Timpul, septembrie 1923 (nr. 149-171)
1923-09-01 / nr. 149
ANUL al XXIII-lea No. 149 ABONAMENTE Un an............................ Lei 880 6 luni in 400 3 luni • *•»••**•* »« 200 Pentru preoți și învățători. Intelectuali, funcționari și muncitori se face o reducere de SO tyo Pentru străinătate atât costul abonamentului cât și costul exemplarului este dublu TELEFON No. 6/55 SUBT DIRECȚIA UNUI COMITET PRIM-REDACTOR: I. JOLDEA RADULESCU DUPA 7 ANI Bilanțul propășirii țării, după 7 ani dela război. In loc de refacere, haos și demoralizae. Prima datorie către morții noștri pentru patrie. Zilele acestea s’au împlinit 7 ani dela intrarea țărei noastre în război Nu .vp.va face act panegiricul morților noștri penru un ideal,care era visul de aur al aturor românilor, și a cărui întruchipare o socotim ca fiind rezultatul pe cât de formidabil pe atât de miraculos al efortului unanim al unui neam întreg, în fraze de gazetă sau în scurte articole ocazionale, nu se poate utor slavinisci comemora un moment atât de grandios și o jertfă atât de generos patriotică-Pietatea și datoria pe care cu toții o avem față de aceia cari odihnesc astăzi în pace, sub glii necunoscute, morți pentru ne hărăzi noua o patrie și o viață plină de toate darurile morale și materiale ale lumii, nu pot fi manifestate în ceremonii ocazionale ori oficiale, și la date fixe; ea are în sufletul fiecăruia din noi un ÂiItar, pe care arde nestinsă candela unei recunoștință și a unei înalte iubiri eterne. Asupra acesteea ar fi, într’adevăr, o impietate, să ne oprim mai mult de o clipă, și să insistăm-Este însă o datorie, o datorie supremă pe care noi aceștia, cei rămașii în viață, am contractat-o din momnetul realizării visului nostru secular, cu frații și camarazii de arme, trecuți în rândul drepților : . e datoria de a păstra, a consolida și a înflori ceea ce ei ne-au lăsat prin jertfa sângelui și suferințelor lor.Privind înapoi ,șii măsurând lungul drum al celor 7 ani parcurs de țara noastră de la încheierea păcii și până astăzi, putem noi răspunde că ne-am îndeplinit, din acest punct de vedere și măcar în parte, obligația, testamentul viu pe care ni l-au lăsat expiaiil morții noștrii pentru patrie ? Iată ceeu ce trebue să ne întrebăm în aceste zile în care fantomele lor neodihnite, au primit, de pe altarele oficiale improvizate, ca o înșelăciune, tămâia amintirii publice. Deși nepregătiți și făcuți neapți prin lipsa de pricepere inculca necinstea, generală, cari au fâlfâit ca niște corbi prevestitori de rele, pe de-asupra locului în care țara se îmbrăca în zale și intona imnuri naționale, ostașii noștri au luptat și s’au jertfit cu elan pentru un ideal a cărui realizare prea putini aveau s’o vadă cu ochii înrourați de lacrimile victoriei. De două ori jertfe ale unei nepregătiri crminale, necunoscută aproape în istoria popoarelor moderne, — și n’o spunem aceasta pentru a mai acuza pe cineva, ci numai pentru a trage învățămintele de rigoare pentru viitor, — morții noștri și-au dat viața cu conștiința că cimentează astfel bazele indestructibile ale patriei întregite, și convinși, fără îndoială că sângele lor nu va fi scurs în zadar.Ne întrebăm dacă, sculați astăzi din gropile lor comune ori anonime, printr’un miracol pe care l-ar merita conducătorii României anarhice de după război, acești eroi sacrificați pa temeliile patriei, ar i avea vre-un cuvânt să fie prea mulțumiți de jertfa lor, și să ceară să fie reîntorși în paturile lor de veșnică odihnă, liniștiți și asigurați că opera înfăptuită, a intrat pe calea unei consolidări mulțumitoare ? De șoapte ani încoace, — un timp care trebue să conteze în mod serios în mersul înainte al unui