Timpul, iunie 2003 (Anul 14, nr. 123-147)

2003-06-10 / nr. 130

A Sindicratia De fiecare dată cînd traversez Caransebeșul, mă cuprinde o stare de tristete iremediabilă. A mai trecut o săptămînă, iar porțiunea de drum de la ieșirea din orașul gugulanilor spre Reșița n-a suferit nici o modi­ficare. E­ tot plină de gropi și hîrtoape. Ca de altfel toate străzile din oraș. Și atunci mi-aduc aminte de ministrul Mitrea și mă întreb de ce domnul ăsta mai înalt decît Năstase e mi­nistru? Doar că e-nalt ca bradu? Nu, ci pentru că dumnealui provine din mediul muncitoresc și are în spate un capital electoral imens sindicatul șoferilor din România și toată caslr 1 Frăția. La fel ca și un alt ministru celebru, Marian Sîrbu, de la muncă și protecție socială, cel care imediat după '90 era cîrpa de șters pe jos a lui Mitrea. Dar ce nu face omu' s-ajungă ministru? Unde, dacă nu curge, pică. Dar pică bine și în pos­­turile-cheie din vîrful piramidelor sindicale. După estimările revistei Capital, sindicatele din România beneficiază anual de fonduri de aproximativ 3000 de miliarde de lei. Bani proveniți din cotizații, dar și din administrarea celor 20.000 de locuri de cazare, baze sportive și de tra­tament, din restaurante, discoteci, case de cultură. Foarte mulți bani vin de la stat, de la ministrul Marian Sîrbu, și se numesc subvenții pentru biletele de odihnă și tratament. Dar există și sindicate care fac astfel de afaceri. Federația Sindicatelor Libere și Independente Petrom, condusă de Liviu Luca, deține aproape 20 la sută din Banca Romexterra, în care a investit aproape 90 de miliarde de lei, și a cumpărat o parte din acțiuni­le ziarului „Ziua". Se pare că puterea economică a sindicatului nu e su­ficientă. E nevoie și de „acoperire" politică. De aceea sindicatele din petrol și gaze au cerut locuri în Par­lament. Acolo, de unde alți sindi­caliști celebri au făcut pasul spre Guvern, suprema acoperire Pentru că, nu-i așa?, afacerile trebuie pro­tejate, iar sumele pe care le vehi­culează sindicatele nu trebuie să fie cunoscute de membrii de rînd. Credeți oare că un muncitor de la UCM Reșița, de exemplu, știe că BNS deține 4 la sută din Banca Eurom, cotă exprimată la 1,4 milioane de dolari? Să nu vă așteptați, așadar, ca liderii confederațiilor sindicale din România să trăiască doar din cotizații sau din loturile de parlamentar. Nu, ei sunt membri în consiliile de ad­ministrație ale multor firme, ale unor societăți de asigurare-reasigurare de care nici dracul n-a auzit, dar care rulează banii sindicatelor. Milioane de dolari. Așa că, în România, în timp ce tot mai multe societăți se în­dreaptă spre faliment, în timp ce muncitorii își pierd locurile de mun­că sau trăiesc la limita subzistenței, liderii de sindicat prosperă. La toate nivelurile. Petru BUZZI Weekend la Secu • La „Splendid" strălucesc gunoaiele • Tot „Splendid" exclami și atunci cînd pleci cu o eczemă sau ciupercă • Printre mormane de deșeuri, te întrebi retoric, dar Garda de mediu unde e? pag 2 „Lohn“-ul salvează șomajul Apărute cu nemiluita, deschise pe te miri unde, în niște locuri și spații care altădată nici n-ar fi visat să ajungă așa ceva, „fabricile" de confecții sunt o realitate de care trebuie să se țină cont, pentru că, chiar dacă unii le văd cu­ ochi răi, ele sunt un „rău" necesar. Vorba proverbului rău cu rău, dar mai rău e fără rău. Fără a avea la îndemînă o statistică exactă, pînă la ultima angajată, se poate spune că în jur de 5-6000 de femei lucrează la ora actuală în cele peste 100 de fabrici de acest fel din Caraș-Severin. Dar poate e impropriu să numim aici întregul județ, avînd în vedere că de departe Reșița concentrează aproape întreaga forță de muncă din acest domeniu în rest. Oravița, Anina și cîteva sate mai pot figura în coada unei eventuale liste a societăților care se ocupă de confecții- Și fiindcă pomeneam de răul reprezentat de aceste fabrici, rădăcina lui ar fi aceea că femeile care lucrează aici sînt plătite prost, cu salariul minim pe economie plus tichete de masă, și toată lumea știe că se speresc muncind, cu un program diabolic, care­­ legendă sau nu­­ abia le lasă cîteva minute să respire. Partea bună a acestor societăți este că, orice s-ar zice despre ele, dau totuși de lucru unui oraș - Reșița­­ unui oraș, deci, cu un picior în groapă,­ rezolvînd, în­ parte, problema șomajului, și se mai știe, tot așa, că neajunsurile pleacă de la acel așa-numit „John", sistemul în care lucrează aceste fabrici, vinovatul de această stare de lucruri, cel care strangulează veniturile salariate ale muncitoarelor în confecții. La urma­ urmei, ce este „lohn"-ul? O de­finiție simplistă și cît mai directă s-ar expli­ca prin folosirea doar a forței de muncă din fabrica, orașul sau dintr-o zonă oarecare, Adrian CRÂNGANU Continuare in pagina a 3-a $ CURSUL VALUTAR VREMEA O lume nebună Cooperare, ► 3 în varianta sîrbă • Se duce mai departe testamentul lui Zoran Djindjici • Integrarea Serbiei și Muntenegrului în Uniunea Europeană trece pe la Reșița • Totuși, relațiile economice se încheagă cu greutate *l»iK=T8GA JÚMJ :s/IA SEVMIN NH IN’V.. * B ;s­i T­a Dorinei nu se gîndește la retragere Ieri l-am întîlnit pe Dorinei Munteanu, jucătorul naționa­lei Româ­niei care a lipsit în meciul cu Bosnia din cauza unei întinderi musculare. A venit pentru două-trei zile acasă, iar azi urmează să plece din nou în Germania, unde mai are un an de contract cu Wolfsburg. După aceea, mi-a spus, ar vrea să mai joace încă doi ani, iar apoi se va retrage, însă va mai juca poate într-o ligă inferioară, poate în Divi­zia C. Pînă atunci chiar s-ar putea ca CSM Reșița să ajungă în Divizia C. Dorinel are unde juca, dacă va dori să se întoarcă acasă... Petru BUZZI Apă de un milion­­ euro Astăzi, de la ora 12, la Pri­măria Bozovici are loc o dez­batere publică la care vor fi luate în discuție două subiecte, care de fapt privesc unul și același obiectiv de mare interes pentru comună. Este vorba despre punerea în siguranță a Acumulării Tăria, în vederea alimentării cu apă a comunei Bozovici, și impactul pe care acesta îl va avea asupra me­diului. Lucrarea, am aflat de la Dorin Gavril, directorul Siste­mului de Gospodărire a Apelor Reșița, va fi finanțată pe de o parte de la bugetul de stat, iar pe de alta - de Banca Mondială. Suma se ridică la aproape un milion de euro. (a.c.) Rîsu-plînșii In rîndul lumii totelul, ci la tîlhăroaicele cu guler alb și robă neagră. în cauză, ci­tamai cucoana judecător An­dreea Ciucă, președintă de Tri­bunal, nu de comisie de jude­cată. Tîlhăroaica asta, onorată, probabil, de miss Justiția, tră­gea șapte piei de pe justițiabil, sute și sute de milioane de lei, să aibă și ea acolo de-o rochie, de-un covrig. Tîlhăroaica a că­stătea în gît. Acum, gîndul,­zut! E la beci și se smiorcăie că meu se îndreaptă spre omul Justiția (cerească) a fost ne­­legit. Nu numai bărbații sînt dreaptă cu ea, altfel n-ar fi fost tîlhari, și femeile sînt tîlhă- prinsă în veci. Șmecheriile încep roab­e. Nu mă refer la amărî­­t să îngroape însă mizeriile șefei rele care fac trotuarul și, dacă­­ de Tribunal, Mila de 210 mili­­te văd matei, îți dau un brînd boane cu care a fost prinsă, era să-ți poată șuti mai ușor por­# de fapt, un împrumut, dar acu­mecunosc, am așteptat să se facă premiul 6/49 exact 40 de miliarde de lei, în cap. 15 săptămîni am tot răbdat răb­dător se se adune ban cu ban pînă la suma asta, ce a fost mai greu a trecut, mai urmează să-mi visez numerele cîștigă­­toare și să stric pe ele 30 de mii de lei­. Bine că am rezolvat problema asta. Că prea îmi­zația nu are nici o susținere. Pe­ de altă parte, flagrantul și arestarea au la bază nenu­mărate vicii de procedură, drept urmare, avem de-a face cu un abominabil abuz din partea procurorilor. Toate astea vor duce (c-asa-i la noi) la eliberarea tîlhăroaicei și la scuzele firești și la care are tot dreptul că a fost deranjată. Ne-am putea întreba, de ce s-a aruncat la banii ăștia, știut­­­ fiind că salariul unui preșe­dinte de Tribunal este nesimțit­­ de mare pentru vremurile noastre Nu știm exact de ce a făcut-o, dar zicem că, dacă n-o făcea, nu s-ar fi simțit în­­ rîndul lumii (din justiția ro­mânească). - Mircea CAVADIA

Next