Timpul, decembrie 1937 (nr. 209-237)

1937-12-01 / nr. 209

V f i ir redacția și administrația BUCUREȘTI, strada CONST. MIN­E: 15 Redacția și Administrația 3.05.41 TELEFON:------------------------------------— Tipografia 3.42.23 I an Lei 550: 8 luni 260. 3 luni ABONAMENTE: 150. Pentru instituții și admini­strații publice Lei 1.000 anual și anuncinii se primesc la Administrația statului și la toate agențiile de publicitate faza de francare plătită In numerar conform aprobării Direcțiunei Generale P.T.T. Nr. 106.366/8 Mai 1937 George Clemenceau omnii Chantemps și Del­bos au trecut Canalul Mânecii. Ceața era de a­­zi, marea neliniștită. Neliniștită e și opinia publică a Marii Brita­­nii, unde se crede „că situația eu­­ropeană prezintă în împrejurările de azi putința unei primejdii de război”. In aceste împrejurări, miniștrii francezi vor avea de cercetat îm­preună cu colegii lor britanici „condițiile de pace” ale d-lui Hil­­. Mâine se va da un comunicat oficial, prin care se va stărui — pare,se — asupra statorniciei legă­turilor de prietenie și de colabora­re intre Anglia și Franța. In așteptarea acestui comunicat să trezim în mintea noastră amin­­tiri din vremi, cari azi ne par atât de îndepărtate. La 13 Martie 1918, Clemenceau înconjurat de un stat major stră­lucit, civil și militar, trecea Ca­nalul Mânecii pentru a stabili cu d. Lloyd George și guvernul englez un plan de mai grabnică încheiere a marelui război. Secretarul fostu­­lui prim ministru francez, a des­­cris această călătorie istorică : „Am plecat de la Paris prin gara de Nord. La Calais, pe un timp ploios și rece, ne-am suit pe un ve­­chi vaporaș. ..le Pas de Calais”, al cărui căpitan nu părea să dea o atenție deosebită primejdiei de a fi torpilat. — Un submarin ger­­­man ? Credeți ? M’ar mira... „..ccciSa a fost patetica. Valu­­rile erau puternice, vântul­ tăios, iar peste apele verzui se așternea n­umai decât ceața. Eram păziți de mai multe torpiloare, care apăreau și dispăreau în ceață, învârtindu-se în jurul nostru ca niște câini de pază. Deodată, un semnal de alar­mă , un torpilor a zărit ceva. Nu era însă un periscop, ci o sticlă goală. „D. Clemenceau, în manta nea­gră și cu o scufie de noapte pe care și-o trăsese peste urechi, se plimba pe punte, de la un capăt la altul. Foch purta chipiul pe o ureche, un bastonaș sub braț, și în privire : mină palidă, visătoare. Weygand­o negru aricios, Pichon, bunul Pi,­chon pui ... .» pălărie de geambaș, iar d. Orlando. ."'mul ministru ita­lian părea mai ron •» și mai paș­nic ca nici­odată. „Ni s’a dat tuturor niște­­“ture de plută, acoperite de pânză albă și ne-am încins cu ele. Păream niș­te cârnați albi. „Când i s’a oferit și d-lui Clemen­ceau o centură, bătrânul a respins-o cu mânie: Vous vous foutez de moi ?... „Patru zile, mai târziu, la intoar­­cere, d. Clemenceau mi-a mărturi­sit că se încheiase „acordul cel mai desăvârșit între Anglia și Franța”. Acordul nu fusese însă, atât de desăvârșit. Două zile după întoar­­cerea misiunei franceze la Paris, la 21 Martie, a izbucnit marea ofen­­sivă germană împotriva britanic la Saint-Quentin, frontului Și nu­mai după trei luni de lupte, de pri­mejdii, de înfrângeri, s-a ajuns la înfăptuirea unei rezerve comune și a unui comandament unic, pentru cele două armate. Clemenceau și-a amintit, „ zece ani mai târziu, în 1928, — ajunsese la vârsta de optzeci și opt de ani — de greutatea de a convinge pe englezi: „Anglia — spune el, ace­­luiaș tovarăș, d. Martet, — fost odată o foarte mare doamnă.