Timpul, decembrie 1937 (nr. 209-237)

1937-12-01 / nr. 209

8 No. 209 I—XII—1937 (8 pagini) J » Cronica muzicală CONCERTELE ENESCU [n cadrul simfoniejilui,de Dumi­nică dimineața, când s’a »reluat simfonia IX-a de Ujgethoven, mae­strul Enescu a dat­­ prima audiție a simfoniei d-lui Mihail Jora. D. Jora, este fără n­ndoialâ, unul dintre cei mai de seamă compo­zitori români,­­și, după George E­­nescu, singurul muzician in larga accepțiune a cuvântului. Deși nu ocupă în mișcarea­­ m­uzicală româ­nească locul pe care-l merită, d-sa a dat dovadă ori de câte ori a avut prilejul­ unei personalități muzi­cale apusene. Când a fost numit director muzical al postului de Ra­­dio-difuziune, amatorii au avut pri­lejul să asculte programe serioase, în care ades se găseau opere de Bach, Händel, Haydn, etc., adică tocmai nume d„* care în­deobște se fuge pentru că ,,nu aduc public”, în preocuparea d-lui Jora era pe prim plan seriozitatea repertoriilor și educarea unui public, fraged în ale muzicii. Azi, maestrul Jora, conduce unul sau două concerte la „Filarmonica” își predă cursul la conservator, și lucrează. Compune: Am în față albumul cu lieduri edi­tat de „Fundațiile Regale”, și proa­spătă în minte, simfonia executată sub bagheta lui George Enescu. Cele cincisprezece cântece pe mu­zică de Maniu, Arghezi și Bacovia sunt bucurii estetice rar întâlnite, iar simfonia, o lucrare de ținută, interesant concepută, orchestrată cu o­­ știință muzicală de superioară calitate. Intr’unul din numerile trecute ale „Timpului” maestrul Jora scria cu tristețe că Ionel Perlea nu e în­trebuințat în viața muzicală ro­mânească. Să-mi dea voie să în­scriu aci, aceiași tristețe în ceea ce-l privește pe domnia­ sa. Concepută în formele clasice, simfonia auzită Duminici diminea­ță, aduce o serioasă contribuție muzicii românești. In afară de sim­foniile lui George Enescu, nu știu dacă literatura românească numără lucrări de acest gen. Și ceea ce « mai mult, și mai prețios, e­ faptul că tema românească, elementul fol­cloristic nu e expus tale-quale,­­ ci apare transpus, integrat într’un limbaj muzical propriu. Desigur, lucrarea d-lui Jora are un profund caracter românesc. Dar lucrul a­cesta nu este exterior, nu e super­ficial, melodic. Elementul românesc ține de concepție. Apoi, partitura se desvoltă după criterii general valabile ale muzicii. Am subliniat în mod special a­ceasta pentru că în genere cor­­pozitorii români se lasă furați de sonorități folcloristice, expunân­du-le ca atare, și li se pare că ast­fel, creația e românească. Nimic mai greșit. Românesc trebue să fie fondul, sursa din care se desvoltă expunerea muzicală, gândirea­ mu­zicală, de unde pornește jocul­­­ li­­ber al armoniilor. Iată ce ’a realizat d. Jora în simfonia sa, și ‘acest lucru ni se pare deosebit­ de pre­țios.­­Temperamental, autorul este un­ spirit viu. Ritmul predomină lucră­rile sale. Ca și în excelentul balet „La Piață”, fragmentele cele mai izbutite sunt și aci cele în­­ cari. d. Jora a putut da frâu liber ner­vului, unde a putut utiliza întreagă. Știința sa componistică. Lucrare de temei a muzicii ro­mânești, simfonia d-lui, Jora s-a bucurat de o bună interpretare a „Filarmonicei”. Maestrul Enescu a condus-o insistând asupra detaliu­lui, realizând cu marea sa artă întregul, sfârșind cu avânt și nobil sentimentalism, larga temă a fina­lului. Așteptăm a doua audiție a inte­resantei simfonii a d-lui Jora. A­­tunci orchestra va fi mai obicinuită cu parti­ura, în frumusețile armoni­ce și inventivitatea ritmică ,vor apare mai reliefate. Trai­an Șelmaru DE DUPĂ CORTINA­­ .