Timpul, iunie 1942 (nr. 1817-1846)

1942-06-11 / nr. 1827

ft SO AC­ȚI­A 91 ADMINISTRAȚIA SIUDUREȘTI, mm Stands Sărindar Nr. 15 *■<■111| M Administratis S.05 44 Telefont | ^ ___ — Tipografi» 8.42.23 1 4 abonament» In țară ! In străinătate ! Un an I ?r>n , Tariful ta funcțiune “ 1200 lei. 6 lun« de convențiile pos-650 lei. S luni 350 lei taie Internaționale Pentru bănci, instituții și ad­ții publice 2000 lei anu. Abonamentele încep la 1 și 13. ale fiecărei luni Taxa de francare plătită nu numerar conform aprobării Direcțiunei Generale p. t. T. Nr. 30286/5 Mai 1939 Proprietar: „TIMPUL“ S. A. R. înscris sub No. 202 Trib. Ilfov Prim redactor : MIRCEA GRIGORESCU Fapte de cultură la Pi­tești I­n timp ce autoritățile de stat, an­gajate total în uriașul efort coor­donat pe care-l pretinde războiul, își consacră întreaga grijă probleme­lor economice și militare, inițiativele cetățenești rămân credincioase dato­riilor și credințelor lor de ordin spi­ritual și de ordin cultural, în convin­gerea luminată că, slujesc tocmai prin aceasta, în modul cel mai real, cauza supremă a Statului și a Neamului. Munca acestor Inițiative locale, în­chinată problemelor de cultură, în­ în­țelesul ei cel mai modern și cel mai complet, se desfășoară în unele părți in condițiuni deosebit­ de bune, iar în alte părți înfruntând grele Împotri­viri, după cum este oi­ nu Înțeleasă și apoi sprijinită de reprezentanții au­torității de stat. Am avut, tot timpul, prilejul să cu­nosc și să urmăresc deaproape, în­treaga luptă a unui fanatic mănunchi de oameni care și-au închinat toată viața idealurilor de ridicare culturală a țării, ca să păstreze în lumină și să ducă, mai departe munca de aplicare a unui plan de cultură totală în satele și orașele României, și am avut, de a­­sem­enea, prilejul să particip direct la recunoscătoarea lor mulțumire, ori de câte ori înțelepciunea înalților demnitari ai Sfatului ocroteau silin­țele lor de a înfăptui ceea ce ei știau că trebue împlinit neîntârziat. De altfel, prin tot ce cereau și prin tot ce lucrau și lucrează acești con­ducători de muncă culturală, ei nu fac altceva decât să asculte și să­ ducă la înfăptuire dorințele, năzuințele și tendințele poporului din sate și orașe, cu care el păstrează o neîntreruptă legătură, hrănind în sufletul lor o­ mereu arzătoare dragoste p­entru cei mulți, trudiți și dornici de Înălțare. Sunt câteva mii de oameni stăpâ­niți de­ o ciudată concepție de viață, potrivit căreia, profesori universitari și magistrați, învățători și ingineri de toate specialitățile, administratori de toate gradele și preoți, profesori și militari, tineri și bătrâni și mulți, ne­sfârșit de multi țărani fruntași, în cea m­ai strânsă, activă și creatoare solidaritate, își închină, cu o nobilă bucurie, și munca și sănătatea și ave­rea, când o au, luptei necurmate pen­tru ridicarea, culturală a țărănimii. Drumul pe care și l-au ales nu e nici ușor, nici lipsit de primejdii. Dar, tăria statorniciei față de propriile tale convingeri curate te ține legat de el pentru toată viața, iar pe urmele tru­dei tale neostenite răsar zidirile de viață nouă prin care se preschimbă cu adevărat stările de azi. Am văzut un asemenea mănunchi d­e oameni, o echipă de frunte din în­tinsul grup al oamenilor de valoare care slujesc idealuri de cultură in țara noastră, profesori, militari supe­riori, preoți și o elită de tineri cres­cuți în această atmosferă de viață constructivă, adunați in liniștită adu­nare de lucru in orașul Ploești. "v» In Inima uriașului centru de viață industrială, în care se’ntrețac, se în­tâlnesc și se ciocnesc cu violență atâ­­nc­i interese financiare mondiale, cu inima zăvorită unor asemenea prioc­i­­pări cu răsfrângeri de interese per­sonale, oamenii despre care fac aici o însemnare înfiorată de simțăminte de respect