popor, — țara noastră, secătuită de puteri, dar posesoarea unor energii naturale extraordinare, incomparabile aproape cu acelea de cari dispun alte țări înconjurătoare, tânjește totuși de o lipsă de conducere ajunsă cronică, care-i paralizează toate resursele de viață și toate eforturile organice pe cari le face pentru a se întdrepta. In tot acest timp, țări învinse, sau cari au ieșit din război cu puterile mult mai sleite decât acelea ale noastre, au realizat, printr’o conducere pricepută și cinstită, adevărate minuni pe terenul refacerelor naționaleconomice.Din potrivă, România zace și astăzi intro decădere morală și materială, care nu poate fii explicată decât printr’o definitivă pierdere a instinctului de conservare la guvernați, și printr’o totală anihilare a instinctului național la aceia cari o guvernează Partidele politice, anchilozate în tiparul strict al unor idei fixe, sau bântuite de vițtul ambițiunilor celor mai nebune, se dușmănesc între ele și se alungă cu o ură barbară deși fiecare în parte preconizează o apropiere și o conlucrare pe care nimeni nu vrea s-o înceapă cel dintâi. Și jocul acesta continua pe spinarea țării înfrigurate de lipsuri prezente și viitoare, cu toate că a.aceste partide mărturisesc ele însele primejdia rezultată din lupta lor fraticidă, și din incapacitatea lor dovedită, de a o guverna-Este oare nevoie să imai înșirăm aci lungul fir al rezultatelor ele ordin economic și social, la cari a aus lipsa de conducere de care a suferit țara aceasta dela război în pace, deși atâtea partide și atâția oameni noul s’au zbătut și său înghesuit la porțile puterii ei ? Și mai este nevoie să schițăm tabloul tristic care-1 înfățișează România Mare, cu puterile ei de producțiune, cu bogățiile și cu mijloacele ei naturale, pe pragul celui de-al optulea an al păcii, când acesti tablou stă viu în mintea fiecăruia, fiindcă fiecare din noi îl trăește în propriile lui suferințe fizice și morale rezulente ale aceleași păcătoase guvernări ? Nu ne-am împlinit clar datoria pe care o avem față de aceia cari au înfăptuit și ne-au lăsat moștenire o țată mare și frumoasă, de care — să ne ierte Dumnezeu — dar nu neam prea arătat meritoși. Ca și în ajunul formidabilelor evenimente europene din ultimii ani, Romana e lipsită de bărbați capabili cari să-i conducă destinele și să o îndrumeze pe calea neșovăitoare a unui viitor sigur. Pe pragul celor mai mari evenimente din istoria sa, poporul acesta n’a avut, ca acum o jumătate de secol, norocul acelor oameni de inimă, cari să-l sprijine, să-l iubească și să-l guverneze, și cari au știut să facă, împotriva împrejurărilor, o țară înfloritoare, dintr’o ruină națională, aproape muribundă. Și, ceea ce este și mai rău, e că nu vedem nici o îndrumare sănătoasă pentru zilele cari vin. Nimeni nu e profet în țara lui, și mai puțin ar voi să fie un profet mincinos; dar dacă factorii de cali atârna viitorul neamului acestuia, al operei acesteia înfăptuită cu suferințe și sânge, — partidele și oamenii politici — nu se decid să se înnalțe deasupra patimilor mari pe cari le trăesc, credeți-ne că va veni o zi când nu se va mai găsi un român care să mai cuteze a-și aduce aminte de evenimentul sfânt pe care l-am comemorat deunăzi... Cine are urechi de auzit, audă deter, cât mai e timp ! * — —XXX O-XXX------------ECOURI NAȚIONALISMUL ȘI POLITICA FINANCIARA. — Un ziar care și-a făcut o tristă specialitate din a denigra tot ce e românesc și din a minți în toate ocaziunile colkborând astfel la un nivel nebănuit prestigiul presei noastre, scrie că ar fi «viabil, dacă nu de-a dreptul provocator, de a pune pe d. Marghiloman (ca ministru de finanțe) în contact