­­ . . • ... Problemă de rezolvat se joacă în tot cursul acestei săptă­­mâni în fiecare seară la ora 9 și în matineurile de Joi Sâmbătă și Du­minică la ora 3, cu minunata distri­­buție care cuprinde pe Lerry Cater, G. Timică, Silvia Dumitrescu, San­­diba Stan V. Ronea și Ion Ian­co­­vescu. Hohote de râs stârnesc încurcăturile și scenele de haz ale comediei .,Teoria Cocoșului’’ care a pornit pe calea marilor suc­cese. Mâine seară Miercuri, Teatrul Regina Maria va reprezenta premiera Stăpâna din La Paz”. Acțiunea se desfășoară într’un me­diu interesant, plasată fiind la fru­­moasele ținuturi ale Mexicul! Ultimele TEATRUL spectacole cu modern Noaptea Str. Sărindar 14 ^de 13... In curftnd : „îT“ CRIMA din expresul verde Comedie de aventuri cu IONEL JARANU CONCERTE Pianistul IM­­­BERNFELD prof. la Conservatorul de muzică d­i­n Brașov, va da un concert la „DALILES" in seara de Luni, 13 Decembrie a. c. In program figurează: Bach, Schumann, Procofiev. Pick-Mangia­­galli, Debussy, Schubert. Biletele la agenția Jean Feder. Concertul de plan Myra Hess Celebra pianistă engleză Myra Hess va da astă seară în sala Delles un concert sub patronajul Ex. S. Sir Reginald Hoare, ministrul Angliei la București și sub auspiciile soc. ,An­­glo-Română’’. Programú] acestui concert cuprin­de: Sarabande; Menuet și Arie de Purcel], pagini din Peerson Famaby. Ame, Bach, Beethoven, Brahms și Etude Symphoniques de Schumann. Ultimele bilete pentru concertul Myra Hess se pot găsi la Agenția Jean Feder și seara ]n tassa sălii Dalles. Sjtilî Ultimele seri EXPOZIȚIA ALHAMBRA Miercuri și Joi relache pentru repetiții generale Vineri seara premieră ALHAMBRA-PALACE teatrul comedia, Director SICA ALEXANDRESC­uî (telefon 4,71.71) In fiecare seară la ora 9 și în matineurile de Joi, Sâmbătă și Duminecă la ora 3 PROBLEMA DE REZOLVAT cu Leny Caier, G. Timică și Ion Iancovescu Duminecă la ora 6 KONTUSOVCA-PALACE Teatrul REGINA MARIA Asoc. Bulandra — Maximilian — Storin Tel. 3.98.48 MAINE SEARA PREMIERA STAPANA DIN LA PAZ cu Lucia Sturdza Bulandra, Tony Bulandra, R. Bulfinsky Astă seară, Joi, Sâmbătă și Duminecă matineuri ULTIMELE SPECTACOLE FRAȚII KARAMAZOVI I TEATRUL VESEL Director SICA ALEXIANDRESCU Telefon 4.37.29 In fiecare seară și în matineurile de Joi Sâmbătă și Duminecă FORMIDABILUL SUCCES TEORIA COCOȘULUI cu Gr. Vasiliu-Birlic TIMPUL MAREA IUBIRE A LUI NAPOLEON Dar cum? Pe cal? In cârcă? își spuse că ar fi trebuit să dea ordin să fie una din săniile lui Poniatowsky, puse la dispoziția sta­tului major imperial. O inspirație târzie­ 0 și vedea pe Maria rezemată de el, pradă ce consimte s-o ducă victorios împăratului. Calul său­­ la adăpostul rigului, în grajdul lui Walewski, îl va aștepta până a doua zi. Grăjdarul, perplex, adus din spate, aștepta ordine înainte de a deștepta casa. Ce era de făcut? Chipul său naiv exprima o atât de mare admira­ție amestecată cu spaimă, încât Duroc, izbi­ni în râs. — Ce aștepți caraghiosule, pentru a trezi lumea din casă? Sună, țipă, fugi, sboară... Anunță-mă stă­pânii tale. Ai înțeles? Duroc, mare mareșal al Im­periului, din ordinul Majestății Sale împăratului și Regele Francezilor.