și păstreze copie TRANZIȚIA DEL! ROMANII MICA LA ROMANIA MARE Care trebue să fie idea­lul de mâine al popo­rului român întregit în granițele sale istorice. Din moment ce România a ajuns în forma ei aproape complectă iar la menținerea acestei forme este in­teresat întregul așezământ european eșit din tratatul de la Versailles, forma națională sau mai exact pu­tem zice naționalistă a partide­lor politice românești pare un ana­­cronism și un nou sens. România ca toate­ popoarele mici din orient, a adoptat forma constituțional-bur­­gheză din Franța, pentru că în lipsa unei organizațiuni militare și econo­mice proprii, ea nu avea alt mijloc de a se emancipa de sub turci și de a intra în contact cu statele euro­pene pe un picior oare­cum de ega­litate, decât adoptarea formelor și a formulelor libertare și egalitare franceze. In această fază de tranziție de la organizațiunea politică și economică arhaică și de la stăpânirea turcească la independența politică și la consti­tuirea statului pe granițele lui et­nice, a fost foarte natural ca parti­dele politice atât cele din micul stat românesc independent cât și cele din provinciile rămase sub do­­mm­inațiune străină să nu corespundă națiunilor din Apus, să nu aibă o ideologie economică, ci una națio­nală și culturală. La începuturile ei politice consti­tuționale, România nu avea măcar o limbă literară, nu era fixată asu­pra unnei ortografii, nu avea o lite­ratură și o artă națională și de a­­ceea ea nu putea avea nici oameni cu destulă cultură cărora să­ le în­credințeze organizațiunea,­­statului, necum partide politice în sensul a­­pusean al cuvântului. Totul trebuia improvizat și imitat în grabă pentru ca la adăpostul formelor de aparen­ță apuseană, și grație credinței de atunci în atotputernicia formulelor libertare și egalitare, să fie poată forma o cultură națională proprie și elementele politice și economice na­ționale capabile de a crea și a men­ține un stat modern în adevăratul sens al cuvântului. Dar acest bluff constituțional, gra­ție căruia am scăpat de turci și cu care ne-am­ apărat de ruși și de austriaci în vremurile critice ale expansiunei rusești și austriace pe urmele împărăției turceștii în deca­dență, ne-a dat pe lângă aceste re­zultate minunate, și o frumoasă cultură națională și ne-a dus și la­­ crearea statului român de astăzi. [ .­­ ; * ] Astăzi însă România nu mai este o panglică de izolare între ruși și austriaci, întinsă dealungul Carpa­­ților și eșită din descompunerea tur­cească grație formulelor libertare franceze. Ea este un mare stat euro­pean, și rolul ei atât politic cât și economic în haosul lăsat de descom­punerea Austriei și a Rusiei, este foarte important. Bluff-ul constitu­țional grație căruia ne-am putut stre­cura printre frământările europene pentru a ajunge de la­ situațiunea de supuși turci, la situațiunea de as­tăzi, nu mai poate continua acum. El a lăsat urme adânci în moravu­rile noastre politice, și în întreaga noastră organizațiune de stat; el a imprimat o mentalitate specific ro­mânească partidelor și oamenilor po­litici români, dar el este astăzi de prisos și continuarea lui devine tot mai mult o primejdie. Idealul politic românesc nu mai poate fi și în viitor armonizarea for­melor constituționale apusene, pro­dusul unei burghezii naționale bo­ga­le și culte, cu fondul nostru națio­nal primitiv agricol, lipsit de cultu­rii și de diferențiere economică în­­tre clasele sociale. Nu mai putem înșela opinia euro­peană plină de respect pentru for­mele constituționale și nici nu mai ave­m interes să o facem căci astăzi nu mai trăim prin toleranță și pro­­tecțiune europeană pentru conside­­rațiuni de echilibru între marile pu­teri ei stăm pe propriile noastre pi­cioare, avem o țară mare și bogată și o cultură națională destul de înaintată. Avem deci toate elementele unui stat viabil