direct cu sferele politice și financiare aliate, ca reprezentant al politicei economice naționale în cadrul politicei externe generale a statelor aliate...», j câte cuvinte răsuflate, atâtea prostii. Ziarul în chestiune nu are habar de felul cum înțeleg aliații să se facă politica economică a unei țări și dacă el își închipue că, pentru a se îndrepta situația economică desperată a României, ne-ar trebui sa finanțe un om în itari și opinci, ei bine, noi i-l recomandăm bucuroși pe d. Iorga (dar nici acesta nu mai e naționalist pur) sau, și mai nimerit, pe Badea Cârțan, care, tot atât de luptător pe terenul patriotic ca și distinsul nostru istoric, a devenit astfel și indicat și competent pentru a scoate țara din făgașul economico-financiar în care se găsește. * Turcul plătește. Zilele acestea s’a publicat în presa care se ’nebunește de dragoste la București după partidul național ardelean, o informație în care se vorbia de reintrarea d-lui Flondor în viața politică, determinat la aceasta de d-nii Mișu Cantacuzino și Grigore Filipescu, cari i-au făcut o recentă vizită la Flondoreni. Din când în când, presa aceasta naționalistă, scoate din cutiuța retragerii lui pe d. Flondor, cu un scop care se subînțelege.» Iată însă că o poștare de Informație oficială arată că, în chiar zilele în cari se vor, leia de vizita cu pricina, d. Mișu Cantacuzino se afla la Paris, iar d. Flondor la Paris, bad, unde se găsesc și astăzi și unul și celălalt! Și publicul, săracul, citește și plătește! Campania noastră contra excrocitor Ne pregltim pentru Curtea cu jurați - Cine s’a găsit să ne facă proces în calomnie - «Lupta», neștiind cum să iasă din greul impas in care campania noastră a pus pe cei doui ziariști șantagiști ce se numesc Fagure și Honigman, a încercat tot felul de diversiuni pentru a ne angaja într’o polemică, alături de chestiunea lor. Ultima lor speranță este în diversiunea ce ar putea provoca din explicațiile cari au intervenit între «Timpul» și «îndreptarea», în urma articolului amicului nostru d. Lascăr Antoniu, asupra rolului ce d. Marghiloman l’a avut, în 1918, în chestiunea salvării Dinastiei. Deși lămuririle date de «Timpul» sub sugestiunea șefului partidului și de «îndreptarea», sub sugestiunea generalului Averescu concordau perfect între ele, excrocii de la «Lupta» răstălmăcind textele cum au avut totdeauna obiceiul să o facă, caută nepotriviri între spusele celor doui foști președinți de Consiliu din 1918, pentru a putea menține polemica pe un teren care să permită fraților Fagure și Honigman să iasă în mod onorabil (?!) din înfundătura în care i-a aruncat «Timpul». Ținem să se știe pentru ultima oară, că autoritatea noastră morală de organ de partid, cinstea noastră politică și profesională, creditul public de care ne bucurăm, nu ne îngădue să stăm în polemică cu niște excroci ca frații Fagure și Honigman. Noi am susținut timp de o lună și jumătate și afirmațiunile noastre au fost întemeiate pe dovezi confirmate cu documente oficiale și cu mărturisiri făcute de Take Ionescu și alții, — că frații Fagure și Honigman au trăit din fondurile legațiunei rusești, au fost subvenționați de italieni și de engli și au primit, în acelaș timp ajutoare bănești lunare de la oficiul de propagandă germană. Am mai susținut, și guvernul are dovezi în această privință, că frații Fagure și Honigman au extorcat, acum recent, de la guvernul francez o însemnată sumă de bani, fără să poată însă pune încă mâna pe cele 3.200.000 cei ce le-au solicitat din fondul gandă al Republicei franceze.de propaam mai susținut că aceiași excroci șangiști au cerut de la partidul național o subvențiune grasă pentru a campania