Timpul, iunie 1994 (Anul 5, nr. 106-127)
1994-06-10 / nr. 113
POPOR ROMÂN, NU GREȘEȘTE CINE CREDE UN TINE COTIDIAN SOCIAL POLITIC-CULTURAL INDEPENDENT ISSN 1221-1184 Zgomotul și furia Sunt oameni care au talentul de neinvidiat de a compromite brusc și poate iremediabil, printr-un singur gest necugetat, tot ceea ce reușiseră să acumuleze în timp ca prestigiu și credibilitate politică. Trăgînd după ei, în viitoarea contestării vehemente sau a ironiei subțiri, dar cu efecte letale, și pe cei care le acordaseră credit moral. Fiindcă „revelațiile" unui cunoscut politician, potrivit cărora președintele Iliescu urma să fie ținta unei tentaartive de asasinat, ca prolog al restaurației monarhice, nu poate fi inclusă, cu toată bunăvoința, decît în categoria gafelor monumentale. Să fim bine înțeleși : nu e deloc imposibil ca în cugetul bîntuit de fantasme al cine știe cărui exaltat să se fi năzărit și o asemenea primejdie imaginară, pe care s-a grăbit s-o împărtășească unui om cu mare audiență la public și dispunînd de mijloacele necesare unei eclatante mediatizări. Abia aici s-ar fi cuvenit să intervină însă discernămjntul, capacitatea de evaluare a consecințelor lansării unei astfel de „petarde" în ambianța și așa încinsă a vieții noastre politice, parlamentare și extraparlamentare. Fără indispensabila verificare a informației și a sursei, ceea ce face parte din elementarele norme deontologice ale ziaristicii, ca să nu mai discutăm despre condiția socială ori despre statura politică a unui șef de partid și senator. Nu e de crezut că s-ar urzi o cabală, o conspirație infernală împotriva președintelui Iliescu, pentru simplul motiv că aceasta s-ar întoarce ca un bumerang împotriva imprudenților inițiatori. Dar dacă aceștia sunt niște creaturi patticulare, dați care ignoră niște oaseprimejdiile ori nici nu sunt capabili să le sesizeze ? Foarte puțin probabil. Prin reducere la absurd, chiar și într-un astfel de caz trebuia procedat în cu totul altă manieră decît printr-o declarație publică neinspirată și generatoare de scandal. Și e absolut ilogic să presupunem că s-ar fi urmărit tocmai un asemenea scop. Pentru orice politician lucid e limpede că, actualmente și în viitorul previzibil, șansele monarhiei sunt ca și inexistente în România. Doar un segment minor al populației, ale cărui opțiuni se cer respectate ca oricare altele, se pronunță în favoarea regalității, într-o vreme cînd pînă și în conservatoarea Anglie se agită ipoteza adoptării sistemului republican. Ce e Seismograf de făcut cu majoritatea, care nu consimte la o anacronică restaurație ? O supunem unui îndelungat proces de îndoctrinare sau facem, democratic, abstracție de voința sa ? Și dacă tot s_au împlinit, mai zilele trecute, 64 de ani de la transformarea lui Carol Caraiman în Carol al II-lea, nu ne-a fost prea destulă o restaurație ? Printr_un întîmplător și premeditat concurs de împrejurări, declarațiile referitoare la un pretins complot anti-Iliescu au fost puse în relație cu preferințele monarhiste, parcă prea afișate ale unui alt ostentativ reputat lider politic. Care, la rîndul său, și-a asumat cu bună știință riscul de a-și îndepărta o parte dintre susținătorii potențiali. Din însumarea acestor doi factori a rezultat ceea ce se știe, adică un zgomot disproporționat de mare față de cauzele care l-au generat. Mai greu de înțeles e furia demolatoare manifestată la adresa formațiunilor politice de centru-stînga, care sînt culpabilizate în bloc pentru aprecierile eronate sau gafele săvîrșite de unii membri ai lor. Ceea ce seamănă grozav o campanie electorală disimulată, pe suportul unor conjuncturi favorizante. Dar ceea ce e conjunctural e și pasager, iar acest implicit adevăr nu ar trebui ignorat de nimeni. " Al. BÂRSESCU S-a sculat mai an prefectul Zamfir Traian... Pentru cei care nu au reușit să citească „România Mare" nr. 204, publicăm din această ediție un text, care vine să lămurească noi fațete ale „Afacerii Zamfir". Pentru cei care se mai îndoiesc de dreptatea noastră, cînd i-am cerut, cu documente și argumente, demiterea urgentă, pentru cei care ne întreabă de ce nu se produce acest act