Timpul, septembrie 1923 (nr. 149-171)

1923-09-01 / nr. 149

ANUL al XXIII-lea No. 149 ABONAMENTE Un an............................ Lei 880 6 luni in 400 3 luni • *•»••**•* »« 200 Pentru preoți­ și învățători. Intelectuali, funcționari și muncitori se face o reducere de SO tyo Pentru străinătate atât costul abonamentului cât și costul exemplarului este dublu TELEFON No. 6/55 SUBT DIRECȚIA UNUI COMITET PRI­M-REDACTOR: I. JOLDEA RADULESCU DUPA 7 ANI Bilanțul propășirii țării, după 7 ani dela război. In loc de refacere, haos și demoralizae. Prima datorie către morții noștri pentru patrie. Zilele acestea s’au împlinit 7 ani dela intrarea țărei noastre în răz­boi Nu .vp.va face act panegiricul mor­ților noștri penru un ideal,care era visul de aur al aturor românilor, și a cărui întruchipare o socotim ca fiind rezultatul pe cât de formida­bil pe atât de miraculos al efor­tu­­lui unanim al unui neam întreg, în fraze de gazetă sau în scurte arti­cole ocazionale, nu se poate utor sla­vi­nisci­ comemora un moment atât de grandios și o jertfă atât de ge­neros patriotică-Pietatea și datoria pe care cu to­ții o avem față de aceia cari odih­nesc astăzi în pace, sub glii necu­noscute, morți pentru ne hărăzi noua o patrie și o viață plină de toate darurile morale și materiale ale lumii, nu pot fi manifestate în ceremonii ocazionale ori oficiale, și la date fixe; ea are în sufletul fie­căruia din noi un ÂiItar, pe care arde nestinsă candela unei recunoș­tință și a unei înalte iubiri eterne. Asupra acesteea ar fi, într’adevăr, o impietate, să ne oprim mai mult de o clipă, și să insistăm-Este însă o datorie, o datorie su­premă pe care noi aceștia, cei ră­mașii în viață, am contractat-o din momnetul realizării visului nostru secular, cu frații și camarazii de arme, trecuți în rândul drepților : . e datoria de a păstra, a consolida și a înflori ceea ce ei ne-au lăsat prin jertfa sângelui și suferințelor lor.Privind înapoi ,șii măsurând lun­gul drum al celor 7 ani parcurs de țara noastră de la încheierea păcii și până astăzi, putem noi răspunde că ne-am îndeplinit, din acest punct de vedere și măcar în parte, obli­gația, testamentul viu­­ pe care ni l-au lăsat expiaiil morții noștrii pentru patrie ? Iată ceeu ce trebue să ne întrebăm în aceste zile în care fantomele lor neodihnite, au primit, de pe alta­rele oficiale improvizate, ca o în­șelăciune, tămâia amintirii publice. Deși nepregătiți și făcuți neapți prin lipsa de pricepere inculca necinstea, generală, cari au fâlfâit ca niște corbi prevestitori de rele, pe de-asupra locului în care țara se îmbrăca în zale și intona imnuri naționale, ostașii­ noștri au luptat și s’au jertfit cu elan pentru un ideal a cărui realizare prea putini aveau s’o vadă cu ochii înrourați de lacri­mile victoriei. De două ori jertfe ale unei ne­pregătiri crminale, ne­cunoscută aproape în istoria popoa­relor moderne, — și n’o spunem aceasta pentru a mai acuza pe cine­va, ci numai pentru a trage învăță­mintele de rigoare pentru viitor, — morții noștri și-au dat viața cu conș­tiința că cimentează astfel bazele indestructibile ale patriei întregite, și convinși, fără îndoială că sân­gele lor nu va fi scurs în zadar.Ne întrebăm dacă, sculați astăzi din gropile lor comune ori anoni­me, printr’un miracol pe care l-ar merita conducătorii României anar­hice de după război, acești eroi sa­crificați pa temeliile patriei, ar i a­­vea vre-un cuvânt să fie prea mul­țumiți de jertfa­­ lor, și să ceară să fie reîntorși în paturile lor de veș­nică odihnă,­ liniștiți și asigurați că opera înfăptuită, a intrat pe calea unei consolidări mulțumitoare ? De șoapte ani încoace, — un timp care trebue să conteze în mod se­rios în mersul înainte al unui po­por, — țara