­­ Era tăcută, nemiloasă — avea ți­nută. Dintre toate popoarele, poporul care A VOST mai multă e vreme. Se pare CA NU MAI VREA cu aceiaș dârzenie. E obosit. Cuce­­ritorul nu mai e potrivit cu ale sale cuceriri. Ce vrei, istoria lor, ține de prea multă vreme...’’. Această oboseală a popoarelor mari, îngrija pe bătrân în clipele sale cele din urmă. Cerceta, cu su­fletul chinuit, istoria decăderei im­periului roman și a scris despre a­­pusul Atenei o carte frumoasă: Demostene. — TOȚI SUNT OBOSIȚI, IN JU­­RUL MEU — a strigat el, câteva luni înainte de moarte — IN AFA­RA DE MINE ! CE PACAT CA IN ZIUA VICTORIEI AVEAM OPT­­ZECI DE ANI! Și pregătindu-se pentru o călăto­rie — cea din urmă, din mult zbuciumata lui viață — lua cu el o singură carte, pe plutare.— „Vreau să înțeleg, zise el, de ce au fost a­­tâția oameni mari, și de ce sunt azi, așa de puțini...”. Cuvintele de foc ale lui Clemen­­ceau au răsturnat atâtea guverne. Energia lui de fier, a frânt avân­tul năvălitorilor străini. De ar pu­­tea trezi, puterea lui clocotitoare de viață, și dincolo de mormânt, voin­țele neobosite, neînfrânte, care sin­­gure azi mai pot mântui lumea. Grigore Gafencu D Urcări la Bursa din Londra LONDRA. 2. (Tele­gr­a­mă particulară). — Ca­racteristic pentru impor­tanța extraordinar­ă ce se acordă convorbirilor anglo-francze, este­ fap­tul că la Bursa de valo­ri din Londra s’au înre­gistrat astăzi seară­ și ri­dicări de cursuri într’o măsură necunoscută de luni de zile. EUROPA LA RASPANHE GUVERNUL FRANCEZ CONTROLEAZĂ TRĂINICIA AX­ELi LONDRA-PARIS Misiunea zi­lor Chaulemps și Delbos la Londra are o însemnătate ho­târâtoare pentru destinele Europei. Punctul de vedere al Angliei și Franței urmează să fie confruntate, pentru a se vedea dacă mai sunt de acord față de punctul de vedere al Reichului. Există o axă Be­in-Roma, care funcționează precis în fiece împre­jurare internațională. Există oare cu adevărat o axă Londra Paris, care să-i răspundă la fel de precis? Iată nedumerirea pe care sunt chemați să o împrăștie șefii guvernelor francez și englez. Guvernul britanic pare să fie lămurit, după misiunea lordului Ha­lifax, asupra scopurilor politicei germane. El vr­ea să le împărtășească guvernului francez, însoțite de propriile sale in­tenții. Se afirmă că Londra ar avea înclinarea să dea unele satisfacții Berlinului. Dea­­ceea, poate, un ziar francez se crede în drept să dea alarma, spunând că d-nîi Chantemps și Delbos vor căuta să descopere nicidecum mi­sterle de la Berchtesgaden, ci misterele de la D­owningstreet, — adică mai puțin planurile germane, cât mai ales planurile britanice. Problema coloniilor și problemele Europei Centrale sunt cuprinse in aceste planuri. Cea dintâia este o afacere a marilor puteri.­ Cele­lalte ne privesc direct, înțelegerea franco-engleză este condiția e­­sențială a unei soluții împăciuitoare. Cu toate temerile presei fran­ceze, că această înțelegere ar fi în primejdie, — să nădăjduim că în acest ceas de grea cumpănă, mult încercata înțelegere nu va­ spori prin șovăire tulburarea generală. Primele știri din Londra ne îndrep­tățesc în această nădejde. Telegramele în pag. 7-a. Japonezii întrebuințează în actualul război cele mai perfecționate armamente europene- CONSTANȚA 29. — De două zile o furtună puternică s’a deslănțuit pe Marea Egee și Marea Neagră, la