contra d-lui Marghiloman.duce In sfârșit am mai afirmat ca acești doui apași ai presei, au exercitat tentative de șantaj contra tuturor instituțiunilor de credit, contra diferitelor mari societăți românești, contra tuturor societăților culturale sau trupe de teatru din România, și că de frica acestor bandiți ai condeiului ele s’au executat, n La toate aceste acuzațiuni precise nu s’a opus nici o desmințire. Mai mult, nimeni din presă, sau din lumea politică au venit să ia apărarea în mod public, a celor două apași ce se numesc Fagure și Honigman. Atitudinea lor, veștejită de Asociația de presă din Iași, la Fevruarie 1918, a fost veștejită acum de întreaga opinie publică din România, pentru că la campania noastră s’au asociat toate ziarele din Ardeal. Nu am isbutit încă să scoatem din presă pe acești doi nemernici, dar i-am înlăturat din toate localurile publice unde nu mai au curajul să apară și unde le-am făcut o atmosferă cu care nu se pot mândri. Dar tocmai când credeau excrocit că vor scăpa, iată că un coleg de operații de Fermo, de la Londra — din ce o fi trăind el la Londra ?—are fericita idee pentru noi de a ne face un proces în calomnie. Astfel, chestia Fagure—Ho^nigman — Fermo, cea mai frumoasă treime din câte a cunoscut josnicia presei noastre — va veni de astădată în fața instanțelor judecătorești. Așteptăm dar cu nerăbdare ca afacerea aceasta să vină la Curtea cu jurați din București ca să dovedim, cu acte scrise, întregei opiniuni publice românești, care au fost și cine sunt, Fagore—Honigman și Fermo. Nu vom uita nici pe d. Stelian Popescu, de la «Universul», care își va avea locul ce merită în această mare frescă. Vom vorbi la Jurați, dar în polemică cu acești netrebnici nu putem sta. Parlamentarii români In Cehoslovacia Astăzi vor sosi la Praga 15 membri ai Parlamentului român și se vor opri trei zile. Municipalitatea din Praga și Adunarea Națională vor organiza un banchet în onoarea lor; oaspeții vor merge în urmă la bâlciul oriental din Bratislava, unde vor vizita munții Tatra. Buletin politic Talerul cu două fețe Antisemiți la sate, filosemifi ■<a orașe,—Liferani se predă,esc de opoziție. Oficiosul guvernului, care susține cl nu e oficios al guvernului, are în vârșit, după cincisprezece ani de apariție, un prim gest de curaj, când face prețioasa afirmație că e antisemit. I/am felicita pentru gestul acesta de curaj dacă n’am ști așa de bine ce se ascunde în dosul acestei manib Tații, care și ea e făcută numai în urma poruncilor care-i vin de sus, și cari au rostul bine determinat de a pregăti în sfârșit, guvernului, o seriasă platformă de retragere. Intr’adevăr, remanierea largă și severă pe care o anunță d. Ion Brătianu nu va putea fi îndeajuns pentru creearea acestei platforme. Dar, din faptul că, pe deoparte, guvernul se va remania prin ieșirea din el a conducătorului real al mișcărilor antisemite din țară, care e ministrul de interne, și, pe de altă parte, din declarația oficiosului guvernamental că este antisemit, va ieși încurcătura salutară care va putea servi nu numai ca platformă de retragere pentru guvernul actual, dar și, mai ales, ca reazhm moral și electoral al partidului liberal, atunci când va fi în opoziție. Cele două manifestări, cari se bat cap în cap, ale guvernului liberal, sunt menite să slujească în viitor intresului electoral al liberalilor fată de cele două mari categorii de alegători din tara noastră: țăranii, și burghezia de la orașe. In fața țăranilor, liberalii vor exhiba ca întotdeauna, antisemitismul lor, bazați pe afirmația „Viitorului“, ziar care e trimes gratuit tuturor artizanilor liberali de la sate. In fața burgheziei orășenești, liberalii