întocmeau un plan de mun­că socială și culturală, făgăduind să-l închine încă patru ani de viață și muncă. Planul era rodul unor al’­iil­e aplecări asupra nevoilor marelui oraș, și își propune să adufie tn slujim lul toți oamenii de bine ai cetății, "și o mare echipă de muncă obștească pusă în mod voluntar la dispoziția admi­nistrației locale. Treisprezece Cămine Culturale, mai vechi și mai noul, În­suflețite de aceeași luminoasă dorință de lucru, subscriau la răspunderile noului plan de lucru, solidarizând căr­turari și muncitori, bătrâni și tineri. Când acestei solidarități sociale i se va alătura recunoașterea activă a au­torităților de stat, desăvârșind mobi­lizarea forțelor creatoare locale, or­ganizarea constructivă a vieții cultu­rale din municipiu va fi cu adevărat pornită pe un drum sigur. Abia din întâlnirea convinsă a inițiativei cetă­țenești cu asentimentul activ al Pri­măriei și din contopirea uniuneii con­ducătorilor și membrilor Căminelor Culturale cu sprijinul efectiv al auto­rităților din Municipiu va rezulta ac­tivitatea în stare să înfăptuiască pla­nul stabilit, plan iu măsură să situeze orașul Ploești alături de marile orașe de provincie din străinătate, a căror faimă nu stă numai în bogăție, dar și in înflorirea luminată a vieții obștești. Organizația culturală ploeșteană, ca și planul întocmit, lucrate cu o pasiu­ne și o competență care le-a dat și amploarea și adâncimea cuvenite unei unități sociale de proporțiile munici­piului Ploești, constitue de altfel ele înșile un fapt pozitiv­ de cultură, că­rora, poți să le închini nu numai o pe­rioadă administrativă, dar și toată viața, consacrându-te prin aceasta unei cauze care va trăi nestinsă în conștiința­­ Comunității. Dar când, după atâta așteptare, în­țelegerea parțială de azi se va desă­vârși, imbrățișând. In întregimea ei această operă de cultură prezentă azi în mod real în toată țara în forma curată și creatoare cunoscută la Plo­­eșt, o puternică forță constructivă va contribui cu mijloacele definitive ale culturii la zidirea României Noul pen­tru care luptăm­­ toți. Octavian Neamțu li UN MILION DE OAMENI AU MURIT LA LENINGRAD Locuitorii nu s’au mai spălat de 9 luni. Infricoșetoarea mizerie ce stăpânește în orașul fără lumină, apă și cărbuni BERLIN, 9 (Rador). — „Peste un milion de oameni au pierit până a­­cum la Leningrad. Din Ianuarie au murit zilnic câte Î0.O0­ de oameni, istoviți de foame", — a declarat lo­cotenentul sovietic Vladimir Novk­­­off din regimentul 216 de infante­rie, care a fost făcut prizonier de germani în sectorul nordic al fron­tului de est și care fusese trimis de curând din Leningrad pe front. „Morții sunt strânși noaptea de pe străzi în camioane și, cum nu există coșciuge, ei sunt aruncați î­n gropi cu var. Spitalele sunt supraîncăr­cate și medicii nu pot fi de niciun ajutor din cauză că lipsesc medica­­­mentele și hrana. De sunii de zile nu mai este nici lumină, nici cărbuni. Dacă vă spun că populația Lenin­gradului nu s’a mai spălat de cel puțin nouă luni, vă putem­ da seama care este situația din punctul de ve­dere al higienei. Cartiere întregi nu mai formează decât mormane de ruine. Principa­lele uzine, centrala electrică și uzina cu apă au fost distruse”. .......... "•Titiiii|­­||MIN­||||til|illlllllllll­ limili,|M|il|| Nouă revolte in provincia indiană Sind BANGKOK, 9 (Bodor). — B N.B.: După știri difuzate radio din New Delhi, de portul­­ de revoltele din provincia Sind au sporit astfel că in aceste regiuni s'au mai trimis nouă trupe, in afară de aceasta. 