­­ Puștiul o fugă la fugă. Se lovi de uși, atât era de grăbit să o deschidă, și căzu. La țipetele lui Duroc, Aniușka sosi grăbită. Bătu din palme, ceea ce însemna bucuria ei de a vedea un om­ atât de frumos, reîntorcându-se în casa stă­pânilor săi. Ca prieten.... Nici nu se putea îndoi când îl auzea râzând, și glumind cu prostul de grăjdar. Se grăbi să facă tot ce-i sta’n putință ca să servească un domn atât de puternic? — Domnu’ mare mareșal al împăratului Napo­leon... Bâigui câteva cuvinte franțuzești pe care le în­­­vățase dela guvernantele tinerii sale stăpâne. — Bună ziua domnule mareșal... bun venit.. Dumnezeu să păzească... Dumnezeu să binecuvân­teze... Alerg să anunț pe doamna contesă... dar porumbiță mea doarme... Și ca să se facă înțeleasă, Aniușka își puse mâi­nile sub fălcile ei grase de păpușe, și închise ochii dând din cap ca un prunc pe care-l adormi. Duroc o luă de braț: — Mariiușka, destul cu somnul... destul cu Co­­sârizenele. Și o duse către scări. Ea-1 rugă, se apără, căzu­ în genunchi. ' . . . . ^Domnule Mareșal, mica mea contesă doarme,. > Nu-’ătSt de Lepede... lasă-mă să intru eu ca s’o tre­zesc încet,­ încet de tot. 1 Dar­ Duroc­ nu vroia să audă de nimic. Urcă scă­­rile patru câte patru. Cunoaștea drumul... Văzuse cu o zi inăvite unde se află anticamera și buduarul care dădeau în apartamentul particular al caste­lanei. Se ducea într’acolo. Aniușka­ agățată de pulpana mantalei lui îl ruga zadarnic să aștepte o clipă... încă puțin... Dar în curând veni rândul lui s’o roage, încercă clanța. Zăvorul era pus pe dinăuntru. Trase o înjurătură și apoi începu să se roage de cea care, nevăzută, dormea. — In numele împăratului care mă trimete, vă­­ conjur, să mă ascultați. Trebue să vă vorbesc. Des­­s­chideți, pentru numele lui Dumnezeu... Dar ușa rămânea închisă. Aniușka îl privea com­pătimitoare și ironică: "•­­•' Domnule Mare Mareșal, trebue să mă lăsați pe­­ mine. Eu o să deschid... Dar nu speriați pe stăpâna mea țipând atât de tare. Altfel veți trezi și pe dom­nul conte.... Aceste cuvinte chibzuite îl calmează pe Duroc ca prin farmec. — Unde e contele? Doarme aici?... spuse el, arân­tând zisa.. —■ Nu, răspunse doica, arătând cu degetul par­tea opusă, domnul conte este la nord și contesa e­i aici, la sud... i Duroc, șugubățul, înălbușindu-și râsul, spuse în­ i­cer . ’ — Hai, mamușka, să ne grăbim. Du-te și deschi­­de-mi ușa. O să-ți dau un bacșiș și o să te sărut pe amândoi obrajii... Aniușka râse, înțelesese oare? Se strecură atât de repede cât îi permitea grăsimea ei, pe scara ascunsă care ducea la mica ei porumbiță. Marele Mareșal profită de lipsa ei pentru căuta din ochi o oglindă, își scoase pălăria și du­­­­pă ce scuipă în palmă, vechi obiceiu de pe front, își netezi coama rebelă. Apoi se privi din fată și din profil. Frumos băiat/ Duroc, cu ochii lucitori, cu buzele cărnoase și dinți de lup tânăr. Umflă piep­tul, scoase unul din umeri de sub manta, își trecu mantaua sub braț, și-o aruncă în chip de togă, gest studiat după statui, în timpul campaniei din Italia. Sabia de cavalerie ridică toga generalului învin­gător și făcea din el un mușchetar. Deodată se gândi la scrisoare. Putea oare să­ se ducă s-o ia de acolo de unde se afla, în față ei ? Ar f­i făcut poate mai mult efect dacă ar fi scos-o din buzunar, arzătoare, sau ar fi fost mai bine, din respect pentru împărat, să