Timpul, iunie 1996 (Anul 7, nr. 119-143)

1996-06-11 / nr. 127

t Seismograf J Iliescu reales... Incepînd din această săp­­tămîna, reprezentanții parti­dului (încâ) de se vor înarma cu guvernămînt pixuri și stilouri, puse la dispoziție de dl Nicolae Văvăroiu și porni să colinde orașele vor și satele patriei, în căutare de semnături candidatura menite să susțină la președinția României a celui mai iubit fiu al tranziției pentru încă pa­tru ani. Eveniment epocal, s-au grăbit să afirme adepții celor trei trandafiri (cam scu­turați după alegerile locale), care le-a creat nemaitrăite e­­moții. Pentru că, ce s-ar fi făcut ei dacă tătuca Iliescu le-ar fi spus un nu hotărît în această chestiune și s-ar fi retras, spre exemplu, să stu­dieze ce perspective mai au hidrocentralele începute pe vremea împușcatului și aban­donate în 1990? Așadar, ca un bun român , care, după ce a ocrotit la sînu­l de revoluționar de tip nou toată floarea cea vestită a comuniștilor, de la Emil Bobu la Nicu Ceaușescu și pînă la șleahta de trepăduși și de lingăi care au dus de rîpă economia țării și înainte și după 1989, dl Iliescu speră să ne mai păstorească încă patru ani, fără nici un fel de jenă și remușcare. Ba, mai mult, sîntem convinși că dacă și de această dată opozi­ția îi va readuce aminte că în timpul domniei sale în România s-au produs cele mai cutremurătoare acte de co­rupție din istorie, că sub în­țeleaptă sa cîrmuire s-a instaurat haosul și că averea unui întreg popor a trecut pe mina tejghetarilor și patroni­lor de caritasuri, că foametea, sărăcia și hoția au fost ridi­cate la rangul de politică de stat, dl Iliescu va afișa același zîmbet de fată bătrînă, tra­tată cu Rudotel, și va da vina pe guvernele postdecembriste, pe lipsa lor de experiență în­­tr-ale economiei de piață. Să nu fiți surprinși dragi concetățeni, dacă deci, nu peste multă vreme, prin lo­curi aglomerate ori pe micul ecran, zeci și zeci de zronaci, unși cu toate alifiile dezin­formării și manipulării vă vor întreba cu subînțeles: nu-i așa că pentru funcția de președinte dl Iliescu nu are nici de această dată un con­tracandidat pe măsură? Și nici atunci cînd, prin preaj­mă, răspîndați bine camuflați vă vor determina să dați a­­firmativ din cap și să recu­noașteți că așa e, că dl I­­liescu le-a dat țăranilor pă­­mînturile înapoi, le-a dat pensii, ajutoare sociale, și de handicapați, s-a ferit de răz­boaie și de ruși și cîte-n lu­nă și-n stele. Bașca ce mai pro­mite dl președinte în cam­pania electorală. Dar să nu anticipăm. Pentru că, ținînd cont de modul în care au vo­tat aceeași români mai deună­zi s-ar prea putea ca, în toam­nă, dl Ion Iliescu să primească o lecție pe care o va ține minte toată viața. Nicolae IRIMIA Bătălia pentru „Recons“ ■ In faza loviturilor centură După cum se știe, contractul de management semnat de dl Octavian Mîndru și reprezentan­ții AGA din cadrul SC Recons SA Caraș-Severin, a încetat de mai bine de jumătate de an. De atunci, societatea este condusă de un consiliu de administrație, în funcția de director general fiind numit dl Pavel Bed­a. Cum era și firesc, a venit vremea organi­zării unui nou concurs pentru o­­cuparea postului de manager al societății. Concurs care a început în data de 3 iunie, odată cu deschiderea, de către comisia de examinare, a plicurilor conținînd Eugen COTARCEA (Continuare în pag. a 3-a) sub Familie de ciobani din zonă Cornea Nea