20 de care armate, au atacat un sat, patru lo­cuitori fiind uciși. Englezii mai comunică că au făcut un anumit număr de prizonieri prin­tre revoltați, și. intre ei se află câțiva conducători din Mripur și din Shah­­dapur, două orașe din estul Indiei, 8 PAGINI 5 LEI Harta peninsulei Crimeea cu Sev­astopol, ale cărui fortificații suferă atacurile viguroase ale armatei germano-române O afirmare a relațiilor de priete­nie și solidaritate dintre România și Spania, a avut loc ierit la Președinția Consiliului de Miniștri, unde d. prof. Mihai Antones­cu,, Vice-Președintel­e Consiliului de Miniștri a remis deco­rația conferită de M. S. Regele Ex­­celenței Sale, Contele de Casa Rojas, ministrul Spaniei la București. Unite prin legături de rasă și lim­bă și solidare în lupta de astăzi îm­potriva bolșevismului, România și Spania întrețin acel spirit de amiciție și colaborare, care va constitui tăria Europei de mâine. De aceea, cele două țări și-au afir­mat mereu, — mai ales în ultima vre­me, — înțelegerea și solidaritatea lor, concretizată între altele prin acordul cultural, recent semna­t și prin dife­rite manifestări spirituale. Ceremonia de la Președinția Consi­liului se încadrează în spiritul de tra­dițională prietenie­ și înțelegere, care a primit prin acest act, o nouă și so­lemnă confirmare. La această ceremonie a luat parte­ d. prof. Mihai Al. Antonescu, Vice­președintele Consiliului de Miniștri,­­ însoțit de d. Ministru plenipotențiar i G. Davidescu, Secretar General al­­ Ministerului Afacerilor Străine. D. Conte de Casa Rojas Ministrul Spaniei la București a fost însoțit de membrii legației, d-nii: Mery del Val, secretar de legație; J. Jimenez Roco­­do, J. Benetto și Juan Manuel de la Aldea, consilier de presă. Solemnitatea decorării a avut loc în cabinetul d-lui Vice Președinte al Con­siliului. Cu acest­­ si­te , 4 Prof. Mi­hai A. Antonescu­ a rostit minatoarele cuvinte : Excelență, Înalta recompensă pe care Maje­­statea Sa Regele și guvernul român au binevoit să mi-o acorde, are — o înțeleg foarte bine — o însemnă­tate mai înaltă decât aceea a unei generozități față de mine. Nu este cazul de a recompensa w­iitultui U U M­­Ul V XII 1 cercare crâncenă pentru Spania, iar­­ azi este o încercare sfântă pentru Neamul românesc. Folosesc acest prilej ca să ex­prim toate gratitudinile mele Exce­lentei Voastre și colaboratorilor Ex­celenței Voastre pentru înțelegerea pe care o arătați poporului româ­nesc. După aceea d. Mihai Antonescu a rostit în limba spaniolă câteva cuvinte: Credem — a spus Domnia sa — în misiunea de civilizație, onoare și vioirea europeană a Spaniei, aripa occidentală a latinității, pe care co­munismul a vrut s-o prăbușească, și, ca aripă răsăriteană, luptăm azi împotriva dușmanului de ort a Spa­niei. Vă mulțumesc pentru rodnica Dvs. colaborare. Trăiască prietenia româno—spa­niolă; Trăiască Caudillo; Trăiască Spania, merite pe care nu le am, nici de a răsplăti — în mod mai mult mișcător — dragostea pe care decât Ro­mânia mi-a inspirat-o din clipa când am pășit pe pământul ei. Satisfacția mea personală nu mă Continuare în pag. 3-a II­I. PROF. MIHAI ANTONESCU A REMIS­ELI, DECORAȚIA CONFERITĂ DE M. S. REGELE, MINISTRULUI SPANIEI LA BUCUREȘTI Răspunsul d-lui Conte de Casa Rosa, ministrul Spaniei la București VÂBZARE» Ml. PROF. MI ANTONESCU DOMNULE MINISTRU: 1 Sunt fericit să vă pot remite azi,­­ în numele M. S. Regelui, Marea­­ Cruce a Ordinului „Coroana Româ­­­­niei”, pe Care Majestatea Sa a bine-­­ voit să v’o acorde. Guvernul Mareșalului Antonescu a urmărit să cinstească prin acea­stă înaltă distincțiune deosebitele merite pe care Excelenta Voastră le are, ca prieten al Țării noastre și ca reprezentant al Spaniei, și să exprime iubirea și stima noastră pentru Spania însăși. Ași voi să înțelegeți, Excelentă, că, deși Spania reprezintă aripa oc­cidentală a latinității, pe când noi suntem aripa răsăriteană, ceea ce ne unește de Spania sunt veacurile is­toriei noastre comune. Dacă gloria Spaniei a început în epoca imperială a Romei și ea ră­mâne indelebil legată de marea strălucire a împăratului