Timpul, ianuarie 1938 (nr. 238-267)

1938-01-01 / nr. 238

«vy BUCUREȘTI, Strada CONST. MILLE, 16 Redaețla «I Administrația IM.M IlLKPONtTipografia 3.42.23 1 an Lei 550; I Ioul MO; 8 Inni ABONAMENTE; 150; Pentru instituții si admini­strații publice Lei 1.600 anual si sannel*ri se primesc la Administrații1 aiaxnM fi k teste agențiile de psbllel­eto Tana le freaeaee pHiltt te assurer oparom aprobtel Hrecțteeel Omenie P.T.T. Mr. 106.366/8 Mai »31 DE ANUL NOUI­ I Tătfeadnfeis mud au, at** io bogat in întâmplări cum ti a fost anul 1937, pot, cum sunt tălmăcite fi după u­nn* s’ toarse, să lămurească sau sa le turbure stările de an­. îi Ideea de pace a suferit grele a­­t­tingeri. In ciuda obligațiilor inter­naționale și ale Societății Națiuni­­­­lor, războiul ține încă în Spania și în Extremul Orient. Drept urmare , a scăzut și autoritatea „pactelor” și prestigiul Genevei. d E firesc, în asemenea impreju­­rări, ca statele să se înarmeze și să­­ pue în slujba siguranței lor, ina­­­­inte de ori­ce, propria lor putere. Ele greșesc însă dacă bizuindu-se pe putere și numai pe putere, înlâ­­tură din viața internațională toate­­­normele de drept pentru a le înlo­­­­cui prin amenințări și violență. 5 Echilibrul forțelor pare că nu­ mai e cel știut. Unele șovăeli care au­­ avut răsunet și urmări îngrijitoare, e au vădit această realitate. I E firesc să ținem seamă de a­­coastă realitate, îngrădind în cu­­r­prinsul precis al unor interese de­­ viață, obligațiile și angajamentele­­ noastre, ferindu-ne de formule­­ vagi, care pot mări riscul unor con­flicte și înlăturând, în deosebi, când judecăm interesele și îndatoririle­­ noastre, ori­ce „curente ideologice”­­ dinăuntru sau din afară. Ar fi însă s­­ greșală de neiertat, dacă prin u­­­­nele rezerve sau șovăeli, am scădea­t valoarea unor alianțe, care desă­­­­vârșesc sistemul nostru de apărare­­ națională și care mai ales în vremi , tulburi, cată să fie lămurite și a­­firmate cât mai hotărât. Și în politica Internă am trăit și trăim zile de frământare. Guvernul liberal a știut să fie mult, — nu s’a priceput însă să o sfârșească bine. Datorim acestui fapt un fir întreg de întâmplări, unele neaștep­tate, altele nedorite și supărătoare. Se desprinde din aceste întâmplări învățământul că nu e bine să ne atingem de respectul desăvârșit da­­torit celor mai temeinice și mai m­­­ulte așezăminte ale acestui Stat, după cum nu e bine să nesocotim regulele de bună rânduială, care privesc lupta și succesiunea la pu­tere a partidelor. Constituția nu e numai un text de lege. E un cel mai înalt înțeles al cuvântului, ordinea politică și mo­­rală, care asigură o pașnică desfă­șurare a vieții publice. Nu e bine să tulburăm această ordine : nici cei care ne folosim de ea, nici cei care sunt puși s-o a­­pere. Când o tulburăm, dezlănțuim pa­timi, care cer, pare,se, guverne DE autoritate, cu atât mai „necesare" cu cât mai greu ne găsesc guverne CU autoritate. Apărători statornici ai ideii de ordine, de măsură, de cumpănă dreaptă, noi urăm bărbaților noștri politici, răspunzători de bunul mers al țarei, ca în anul ce vine, însoțit de atâtea amenințări din afară, să se ferească de ,.avânturi” prea per­­sonale și să se lase călăuziți de sim­țimintele de omenie ale poporului nostru. Grigore Gafencu Cu sorcova, la mulți ani! îndemnuri și de aiurea , am cetit cuvintele rostite în ajunul Anului Nou de doi fruntași ai vieței poli­tice franceze, prin care, cu gândul la țara lor Și marile greutăți prin care trece, la marile primejdii ce înfruntă, se recomandă acea bună înțelegere între oameni fără care nu se va putea ajunge la un ca­păt bun și o generație prinsă în lupte pătimașe poate dărîma o­­pera acelora mulți, care au pre­cedat-o și i-au lăsat o moștenire care e păcat să fie risipită. Acest apel la unire privește de­sigur și mulțimile care se lasă ușor câștigate și