și toate condițiile mate­riale și morale pentru desvoltarea­­­ finei vieți naționale intense. Ceea ce ne lipsește este orientarea în casa,asta nouă și enormă în care desfășurarea evenimentelor europe­ne, geniul rasei noastre și sacrificii­le­­ făcute de națiune, ne-au adus fă­ ră pregătire. Nu am pierdut încă o­­biceiul de a bate la poarta marilor puteri pentru a cere milă și ajutor, nu șt­ii să stăm acasă la noi în po­­zițiunea demnă a omului deprins cu lărgimea și cu luxul, nu știm să fa­cem rânduială între toate câte avem acum și facem o întrebuințare scan­daloasă și ridicolă de țăran meschin, cu instrumentele vieții de stat mo­dern pe care ni le-a dat Dumnezeu odată cu România Mare. Trebue să ne adaptăm situațiunei acesteia no­i, să lărgim cadrul no­țiunilor noastre politice, formate în granițele întortochiate ale României vechi; să devenim un popor de ade­vărată civilizație europeană, altfel viitorul României Mari rămâne ne­sigur și vom pierde prin nepregăti­­re, tot ce am câștigat prin favoarea împrejurărilor. A. Corteanu. ECOURI A ÎNȚELES ? — Sub pseudonimul R. Ma­tei — ce mult îi plac tristului cavaler pseu­donimele cu resonantăi. românească! — d. Emil Tenorio Fagure vorbește iar despre , ultimele zvârcoliri ale grupării conserva­toare"“. Ehei, e multă vreme de când anun­ță sir Tenorio Fagure aceste „ultime zvâr­coliri“­ ! Dar, — cum să-i spunem eminen­tului frate al d-lui Honigman, ca să ne fa­cem mai bine înțeleșii — dar, după cum niciodată nu va putea fi vorba despre ulti­­mul șantaj al, d-lui Tenorio, tot așa nici­­odată nu va putea fi vorba despre ultima ei de activitate a partidului conservator. A înțeles sir Tenorio I ­—eO=Q=300—< Un răspuns „Universului“ Cine este d. Stelian Popescu, directorul-arendaș al zia­­rului „Universul“. „Universul“ care, în polemica cu „Timpul“ a fost scos din luptă încă de la prima lovitură, încearcă să ri­dice din nou capul făcând mare caz de partiotismul d-lui Stelian Po­pescu. Acest ridicul personal este și mai puțin calificat să-și ia aere de mare patriot și să lovească de ostracism pe oamenii de Stat ai României. D. Steliim Popescu alături cu ră­posatul său coleg și amic Virgil Dă­­răscu au condus „Universul“ înain­te de războiu și sunt solidari răs­punzători de toată acțiunea politică a ziarului, cu două fețe : una spre ruși și alta spre nemți. li este foarte comod d-lui Stelian Popescu să se degajeze de ceea­ ce a făcut fostul său coleg — azi mort — dar nimeni nu poate admite că Vir­gil Dărăscu a rămas în teritoriul o­­cupat fără asentimentul deplin­ al d-lui Stelian Popescu și că ar fi în­cercat să se pună în serviciul Ko­­memdanturei ger­mane fără pr­eala­­bila încuviințare a acestuia. D. Stelian Popescu a fost și este directorul „Universului“ el este de­plin răspunzător de toată atitudinea acestui ziar, și-l poftim să se astâm­pere pentru că noi nu glumim cu secăturile. Valoarea d-lui Stelian Popescu în presa românească este socotită subt zero. D. Stelian Popescu ilustrează per­fect speța arendașilor moșiilor­ boerești, cari ruinau pe proprietari până ce le cumpărau, pe un preț de nimic moșia­ ce dețineau în arendă. Este cazul d-lui Stelian Popescu ca fost arendaș al „Universului“ d-nei Theodora Cazzavillan. Din arendaș puțin scrupulos, a devenit, fără să aibă bani, proprie­tar și director fără talent și fără chemare al unei foi care avusese o singură menire : aceea de a face re­clamă capurilor de catramină și altor produse farmaceutice. Actua­lele foiletoane ale „Universului“ a­­supra călătoriei directorului său în țările Scandinave, — model de stil și de gândire — ilustrează perfect marea valoare ziaristică a­­­ lui Ste­lian Popescu. Asemenea personagii, chiar când au norocul de a fi deținut un mo­ment un portofoliu ministerial, nu pot fi luate în serios, mai ales când ele au slujit, cu plată, pe nemți și pe ruși, pentru a-și oferi din nou, în scris serviciile lor Komandantu­­rei germane. D. Stelian­ Popescu o fi patriot, dar noi avem dovezi că acest pa­triotism a fost plătit cu bani streini, și când Vom plesni cu un facsimil îl vom lăsa mai tâmpit decât au rămas colegii săi când acest imbecil a fost făcut ministru de justiție. Citifi In pag. lî­ a Ultima ora REDACTORII „LUPTEI“ în SLUJBA STREINILOR De documente avem Confirmările.