i-o fi întins cum fac ambasadorii pe pălărie ? Pe când se ch­ibzuia, un zgomot venit din dosiri ușii îl făcu să tresară. Se întoarse și lăsă să-i sca­pe sabia care căzu cu zgomot. Ciuli urechea: nu mai auzea nimic. Visase oare ? Ii spiona cineva din dosul acestei uși închise ? Perfidia, slavă despre care auzise vorbindu-se, unel­tea oare' împotriva lui în acest castel unde un bă­trân ținea închisă pe tânăra femee ? Dar în zadar asculta. Se liniști, nemaiauzind ni­mic­ își duse atunci mâna la piept și cu degetele lui grele, înțepenite de frigul dimineții, descheie cu greutate nasturii de metal aburiți de răsuflarea lui. Scrisoarea ieși din ascunzișul ei. O avea în mână. Sigiliul roșu lucea ca un soare, privit prin ceata nordului. Privi­t clipă scrisul neregulat, împăratul scrisese numai aceste cuvinte : „Contesei Maria Walewska”. Scrisese cu mâna aceia care arunca fulgere pe hârtie. Se auzeau pași în dosul ușii, de asta dată foarte deslușit. Un zăvor se deschise. Fericire. Ușa se­ dădu la o parte. Umbra greoaie a Aniușkăi i se interpuse o clipă între el și viziunea albă, apoi se retrase îndată. Razele soarelui care răsărea, umpleau odaia cu aur trandafiriu : în fundul alcovului o ființă mică apăru, albă și aurie, era Maria cu părul ei blond răsfirat, cu mâinile încrucișate pe piept, cu umerii acoperiți cu o mantie de pene de lebădă; palidă, rezemată de pernele albe avea aerul unei tinere muribunde, atât de mult îi brăzdaseră trăsăturile, neliniștea și insomnia din ajun. Privirea ei ațintită asupra lui Duroc era atât de puternică, încât abea o putea suporta- Era privirea unui suflet care se apără. Simțea în ea o hotărâre atât de grozavă, o dorință atât de mare să oprească vorbele pe cari i le va spune­ gesturile pe cari se va face, o luptă de conștiință atât de puternică, în­cât un moment privirea aceasta îl țintui locului. Se opri. Dar scrisoarea împăratului era în mâna lui, t­re­­buia să treacă peste această tragică interdicție, în acelaș timp rugătoare și teribilă, pe care o aruncau spre el ochii aceia albaștri ca niște săbii ale căror vârfuri le simțea. Dar Duroc nu mai avea poftă să facă pe duelistul. Nu primi lupta. Simțea un fel de respect misterios în fata acestei femei cu chipul de copil, cu ochii de arhanghel. Inaintă spre pat, cău­tând să înăbușe zgomotul cismelor pe parchetul sonor. Umbla aproape în vârful picioarelor, ca și când ar fi înaintat către un a­tar. Ajuns în fața al­covului­ puse un genunchi la pământ: —­ Doamnă, împăratul mă trimete și eu vă voi asculta mereu. Cuvinte extraordinare, pronunțate ca fără voia lui­, de soldatul acesta cu inima călită de douăzeci de bătălii. Ce putere stranie avea oare privirea acestei copile curagioase care nu făcuse un gest, care nu scosese o vorbă de când intrase el ? Il privise nu­mai apropiindu-se­ trimis al destinului, dar strălu­cirea ochilor ei albaștri fusese pentru el mai de te­mut decât o armată: își plecase fruntea în fața ei și întinsese scrisoarea. Ea o luase o clipă. O privise, o întorsese pe toate fetele, fixase sigiliul fatidic, blazonul, albinele, mantaua imperială. Duroc se ridică. Contesa Walewska își atinti în­cet privirea ei de neuitat asupra lui, apoi, fără a mișca buzele, dar fără să-l părăsească din ochi, îi dădu înapoi scrisoarea și ordinul acestei priviri fu atât de tare încât fără să spună o vorbă, o luă. îm­păratul