Vasile Mi-a trebuit ceva timp, pînă m-a­m hotărît să stau de vorbă cu el. In fiecare dimineață era prezent la ghena de gunoi, de parcă ar fi trebuit să semneze nu știu ce condică de prezență. Un spectacol ciudat și trist ofe­rit gratuit trecătorilor grăbiți. Manevra cu ușurință bățul al cărui vîrf ascuțit se înfigea în coaja de pîine care mai apoi dis­părea în plasa de nylon ce o ținea legată de brăcinar. Cu aceeași răbdare desfăcea cu­tiile de carton pe care le în­tindea ca pe o foiță de ziar. Nu părea stînjenit de prezența mea, deși îmi arunca ochea de pe sub sprincenele stufoase. A acceptat anevoie o discuție mai cu seamă că nimeni pînă la mine nu l-a întrebat unde doarme, ce mănîncă, din ce tră­iește. Și tocmai asta i se părea straniu: „Ce treabă ai cita să știi toate astea?“, mi-a replicat el continuîndu-și munca înce­pută. I-am întins pachetul de țigări și după puțină ezitare și-a scos una pe care vîrît-o în colțul gu­rii. S_a oprit din lucru și a tras lacom în piept cîteva fumuri. Gheața fusese spartă. Așa am aflat că nea Vasile n-a fost din totdeauna omul ghenei. Acel mic rege neîncoro­nat al gunoaielor. „Toată viața am fost un călător. Nu ai umblat cita pe unde am fost eu­ Bacău, Brașov, Focșani, Tîrgoviște, Lo­tru, Hunedoara. Am fost chiar și la Canal. Peste tot am fost. Niciodată nu mi-a plăcut să stau într-un loc mult timp. O lună aici, două dincolo, așa mi-a plă­cut“. In urmă cu vreo 15 ani s-a părăsit nevasta. Se săturase și ea de plimbările lui: „îmi zice într-o seară:­­"Băi Văsile, dacă nu te potolești, eu mă întorc la mama». Du-te femeie, că a-i găsi eu pe alta, că-i plin pămîntul de ele. Cînd m-am trezit a doua zi, nu mai era în baracă. Plecase. Și ce dacă? Nu s-a făcut gaură în cer, dar nici eu nu m-am mai însurat“. Evenimentele din decembrie’89 l-au prins strigînd alături de alții: „Jos Ceaușescu!“, „Ce mare brînză am făcut că am stri­gat așa. Parcă fără mine nu l-am fi dat jos? L-am împușcat și gata. L-am și uitat de parcă n-ar fi fost vreodată . . .“ De atunci, din acel decembrie s-a lăsat de lucru. Doar era de­mocrație. Și s-a tot plimbat, cînd pe la sîrbi, cînd pe la croați. Pînă a început războiul. Lucra pentru masă, casă și băutură. Banii, puțini la număr, s-au dus așa cum au venit. De trei ani doarme pe unde apucă. Iarna prin căminele de nefamiliști, iar vara într-o colibă ridicată la margi­nea pădurii. Nu are nici un venit. Neavînd viză pe Reșița nu primește nici măcar ajutorul social. Și tot din această cauză, nici nu a „votat“. „Și dacă aș fi­ votat, cu ce m-aș fi ales?“ se întreabă gîndind că cine i-ar da lui o locuință în ziua de astăzi. Adună cartoane pe care le vin­de cu 150-200 lei kg. După cum îi este norocul. Resturile de pîine sunt pentru un cîine ce-i păzește coliba. De fapt, acesta este singurul lui prieten. La cei aproape 60 de ani nea Vasile are o singură dorință: să moară printre oameni. Poate s-o îndura careva să-l îngroape creștinește. Pînă atunci va con­tinua să strîngă cartoane și coji de pîine. Ca un blestem venit dintr-o viață irosită fără noimă. Victor NAFIRtf Ecologie cu... scîntei în urma apariției în ziarul „Timpul“ de sîmbătă, 8 iu­nie a.c., a informației „Pact electoral“ am primit din partea unei fracțiuni a Mișcării Ecologiste din România, Filiala Caraș-Severin, următorul comunicat: „Comitetul Director al Consiliului Județean Caraș-Se­verin al Mișcării Ecologiste din România