­­­Blamul dat de Asociația Presei.» Sancțiunile. Ne-am luat sarcina, foarte ușoară de altminteri, de a dovedi opiniei pu­­publice că frații Fagure și Honig­man, conducătorii ziarului de șantaj ce se numește „Lupta“ au fost și sunt sortiți a fi vecinie în slujbe streinilor și că înainte de a face ten­tativa de extor­siune de fonduri de la guvernul francez, ei fuseseră plătiți de ruși pentru a lucra con­tra intereselor neamului. Apașii presei românești, frații Fagure și Honigman, au răspuns că ceea­ ce afirmăm noi este un basm și nimic mai mult. Vom începe clar publicarea docu­mentelor ce avem în această privin­ță pentru a dovedi : 1) Că frații Fagure și Honigman AU FOST IN SERVICIUL LEGA­­ȚI UNEI BUNEȘTI DIN BUCU­REȘTE. 2) Că chiar după ce au părăsit ța­ra pentru a se refugia în timpul răz­boiului și de frica lui, în Paris, de­parte de frontul românesc, ei au pri­mit tot de la guvernul rusesc, PRIN AMBASADA RUSA DIN PARIS, UN ÎNSEMNAT AJUTOR LUNAR. 3) CA ÎNSUȘI REPONATUL TA­KE IONESCU A CONFIRMAT A­­CEASTA Ia Iași, în scris, sub pro­pria sa semnătură, în Februarie 1918, pe când generalul Averescu e­­ra șef al guvernului; 4) Că această mărturisire, cea mai strașnică palmă aplicată pe obrajii celor doi excreși și șantagiști a fost reprodusă de ziarele din Iași, înain­te de venirea guvernului Marghilo­man, ceea ce dovedește că acțiunea de epurațiune a presei fusese înce­­t­ată în Moldova încă din Februa­rie 1918; 5) Că tot Take Ionescu a confir­mat că a cerut de la guvernul ru­sesc fonduri pentru ziarul La Rou­­m­anie, surata în limbă franceză, a Adevărului și Dimineței, care apă­reau, înainte de război și până acum cât­va timp sub conducerea fraților Fagure și Honigman; 6) Că acelaș Take Ionescu a măr­turisit, tot sub propria sa semnătură CA A CERUT GUVERNULUI RU­SESC FONDURI ȘI PENTRU UNI­VERSUL, CARE A FOST ȘI EL în slujba Legațiunei rusești din Bu­curești.* ) Dar mai avem la îndemână un document foarte prețios pe care-l vom utiliza. Este­ vorba de înfiera­rea fraților Fagure și Honigman de către Asociațiunea de presă care s’a întrunit la Iași, în ziua de 19 Fe­bruarie 1918 — înainte dar de for­marea guvernului Marghiloman — sub președinția d-lui N. Maxi­m pri­mul redactor al ziarului „Mișcarea“, organ oficios al partidului liberal. Această adunare a veștejit, cu ener­gie, faptele de care s’au făcut vino­vați frații Fagure și Honigman, în­trucât ele ating prestigiul presei ș­i demnitatea ziaristului cinstit. Din­ dovezile ce le vom publica, începând de mâine, va reeși dar lă­murii că noi conservatorii progre­­sești am veștejit cei dintâi acțiunea nedemnă a celor doui apași ai pre­sei de a f­i în slujba streinilor; că Take Ionescu a fost nevoit să recu­noască că a plătit pe acești nemer­nici din fonduri rusești, ne­voind să mai satisfacă, cu propriile la mijloace, lăcomia de bani a acestor doi indivizi veroși, că ziariștii pro­fesioniști au aplicat, încă­ de la Fe­bruarie 1918 — sunt patru ani de atunci — o foarte răsunătoare pal­mă fețelor murdare ale fraților Fa­gure și Honigman, că partidul li­beral el însuși, prin faptul că adu­narea membrilor Asociațiunei pre­sei s’a ținut sub președinția d-lui M. Maxim, prim-redactor al „Mișcărei“, a luat parte la înfierarea acestor doi nemernici. Și vom scrie această pagină, cea mai rușinoasă și cea mai nedemnă a presei noastre, cu toate documen­tele ce le avem, pentru că a venit vremea socotelilor, și pentru că sanc­țiunile nu mai trebue să întârzie. Deci pe mâine, cu fapte precise, cu declarații autentice, cu mărturi­siri ce nu pot fi tăgăduite cu date certe — pentru că noi nu scriem basme, ci deschidem un mare dosar al unor foarte triste vremuri pentru pi­esa noastră. Lafayette. 