îi ordonase să ducă această scrisoare con­tesei Walevska, dar contesa Walevska iși interzi­cea singură s’o deschidă, îi interzicea lui F­uroc s’o­­oblige s’o lașă, îi ordonă­ să ia îndărăt ceea ce-i dă­duse, și, prin nu știu ce miracol, pe ea o asculta Dttroc. De abia­ ,părăsise camera ca un îmblânzitor lui izbucni, dar numai după ce împinsă de mâinile Aniușkăi, ușa se închisese între privirea Măriei și el. In anticameră, marele mareșal își dete seama de cele întâmplate și de misiunea sa neîndeplinită, grăj­­darul era tocmai acolo ca să-i suporte furia. Ii trase un picior, țipând . —. Calul! Caraghiosule ! Pregătește-mi calul și spune-i stăpânului tău că furia împăratului se va abate asupra casei lui !... Urechea Aniușkăi, lipită de ușă, auzise amenin­țarea. Credincioasa apica p enise stăpânei sale. — Porumbița mea, porumbița mea... O să cadă mari nenorociri pe nori, din cauza ta­.. N­ aud țipând Fe^ trimisul împăratului. O să atragi asupra noastră mânia lui Napoleon... Maria își ascunse în mâini fața scăldată în la­crimi­ și transfigurată: — Ce altceva puteam face Aniușka ? Nl iubesc. Abăgă-te lui Dumnezeu să mă ierte !... Dieta libera toat­e se întrunește împăratul era la masa lui de lucru. Poniatowski, în picioare, îi întindea una câte una scrisorile pe care le comenta. Napoleon punea întrebări precise, scurte ca de obicei, dar binevoitoare. Inima lui Po­niatowski se umplea de bucurie. Simțea apropiindu­­se favoarea stăpânului. Sire, dragostea Poloniei, pentru persoana Ma­iestății voastre... ... mă iubește oare Maria, gândea împăratul... "— Dieta va fi câștigată printr’un surâs, printr’un­ gest al mâinii Voastre... ... ce gest va face Maria, se gândea împăratul... — Adorațiunea Polonezilor și Polonezelor... ... dar adorațiunea Măriei se gândea împăratul... — ... pentru eroul care a desrobit Italia, Spania, regatul Neapolelui. Statele renane. Pasiunea pe care o inspiră Maiestatea Voastră unui popor credincios și nefericit... — ... puțin, mult, cu pasiune, se gândea împăratul amintindu-și de locul copilăresc, care o arătase la comineta care fusese prima lui prietenă. Va fi amânată dieta ? se gândea Poniatowski, dieta aceia care va proclama independența Poloniei, intrând sub protecția lui Napoleon, în marea Fede­rație europeană, împărat al Francezilor, Rege al Lombarzilor, pro­teguitor al confederației elvetice, Rege al Poloniei... și de ce nu ? Cum era Eugeniu de Beauharnais, vi­cerege la Milano, va fi Poniatowski vicerege la Var­șovia. Totul era cu putință la omul acesta pe care destinul i-l adusese sub acoperișul lui­. Continuarea mâine MARIA WALEWSKA Roman istoric de LUCILE DECAUX FILMELE ZILEI SERENADA. î (Trianon și Elysée) E greu de imaginat un film in care subiectul să aducă altceva de­cât veșnica desbatere a amorului. Și mai greu încă este de imaginat un film muzical brodat pe altă temă. Dar majoritatea cântăreților și cântărețelor tocmai nu corespund a fizic, imaginei pe care publicul și-o formează despre eroul sau eroina u­­nei povestiri de dragoste. Că in realitate, pasiunile mari nu sunt declanșate de ființele cele mai fru­moase este cu totul altceva, sau poate de aceea, spectatorul pretinde în film ori­ce scenă eroi frumoși. Dar foarte rar frumusețea fizică coincide cu harul divin al vocei. De aci dificultatea înjghebărei unor scenarii muzicale credibile. Dintre cântărețe, Grace