duse înainte până la pieire de cuvintele care sună bine, de lozincile strălucitoare, și care pot ajunge până la suprema rătă­cire de a voi mai curând să se înțeleagă cu străinul, în fond duș­man, care mărturisește aceiaș ideologie, decât cu cel din acelaș neam care nu vrea să jure asupra acelorași cuvinte ajunse a fi sacre. Nu se poate îndeajuns acestor buni frați mai mici ai noștri un lucru: că ideile politice sunt așa de greu de înțeles încât de multe ori ne încurcăm și noi în ele și trebue să revenim cinstit asupra lor, pe când instinctul care ne leagă în aceiaș națiune, acela e sigur și merită a fi luat drept că­lăuză, pentru că el nu e altceva decât gândirea de secole, adunată, contopită și prefăcută în acest comandament care e mai presus de orice argumentare. Dar, când se ridică din nou peste aceste cumplite furtuni ale luptelor politice, care creiază și exasperează urile ajungând uneori până la o adevărată deformație profesională, strigătul desperat, dar de atâtea ori zadarnic, spre unire, el privește pe oamenii care conduc, pe aceia după a căror lumină, fie și tremurătoare la vântul pasiunilor, so i­au cei­lalți. Aceștia nu au nevoie de lumi­nare și învățătură, ci numai de reculegere. Și ideile la care crezi mai mult trebue supuse uneori unei revisti. Le socotești deseori vii și capa­bile de acțiune supt coaja lucioasă în care evident că nimic nu s’a schimbat. Dacă însă ai curajul de a cerceta ce se ascunde înăuntru, îți dai seama că a rămas numai această coală goală a cuvântului. Democrație, fascism,... Dreaptă, Stângă... mai este oare vre­un con­ținut în ele? Interesul dominant e și el de supus criticei. Servind de atâtea ori interese care nu numai că nu sunt ale noastre, dar aduc pa­gubă situației în care ne găsim­­pe care pretindem a o apăra. In­trig lume așa de schimbătoare, misiunea tuturor scopurilor este într’o veșnică păipîire — și în loc să ne ținem legați de ceace la un moment dat era nedespăr­­titor dreptul nostru și de as­pirațiile noastre legitime e fo­lositor să întrebăm spiritul vre­­mei pentru a vedea dacă nu cumva ele dau alt răspuns decât acela cu care eram deprinși. Orice om de bun simț, oprin­­du-se asupra acestor observații, va recunoaște că ele sunt îndrep­tățite — și orice român cu iu­bire de țată poate fi întrebat, Iată de ce se recomandă francezilor un lucru. Acolo, pentru a osebi pe oameni și a-i pune dușmani pe unii în fața altora­ e ceva imens în fond: Revoluția Frances­. Unii sunt fiii și moștenitorii ei. Ceilalți nu mai cred în folosul tradiției pe care a lăsat-o, cu toate instituțiile ce au plecat dintr’ânsa. Dar am avut oare vre-o adevă­rată revoluție în trecutul nostru? Acolo, milioane de muncitori cer mnei încă atât de puternice burghezii crearea în folosul lor a unui Stat care să le aparțină. Ce mai este oare o burghesie organisată tăind calea altor clase și este o muncitorime disciplinată care să aibă dreptul a se impune? Și atunci, de ce se sapă pră­pastie între câți în fond gândim, și cu atât mai mult simțim tot așa? Pentru că eu să fiu mînl în lo­cul tău să fac tocmai ce ai făcut și tu? de N. IORGA Iată de Pierre-Étienne FLANDIN fost prim-ministru PARIS 30. _ („PARIS.SOIR” și „TIMPUL”). — Călătoria pe care am făcut-o de curând la Berlin, a dat loc la numeroase comentarii și, cu toate că am pus lucrurile la punct într-un comunicat dat agenției Ha­­vas, și pe care-l reproduc mai jos, sunt fericit că PARIS.SOIR îmi o­­feră prilejul să aduc câteva preci­­ziuni complimentare. Ce spuneam în comunicat ? 1) N'am fost însărcinat, precum am mai spus.o, cu nici­ o misiune din partea guvernului. Orice bărbat politic are, cred, dreptul, și chiar datoria, să se țină in curent cu problemele internațio­nale Din deferență față de guvern l.am vizitat înainte de plecare pe d. președinte al consiliului, însărcinat ad-interim de ministerul afacerilor streine, spre a-l pune in curent cu proectele me­e, așa cum dealtfel am intenția să-l vizitez de îndată ce­ m­i va fi putință, ca să-i arăt și con­­cluziile anchetei m­ele personale. 