2. — Statele­ Unite. —­­ Ziarele semnalează o ameliorare în " hama-ahihi! SS m!ăPQOP ș­ starea sănătății președintelui Har­­­ IGU Ci­lllfillll Ill IllfllCSvli­ding. ; -------­ Pe foi de calendar Basamacul in politică Polemica de presă nu e totdeauna lucru prea ușor. Mai ales vara. Și mai ales când redactorii unui ziar sunt deprinși să cugete prin creerul d-lui Vintilă Brătianu, cum se întâmplă cu redactorii „Viitorului”. Pen­tru simplificarea problemei acești domni au adoptat câte­va simpatice formule prin­tre cari bine cunoscutele „prin noi înșine ‘ și­­ anumita presă“. De câtva timp ne aflăm în fața unei formule și mai simpatice: ba­lamacul. A spus d-lul Lupu că d. Vintilă Brătia­nu n’a făcut nici­ o ispravă în străinătate? Ce mai atâta osteneală să arăți ce a făcut d. Vintilă ? Aplici formula : d-rul Lupu a băut basamac. Și totul e în cea mai perfec­tă ordine. Basamacul tinde deci să-și multiplice întrebuințările în slujba marelui partid național liberal. Basamac alegătorilor cari trebue să meargă cu grămada la urne pen­tru a vota crucea­ Balamac și când nu sunt alegeri, dar atunci numai reprezentanților opoziției, ca să dovedești că nu știu ce spun. E simplu și clar, ca o ecuație. JS’ar putea proceda chiar la întocmirea necunoscute­lor ca să avem în loc de x*-|-y*=0. Vintilă Brătianu-­-„Viitorul“=balamac. Și desigur că nu e departe vremea când însuși marele orator Vintilă Brătianu va culege aplauze și ovațiuni com­bătănd opo­ziția cu drastica replică. — Afi băut balamac! Până atunci însă, să ne fie îngăduit spune că scrisele redactorilor „Viitorului“ a lasă impresia netă a unei îndelungate beții de hașiș... Și să ne mai fie îngăduit a-i face băgători de seamă ! căci iată, am avut și în țară un caz mortal de insolație I HYPERION Starea președintelui Amestecul OfițeriiOP In Harding polities și situația Acum câte­va zile, d. general Măr­dărăscu, ministru de război, a gă­sit de cuviință să dea presei, un co­municat, privitor la amestecul ofi­țerilor în mișcările cu caracter so­cial și politic. Acest comunicat ar fi fost cât se poate de lăudabil, dacă însă ar fi fost dat de un ofițer general, care să nu se fi manifestat în politică. Ori toată lumea știe, că d. general Mărdărăscu, în ultimul timp, a dat dovadă, că pe lângă că e un ofițer de activitate, dar ca cetățean și mi­litar e un devotat al partidului libe­ral. Pentru a doua oară, ținem să re­amintim, că în timpul când d. Ionel Brătianu, era titular la departamen­tul de râsboi, d-l general Mărdă­răscu, avea mandat să semneze or­­dine în numele titularului, pentru reușita guvernului liberal în alegeri. Pentru serviciile aduse d-lui Io­nel Brătianu, care se simțea incapa­bil a da ordine ofițerilor în alegeri, d. general Mărdărăscu a fost numit ministru de războiu. Și cu toate astea d. general Măr­dărăscu, are naivitatea să mai afir­me în comunicatul său, că ofițerul activ nu are voe să aibă altă legă­tură decât cu serviciul și cu corpul din care face parte. Cum rămâne atunci cu­ situația generalului activ Mărdă­răscu, care a dat dovadă că are legături cu par­tidul liberal. Tot în acelaș comunicat d. gene­ral Mărdăr­escu care față de cama­­razii săi e culpabil, mărturisește ca a­ ajuns la convingerea, că cu­noaște pe ofițeri ca și pe el însuși. Dacă d. general Mărdărăscu sar­ fi cunoscut pe d-sa bine însuși, ar fi trecut singur la realitate și nar fi dat un asemenea comunicat și nici n’ar fi fost nevoe de nici o măsură împotriva ofițerilor cari și azi ar fi fost streini de politică în armată. Față de modul cum înțelege d. ge­neral