noastră, secătuită de puteri, dar posesoarea unor energii naturale extraordinare, incompara­bile aproape cu acelea de cari dis­pun alte țări înconjurătoare, tân­jește totuși de o lipsă de conducere ajunsă cronică, care-i paralizează toate resursele de viață și toate e­­forturile organice pe cari le face pentru a se întdrepta. In tot acest timp, țări învinse, sau cari au ieșit din război cu puterile mult mai sleite decât acelea ale noastre, au realizat, printr’o conducere price­pută și cinstită, adevărate minuni pe terenul refacere­­lor național­­econ­om­ice.Din potrivă, România zace și as­tăzi intro decădere morală și mate­rială, care nu poate fii explicată de­cât printr’o definitivă pierdere a instinctului de conservare la guver­nați, și printr’o totală anihilare a instinctului național la aceia cari o guvernează­ Partidele politice, anchilozate în tiparul strict al unor idei fixe, sau­­ bântuite de vițtul ambițiunilor­­ ce­lor mai nebune, se dușmănesc între ele și se alungă cu o ură barbară deși fiecare în parte preconizează o apropiere și o conlucrare pe care nimeni nu vrea s-o înceapă cel­ din­tâi. Și jocul acesta­­ continua pe spi­narea țării înfrigurate de lipsuri prezente și viitoare, cu toate că a.­­aceste partide mărturisesc ele însele primejdia rezultată din lupta lor fraticidă, și di­n incapacitatea lor dovedită, de a o guverna-Este oare nevoie să imai înșirăm aci lungul fir al rezultatelor ele or­din economic și social, la cari a aus lipsa de conducere de care a sufe­rit țara aceasta dela război în pace, deși atâtea­ partide și atâția oameni noul s’au­ zbătut și său înghesuit la porțile puterii ei ? Și mai este ne­­voie să schițăm tabloul trist­ic care-1 înfățișează România Mare, cu puterile ei de producțiune, cu bogățiile și cu mijloacele ei natu­rale, pe pragul celui de-al optulea an al păcii, când acesti tablou stă viu în mintea fiecărui­a, fiindcă fie­care din noi îl trăește în propriile lui suferințe fizice și morale rezul­ente ale aceleași păcătoase guver­nări ? Nu ne-am împlinit clar datoria pe care o avem față de aceia cari au în­făptuit și ne-au lăsat moștenire o țată mare și frumoasă, de care — să ne ierte Dumnezeu — dar nu ne­am prea arătat meritoși. Ca și în a­­junul formidabilelor evenimente eu­ropene din ultimii ani, Romana e lipsită de bărbați capabili cari să­-i conducă destinele și să o îndrumeze pe calea neșovăitoare a unui viitor sigur. Pe pragul celor mai mari eve­­­nimente din istoria sa, poporul aces­ta n’a avut, ca acum o jumătate de secol, norocul acelor oameni de ini­mă, cari să-l sprijine, să-l iubească și să-l guverneze, și cari au știut să facă, împotriva împrejurărilor, o țară înfloritoare, dintr’o ruină na­țională, aproape muribundă. Și, ceea ce este și mai rău, e că nu vedem nici o îndrumare sănătoasă pentru zilele cari vin. Nimeni nu e profet în țara lui, și mai puțin ar voi să fie un profet mincinos; dar dacă factorii de cali atârna viitorul neamului acestuia, al operei acesteia înfăptuită cu sufe­rințe și sânge, — partidele și oame­nii politici — nu se decid să se în­­nalțe de­asupra patimilor mari pe cari le trăesc, credeți-ne că va veni o zi când nu se va mai găsi un ro­mân care să mai cuteze a-și aduce aminte de evenimentul sfânt pe care l-am comemorat deunăzi... Cine are urechi de auzit, audă deter, cât mai e timp ! * — —XXX­ O-XXX------------­ECOURI NAȚIONALISMUL ȘI POLITICA FINAN­CIARA. — Un ziar care și-a făcut o tristă specialitate din a denigra tot ce e româ­nesc și din a minți în toate ocaziunile col­­k­borân­d astfel la un nivel nebănuit presti­giul presei noastre, scrie că ar fi «viabil, dacă nu de-a dreptul provocator, de a pune pe d. Marghiloman (ca ministru de finanțe) în contact