ieșirea din Bosfor. Vântul puternic și valurile uriașe primejduesc navigația vaselor, mai a­­les a celor de mic tonaj, cari s'au încumetat să părăsească porturile unde erau adăpostite. Din cauza furtunei, tankurile ,,Bar­­bu Știrbey’’ Torcelo” și ,,Beme" au sosit astăzi în portul nostru cu mare întârziere. VAPORUL „EVDAXIA” S’A SCUFUNDAT Agenția „Sterie Dala” din locali­­tate a primit astăzi o radio-telegra­­mă din partea comandantului vapo­­rului „petrachis Hemicos” plecat acum câteva zile din portul nostru, prin care o anunță cu ori după amia­ză a recepționat semnale dispera­­te de S. O. S., transmise de pe va­porul „Eudoxia”, sub pavilion­ele 11, aflat la 36 grade latitudine Nord și 23 grade longitudine Est, în ar­hipelagul grecesc, în timp ce se în­­drepta spre Constanța. Deși s-au pus imediat toate mo­toarele în funcțiune, vaporul „Fe­­rrachis Nomicos” a ajuns la locul catastrofei când vaporul „Evdoxia” se scufunda: . ... Echipajul care era să piară în va­­luri a fost luat pe bordul vaporu­lui venit în ajutor. Vaporul „Evdoxia” venea de la A­­kai încărcat cu două mii tone zinc pentru Torney.Curente. Din cauza furtunii vasul s'a cana­­risit și a luat apă, astfel că nu s’a mai putut salva și s-a scufundat. Vaporul „Evdoxia” a fost de mai multe ori în Portul nostru, de un­de a încărcat cereale și cherestea pentru Orient. Pe bordul lui se găseau și doi marinari români, cari au fost sal­vați împreună cu ceilalți camarazi ai lor. S. O. S.I... Uraganul face ravagii pe Marea Neagra și Marea Egee Un vapor grecesc s’a scufundat Alte vapoare în pericol Celebrul regior american Lew's Milestone e oaspetele nostru pen­­trif Sâi&va îil%V la Mediterană „Pirații sburători ” au reînceput atacurile simplă coincidență sau avertisment . După o perioadă de relativă li­niște în Mediterana­, datorită, fă­ră îndoială, atitudinei severe a Franței și Marei Britanii la ulti­ma reuniune a comitetului de ne­intervenției avioanele pirate de necunoscută apartenență, și-au re­făcut apariția. Un vas, sub pavilion francez, a fost bombardat în dreptul ca­pului Creuz, la extremitatea de nord a Spaniei. Să fie intre alegerea momen­tului acestui atac și momentul reunirii la Londra a Chautemps. Chamberlain, careului Eden, Delbos, o simplă coincidență? MARSILIA, 29 (Rador).­­ Postul radiotelegrafia din Mar­silia a recepționat o radiograma a vaporului „Lezardneux“ cu ur­mătorul cuprins: „Suntem atacați la 15 mile nord-est de Capul Creus la ora 7 și 36“. După bombardament, avionul atacant s’a îndreptat spre sud. La ora opt, alte două avioane au apărut la 20 de mile de Capul Bear, dar s’au îndepărtat, puțin după aceia, spre vest. „Mă prăpădesc de foame“ ...declară arhiducele Leopold Salvator care își dă în jude­­cată mama, ca să obțină o pensie ali­mentară VIENA, 29 de la corespondentul nos­­tru). Arhiducele Leopold Salva­tor a intentat un proces propriei lui mame, arhiducesa Bianca : — Sunt nevoit, scrie arhiducele în Plângere, să cerșesc o băncuță sau un sandwich dis la portarul ma­mii. Sunt luni de când sufăr de foame. Au fost zile când a tre­buit să implor bucătarul să-mi dea resturile de la m­asă. De fapt, bucătarul a devenit singurul mij­locitor între maică,mea și mine. Arhiducele își mai acuză mama că a sfeterisit o foarte importantă sumă pe care împărăteasa i-ar îi dat-o lui în timpul răsboiului. — Am încercat, declară el, să am o explicație directă cu mama, dar ea mi-a aruncat