Traian, is­­­toria românească însăși își găsește­­ în aceiași epocă izvoarele, răsăritul vieții Neamului Românesc, este le­gat de marele împărat Traian. Azi, Spania și România adaugă la acest trecut comun și la tradițiile­ și poruncile istoriei noastre voința de a împlini în civilizația europeană o misiune și un destin propriu, se­­­­tea noastră de înoire, lupta pentru­­ o Europă nouă, de onoare, de drep­tate și de drepturi. De aceia, Excelentă, vă rog să ve­deți în această distincție semnul prin care Guvernul Mareșalului An­­­­tonescu își mărturisește iubirea și respectul lui pentru Spania lui Cau­­dilio, pentru Spania nouă care re­­înoește vechile tradiții latine și care luptă ca și noi pentru idealuri noi și mai ales pentru prăbușirea cornu- Ducele decorează cu Virtutea Militară de Aur un tânăr italian vo­luntar al Tineretului Lictorului IUNIE 1942 INSTiiimiL DE ASIGURARE IBM FMTMII Șl­emm PUBLICI de Profesor AfflEAL TEODORESCU P­ublicul nostru a fost prea pu­țin lămurit asupra unei noui și importante instituțiuni­ româ­nești de folos general. Este vorba de Institutul de asigurare, economie, cre­dit și asistență al funcționarilor și pensionarilor publici. Virtualmente, a­­ceastă instituție există dela 1 Octom­brie 1041 data când s’a acordat ulti­mul spor de salariu funcționarilor publici, dar în fapt, ea a început să funcționeze abia­­ de la 3 Aprilie a. c, când legea sa de organizare a fost publicată. Restul noului așezământ se va de­fini în curând prin operațiunile pe care le va încheia, de natură să aducă funcționarilor și pensionarilor publici servicii neașteptat de importante. In adevăr începând de la 1 Octom­brie 1941, toți funcționarii publici au devenit de drept membri ai Institutu­lui. Pe baza unei rețineri de 5 % din salariul lunar ei au dreptul la un ca­pital de asigurare, care 11 se plătește în momentul ieșirii la pensie sau la părăsirea serviciului Acest capital variază în raport cu anii serviți la Stat, cu anii în care s’a plătit prima de asigurare de 5 % și cu salariul mediu din ultimii trei ani serviți. Va­riind după o curbă al cărei principiu este să asigure funcționarului cu cât mai mulți ani serviți, cât mai multe avantagii, acest capital se poate ri­dica până la echivalentul a 30 de sa­larii, în cazul când funcționarul are 35 de ani de serviciu, sau chiar a 36 de salarii dacă acesta a stat în slujbă 40 de ani Pentru a veni în ajutorul funcționa­rilor și pentru a da Institutului pu­tința să pășească de îndată la reali­zarea programului său de asistență a funcționarilor, legea acordă tuturor funcționarilor, care la data de 1 Oc­tombrie aveau în serviciul Statului o vechime de c­el puțin 15 ani, cu drept la pensie, o primă de 5 ani ca membri ai Institutului. La plata capitalului asigurat nu se face nicio reținere și nu se aplică nici un impozit. Dacă funcționarul moare înainte de ieșirea lui la pensie, plata se face, în aceleași condițiuni, soției și copiilor săi sau, în lipsa acestora, urmașilor indicați prin testament Plecându-se de la considerația că a­­cest capital de asigurare este conse­cința unei economii de-o viață întrea­gă și că el a rezultat prin sacrifica­rea lunară a unei părți din veniturile căminului, solia funcționarului de­­funct, prin derogare de la codul civil, beneficiază de avantagii speciale Ast­fel, în cazul când funcționarul de­funct nu lasă copii plata capitalului asigurat revine în întregime soției , dacă vine în concurență cu copiii le­gitimi ai acestuia, ea ia 50 % când există un singur copil, 40%V% când sunt doi și 37% când sunt trei sau mai mulți. Funcționarii deveniți infirmi în timpul serviciului primesc, atunci când sunt puși în retragere, pe lângă primele capitalizate un capital supli­mentar, egal cu de trei ori ultimul sa­lariu, dacă Infirmitatea nu s’a produs din cauza serviciului, sau