vor arăta că au căzut de la putere pentru că au scos din guvern pe antisemitul domn Văitoianu. In felul acesta liberalii nădăjduesc să-și asigure pentru viitor voturile țăranilor în fața cărora vor face paradă de naționalismul lor integral și pe ale orășenilor, din care mulți sunt evrei, arătându-le ce au căutat să facă pentru stăvilirea antisemitismului. Le va reuși oare liberalilor și în viitor această manevră electorală necinstită ? Poate că da, în cazul când nu va fi cine să deschidă ochii masselor cetățenești de la sate și orașe. Noi credem însă că guvernul viitor, sub care se vor face noui alegeri, va ști să lumineze aceste masse asupra duplicității de tarabă a liberalilor și că, pentru întâia oară, dar definitiv, se va pune capăt celui mai odios bizantinism politic. Asasinarea mini Italiene in Albania Crima a fost săvârșită pe teritoriul grec.-Impresia în Italia. Atena. 28. — Ieri la 9 ceasuri generalul Tellini, șeful precum și medicul maior Scorii și locotenentul Konaki, membri ai delegațiunei italiene în comisiunea pentru delimitarea frontierei albaneze au fost omorâți în șoseaua Sanina—Santa Quaranta de către necunoscuți fiind pândiți într-o pădure lângă frontiera Albaneză. Șofeurul cât și dragomanul sunt de asemena omorâți. Autoritățile grecești au luat măsuri extraordinare pentru arestarea culpabililor. Imediat după primirea acestei triste știri, șeful secțiunei politice a ministerului afacerilor străine a vizitat în numele ministrului pe d. Montana, ministrul Italiei la Atena, pentru a exprima regretele profunde ale guvernului și a da asigurări că cele mai serioase măsuri au fost luate pentru descoperirea și pedepsirea culpabililor. Impresia în Italia. Roma ,29. (Rador). — Masacrarea a cinci membri din misiunea italiană din Albania, compusă din generalul Treltini, doi ofițeri, un interpret și un șofeur, a provocat o impresie adâncă și dureroasă în opinia publică italiană. Guvernul albanez a trimis d-lui Mussolini condoleanțe. Secretarul general al comisiunei iuter aliate militare pentru delimitarea frontierei greco-albaneze mis conferinței ambasadorilor a tunde la Paris următoarea telegramă : „Am transportat astă noapte la Ianina corpul generalului Tellini, al colonelului medic Costi, al locotenentului Bonacini, al șofeurului Faineti și al interpretului Graveni. Atentatul a fost săvârșit la 27 iulie ora 9 pe drumul de la Sanina la Sainta-Quaranta într’un loc unde drumul traversează o pădure deasă. Câteva minute după trecerea delegatului albanez un trunchiu de copse a fost plasat în mijlocul drumului obligând automobilul cu delegația italiană să se oprească. In acest timp delegații italieni au fost atacați cu focuri de armă. Au fost trase vreo 80—40 de focuri. Colonelul Costi a fost ucis în automobil, ceilalți patru pasageri care au părăsit automobilul au fost și ei împușcați. Cadavrul generalului Tellini a fost găsit la o depărtare de 20 metri de la automobil in groapă dealungul șoselei. Colonelul grec Bozzari care urma la distanță mare automobilul italian a sosit la locul atentatului după ce totul a fost sfârșit și agresorii au fugit. Cum s’a comis atentatul Din cauza legăturilor dificile și a transportului, au sosit tocmai seara la locul masacrului reprezentanții justiției și medicii experți din Ianina. Cadavrele nu au fost perchiziționate, ceea ce dovedește că e vorba de o crimă politică. Ancheta n’a dat până acum nici un rezultat. Eu rămân la Ianina cu un secretar și personal restrâns împreună cu delegația italiană. Am înștiințat pe comisiunile franceză și engleză care se află în munți în partea de Nord a frontierei“. Pe foi de calendar Centenarul Sui Gh. lazăr La 