2) Sunt foarte recunoscător căpe­teniilor politice germane, care au binevoit să-mi facă o primire cordia­lă și să-mi răspundă cu cea mai mare claritate și cea mai mare preciziune, la chestiunile pe care le-am pus și care interesează, după părerea mea, relațiile prezente și viitoare ale Franței și Germaniei. 3) Neavând nici o calitate să for­­mulez vre­o sugestie această res­ponsabilitate aparținând numai gu­vernelor, nici n'am făcut vre­una și nici n'am fost rugat să transmit vre­­una. Continuare în pag. 3-a 1­ 3» Paris, Greva a încetat lira Spa­sala, Trupele genera­lului Franco a­­tacă violent la Tem­ei Ha Cairo, Regele Faruk a demis guvernul Telegramele în pag. 15-a Păreri libere ce aduc din Germania An nou, suflete L­a miez de noapte, trecerea unui an la celălalt se face prin întuneric și nevăzut, ca o taină ori ca o faptă rea. S’ar părea că anul cel vechiu se risipește ca scrumul în beznă și în nimic , iar cel nou ne caută, tânăr și încă necunoscându-ne, cu o fâ­­șâiere de aripi mătăsoase la toate ferestrele. Imagini naive, copilăroase, de cromolitografii. De fapt, lucrurile se petrec alt­fel, mai prozaic și mai mediocru. In cinstea anului mort și a anului nou născut, se sting o clipă lumi­nile, se desfundă o sticlă spumoasă și oamenii își urează unul altuia, pentru cele cincizeci și două de săp­tămâni ce vin. ceia ce nu le-au adus cele cincizeci și două de săptămâni trecute. Ciocnesc cupele, dar ochii cercetea­ză uscat, pe fiecare chip, cum a mai îmbătrânit unul, cum s’a mai zaha­risit altul, fac bilanțul ravagiilor. Iar cu un bilet de plăcintă, cu o glumă și cu închinările rituale, cu o masă de pocker, de bridge sau cu un banco de familie, se rezolvă astfel pentru câteva milioane de oa­meni: neliniștea tuturor presimțirilor rele pe care zadarnic am încerca să le alungăm. Și iată așa­dar, începând de mâi­ne, o foaie nouă, la un calendar nou. Reculegerea nu există. De mult nu-i mai dăm timp să existe­ înfri­gurarea precipitată a veacului, când și dansurile sânt grăbite, fil­mele nu atreasă destul de repede, automibilele aerodinamice ne aga­sează cu încetineala lor de mels — ce e aia 80—100—120 kilometri ? — înfrigurarea aceasta nu mai dă ră­gaz gândului să populeze cu magia lui, ca prezența unui misterios fiu fure de noapte, singurătatea tăcută a unei reculegeri. De altfel, când mai suntem singuri ? Cine mai singur ? In cea mai bine zăvorită cameră, sbârnâie telefonul de la clipă la alta, aparatul de radio îți bagă în casă sincopările unui jazz, reclama pudrelor și ciorapilor, pe­rorația unui discurs, o conferință despre fabricarea lânei din carne de pește, dacă nu din păr de broas­că. Ne civilizăm, ne instruim, cu mare viteză, din auzite, încât am pierdut obicinuința și dreptul la sin­gurătate în care oamenii altor e­­poci mai barbare au putut să medi­teze asupra destinului omenesc. Teama aceasta de solitudine, de popas și de reculegere, e semnifi­cativă timpului. Ne e teamă să ră­mânem singuri în fața noastră, nu­mai cu noi. Căci dacă ne-am opri o clipită să măsurăm drumul din ur­mă și dinainte, multe, multe din cele ce săvârșim în fiecare zi, ni s’ar părea un spasm deșert și cerul ne-ar fi mai întunecat încă, în pofida braz­delor de neon care-1 luminează nu­mai pentru a ne recomanda un ho­tel, o marcă de șoșeri, o lamă de bărbierit-Trăim și murim pentru acestea. Pentru lumea exterioară care ne absoarbe ca o pâlnie de moelstrom­, suflete moarte, gesticulăm repetând cuvinte rosti­te de alții, repetând idei din văz­duh, într’o ciudată depersonalizare- Dacă am da drumul gândului, ca un porumbel din arcă, să cerceteze apele tulburi pentru a căuta un li­man, el s’ar întoarce fără ramura