dezaprobă atitudi­nea dlui Ilie Mustăcilă, președintele formațiunii noastre po­litice, care a angajat partidul, fără consultarea comitetului director, într-o alianță politică cu CDR, USD, PL ’93, PAC și PNL (C), cu care nu sîntem de acord. Totodată, nu sîn­tem de acord cu subordonarea de către dl Ilie Mustăcilă a partidului pentru a-și satisface propriile interese. Orice sus­ținere din afară a candidaturii sale la una din funcțiile de conducere a Consiliului Județean Caraș-Severin nu poate veni decît de la Consiliul Județean al Partidului, la propu­nerea Comitetului Director, conform art. 50 lit. „j“ din sta­tutul MER. In aceste condiții convocam Comitetul Director al Con­siliului Județean al MER în ședință extraordinară în ziua de 17 iunie 1998, ora 12,00, la sala de ședință a Filialei Sil­vice Reșița, pentru a lua o hotărîre publică, corectă și con­formă cu statutul formațiunii noastre politice. In numele Comitetului Director al Consiliului Județean MER, ing. Gheorghe Caliniță ing. Mihai Vrabete Euro 96 Am mîncat bătaie Aseară, in meciul cu Fran­ța, în primul său joc, re­prezentativa de fotbal a Ro­mâniei s-a prezentat destul de modest. Iar dacă scorul a rămas pînă în final doar 1-0 pentru francezi, asta nu se datorează jocului bun în apă­rare al echipei noastre, ci gre­șelilor atacanților din echipa Franței. Jucătorii români­ au greșit de nenumărate ori, pă­șind la adversar, driblînd în plus, șutind aiurea. Dintr-o greșeală (dublă) am primit și golul. Era min. 23, din prima repriză, cînd Mihali a respins la Djorkaeff, acesta a cen­trat în marginea careului nos­tru, Stelea a ieșit neinspirat și Dugarry a trimis cu capul în poarta goală. Putea egala Moldovan, în min. 70, dar s-a complicat și ... să așteptăm jocurile cu Bulgaria și Spania, pentru a ști dacă mergem mai departe sau ne întoarcem a­­casă. (Petru Buzzi) In aceste zile, Prima revistă națională de umor editată în Caraț* Severin va invada plata pr«1*»­ din întreaga țara. Gete mai mari perso­­nalități ale umorului ro­mânesc s-au adunat la Reșița pentru a da viață revistei HARABABURA. Director, Mircaa CAVADIA Trăiască HARABABURA! Termometrul și gravida Nu că aș fi rău de căldură, dar extremismele nu-mi plac, am mai zis-o, parcă, de vreo două-patru de ori. Și ce poate însemna informația meteo conform căreia termo­metrele din aceste zile vor urca la vreo 36 de grade Cel­sius? Nu o manifestare extre­mistă a forțelor naturii? Du­pă ce că ne prăjim cu toate, de la prețuri și verdețuri, pînă la alegeri și realegeri, nu mi se pare cinstit să mai fim odată (și bine) prăjiți și de sfîntul Ra, tatăl golanilor, pen­tru că prăjeala e totală. Cu­curuzul se usucă și unde fost semănat și unde nu a fost a­semănat, dar a figurat grîu, bine prăjit și apoi întors pen­tru a se semăna porumb, să­­mînță gratis după ce se fac, vreo lună, hîrtiile constata­toare a calamității. Pe acest fond, în care, în România tot ce urcă e doar mercurul termometrelor (par­don, urcă și prețurile), dom­ Nota de plata­­ nul ministru al agriculturii s-a pregătit la Vaslui, la Fes­tivalul degustării vinului, pen­tru sărbătorirea a 20 de ani de la terminarea facultății. Este o preocupare majoră și tinerească, îl invidiem chiar pentru șprițurile cu care își va fi omenit foștii colegi, de ce să-și mai bată capul cu irigațiile, tot nu mai există ele­­a noi ș: oricum la toam-Mircea CAVADIA (Continuare în pag. a 6-a)

Next