pantofii în o­­braz. — Filuxueu e un risipitor, replică arhiducesa. Cheltuește ca un ne­­bun toți banii pe care îi dau. Tribunalul i-a propus­ bătrânei să-i facă băiatului o mică pensie lu­nară. Dar ea a cerut răgaz să se­­ gândească. Printr-o ciudată coincidență, mâine va avea loc la castelul­­ de la Son­neberg căsătoria surorii arhidu­celui, Margareta, cu marchizul Tallani, ministrul Italiei la Haga. Arhiducele Leopold Salvator a de­clarat că dată fiind starea mi­zerabilă în care se află din pri­cina mamei sale, nu va putea lua parte la nun­tă. generalul Ludenîc­i a fost operat BERLIN. 29 (Telegramă particu­lară).­ Generalul Erich Ludendorf, care suferă de câtva timp de o afec­țiune a bezicei a fost silit să se su­pună astăzi unei operații care a re­­ușit pe deplin. Dată fiind însă vârsta înaintată a generalului care are 75 ani, starea sănătății sale inspiră serioasă în­grijorare. Japonia nu restituie Germaniei fostele po­­sesiuni din Pacific (TOKIO, 29. (Telegramă par­ticulară) . Zvonul după care Japonia ar fi gata să restitue Ger­maniei fostele posesiuni din o­­ceanul Pacific atribuite Japo­niei prin sătatul de la Versailles, a fost astăzi categoric desmîn­­țit. E vorba de insulele Carolina și Marsal, trecute sub mandat prin tratatul de la Versailles. Roosevelt a pornit într’o croazieră pe coasta Floridei WASHINGTON, 29 (Telegramă particulară). — Președintele Roose­­velt, a cărei sănătate lasă de dorit în ultimul timp, ascultând sfatul medicilor a pornit într’o croazieră pe coasta Floridei, pe bordul vapo­rului de război „Potomac”. miercuri 1 deceni. Anul I No. 209 AZI: Cerul parțial noros, vânt slab din direcțiuni nehotărâte, tem­­pperatura în ușoară scădere. Nin­soare slabă în partea de Sud și de Est a țarei. Director Grigore Gafencu Novaci, sat românesc „Doamne fă ca să dispară mai curând deșănțata amăgire a sătenilor prin vorbe goale și lingușiri trecătoare. Fă ca în fiecare sat să se nască un îndru­mător desinteresat, erou în mediul său"1 C de prof. I. Simionescu Membru al Academiei române are copil nu a auzit ori­cetit despre Baba Novac ori Gruia lui Novac. Pomenirea lor se găsește și în poeziile actuale ale poeților transnistrieni: Dormi, și fă-te un viteaz Fu­ un gruie.grozovan Să ai suflet de Roman Novaci este un mândru sat din Gorj, a cărui origine ar fi măcar de pe vremea lui Jdircea cel Bă­trân. E așezat într’o încântătoare regiune de dealuri înalte, ultimele ramificații din impunătorul Pa­râng. Gilortul, iute­­mânios, după ce a scăpat din truda cheilor sălba­tece, trece în lungul satului. E darul lui Dumnezeu pentru No­vaci, parte din puterea lui tinereas­că abătută printr’un zăgaz pune în mișcare morile, ferestraele și pivele de sumane; patu-i larg, este nu­mai zăvoaie cu anini rămuroși, po­doaba inimii satului, iar pe valea lui alunecă răcoreala lăsată din Mândra, Parângului. Drumul dela Tg. Jiu și până la Novaci, este și el plin de farmec Ai vrea să nu se mai sfârșească mai ales de­ a faci pe o zi senină, ce aruncă lumini și umbre în spațiul larg. Treci prin sate cu casele resfi­rate, vestitele case gorjene, cu cer­dac înalt, cu streșini ca niște dan­,­tele tăiate'n scânduri, umbrite da vița de vie. Străbați prin una din minunile reliefului țării noas­tre. Unde te aștepți să intri în ți­nut muntos, dat de „Câmpul ma­­re”, neteziș de șes, cu porumburi în­tinse ca la câmpii. E larga depre­siune de la Tg. Jiu, ce ține până spre