îndeplinește tocmai această Moore, cerință, de a poseda în afară fară de voce, aspectul plauzibil al unei fe­mei ce poate fi iubită fără expli­cații prealabile și fără concesiuni din­ partea spectatorilor, precum și suficientă degajare și expresie, ca jocul ei să nu pară „joc”. Acestei însușiri a lui Grace Moo­­re îi datorăm faptul că toate fil­mele ei sunt ,,cinematograf” iar nu numai pretexte muzicale. Așa și acesta, E mai consistent mai închegat decât confrații săi întru Euterpe. Evident comedie, ge­­nul convenind cel mai bine aces­tor producțiuni, are numeroase momente de un comic real și mai are — în plus — o abilă introdu­cere a pretextelor muzicale, așa in­cât să decurgă normal din acțiune. Nu poți pretinde unei comedii mu­zicale altceva decât ceea ce genul însuși poate oferi, să fie adică o u­­șoară trecere de tipip. Și această comedie ,,Serenada” o îndeplinește atât ca subiect (evolu­ția unei călătorii de la interes la dragoste) cât și ca joc (Grace Moo­­re—Carry Grant). s. c. Un film deslănțue o polemică senzațională in presa italiană Recenta, prezentare a filmului „LUCREȚIA BOR­GIA” realizat de ABEL GANCE, a neslănțu'", o pole­mică senzațională in presa italia­nă și un mare proces literar la Mi­­lano. S’au format două tabere . Unii cari afirmă că LUCREZI­A BOR­GIA a fost într’adevăr o desfrâna­tă, o femee lipsită de scrupule, o o criminală și alții cari susțin că totul nu e decât o calomnie lansa­tă de Victor Hugo, care s’a propa­­gat în domeniul public. Această reactualizare a vieței ce­­lebrei LUCREZIA BORGIA este la ordinea zilei actualmente și Franța unde piesa de teatru „BOR­în GIA”, familie stranie” de curând reprezentată la Teatrul ,,Vieux-Co­­lombier” a dat loc la vii comenta­­rii în critica teatrală. Filmul lui Abel Gance care va apare în curând pe ecranele noas­tre aduce o dezlegare a acestei pro­­bleme. PE ECRANELE CAPITALEI Ars prezintă azi premiera filmului Burgtheater“, realizat de Willy Forst și interpretat de Werner Krauss, Olga Cehova, Willy Eichberger, Hans Moser și noua descoperire a celebrului regizor Hortense Raky. Filmul aduce pe ecran o temă de co­vârșitor dramatism, tratată într-o manieră cu totul originală „Aventură în Spania” este titlul nouei premiere în pregă­tire la cinema Carlton. După cum și ei titlul o indică, filmul prezintă o a­­tracție în plus prin actualitatea fac­­turei sale. Loretta Young și Don A­­meche interpretează rolurile princi­pale ale realizării, în care apare și admirabila orchestă a lui Borah Mi­­neviteh. Jane Wyat este numele ultimei revelații a stu­diourilor americane pe care o vom vedea și noi în curând în filmul care a consacrat­-o : „Orizontul pierdut”. Filmul a fost realizat de reputatul cineast Frank Capra și are ca prota­gonist pe Ronald Colman. Autorul scenariului este Robert Riskin (care a scris scenariul filmului „S’a în­tâmplat într’o noapte“). Azi la CARLTON 3 VEDETE Frances Farmer Fred MacMurray Charlie Ruggles în extraordinarul film GREȘELI ce nu pot fi iertate MMOtfSeMMI MMMC o Azi la SELECT ÎNGERUL cu Marlene Dietrich R­ADIO P>JS«a. 8-a Și SPECTACOLE Inima mea plânge Azi premieră la SAVOY Azi premieră la PALAS Ed. Ed. Lowe și Constance Cuminas tn Banda celor 7 Azi la CORS© Continuarea marelui succes Suflete pe Aflare cu Gary Cooper, George Raft I Jurnal și complectare Azi matineu ora 9 dim. ************ *er­

Next