direct cu sferele politice și fi­nanciare aliate, ca reprezentant al politicei economice naționale în cadrul politicei ex­terne generale a statelor aliate...», j câte cuvinte răsuflate, atâtea prostii. Zia­rul în chestiune nu are habar de felul cum înțeleg aliații să se facă politica economică a unei țări și dacă el își închipue că, pentru a se îndrepta situația economică desperată a României, ne-ar trebui sa finanțe un om în itari și opinci, ei bine, noi i-l r­ecomandăm bucuroși pe d. Iorga (dar­ nici acesta nu mai e naționalist pur) sau, și mai nimerit, pe Badea Cârțan, care, tot atât de luptător pe terenul patriotic ca și distinsul nostru istoric, a devenit astfel și indicat și compe­tent pentru a scoate țara din făgașul eco­­nomico-financiar în care se găsește. * Turcul plătește. Zilele acestea s’a publi­cat în presa care se ’nebunește de dragoste la București după partidul național arde­lean, o informație în care se vorbia de re­intrarea d-lui Flondor în viața politică, de­terminat la aceasta de d-nii Mișu Cantacu­­zino și Grigore Filipescu, cari i-au făcut o recentă vizită la Flondoreni. Din când în când, presa aceasta naționa­­listă, scoate din cutiuța retragerii lui pe d. Flondor, cu un scop care se subînțelege.» Iată însă că o poștare de Informație ofi­­cială arată că, în chiar zilele în cari se vor, leia de vizita cu pricina, d. Mișu Cantacuzi­no se afla la Paris, iar d. Flondor la Paris, bad, unde se găsesc și astăzi și unul și celă­lalt! Și publicul, săracul, citește și plătește! Campania noastră contra excrocitor Ne pregltim pentru Curtea cu jurați - Cine s’a găsit să ne facă proces în calomnie - «Lupta», neștiind cum să iasă din greul impas in care campania noastră a pus pe cei doui ziariști șan­tagi­ști ce se numesc Fagure și Honigman, a în­cercat tot felul de diversiuni pentru a ne angaja într’o polemică, alături de chestiunea lor. Ultima lor speranță este în diversiunea ce ar putea provoca din explicațiile cari au intervenit între «Timpul» și «îndrep­tarea», în urma articolului amicului nos­tru d. Lascăr Antoniu, asupra rolului ce d. Marghiloman l’a avut, în 1918, în chestiunea salvării Dinastiei. Deși lămuririle date de «Timpul» sub sugestiunea șefului partidului și de «îndreptarea», sub sugestiunea genera­lului Averescu concordau perfect între ele, excrocii de la «Lupta» răstălmăcind textele cum au avut totdeauna obiceiul să o facă, caută nepotriviri între spusele celor doui foști președinți de Consiliu din 1918, pentru a putea menține po­­­­lemica pe un teren care să permită fraților Fagure și Honigman să iasă în mod onorabil (?!) din înfundătura în care i-a aruncat «Timpul». Ținem să se știe pentru ultima oară, că autoritatea noastră morală de organ de partid, cinstea noastră politică și profesională, creditul public de care ne bucurăm, nu ne îngădue să stăm în po­lemică cu niște excroci ca frații Fagure și Honigman. Noi am susținut timp de o lună și jumătate și afirmațiunile noastre au fost întemeiate pe dovezi confirmate cu do­cumente oficiale și cu mărturisiri făcute de Take Ionescu și alții, — că frații Fagure și Honigman au trăit din fon­duri­le legațiunei rusești, au fost sub­venționați de italieni și de engl­i și au primit, în acelaș timp ajutoare bă­nești lunare de la oficiul de propagandă germană. Am mai susținut, și guvernul are dovezi în această privință, că frații Fagure și Honigman au extorcat, acum recent, de la guvernul francez o însem­nată sumă de bani, fără să poată însă pune încă mâna pe cele 3.200.000 cei ce le-au solicitat din fondul gandă al Republicei franceze.de propa­am mai susținut că aceiași excroci șangiști au cerut de la partidul național o subvențiune grasă pentru a campania contra d-lui