Horez. De aceia drumul este vlăstat, atrăgător, la tot pasul cu­ tablouri minunate, molcomitoare, iar departe spre m­iază-noapte, ca un miraj ademenitor, lă masivul Părângului, o minune înaltă de sculptură naturală. Dar Novaci mai cuprinde alte particularități. Intrând în curțile de pe stânga Gilortu­lui, uiți că ești in Vechiul Regat. Așezarea strânsă a gospo­dariei, stup de belșug, portul fru­­moasei gospodine ce te întâmpină cu fața-i luminoasă, rumănă, te transportă unde­va. „Dincolo“, la Rășinari ori Poiana, cuiburi de oieri răsbătători. Te afli în Novacii ,ungureni“, descălecați pe vremea lui Horia ori Gheorghe Lazăr, lân­gă novăcenii cu hrisoave de la Ra­du cel Mare din veacul al 16-lea S’a amestecat sângele vrednici­lor băștinași cu a celor nu mai pu­­țin vrednici veniți pe „drumul oi­lor“, dar care nu ș’au lepădat nici portul nici obiceiurile. De a stânga Gilortului domină oeritul, de a dreapta agricultura și pomicultura; peste tot însă prinzi caracterele do­minante al amestecului: hărnicia și priceperea. O altă particularitate evidentă in Novaci, este marea schimbare pa care o poate aduce UN OM de sea­­mă, rămas în satul lui. De regulă cei mai răsăriți din sat, îl uită­­ o față negativă a culturalizării satelor. Fug de sat. In Novaci, prefacerea satului a adus-o DEM. BREZULESCU, un însuflețit și real iubitor al țărani­­mii sale, nu a expoatat-o prin f. Continuare în pag. 3-a Sentința în pro­cesul maiorului Szallassy BUDAPESTA 29 (Telegramă par­ticulară).­­ Astăzi s-a dat sentința în procesul maiorului Szallassy, dat judecății pentru uneltiri îm­potriva siguranței statului și agi­tații pentru răsturnarea ordinei de stat. Conform codului penal acuza­tul urma să fie condamnat la 19-15 ani închisoare. Tribunalul din Budapesta l­a gă­sit însă nevinovat și l-a condamnat la 10 luni închisoare de stat pentru delictul de a fi activat în asociații secrete. Atât procurorul cât și apărarea au făcut apel împotriva acestei sen­tințe. La părăsirea sălii tribunalului Szallassy a fost primit cu ovații de adepții partidului „Voinței națio­nale”. Cel mai mare tiraj de pe continent \ Paris-sotr In desvoltarea presei europene PARIS-SOIR a inaugurat for­mula ziarului de informație rapi­dă, precisă, lipsită de orice ten­­dință, precum și a ziarului de re­portaj amplu, exact, pasionant. Aceeas formulă a fost aleasă dela început și pentru TIMPUL iață de ce suntem bucu­roși că putem anunța astăzi cititorilor noștri încheerea unei strânse colaborări între Paris - soir și Timpu­­l Ziarul nostru, a cărui deviză este informarea­ imediată și precisă, împreună cu redarea aspectelor interesante și noui ale vieții în mari reporta­ri iși va desvolta astfel serviciile prin 1. schimbul direct de știri cu PARIS-SOIR. 2. schimbul de reportagri și anchete din lumea în­treagă, între „Paris- Soir” și „TIMPUL”. Urmăriți în coloanele noastre ser­viciul special Paris-soir Timpul în exclusivitate Primul bilanț al expoziției din Paris Intrăm­ în 1889 : 32 milioane 1900 î 45 „ ,* 1931 ! 33 ft K 1937 i 33 „ „ Partea Franței la cheltueli, 1 miliard 450 de milioane franci 24.792 lucrători au lucrat pe șantiere PARIS. 