17 30 septembre se împlinesc o sută de ani de la moartea lui Gheorghe Lazăr, întâiul dascăl român care, venind din Ardeal a aprins aci, la noi, flacăra culturei naționale. Fiu de țăran din Avrig, mic sătuleț romănesc de la poalele muntelui Suru, din apropiere de Sibiu, Lazăr, după ce și-a sfărșt studiile de inginerie și matematică, s'a întors între ai săi, fiind sufletul întâiei școli normale ardelene. De aci, din Ardealul ce gemea sub apăsarea maghiară, marele dascăl începător al adevăratei renașteri a culturei românești, a venit în Bucureștii cei înfundați, pe atunci în bestia întinsă de vitregul regim al domniilor fanariote. In curtea bisericei de la Sfântul S Sava, ce se afla pe locul unde s’a înălțat mai târziu statuia întâiului nostru dascăl, acolo unde trebuia să se ridice clădirea marelui focar de cultură — Universitatea din București — acolo s'au strâns adolescenții scoborâtori ai celor mai vechi familii românești, ca să asculte cuvântul inspirat al magistrului ardelean. In școala dela S.tul Sava, transformată mai pe urmă în «colegiul» cu acelaș nume, s’au deșteptat la viața noastră românească toate acele suflete mari — în frunte cu N. Bălcescu, Ion Ghica, I. Heliade Rădulescu, et c _ cari, trebuiau să întindă lumina cultarii, căpătată dela vajnicul dascăl ardelean, tot mai adânc în sufletul poporului român trezit din letargia seculară. Ghenghe Lazăr, profesor de matematici și de științe exacte, în genere, nu s'a mărginit le programul studiilor pe care trebuia să le predea, ci a deschis cartea cea mare a istoriei neamului, lămurind elevilor săi trecutul glorios al Românilor. Dascăl de gramatică, de istorie, geografie și filosofie — promotorul marei mișcări de redeșteptare a unui popor la adevărata lui viață istorică, Gheorghe Lazăr se poate spune că a scuturat cel dintâi colbul uitării de pe paginele în cariera scrisă istoria neamului nostru. De aceea centenarul lui Gheorghe Lazăr, ce va fi sărbătorit luna viitoare la Avrig, în urma inițiativei luate de I. P. S. țS. Mitropolitul Nicolae al Ardealului, nu se cuvine să rămână o simplă comemorare într’un cadru reî n nat. Este de datoria lumei noastre luminate, și în primul rând, a Universității din Capitală să ia inițiativa pomenirei după cuviință a marelui dascăl ardelean. Nu ar fi rău, cu acest prilej, să se adune într’o lucrare unitară, toate mărturiile contemporanilor lui Lazăr, cum și scrisori, acte și documente ce ar da pe față legăturile dintre întâiul dascăl român și vechile familii boerești române care l’au îmbrățișat cu dragoste, de îndată ce și-a deschis școala ajunsă, mai apoi celebră. O prăznuire mai puțin comună, mai măitață la nivelul intelectualismului pe care l-a reprezentat cu atâta strălucire Gheorghe Lazăr, iată cununa adevăratei recunoștinți pe care lumea luminată a României întregite o poate depune pe soclul statuiei din fața Universității 3 HYBERION Sâmbătă 1 Sept. 1923 REDACȚIA ȘI la ADMINISTRAȚIA BUCUREȘTI CALEA VICTORIEI Ho. 60. (Pasagiul Imobiliara) PUBLICITATEA se primește la ADMINISTRAȚIA ZIARULUI ȘI LA TOATE AGENȚIILE DE PUBLICITATE Corespondenta privitoare la Redacție trebue adresată Primului redactor Manuscrisele nepublicate se ard; domnii autori sunt rugați să-și pareze tot,ie Congresul stud. români din Iugoslavia IIMIȘOARA 27. — Studențimea română din Statul Jugoslav, care frecventează școlile din Țara Românească, a convocat pe ziua de 5 August a. c., un congres în comuna Sân-Mihaim-Român din Banatul ce cade sub stăpânirea sârbească. Dimineața s'a oficiat un Îe-Deum la Biserica gr. ort., răspunsurile dându-le corul „Reuniunei Tinerimii din Sân- Mihai". O ȘEDINȚA FESTIVA La orele 11 s’a ținut o