Marghiloman.duce In sfârșit am mai afirmat ca acești doui apași ai presei, au exercitat ten­tative de șantaj contra tuturor institu­­țiunilor de credit, contra diferitelor mari societăți românești, contra tuturor societăților culturale sau trupe de teatru din România, și că de frica acestor bandiți ai condeiului ele s’au executat, n­ La toate aceste acuzațiuni precise nu s’a opus nici o desmințire. Mai mult, nimeni din presă, sau din lumea politică au venit să ia apărarea în mod public, a celor două apași ce se numesc Fagure și Honigman. Atitudinea lor, veștejită de Asociația de presă din Iași, la Fevruarie 1918, a fost veștejită acum de întreaga opinie publică din România, pentru că la cam­pania noastră s’au asociat toate ziarele din Ardeal. Nu am isbutit încă să scoatem din presă pe acești doi nemernici, dar i-am înlăturat din toate localurile publice unde nu mai au curajul să apară și unde le-am­­ făcut o atmosferă cu care nu se pot mândri. Dar tocmai când credeau excrocit că vor scăpa, iată că un coleg de operații de Fermo, de la Londra — din ce o fi trăind el la Londra ?—are fericita idee pentru noi de a ne face un proces în calomnie. Astfel, chestia Fagure—Ho­^­nigman — Fermo, cea mai frumoasă treime din câte a cunoscut josnicia pre­sei noastre — va veni de astădată în fața instanțelor judecătorești. Așteptăm dar cu nerăbdare ca afa­cerea aceasta să vină la Curtea cu ju­rați din București ca să dovedim, cu acte scrise, întregei opiniuni publice ro­mânești, care au fost și cine sunt, Fa­­gore—Honigman și Fermo. Nu vom uita nici pe d. Stelian Po­­pescu, de la «Universul», care își va a­­vea locul ce­­ merită în această mare frescă. Vom vorbi la Jurați, dar în pole­mică cu acești netrebnici nu putem sta. Parlamentarii români In Cehoslovacia Astăzi vor sosi la Praga 15 mem­bri ai Parlamentului român și se vor opri trei zile. Municipalitatea din Praga și A­­dunarea Națională vor organiza un banchet în onoarea lor; oaspeții vor merge în urmă la bâlciul oriental din Bratislava, unde vor vizita mun­ții Tatra. Buletin politic Talerul cu două fețe Antisemiți la sate, filosemifi ■<a orașe,—Lif­erani se pre­dă,esc de opoziție. Oficiosul guvernului, care susține cl nu e oficios al guvernului, are­ în vârșit, după cincisprezece ani de apariție, un prim gest de curaj, când face prețioasa afirmație că e antisemit. I/am felicita pentru gestul acesta de curaj dacă n’am ști așa de bine ce se ascunde în dosul acestei m­ani­­b Tații, care și ea e făcută numai în urma poruncilor care-i vin de sus, și cari au rostul bine determinat de a pregăti în sfârșit, guvernului, o se­­riasă platformă de retragere. Intr’adevăr, remanierea largă și severă pe care o anunță d. Ion Bră­­tianu nu va putea fi îndeajuns pen­tru creearea acestei platforme. Dar, din faptul că, pe deoparte, guvernul se va remania prin ieșirea din el a conducătorului real al mișcărilor an­tisemite din țară, care e ministrul de interne, și, pe de altă parte, din declarația oficiosului guvernamen­tal că este antisemit, va ieși încur­cătura salutară care va putea servi nu num­ai ca platformă de retragere pentru guvernul actual, dar și, mai ales, ca reazhm moral și electoral al partidului liberal, atunci când va fi în opoziție. Cele două manifestări, cari se bat cap în cap, ale guvernului liberal, sunt menite să slujească în viitor in­tresului electoral al liberalilor fată de cele două mari categorii de ale­gători din tara noastră: țăranii, și burghezia de la orașe. In fața țăranilor, liberalii vor ex­hiba ca întotdeauna, antisemitismul lor, bazați pe afirmația „Viitorului“, ziar care e trimes gratuit tuturor­­ artizanilor liberali de la sate. In fața burgheziei orășenești, li­beralii vor arăta că au căzut