27. — (De la coresponden­­tul nostru). — E cam de timpuriu, fără îndoială să ne gândim la în­­cheerea unui bilanț precis al măre­ței manifestațiuni prin care Franța și patruzeci și patru de neamuri civi­lizate au dat stâlnite dovezi de ac­tivitate. Pentru înfăptuirea și conducerea Expoziției 1937, A fost necesară o organizație de a cărei imensitate, mulțimile care s’au perindat prin ea nu și-au putut da bine seama. De această organizație putem vor­bi în cunoștință de cauză. Dar vom începe prin a da câteva date . In timpul celor șase luni cât a durat expoziția ea a fost vizitată de peste 33 de milioane de oameni, încasările totale au fost de circa 150 milioane de franci. Recordul în­casărilor a fost înregistrat în ziua de 26 Septembrie, când s’au urcat la 2 milioane 160.000 franci. CAT A COSTAT ZILNIC expoziția Ar fi de dorit, firește să cunoaș­­tem media cheltuelilor zilnice de ex­ploatare dela focurile de artificii, până la salariile celor mai modești funcționari trecând pe la imensele conturi de electricitate, dar sunt o mulțime de servicii cu contabilitate autonomă, care nu au încheiat încă socotelile. Totuș­i putem ști de pe cum că plata celor 1.200 de agenți sanitari de la posturile medicale, poliției a pompierilor, a funcționa­­­rilor de vamă și ,,ac siz” (la Paris mai funcționează și astăzi această arhaică instituție de mult desființa­tă la noi), revenea la vre-o 160.000 franci pe zi. Fără, să mai vorbim de cei vre-o 2000 de­ paznici ai pavi­lioanelor țărilor străine și ai stan­­durilor industriei private. MARELE SUCCES AL LUI DUMNEZEU Cel mai mare succes inși al Ex­­poziției se poate spune că a fost al lui Dumnezeu care a lăsat o vre­me frumoasă cum nu s’a mai văzut la Paris de treizeci de ani. Intr’adevăr din luna Mai Până in Septembrie ‘ 1937, temperatura a fost superioară mediei înregistrate în ul­timele treizeci de decenii. Ziua cea mai caldă a fost la 7 Au­­gust, cu 27 de grade în medie la ce­le 22 de ore. Numai 27 de zile din 183 au fost stropite de ploi trecătoare. Grație acestui nesperat concurs al Providenței, multe întreprinderi, ca bărcile și trenurile electrice, care au mizat pe vremea frumoasă au câștigat. AFLUENȚA STRĂINI­LOR Pe vremea expoziției din 1867, Offenbach a scris o operetă, ,,Vie Parisienne’’ în care un cor de tu­riști cânta , Venim sosim, Din toate părțile lumii... 70 de ani mai târziu, Parisul pri­­mește 800.000 nepoței de ai acelor turiști în cele ș­ase luni ale expozi­ției. Au fost înregistrați toți cei ce petrecut măcar o singură noapte nu in­tr-un hotel din departamentele Seine și Seine-et-Oise. Iată numărul — tot aproximativ — al multora dintre ei, după națio­nalități. Englezi, 120.000; Germani, 80.000; Americani de Nord, 60.000; Olandezi, 35.000; Italieni 27.000; Belgieni’ 70.000; Poloni, 19.000; Chinezi 1800; Japonezi, 2­500; Cehoslovaci 22.000; Români 16.000; Cetățeni din U. R. S. S., 2—3.000, etc. Șase capete încoronate i-au făcut Parisului ciastea să.i viziteze expo­ziția : Regele Belgiei, Regele Carol al României, Boris al Bulgariei, Faruk al Egiptului, George al Greciei, Ma­­rea Ducesă a Luxembergului. SOCOTELI S’au publicat cifre fantastice des­pre cheltuielile cu care Franța participat la Expoziția 1937 Adevărul a adevărat e că cifra e de 1 miliard, 455 milioane franci. Destul de co­chetă și asta, față de încasările din intrări care nu se ridică decât la 150 de milioane. Dar nu trebuie ui­tat că s’au ridicat edificii care vor rămâne : muzee, poduri, basinni. Continuare în pag. 3-a Erl s’a deschis la Curtea Românească bazarul organizat de ate­lierul școalei Măkdărești-Vâlcea. M. S. Regina Maria a fost cea din­tâi cumpărătoare, reținând obiecte executate în mode naționale

Next