Mărdărăscu să conducă depar­tamentul războiului, dând ordine de interese politi­ce ofițerilor, d-sa, nu mai poate fi în armată elementul care să garanteze menținerea or­di­nei în stat, tocmai pentru că armata trebue să rămână,­­în afară de lup­tele sociale și politice. Aceste lămuriri­, pentru motivul că, d. general Mărdărăscu, are cu­rajul să-și închee comunicatul sub semnătura sa proprie spunând că: „Nimic nu m’a abătut și nici nu mă va abate de la convingerea­­ că ofițerii­ trebue să rămâiă departe de mișcările cu caracter social­­ și politic“. E bine să se vadă că vorbele d-lui ministru de război nu se potrivesc cu faptele sale. —«0=0=3«---0 GLUMA DE PROST GUST Demobilizați­ei* de la orașe si s’a făgăduit că vor fi în* proprietaritif iar pe denalta parte nu li se face nimic. O categorie de oameni cari au su­­ferit toate rigorile războiului, fără să murmure și cărora li s’au dat ne­numărate făgădueli că vor fi răsplă­tiți și ei, pentru jertfele lor, sunt de­mobilizații de la orașe. In adevăr, se știe că tuturor osta­șilor țării li s’a făgăduit, pe front, că vor fi împroprietăriți; unora din­tre ei, celor de la țară li s’a și înde­plinit făgăduiala prin împroprietă­ririle efectuate, așa cum le cunoaște toată lumea. Pentru cei de la orașe, însă, nu s’a făcut nimic, dar absolut nimic. Ba, li s’au reinoit făgăduelile prin gla­sul câtor­va miniștri cari au ținut să­­ afirme demobilizaților de la orașe „că vor fi împroprietărit!“. Ei bine, nu s’a făcut până acum nimic pentru acești obijduți ai soar­tei, în mare parte muncitori și oa­meni cu mijloace reduse cari îndură din greu consecințele, de tot felul ale războiului. Și, departe de a veni în sprijinul unei chestiuni, împotriva căreia ne­am ridicat din capul locului, ținem totuș, să arătăm greșala de neiertat comisă de cei ce s’au succedat la câr­ma țării și cari din dorința de a-și păstra popularitatea , au făgăduit marea cu sarea tuturor oamenilor necăjiți. Victime ale acestor procedee gre­șite sunt și demobilizații de la oraș cari habar n’au de faptul că în cu­prinsul Capitalei este aproape cu ne­putință să fie împroprietăriți — du­pă cum afirmă cei ce știu de ce lo­­curi dispune comuna București și cel mai bun lucru ar fi să li se spuie adevărul curat, fără nici un fel de­­­conjur. Credem că trebuie să înceteze per­petuarea unei minciuni, pe urma că­reia atâți bieți oameni își pierd vre­mea, cum și-au pierdut și paralele, îndeplinind fel de fel de formalități »de împroprietărire, încetați d-lor, cu caraghioasa fă­­găduială a îm­proprietărirei tuturor! Deunăzi veniră și agronomii să ceară pământ, au venit apoi și învă­țătorii, învățătoarele nu s’au lăsat mai pre­jos și mâine poimâine ne pomenim că vin cu aceleași preten­ții toate breslele organizate. Și, sla­vă Domnului sunt destule! Să se isprăvească cu această glu­mă proastă !---XX=A[jf==XB--­ SURI EXTERNE . ______ ROMAN 3. — Azi s’a instalat noul ministru al economiei naționale­ . In lunile Mai și Iunie trecut sa verificat reducerea a peste 400 mi­lioane bonuri de tezaur. Ministrul Feedizzoni a plecat la Trentino pentru un scurt repaus. LONDRA.— In urma însemnatei discuțiuni asupra notei m­irano-bel­­giane K­abinetul ia stabilit ca gu­vernul va face mâine în Camera Comunelor declarațiuni relative la politica britanică. . POLA. — S’a făcut un peleri­­nagiu în memoria lui Nazar­io Sasu­­ro, depunându-se o coroană pe mor­­mânul fostului marinar. Consulul general cehoslovac a ținut un­­ dis­­curs relevând comunitatea de inte­rese extinse între Italia și Cehoslo­vacia. Seara un numeros­­ cortegiu a străbătut orașul, cântând imnuri pa­triotice. Buletin politic O anchetă a „Ligei Națiunilor“ In Ardeal ftostei și rezul­atele ei.