de la putere pentru că au scos din guvern pe antisemitul domn Văitoianu. In felul acesta liberalii nădăj­­duesc să-și asigure pentru viitor voturile țăranilor în fața cărora vor face paradă de naționalismul lor in­tegral și pe ale orășenilor, din care mulți sunt evrei, arătându-le ce au căutat să facă pentru stăvilirea an­tisemitismului. Le va reuși oare liberalilor și în viitor această manevră electorală necinstită ? Poate că da, în cazul când nu va fi cine să deschidă ochii masselor ce­tățenești de la sate și orașe. Noi credem însă că guvernul vii­tor, sub care se vor face noui ale­geri, va ști să lumineze aceste masse asupra duplicității de tarabă a libe­ralilor și că, pentru întâia oară, dar definitiv, se va pune capăt celui mai odios bizantinism politic. Asasinarea mini Italiene in Albania Crima a fost săvârșită pe teritoriul grec.-Impre­sia în Italia. Atena. 28. — Ieri la 9 ceasuri ge­neralul Tellini, șeful precum și me­dicul maior Scorii și locotenentul Konaki, membri ai delegațiunei ita­liene în comisiunea pentru delimi­tarea frontierei albaneze au fost o­­morâți în șoseaua Sanina—Santa Quaranta de către necunoscuți fiind pândiți într-o pădure lângă frontiera Albaneză. Șofeurul cât și dragoma­nul sunt de asemena omorâți. Autoritățile grecești au luat mă­suri extraordinare pentru arestarea culpabililor. Imediat după primirea acestei triste știri, șeful secțiunei po­litice a ministerului afacerilor străi­ne a vizitat în numele ministrului pe d. Montana, ministrul Italiei la Atena, pentru a exprima regretele profunde ale guvernului și a da asi­gurări că cele mai serioase măsuri au fost luate p­entru descoperirea și pedepsirea culpabililor. Impresia în Italia. Roma ,29. (Rador). — Masacrarea a cinci membri din misiunea italia­nă din Albania, compusă din gene­ralul Treltini, doi ofițeri, un inter­pret și un șofeur, a provocat o im­presie adâncă și dureroasă în opinia publică italiană. Guvernul albanez a trimis d-lui Mussolini condoleanțe. Secretarul general al comisiunei iuter aliate militare pentru delimita­rea frontierei greco-albaneze mis conferinței ambasadorilor a tun­de la Paris următoarea telegramă : „Am transportat astă noapte la Ianina corpul generalului Tellini, al colo­nelului medic Costi, al locotenentu­lui Bonacini, al șofeurului Faineti și al interpretului Graveni. Atentatul a fost săvârșit la 27 iulie ora 9 pe drumul de la Sanina la Sainta-Qua­­ranta într’un loc unde drumul tra­versează o pădure deasă. Câteva minute după trecerea dele­gatului albanez un trunchiu de co­pse a fost plasat în mijlocul drumu­lui obligând automobilul cu delega­ția italiană să se oprească. In acest timp delegații italieni au fost ata­cați cu focuri de armă. Au fost trase vreo 80—40 de focuri. Colonelul Costi a fost ucis în automobil, ceilalți pa­tru pasageri care au părăsit automo­bilul au fost și ei împușcați. Cada­vrul generalului Tellini a fost găsit la o depărtare de 20 metri de la au­tomobil in groapă dealungul șoselei. Colonelul grec Bozzari care urma la distanță mare automobilul italian a sosit la locul atentatului după ce to­tul a fost sfârșit și agresorii au fugit. Cum s’a comis atentatul Din cauza legăturilor dificile și a transportului, au sosit tocmai seara la locul masacrului reprezentanții justiției și medicii experți din Iani­na. Cadavrele nu au fost perchizițio­­nate, ceea ce dovedește că e vorba de o crimă politică. Ancheta n’a dat până acum nici un rezultat. Eu ră­mân la Ianina cu un secretar și personal restrâns împreună cu dele­gația italiană. Am înștiințat pe co­­misiunile franceză și engleză care se află în munți în partea de Nord a fr­ontierei“. Pe foi de calendar Centenarul Sui Gh. lazăr La 17 30 s­eptembre se împlinesc o sută