ședință festivă la care au luat parte în afară de studenții congresiști o mare mulțime de țărani și intelectuali români din întreg Banatul sârbesc. Părintele Cornel Cure deschide ședința, arătând însemnătatea acestor momente și rugând studențimea să primească cu bună voință, primirea ce modestul sat bănățean le-o oferă. D-l profesor Nichentie Ardeleanu de la liceul din Aiud, ține o conferință tratând despre poezia poporală. La ora prânzului oaspeții sunt găzduiți cu sătenii din multă bunăvoință de către Sân-Mihaileni. EXPOZIȚIE DE INDUSTRIE CASNICA După amiază, țintre orele 4—5, se cercetează o sală plină de produse ale industriei casnice. Oaspeții admiră îndelung cele expuse: cojoace, duruțe, traiste, burdice (peptare) și chilimurile țesute în fel de fel de culori, cu măestrie. ȘEDINȚA CONGRESULUI După masă încep să sosească și restul de oaspeți țărani și intelectuali . cf__ împrejurimi cu familiile lor. Ședința o deschide d-l ing. C. Ștefan Ardeleanu, student la Politehnica di Viena și Secretarul general al Soc.„România Jună". Comisia a fost compusă în felul următor: Președinte Alex. Butoarcă, stud. în drept la Cluj, Vice-președinte Ștefan Ardeleanu, student la Politehnica din Viena, Secretar Traian Mărgan, student la Academia Comercială din Cluj, Casier Nicolae Popovici, student la Academia Comercială din Viena, bibliotecar-arhivar George Ortopan, studii în medicină la Cluj. S’au luat decisiuni cu privire l a PAȘAPOARTE Comisia se însărcinează a strânge datele tuturor studențilr, studentelor și elevilor de liceu care frecventează școli în România. Conspectul acesta se va înainta ministerului instrucțiuni publice din Belgrad pentru a se da aprobarea necesară atât pentru câștigarea pașapoartelor de studii, cât și pentru nestrificarea diplomelor. AMÂNARE DE STUDII Fiecare student să facă o cerere la «Okrazna Komanda» de care se ține, alăturând actele de studii. Amânar ea va primi-o, fără pedecă, până la etatea de 27 ani. Cei cari doresc să trimită bani pentru România sau alte țări, au ne oe de un permis din partea inspecoratului general al Ministerului daminante din Belgrad. Cu acest permis, reînoit tot la 6 luni, petiționarul va putea trimite, prin bancă, suma indicată de inspectorat. AJUTOARE CELOR LIPSIȚI DE MIJLOACE S'a hotărât să se ia măsuri ca fetidențimea română din regatul iugoslav să fie împărtășită — ca pe timpuri — de beneficiile cunoscutelor fondațiuni cum este: «Trandafir», «Gojdu» și «Fond. Grănicerească». CUVÂNTAREA D-LUI DEPUTAT DR. I. JIANU înainte de ridicarea ședinței la cuvântul d. deputat al românilor din Jugoslavia d. dr I. Jianu. D-sa felicită studențimea pentru mișcarea ce a început-o în interesul ei. Are câteva cuvinte de dojană pentru studenții absenți și roagă pe cei prezenți ca din acest Sân-Mihai al bur •nhiei românești, înainte de orice profite materiale să tragă profitul moral al muncii fără preget și desinteresate. ------------XXX------------ Un consui la Belgrad în chestia Hume YSÎÎA 1- “ Í1 " » . In lipsa președintelui interimar, I Iancovici, a avut loc o ședință a consiliului, sub președinția lui Nicici, ministrul afacerilor străine. A fost discutată chestiunea Fiume. După ședință d-l Nincici a declarat ziariștilor că nu au fixat instrucțiuni detailate care vor fi trimise îndată delegațiunei noastre din Roma, cu privire la chestiunea portului Baross delta. Privitor la Rădici, ministrul declară că acțiunea acestuia în străinătate a dat greș. După ce va regula alte chestiuni mai importante, va ocupa și de acest caz, guvernul se totuși va veghia pentru ca Constituția și legea pentru siguranța statului să fie integral aplicate lui Rădici. ——---XXX---XXX—-----