de șase ori ultimul salariu, dacă infirmitatea s’a produs din cauza serviciului. După aceleași criterii se acordă ca­pitalul suplimentar și soției sau copii­lor unui funcționar decedat în timpul serviciului. Operațiile de­ asigura­re reprezintă însă un singur sector din activitatea institutului. Tot atât de importanta vor fi și operațiile de credit pentru diferitele nevoi de viață ale funcțio­narilor și pensionarilor. Toate casele de c­r­e­di­t ale acestora, existente în momentul înființării Institutului, rămân în pi­cioare, cu organizarea lor de până a­­cum și cu dreptul lor de conducere autonomă. Continuare in pag. 3-a iniiiiiiiiiiiiiiuimii în mmnniiiiiinimi înnniimii iiimiiiiiuiiiii Hm Hiini Sângele turcesc va curge numai in cazul unei legitime apărări­ i­n important articol al fostului ambasador turc la Moscova I ^1» *«*'*»*» —*-----­ ANKARA 9 (Rador). — Ziarul „Yeni Sabah“ a publicat un articol semnat de d. Zekiai Apaidin, fost ambasador al Turciei la Moscova, în care se spune între altele: Intre aceste două curente contra­rii, — declară diplomatul turc, — Imperiul Otoman făcea o politică de ezitări. Ea trecea de partea Ru­siei, ba de aceea a Angliei. In pri­mul caz, se deschideau strâmtorile pentru ruși, iar, în al doilea caz, le înc­hidea acestora. Și aceasta se termina totddeauna printr'o­­ slăbire tot mai pronunțată a Imperiului O­­toman. Clauzele tratatului de la Lausanne nu au dat satisfacție Rusiei în ce privește strâmtorile. Câtva timp noi am fost liniștiți. A venit apoi Montreux. Aci deasemeni englezii și rușii s-au ciocnit ca doi luptă­tori. La sfârșit, a intervenit un compromis. Rușii însă nu erau mul­țumiți­ și ei au rămas nemulțumiți. Lăsând de o parte pe englezi și germani, ei păreau că vor încheia cu noi un tratat având ca bază per­misiunea pentru țările riverane Mă­rii Negre de a intra și ieși din Strâmtori după bunul lor­plac, in­terzicerea trecerii acelora care nu ar fi convenit sovieticilor, ca și for­tificarea în comun și după voia lor a St­râmtorilor. În ce ne privește, le-am dat să înțeleagă că ei nu au a se interesa de această chestiune, că noi sun­tem liberi să ne întărim, teritoriile ce ne aparțin și că se putem forti­fica ecum vrem și cu cine vrem. Si­­t­uația aceasta ne-a supărat și ener­vat, căci vedeam cum Sovietele vor să ne aplice un fel de politică de control, așa cum o aplicau și în re­lațiile lor cu alte state. Ne-am apropiat de zilele războ­­i unic. in atitudinea Rusiei Sovieti­ce se simțea cum ea vrea să ne ia la remorcă. Și aci s-a dovedit poli­tica evident greșită urmată de So­viete. Intre timp, Sovietele se înarmau, socotind că, în ziua în care își vor măsura puterile cu ina­micii lor slăbiți,­­ oricare ar fi ei, Sovietele, vor fi în stare să-i bată, Rusia fiind mai tare și mai bine pregătită. • Față de noi, continuă de Zekiai Apaidin, bolșevicii au adoptat o a­­titudine mai aspră,. Aveau ei oare intenția să prezinte delegaților noș­tri aspirațiile lor asupra Strâmtori­­lor? Fu nu știu. Fi­ne considerau că odată și odată vom intra in grupul englezilor. Turcia este insă și va fi neutră. Ea va rămâne neu­tră,. Pentru că Turcii nu au nici un interes să intervină în luptă, Sân­gele turcesc va curge numai în ca­zul unei legitime apărări. Națiunea turcă, spune în încheere fostul ambasador al Turciei la Mos­cova, este gata, cu ochii la capul statului. Cu acest urisej putem re­peta cuvintele rostite dela tribuna Adunării noastre Naționale, prin­gura autorizată a șefului Statului: „Teritoriile și apele noastre națio­nale nu pot servi și nici nu vor servi de instrument împotriva cui­va”. Mare incendiu la rafinăriile petrolifere din insula Aruba Clădirile societății „Lage” din insula Aruba petrolifere au fost complet distruse de un incendiu care a durat 24 de ore. '*'11111111111111",ium..