de ani de la moartea lui Gheorghe Lazăr, în­­tâiul dascăl român care, venind din Ardeal a aprins aci, la noi, flacăra culturei națio­­nale. Fiu de țăran din Avrig, mic sătuleț ro­­mănesc de la poalele muntelui Suru, din a­­propiere de Sibiu, Lazăr, după ce și-a sfăr­­șt studiile de inginerie și matematică, s'a întors între ai săi, fiind sufletul întâiei școli normale ardelene. De aci, din Ardealul ce gemea sub apăsa­­rea maghiară, marele dascăl începător al adevăratei renașteri a culturei românești, a venit în Bucureștii cei înfundați, pe a­­tunci în bestia întinsă de vitregul regim al domniilor fanariote. In curtea bisericei de la Sfântul S Sava, ce se afla pe locul unde s’a înălțat mai târziu statuia întâiului nostru dascăl, acolo unde trebuia să se ridice clădirea marelui focar de cultură — Universitatea din București — acolo s'au strâns adolescenții scoborâtori ai celor mai vechi familii românești, ca să asculte cuvântul inspirat al magistrului ar­­delean. In școala dela S.tul Sava, transformată mai pe urmă în «colegiul» cu acelaș nume, s’au deșteptat la viața noastră românească toate acele suflete mari — în frunte cu N. Bălcescu, Ion Ghica, I. Heliade Rădulescu, et c _ cari, trebuiau să întindă lumina cul­tarii, căpătată dela vajnicul dascăl arde­­lean, tot mai adânc în sufletul poporului român trezit din letargia seculară. Ghenghe Lazăr, profesor de matematici și de științe exacte, în genere, nu s'a mărgi­nit le programul studiilor pe care trebuia să le predea, ci a deschis cartea cea mare a istoriei neamului, lămurind elevilor săi tre­cutul glorios al Românilor. Dascăl de gramatică, de istorie, geografie și filosofie — promotorul marei mișcări de redeșteptare a unui popor la adevărata lui viață istorică, Gheorghe Lazăr se poate spu­ne că a scuturat cel dintâi colbul uitării de pe paginele în cari­era scrisă istoria neamu­­lui nostru. De a­ceea centenarul lui Gheorghe Lazăr, ce va f­i sărbătorit luna viitoare la Avrig, în urma inițiativei luate de I. P. S. țS. Mitro­politul Nicolae al Ardealului, nu se cuvine să rămână o simplă comemorare într’un ca­dru reî n nat. Este de datoria lumei noastre luminate, și în primul rând, a Universității din Capita­lă să ia inițiativa pomenirei după cuviință a marelui dascăl ardelean. Nu ar fi rău, cu acest prilej, să se adune într’o lucrare unitară, toate mărturiile con­­temporanilor lui Lazăr, cum și scrisori, acte și documente ce ar da pe față legăturile dintre întâiul dascăl român și vechile fami­lii boerești române care l’au îmbrățișat cu dragoste, de îndată ce și-a deschis școala ajunsă, mai apoi celebră. O prăznuire mai puțin comună, mai măi­­tață la nivelul intelectualismului pe care l-a reprezentat cu atâta strălucire Gheor­ghe Lazăr, iată cununa adevăratei recunoș­­tinți pe care lumea luminată a României în­tregite o poate depune pe soclul statuiei din fața Universității­ 3 HYBERION Sâmbătă 1 Sept. 1923 REDACȚIA ȘI la ADM­IN­IST­R­AȚI­A BUCUREȘTI CALEA VICTORIEI Ho. 60. (Pasagiul Imobiliara) PUBLICITATEA se primește la ADMINISTRAȚIA ZIARULUI ȘI LA TOATE AGENȚIILE DE PUBLICITATE Corespondenta privitoare la Redacție trebue adresată Primului­ redactor Manuscrisele nepublicate se ard; domnii autori sunt rugați să-și pareze tot,ie Congresul stud. români din Iugoslavia IIMIȘOARA 27. — Studențimea ro­mână din Statul Jugoslav, care frec­ventează școlile din Țara Românească, a convocat pe ziua de 5 August a. c., un congres în comuna Sân-Mi­haim­-Ro­mân din Banatul ce cade sub­ stăpânirea sârbească. Dimineața s'a oficiat un Îe-Deum la Biserica gr. ort., răspunsuri­le dându-le corul „Reuniunei Tinerimii din Sân- Mihai". O ȘEDINȚA FESTIVA La orele 11 s’a ținut o ședință fes­tivă la care au luat parte în