Timpul, decembrie 1991 (Anul 2, nr. 236-252)

1991-12-04 / nr. 237

V ANUL II NR. 237 (500) REȘIȚA MIERCURI 4 DECEMBRIE 1991 COTIDIAN SOCIAL-POLITIC-CULTURAL INDEPENDENT g pagini - 5 Iei mn H—L|—|—|LJ______________________­—ZL­ L•-­­­ * ** -----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------"■'■ * ■ [UNK]" —. Lumea n-a fost creată în timp, ci împreună cu timpul. trarmat**» (S­. Augustin) Ziarul „Timpul“ oferă luminii tiparului și lumii cititorilor săi numărul 500. E o sărbătoare și un mo­ment de istorie culturală. Cele 500 de ediții, însu­­mînd 2 100 de pagini, alcătuiesc o cronică bogată temeinică a Timpului în care trăim și care ne tră­su­­ește pe toți deopotrivă. Nimeni din cei care miine vor vrea să scrie istoria acestor locuri în anii de după Revoluția din 1989 nu se va putea dispensa de colecția ziarului „Timpul“. Căci deși nimic nu este mai efemer decât un articol de ziar și nici o altă muncă nu e mai zadarnică decit reconstituirea lumii, zi de zi, prin cuvînt, totuși nu există altceva mai puternic în fața istoriei decit colecția unui ziar. Pe creasta fiecărei zile, asemenea lui Sisif, ziaristul urcă bolovanul pe care este blestemat să-l ducă spre lumină drept adevăr al clipei care zboară. Și tocmai atunci cînd, la capătul efortului său, fericit, ziaristul așteaptă mulțumirea prietenului său cititorul, povara lui se rostogolește în clepsidra timpului și iarăși se va întoarce, el, la truda fără scăpare a fiecărei zil­e, pentru a afla și salva adevărul și dreptatea. A scoate un număr de ziar nu-i un lucru chiar atît de greu. S-a putut vedea la începutul anului 1990 cînd România a devenit brusc cel mai mare produ­cător de ziare din lume. Insă e infinit mai dificil să realizezi zi de zi un număr de gazetă, să scoți 100, să scoți 500 de numere, într-un ritm care de regulă e sufocant, intr-o bătălie continuă, în care nu ai voie să mori decît o singură dată. Nu întîmplator în statis­ticile internaționale ziariștii figurează printre persoa­nele cu cea mai redusă limită de vîrstă. Cînd trebuie, zi de zi, să descoperi viața din aceleași și mereu alte noi unghiuri, cînd ești obligat să găsești clipă de clipă informația cea mai proaspătă, cînd redactezi la timpul trecut despre evenimente care abia urmează să se întîmple, cînd trebuie să scrii sub presiunea orei de predare în tipografie sau, mai ales, sub ten­siunea consecințelor (previzibile și imprevizibile) pe care un articol le poate avea asupra cititorilor și a­supra autorului, cînd știi că un cuvînt îți poate fi răstălmăcit sau că un articol te poate trimite în fața instanței, cînd te bați cu morile de vînt pentru un adevăr pe care alții ți-1 reproșează sau cînd te des­coperi în rolul magnific și inutil al lui Sisif, atunci meseria de ziarist nu se mai dovedește simplă și u­­șoară. Căci ziaristul nu este un om al cuvîntului o­­cazional, ci al răspunderii. El scrie în numele adevă­rului și al dreptului cetățeanului de a fi corect in­format. El este un om al timpului său și o plăsmuire a altor viitoare priviri. Un ziarist profesionist trăiește ca să vadă și să cuprindă totul. Știind — asemenea poetului — că între durerile noastre multe, de azi și de totdeauna, cea mai mare este să vezi. Astfel su­ferind, el poate mărturisi timpului prin pagina de z­ar, punînd propria conștiință drept garanție a ade­­vărului. Neîndoielnic, realitatea din imediata noastră a­­propiere nu-i chiar atît de patetic congruentă. Ea ne-ar putea contrazice imaginea ideală despre gaze­tărie. Fiecare cititor are opinia sa despre ziar și des­pre realitate și despre cei care semnează în presă. Un adevăr rămîne insă de necontestat , și anume că dintre toate pu­blicațiile apărute in ultimii doi ani în Caraș-Severin doar cotidianul „Timpul“ s-a impus atenției publicu­lui și a rămas consecvent cel dintîi — și singur — prin profesionalismul redactorilor săi în sensul mai sus evocat. Nu facem eroarea de a crede că ziarul nu poate fi mai bun, că redactorii n-ar putea cunoaște și re­flecta mai bine viața oamenilor din județ, că informa­ția noastră n-ar putea fi mai pertinentă și atitudinea mai decisă. Ne îmbărbătăm doar scuzîndu-ne că încă nu vremurile sînt s­ub om, ci omul sub vremi. Dar — totuși — fie și numai faptul că în cele 500 de zile de apariție ziarul „Timpul" s-a difuzat în peste milioane de exemplare ar putea fi o garanție a bi­ro­ruinței. . Dînd astăzi tiparului numărul 500, nădăjduim ca viitorul să ne ofere prilejul altor încă multe sute și mii de ediții. Numai prin această speranță în mai binele de mîine se justifică momentul sărbătoresc de acum. Căci trecătoarele clipe care-și scutură aripile peste existența noastră nu-s cele mai prielnice. Se dublează și se triplează prețurile, se pun bariere tot mai înalte între lumina foii tipărite și lumina ochilor cititorilor ! Am încercat și vom încerca să fim mereu aproape de oameni, să satisfacem dorințele de infor­mație corectă și promptă la nivele accesibile inclusiv economic, convinși că locuitorii Caraș-Severinului au nevoie de noi și că „Timpul" va rămîne un ziar pen­tru toți. Găsim cu cale, în acest ceas de bucurie, să mul­țumim cititorilor și colaboratorilor noștri, celor care scriu, tipăresc sau difuzează ziarul, tuturor celor ca­re, în timp, au fost mereu cu „Timpul“. Fie ca aceas­tă sărbătoare a presei reșițene să poată fi reeditată constant, confirmînd justețea opțiunii noastre pentru motoul imprimat definitiv pe frontispiciul ziarului. La mulți ani tuturor ! Gheorghe .TURMA _________________­____________________________ Nici o contradicție în colaborarea Guttenberg Guldenburg! Singurul partener plăcut pentru lectura dumneavoastră din

Next