de finic a Bibliei­ Fiindcă nici a­nul acesta nou, nu va aduce, nu poate să aducă omenirei mai multă odihnă decât anul vechiu. Dela no­u - -1 -1 | . i­ _ _ .1. A­n.n. IUrtUCie Ciulind LIU­ C CUC rvoich,­­j<xixa, la Peninsula Iberică și până la a­­gonica Societate a Națiunilor; dela parlamentele tuturor capitalelor și congresele tuturor economiștilor ; dela un capăt al planetei la celă­lalt. de uinde undele telegrafiei fără :ir poartă știrile ca buletinul de fe­bră al unui grav bolnav — oriunde caută ochiul și ascultă urechea, e urma aceluiaș haos fără nicio des­­legare. Niciuna. Tot ce părea era logic, firesc și veșnic; e astăzi răsturnat, desmin­­țit, perimat. Iar adevărul de azi, va i­mâine minciună , fiindcă realită­țile deslănțuite trec dincolo de pu­terea omenească de a sonda ade­vărul și de a-1 preveni. Sufletele vechi nu se mai pot a­­dapta stărilor noi. Bâlbâiesc ace­iași lecție silabisită dintr’un abece­dar demult demodat. Toți privesc nedumeriți, indignați și dureroși surprinși, cum trece tăvălucul pes­te toate , așa cum va fi privit omul peșterilor lespedea căzută din mun­te, trăsnetul răsturnând un stejar $1 toate forțele înfricoșate ale firei, la care a sfârșit prin a se închina lor A fost omenirea asaltată întot­deauna de necunoscut. S’a simțit omul întotdeauna împresurat de du­huri vrăjmașe, de morți care n’au murit definitiv, de remușcări, de întrebări, de enigme. Elar niciodată ca acum, omul n’a fost pus așa de definitiv și implacabil sub genun­chiul realităților creiate de el- Ma­­șinism: civilizație, tehnică, doctri­ne economice și politice, ideologii democrate si dictatoriale, toate se întorc împotrivă. Au luat propor­țiile urgiilor cosmice, care se des­­lănțuiesc măturând totul și înce­pând mai întâi cu alcei care le-au plăsmuit în biblioteci,­ în laborato­­rii, în uzini, pe baricade. Realități­­le de care ne înspăimântam până mai ieri si ne covârșeau până mai ieri, erau cel puțin fizice, naturale, inevitabile. Acestea de astăzi sunt politice, sociale și economice, năs­cute din raporturile de la om la om, de la om la mașină. Acum mai bine de o mie de ani, înlăuntrul zidului chinezesc, un mongol a născocit praful de pușcă. L-a folosit pentru desfătarea ochiului în artificii fes­tive. Praful de pușcă a intrat în pa­trimoniul civilizației occidentale, în uzinele noastre, ale civilizaților, de unde l-am trimis îndărăt chitailor Si japonezilor pentru o mai­ bună în­trebuințare. Ca să se ucidă cu mai spornic bilanț după fiecare bătălie, iată oglinda civilizației noastre, cu ale ei binefaceri. Faimosul raționalism care a um­plut de îngâmfare veacul trecut, ră­mâne cu un pas în urma vieții coa­ de CEZAR PETRESCU­ dusă de alte legi. Viața se dispen­sează de rațiune și de raționalism. Iși râde de ele- Trece înainte. Ne îngroapă. „Am greșit !“ — mărturisește doctrinarul economic, care-și revi­zuiește doctrina de la an la an. „Am greșit !“ — mărturisește o­­mul politic, care îmbătat de proprii­le sale discursuri pentru efecte în preziua alegerilor, a sfârșit prin a sori și sl în cei să ce spun02, fără să creadă. ..Am greșit!“ — spun strategii de cafenea care proorociau catas­trofa expediției italiene în Abisi­nia sau sdrobirea lui Franco în mai­ puțin de trei săptămâni. „Am greșit !“ — mărturisesc doc­trinarii revoluției comuniste din Ru­sia (câți au mai rămas din ei), con­statând la ce s’a redus paradisul făgăduit sub mâna de fier a lui Stalin. „Am greșit!“ — mărturisesc di­plomații conferințelor și tratatelor platonice, șefii de guverne care își reneagă programele de opoziție, că­lătorii dintr’un partid în altul, victi­­mile tuturor cataclismelor din a­­legeri. Toți au greșit — fie că o mărturi­sesc, fie că nu — fiindcă au pier­dut vibrația sensibilă la semnele vre­mei. Toți au venit la viața prezen­tă cu suflete vechi, cu suflete moar­te, cu sufletul dinaintea războiului care aparține altui veac. Anul acesta nou se deschide cu un greu bilanț al erorilor. Revisuirile vin — dar cine poate spune că ia­răși nu vor greși mâine, cum au greșit eli? . ‘ Iar cugetul lor se desprinde șî cade ca dintr’o panoplie cu arme ruginite ale trecutului, frumoase și scumpe arme, dar fără folos. vechi, 6­A­MB­ATA 4 IANUARIE 1938 Amis II '­­No. 238 ANUL NOU 1938 I .................