firesc, necesar și așteptat, pentru oamenii de bună credință care nu mai înțeleg nimic din situația nefirească și pe ce se mai bazează sprijinul guvernamental de care beneficiază domnul în cauză, pentru domnii din Aripa Zamfir a PDSR din județ, reproducem în ziarul nostru textul semnat de dl senator PSM Ștefan David. Asta neînsemnînd că noi am devenit automat „de stingă" și „pesemiști", însemnînd doar că, indiferent de culoare politică, trebuie să luptam cinstit împotriva corupției la toate nivelele, militînd pentru adevăr, valoare și mai bine De cîtva timp, unele publicații precum „Timpul“ din Reșița, „Renașterea bănățeană"din Timiș și „România Mare" au publicat diverse materiale cu referire la situația prefectului din Caraș- Severin, pe numele său actual Zamfir Traian. Deși s-au făcut referiri la activitățile pe care le-a desfășurat sau le desfășoară în afara îndatoririlor de serviciu, se pare că mai marii domniei sale se lasă foarte greu convinși. Din acest punct de vedere situația este extrem de dăunătoare la nivelul județului, pentru că, loc să-și vadă de treburile cotiîndiene, în colaborare cu alți factori de răspundere (și sunt destule de făcut în acest județ), se ține de procese și intrigă rare. Ba mai mult, cu circa o săptămînă în urmă a adunat toată suflarea Prefecturii și a început să amenințe, precum că unii angajați divulgă secretele Prefecturii, pînă chiar și la Guvern. Ori dînsul, care se consideră campionul dreptății și cinstei, îi va pune pe toți aceștia la punct, considerîndu-i ca făcînd parte din mafia care luptă împotriva sa. Toate bune și la locul lor, numai că se pune întrebarea : de unde începe și unde se termină cinstea dumnealui ? în presă s-au publicat documente pe care prefectul nu le-a contestat, s-au publicat materiale prin care era sfătuit să adopte o anumită poziție, pe care le-a desconsiderat, i s-a făcut un fel de control pe care l-a cam tămîiat, fapt care-i dă dreptul să se laude că este cel mai tare din parcare. Vom încercă să aducem în atenție alte mărturii și fapte prin care să dovedim contrariul celor susținute de dumnea’”. Iată, de pildă, la data de 5.10. 1992 face o cerere pentru a primi de la Banca Agricolă un credit de 8 500 000 de lei pe termen scurt. După cîte puteți constata (Nota redacției — copiile documentelor se află în posesia noastră), creditul a fost luat pentru activități „agricole" definite „oțelbeton pentru export". Nu vreau să fac referire la dobînda percepută, la faptul că fondurile nu prea ajungeau la cei care voiau să le folosească Dar, mă rog, dacă in agricultură, agricultura produce și fier,beton pentru export, este un lucru excelent ! Probabil din această cauză zootehnia este la pămînt, că bietele Ștefan DAVID, Senator PSM de Caraș-Severin "'"''ntinuare în pag. a 6-a) LOC REZERVAT PENTRU PROMOVAREA PREFECTULUI Originali cu orice preț orice s-ar spune, noi, românii, sîntem inventivi din cale afară! Mașina de inventat, oricînd și oriunde, a funcționat perfect, indiferent de vremurile pe care le-am trăit. înainte de 1989 am inventat cozile nefirești, și celebrii „adidași“, cartelele bunăstării și pe disulă, stejarii cu față umană și programe de alimentație științifică. Mai apoi am inventat revoluții și derizorii speranțe, salam cu 17 mii kilu’.și o democrație originală. Comerțul de mahala și o enciclopedie de partide politice. Și din succese în succese (către marile regrese) am umplut librăriile cu biciclete, trotinete, motorașe și lămpașe, aprozarele cu ulei, zahăr, făină și gelatină, alimentările cu fustițe, rochițe și bluzite. Iar exemplele ar putea continua la nesfîrșit. E Reporter In greu de înțeles această înclinație ostentativă a romanului spre originalitate cu orice preț. Parcă am fi într-o permanentă între(Continuare în pag. a 8-a) Canalul Cucu-Marea Neagră Am în față o adresă și îmi lasă gura apă să voi prezint, deoarece este realmente umoristică, iar în domeniu sînt maestru, după cum zic specialiștii mondiali de la Băuțar pînă-n Dardanele-micșunele. Iată-i conținutul nud, ca o sticlă goală de suc și semnată de un circ(u) : „Către Judecătoria Reșița. Subsemnatul Cucu D. Ion, în calitate