­Gu­vernul în fața acestei an­chete. Câțiva delegați ai Ligei Națiuni­lor vizitează în momentul de față Ardealul, pentru a întreprinde o an­chetă necesară bi­roului central al Ligei. Vizita aceasta a stârnit o furtună grozavă în rândurile minorității ma­ghiare, mai ales, reprezentanți ai a­­cestei minorități, s’au năpustit cu o avalanșă de plângeri, unele înteme­iate, alte nu, asupra acestor delegați. După repetatele acte de supunere ale minorității maghiare, febrilita­tea aceasta reclamativă e simptoma­tică, și ne poate face să ne îndoim de sinceritatea credinței în atâtea rânduri și în atâtea feluri manifes­tată față de sceptrul care-i conduce. Ceea ce ne miră însă în­deosebi în această agitație a maghiarilor din Ardeal, e însă sistemul acesta de a-și adresa plângerile direct către societatea Națiunilor. Plângerile mi­nori­taților etnice din țară ar trebui adresate numai guvernului respec­tiv. Calea pe care s’ar adresa aceste plângeri poate fi oricare; cea de do­rit e însă prin glasul reprezentanți­lor acestor minorități în Parlamen­tul țării. Acesta e, de altfel, singurul rost al reprezentanților acestor mi­norități în Parlament, iar dacă mi­noritățile nu uzează de serviciile lor pe această cale, și dacă comit greșa­la de neiertat de a se plânge altor organe decât celor în drept să le sa­tisfacă doleanțele, ce rost mai au a­­tunci trimișii lor în Parlament ? Ancheta aceasta a „Ligii Națiuni­lor“ în Ardeal mai ridică însă încă o chestie, și aceasta de mare impor­tanță : chestiunea amestecului unei organizații al cărei rost efectiv e de a fi un birou de înregistrare de gen special — căci aceasta e de fapt „Li­ga Națiunilor“ — în politica inter­­­­nă a unei țări. E un amestec neîn­­d­­ăduit, pentru că „Liga Națiunilor“ nu are dreptul de a face anchetă în vre-o țară, decât cu asentimentul guvernului respectiv, iar delegații ei trebue să fie însoțiți de delegați ai acelui guvern. Vedem însă că, indiferent dacă ei au sau nu asentimentul guvernului român, delegații „Ligei Națiunilor“ colindă Ardealul fără să fie însoțiți de reprezentanți ai guvernului nos­tru, provocând incidente ca cele cari au provocat articolul de față. A luat oare guvernul nostru cu­noștință de aceasta ? Propaganda maghiari naia Cu ocazia conferinței de la Si­a Micei Antante, numeroase manifeste au fost răspândite în toa­te comunele din Ungaria, prin care se arată că în curând tratatul de la Versailles va fi revizuit în sensul restaurării Ungariei în limitele ei milenare. In același mod presa maghiară și diferiți oameni politici sprijiniți de guvern, sădesc și întrețin în rân­durile populației, prin articole și discursuri violente, spiritul de re­vanșă, față de vecinii Ungariei, în timp ce o acțiune uriașă de propa­gandă se desfășoară în străinătate și mai ales în provinciile perdute, în sensul restabilirei integrității Ungariei. Astfel, în Croația, un­gin­rii încearcă din nou crearea unui partid Radik, care să se declare con­tra Serbiei, în Slovacia, ei caută te­renul pentru a produce agitații anti­­cehe, iar în Ardeal fac sforțări u­­riașe pentru a da loc la nemulțu­miri Contra autorităților române și a desorganiza astfel solidaritatea na­ționalităților și disciplina trupelor noastre, care garantează ordinea și liniștea populației, de abia salvată de anarhia bolșevică și teroarea ma­ghiară. In politica sa externă disperată de protestări și revendicări,­­ Unga­ria caută aliați în statele cari au in­terese comune cu ea, implorând sprijinul material al Poloniei și Ger­maniei, contra Ceho-Slovaciei, al Italiei contra Austriei și Jugo-Sla­­viei și al Bulgariei contra Româ­niei. . . In interior, față de nemulțumiri­le și agitațiile­­ populației civile și pe alocuri chiar ale trupelor, din cauza lipsurilor de tot felul și față de refuzul celor chemați a îndeplini serviciul militar, guvernul maghiar s’a văzut silit să ia o serie de mă­suri drastice îndreptate special con­tra lucrătorilor și partizanilor fostu­­­lui regim bolșevic.

Next