— ---------------­Director Grigore Gafencu înalt Ordin de zi al M. S. Regelui Ostași al Armatei, Mar­inei și Aeronauticei Pe pragul noului an primul Meu gând se în­dreaptă către voi, care în timpuri bune și in tim­puri grele au­ fost pavăza de neclintit a Patriei și a Tronului. . . .. . . Cu aceiași dragoste ca întotdeauna sufletul Meu plin de dragoste și încredere se înd­reapta prin urarea tradiționa­lă 9$La Mulți Ani către o* știrea Mea iubită. Știu că încrederea ce o pun în acei, ofițeri sau grade inferioare, chemați a fi elementul cel mai desăvârșit de credință și de apărare a Statu­lui și Trontului este chiar ființa și tarta Româ­niei. „ . . . . Precum Eu în fiece clipa sunt mânat de o ne­spusă dragoste, grije și încredere în ostașii mei, tot așa cer dela ei, la începutul acestui nou an, aceleași sentimente cari le-au aratat totdeauna cărtre șeful lor suprem. Anul 1938 să însem­nez © Jn oștirea mea un pas înainte în ce privește întărirea apărarea Patriei. Muncă, disciplină și desăvârșită credință în ori­ce clipă către jurământul depus, iată virtu­țile ce doresc a le vedea desvoltate și consoli­date pe zi ce trece în acest nou an. Tuturor din Armată, Marină și Aeronautică mulțumesc pentru munca depusă în anul ce a trecut și urea ca anul 1938 să fie anul de conso­lidare sufletească a oș­tirei mele, CAROL. De două zile viscolește în toată țara Din pricina zăpezii, trenurile au sosit în Gara de Nord cu întârzieri de câ­teva ore. In Capitală, trei accidente de circulație, doi morți de frig­ uri a fost prima zi de iarnă ade­­vârată. Toată noapte­a nficoNî ~n in Capitali­­eri din A­ngara străzile au fost acoperite cu zăpadă. Ca totdeauna în asemenea ocazii, circulația a fost îngreuiată. Tram­vaiele au trebuit să umble cu moto­­pluguli. Primăria a trimis echipe de lucrători cari au început de îndată curățirea zăpezei căzută în cantități mari. In Gara de Nord, echipe speciale de lucrători sub conducerea specialiș­­tiar deja serviciul tracțiunei au lu­crat la curățirea liniilor; trenurile au sosit —­ in special cele din Moldova și Basarabia — cu întârzieri mari. Autoritățile polițienești au fost informate că doi oameni au fost găsiți morți în stradă: Ion­ Ma­­teescu, de 55 ani, a fost găsit în­ghețat pe str. Viitor, iar Mihail Stănescu în vârstă de 60 ani, a fost găsit mort în fața depozitului de lemne Filaret, din str. Mitropolitul Veniamin­ S-a dispus transportarea cada­vrelor la institutul medico-legal pentru a li se face autopsia. ★ Deși echipele de muncitori au lucrat intens toată ziua pentru a ridica zăpada, până seara, a fost totuș imposibil să se curețe stră­zile. . . . Cetățenii sunt datori, potrivit dispozițiilor cunoscute, să-și cure­țe trotuarele și acoperișurile pen­tru a preveni accidentele. Pentru a preveni blocarea linii­lor, tramvaele de serviciu cu moto­­pluguri circulă în permanență. Nu s’au înregistrat decât trei accidente de circulație, unul sîs­trnr de persoane. Ob­ți norul „Gheor­­h­ane Silice. .­u. dai parcai ruthorul“ a fost rănit de autotaxnul 11701. Toate vehiculele au circulat si viteza redusă; mașinile in special, pentru a nu derapa, au fost ne­voite să circule încet. In aplicarea pro­gramului său GUVERNUL EXAMINEAZĂ O SERIE DE REFORME CU REALIZARE GRABNICA Reportajul în pag. 5-a ȘTIRI POLITICE din tabăra gu­vernamentală și opoziționistă in pagina 9-a DE ANUL NOU, „TIMPUL“ urează cititorilor săi bucurie, belșug și pace De Anul Nou cu plugușorul

Next