de director al Administrației Locale de Presă, vă rog să dispuneți expertizarea următoarelor bunuri: — mașină de scris marca Robotron, mașină scris, casetofon marca Sony, autoturism teren marca ARO 243, care se găsesc la adresa Str. Piața (sic!) Republicii nr. 7, precum și patru chioșcuri de ziare situate în Municipiul (sic!) Reșița, respectiv, Casa Muncitorească, Autogara, Intim și Victoria, în vederea înscrierii lor ca aport in natură la noua Societate Comercială „Curierul Bănățean“ SA, care se constituie pe baza Legii Nr. 31/1990 și va funcționa ca o societate pe acțiuni cu capital de stat și privat“. Această schiță umoristică este adresată, după cum se vede, Judecătoriei Reșița, instanță pe care primul ziarist al județului, dl. Z.T., a jignit-o profund strămutînd 14 procese la Arad, pe motiv că judecătoria reșițeană are boală pe el. Desigur, Judecătoria trebuie să primească cererea, este dreptul (subiectiv) al oricui să i se adreseze cu o cerere, dar nu mai este și dreptul... nimănui să ceară ceva ! Numitul Cucu D. Ion minte ca de obicei. El zice: .în calitate de director al Administrației Locale de Presă“ cercutare și cutare. Dar noi am demonstrat pînă ne-am scrîntit mîinile scriind că dl Cucu nu are serviciu și cu atit mai puțin nu poate fi directorul a ceva care nu există. Chiar dacă a inventat-o o persoană cu numele „Z.T.“, pentru că nu-i temei, adică n-ai lege să inventezi așa ceva și dacă nu-i lege,bonjur! Totuși, pînă și acest domn a înțeles că nu ține vraja cu administrata și se vede nevoit s-o dea pe lege, încercînd (treaba lor și dreptul lor!) să înființeze o societate comercială. Dar nu cu muncă proprie, ci prin tot felul de găinării. Mai precis, țop, la „Timpul“, să le mai sparlim din bunuri ! Iar dl „director“ Cucu are chiar tupeul să le numească : aia, și aia, sinaia, îi propunem să nu se limiteze la mizilicuri și să ceară și expertizarea Combinatului Siderurgic, a Turnului din Pisa, locul de veci al lui Dracula și Canalul Dunăre — Marea Neagră „în vederea înscrierii lor ca aport în natură la noua Societate Comercială „Curierul Bănățean", care va funcționa cu capital de stat și privat". Care stat ? Statul la coadă la lapte ? Statul degeaba ? Și care privat ? Poate privată sau zero-zero, că dl director Cucu, ciuciu! în consecință, Judecătoriei Reșița nu-i va fi greu deloc să constate subterfugiile și aberațiile înființării unei astfel de societăți comerciale, imposibilă din punct de vedere juridic. Deocamdată atît. Dar iarăși mă furnică palmele. Mircea CAVADIA ANUL V NR. 113 (1137) REȘIȚA VINERI 10 IUNIE 1991 8 pagini 100 Iei „Reșița“ cea neagră în cerul gurii Am tăcut, destul și i-am menajat, cu multă răbdare și înțelegere, pe colegii noștri amatori de la publicația „Reșița". Mai mult, noi, ziar independent și particular, le-am dat și hîrtie, să apară pe piață. Dovadă că nu ne temem de concurență și că înțelegem necesitatea unui ziar declarat de opoziție. Sau al societății civile, cum își zic dumnealor. Ce fel de opoziție și ce fel de societate civilă, vom vedea ceva mai jos. Pentru că una este să ai niște principii sănătoase (pe lângă un trecut fără pată și fără compromisuri, nu ca... știți dumneavoastră cine și asta este să nu poți înțelege un text, pe care vrei să-l nimicești. Iar culmea „moralității" unor asemenea oameni și „gazetari" este că ei mușcă fără jenă mîna care le-a dat un ajutor. îi lasă ziarul TIMPUL în pace, le dă hîrtie să existe, să li se pară că există, dar ei hop cu copita în ziarul TIMPUL Am avut un anume respect față de intelectualii puțini care și-au propus să scoată, cu niște începători, o asemenea publicație. Am trecut cu eleganță peste greșelile jenante de tipar, nedemne de un profesor de limba română. De altfel, distinsul profesor Daniel Lazăr s-a și retras din redacție. Dar obrăznicia lor față de TIMPUL, atitudine ce are și o conotație perfidă în plus, a dat în clocot. Pornind de la o însemnare de bun simț a unei colege, în care spunea că alții au hotărît destinul comunist de 50 de ani al României (recent, Octavian Palier spune același lucru) un anonim CICLOP B face Nicolae SIRBU (Continuare în pag. a 3-a)