afară de studenții congresiști o mare mulțime de țărani și intelectuali români din în­treg Banatul sârbesc. Părintele Cornel Cure deschide șe­dința, arătând însemnătatea acestor mo­mente și rugând studențimea să pri­mească cu bună voință, primirea ce modestul sat bănățean le-o oferă. D-l profesor Nichentie Ardeleanu de la liceul din Aiud, ține o conferință tratând despre poezia poporală. La ora prânzului oaspeții sunt găz­duiți cu sătenii din multă bună­voință de către Sân-Mihaileni. EXPOZIȚIE DE INDUSTRIE CASNICA După amiază, ț­intre orele 4—5, se cercetează o sală plină de produse ale industriei casnice. Oaspeții admiră înde­lung cele expuse: cojoace, duruțe, trais­te, burdice (peptare) și chilimurile țe­sute în fel de fel de culori, cu măestrie. ȘEDINȚA CONGRESULUI După masă încep să sosească și res­tul de oaspeți țărani și intelectuali . cf__ împrejurimi cu familiile lor. Ședința o deschide d-l ing. C. Ștefan Ardeleanu, student la Politehnica di­ Viena și Secretarul general al Soc.­­„Ro­mânia Jună". Comisia a fost compusă în felul ur­mător: Președinte Alex. Butoarcă, stud. în drept la Cluj, Vice-președinte Ștefan Ardeleanu, student la Politehnica din Viena, Secretar Traian Mărgan, student la Academia Comercială din Cluj, Ca­sier Nicolae Popovici, student la Aca­demia Comercială din Viena, bibliote­­car-arhivar George Ortopan, studi­i în medicină la Cluj. S’au luat decisiuni cu privire l a PAȘAPOARTE Comisia se însărcinează a strânge datele tuturor studențilr, studente­lor și elevilor de liceu care frecven­tează școli în România. Conspectul­­ acesta se va înainta minister­ului in­strucțiuni publice din Belgrad pen­tru a se da aprobarea necesară atât pentru câștigarea pașapoartelor de studii, cât și pentru nestrificarea di­plomelor. AMÂNARE DE STUDII Fiecare student să facă o cerere la «Okrazna Komanda» de care se ține, alăturând actele de studii. A­­mânar ea va primi-o, fără pedecă, până la etatea de 27 ani. Cei cari doresc să trimită bani pentru România sau alte țări, au ne­­­ oe de un permis din partea inspec­oratului general al Ministerului da­m­in­ante din Belgrad. Cu acest per­mis, reînoit tot la 6 luni,­ petiționa­rul va­ putea trimite, prin bancă, suma indicată de inspectorat.­­ AJUTOARE CELOR LIPSIȚI DE MIJLOACE S'a hotărât să se ia măsuri ca feti­dențimea română din regatul iugo­slav să fie împărtășită — ca pe tim­puri — de beneficiile cunoscutelor fondațiuni cum este: «Trandafir», «Gojdu» și «Fond. Grănicerească». CUVÂNTAREA D-LUI DEPUTAT DR. I. JIANU înainte de ridicarea ședinței la cuvântul d. deputat al românilor din­­ Jugoslavia d. dr I. Jianu. D-sa fe­­­­licită studențimea pentru mișcarea ce a început-o în interesul ei. Are câteva cuvinte de dojană pentru stu­­­denții absenți și roagă pe cei pre­­­­zenți ca­ din acest Sân-Mihai al bur •­nh­iei românești, înainte de orice­­ profite materiale să tragă­­ profitul moral al muncii fără preget și desin­teresate. ------------XXX------------­ Un cons­­ui la Belgrad în chestia Hume YSÎÎA 1- “ Í­1­­ " » . In lipsa președintelui interimar, I Iancovici, a avut loc o ședință a con­­­­siliului, sub președinția lui N­icici,­­ ministrul afacerilor străine. A fost discutată chestiunea Fiume. După ședință d-l Nincici a decla­rat ziariștilor că nu au fixat instruc­țiuni detailate care vor fi trimise în­dată delegațiunei noastre din Roma, cu privire la chestiunea portului Ba­ross­ delta. Privitor la Rădici, ministrul decla­ră că acțiunea acestuia în străinăta­te a dat greș. După ce va regula alte ches­tiuni mai importante, va ocupa și de acest caz,­ guvernul se totuși va veghia pentru ca Constituția și le­gea pentru siguranța statului să fie integral aplicate lui Rădici. ——---XXX---XXX—-----­

Next