„ ȚELUL OPERAȚIILOR GERMANE DIN ACEASTĂ ȚARĂ ESTE NIMICIREA FORȚELOR SOVIETICE PRIN TELEFON DE LA CORESPONDENT­ NOSTRU SPECIAL BERLIN 9 — vampum» —­■» din 1942 este, în fapt, după cum o subliniază cercurile militare germane o reluare și continuare a luptelor o­­fensive din anul precedent. Această campanie împotriva Sovietelor, a că­rei primă aniversare e la 22 iunie, va aduce cu sine o sporire a­ acțiunii militare germane și a eficacității ei. Deja campania contra Poloniei, din toamna lui 1930, trecând prin cam­­pania din Vest, din Mai și Iunie 1040 și până la campania din Răsărit. In vara lui 1941, se poate surprinde, tn pregătirea și executarea marilor o­­perații militare, o desfășurare progre­sivă, ce arată limpede că experien­țele din campaniile precedente au știut să fie folosite de conducere și trupă. O asemenea sporire a mijloa­celor și metodelor de luptă, ca și o perfecționare a concepției strategice, vor putea fi înregistrate, fără îndo­ială, și in campania din 1942 în com­parație cu cea din anul precedent. In ce privește înzestrarea materială, cercurile germane consideră că vor putea fi satisfăcute cele mai înalte ne­voi al unei ofensive întreprinse cu o intensitate sporită. Programul ger­man de înarmare pe timpul iernii, îmbunătățirea armelor ca și crearea unora nouă, s’a realizat, după cum se știe, sută la sută, și chiar mai mult decât atât. Fără îndoială, că la Berlin nu se tă­­găduește capacitatea de înarmare a coaliției adverse. Se știe exact ce a fost livrat de industria britanică și americană către Rusia, prin portul Murmansku­lui. Se știe însă, de ase­menea, că nu tot ce era destinat Mur­­manskului, a putut ajunge acolo. Cercurile germane nu subevaluează nici cantitățile de arme pe care le a mai putut produce industria militară sovietică rămasă dincolo sau dincoace de Urali. Insă ele au o imagine com­pletă bazată pe numărătoarea făcută in acest sens cu privire la propor­țiile distrugerilor suferite de armata sovi­etică, începând de la 22 iunie tre­cut. De asemenea, o comparație a­ ar­mamentului existent și a capacității de producție germane și sovi­etice duce, în toate privințele, la monobusti favorabile Germaniei. In concluzie, cercurile militare ger­­mane precizează că nimicirea princi­palelor forțe inamice rămâne țelul o­­perațiilor viitoare germane, de astă­ dată. Insă cu mijloace de luptă spo­rite." In cercurile diplomatice de la Ber­lin a fost considerat cu multă atenție un comunicat final asupra tratative­lor germano-finlandeze cu caracter economic care au avut loc la Berna și au fost încheiate Marți, după o du­rată de 10 zile. Convențiile încheiate întregesc pe cee din Februarie dela Helsinki și urmăresc scopul de a in­tensifica capacitatea economiei de război și finlandeze în cadrul posibili­tăților date. După vizita Fuehrerului făcută ma­reșalului Maimerheim, acest acord e­­conomic ilustrează un chip remarca­bil, proporțiile înțelegerii germano­­finlandeze. Amănuntele acordului sunt considerate, ca fiind de domeniul se­cretelor economiei de războia. ♦ După cum a anunțat comunicatul înaltului comandament german de as­­tăzi, trupe de asalt germane au cu­cerit o serie de cazemate ale Sevas­­topolului, situate pe înălțimi și pozi­ții dominante. Sevastopolul este ulti­mul pachet aflat încă în mâinile So­vietelor din peninsula Crimeei. Sovietele au întărit încă din timp den pace la maximum, această fortăreață. Pe vremea încercuirii Sevastopoluu­ui începând din toamna trecută, Sovie­tele au continuat lucrările de­ fortifi­cație. Se așteaptă­, așa­dar, in cazul că înaltul comandament german plă­­­­nuește un atac împotriva Sevastopo­­­­­ului, lupte îndârjite. IN PAGINA 3-a t­re­puse operațiunii sunt și­autorizării Subse­cretariatului de Stat al Românizării, Ziariștii italieni vizitând cimitirul eroilor din Odesa

Next