Timpul, iulie 2003 (Anul 14, nr. 148-174)

2003-07-22 / nr. 166

I Secetă mare Poate vă mai aduceți aminte, în 1997 am avut o recoltă de grîu nemaiîntîlnită pînă în acel an în epoca postdecembristă a Româ­niei. PDSR a spus atunci, după ce a pierdut alegerile, noi am pus sămînța în 1996, în anul 2001, producția de grîu a României a fost de 7.000.000 de tone, mai mare decît cea din­­ 1997. Coaliția care tocmai pierduse puterea a zis- noi am pus sămînța în 2000! Conform acestui algoritm, în 2005 vom avea cea mai mare pro­ducție de grîu din istoria postde­cembristă a României, care, pe cale de consecință, va fi recoltată de viitoarea putere Fosta putere va spune noi am pus sămînța în 2004! Cînd nu se face grîu, ca-n 2003, de vină e natura Și trebuie să­ recu­noaștem că anul ăsta iarna lungă și seceta au determinat o producție de grîu de numai 2,7 milioane de tone, după cum estimează Ministerul Agriculturii. Consecințele produc­țiilor mici din agricultură, pentru că și porumbul este compromis în multe zone ale țării, fac ca prognozele guvernului privind creșterea eco­nomică să nu fie cele așteptate. Vrem, nu vrem, trebuie să re­cunoaștem că România a trăit și trăiește din munca celor care lucrează pămîntul. Dar că fermierul, ca să folosim un termen european, pentru că nu mai e mult pînă depar­te, este prea puțin sprijinit de stat. Subvenția ajunge tot la cei cu bani și, de multe ori, ea este folosită în alte scopuri. Nu vreau să dau exem­plul instalațiilor de irigat, fiindcă nu știu exact cine este subvenționat, producătorul sau cumpărătorul? Dar, oricum ar fi, ni se pare că instalațiile există doar pe hîrtie Adică pe hîrtii, fiindcă ele se plimbă și pe la cel care dă banii, ministerul de resort. Micul fermier, țăranul, nu-și bate capul cu asta El va primi cele două milioane electorale, va cîrpi, pe ici pe colo, pierderea din 2003 și va continua să spere că iarna lungă, seceta și, de ce nu, inundațiile nu-i vor compromite și munca anului viitor Nu vrea să mai fie nevoit să vîndă purcelul de șase săptămîni cu 100.000 de lei, nici să-și vîndă vaca pe nimica, pentru că nu are cu ce o tine. Dar oare cînd se va întîmpla asta și în ce țară? Petru BUZZI Orașul de sub oraș 9 9 La un pas de Cartea Recordurilor Ne place sau nu s-o recunoaștem, aproape niciodată, sau foarte rar, vedem, sau dăm dovadă că avem știința de a înțelege și a aprecia neobișnuitul, deosebitul, ieșitul din comun din imediata noastră vecinătate. Admirăm ceea ce fac alții, și apreciem ce au ei, dar rareori avem ochi­ urechi și inimă pentru cele ale noastre- să luăm Anina, de pildă. Cită lume știe­ că aici se exploatează cărbune de la 1100 de metri, adîncime aflată pe locul doi în Europa - pe primul se găsește o mină din Anglia și cu siguranță pe primul loc în țară? Sau că aici se extrage cărbune din 1792, deci de mai bine de două secole? în fine, sunt acestea lucruri care merită știute, dar la fel de important de cunoscut ni se pare a fi și cum se desfășoară viața într-o mină, cum mai arată, în ce condiții lucrează azi și ce fac cei care scurmă în măruntaiele pă­­mîntului tocmai pentru ca - ironie a sorții -noi să ne bucurăm de lumină. Pentru că la Anina - am uitat s-o spunem - se exploatează huilă energetică, micul dejun, prînzul și cina termocentralelor. Coborîrea pe hîrtie Aventura, pentru că a coborî la 1100 de metri sub pămînt­e, totuși, o aventură pentru cineva care n-a mai pus picior într-o mină, aventura, deci, începe cu o grămadă de for­malități. Completăm, întîi de toate, o cerere. Pe urmă ni se face un instructaj, pe care-l iscălim, cum că vom respecta normele de siguranță pe perioada cît ne aflăm în sub­teran. Ni se explică, pe îndelete, de către directorul general Nicolae Călămariu, că nu vom fi lăsați de capul nostru și că vom fi însoțiți în permanență de doi oameni, din care omul va merge­ înaintea noastră, iar Adrian Brâncanu Foto. Diana BOGDAN Continuare în pagina a 4-a Gavazzi Steel a închiriat O notă publicată recent de ziarul nostru acredita unele șanse pentru ca la uzina din Oțelu Roșu să fie reluată activitatea productivă, întreruptă multă vreme din cauza procesului vizînd proprietatea, între statul român și frații italieni Gavazzi, ultimii proprietari ai firmei. Ipoteza reluării activității a confirmat-o, cu două zile în urmă, și prefectul județului, Gheorghe Pavel Bălan. „La Oțelu Roșu s ar putea relua activitatea de producție, a declarat șeful administrației județene, în cadrul unei conferințe de presă. De data aceasta cu o firmă arabă, care a închiriat practic uzina pentru un an de zile. Oamenii de afaceri respectivi estimează Daniel BOTCROS Continuare in pagina a 3-a 25cr»«&’ ■­ ; e*»‘» ,zi » 8 pagini 4000 lei V Anul XIV ] Nr. 166­­ 3837J \" Reșița Marți 22 iulie 2003 Primul plan de dezvoltare regională Ieri, a fost prezentat, la Re­șița, primul plan de dezvoltare a Regiunii V Vest. Adică a Bana­tului, pentru că din Regiunea V Vest fac parte județele Arad, Caraș-Severin, Hunedoara și Timiș. Este un plan la care se lucreaza din 2002 și a fost realizat de către Agenția de Dezvoltare Regională V Vest în parteneriat cu specialiștii Regiunii Alsacia, din Franța In realizarea acestui plan s-a pornit de la analiza socio­­economică a Regiunii V Vest. Banatul, în accepțiunea realiza­torilor, este o regiune în plină ascensiune, cu un imens poten­țial de dezvoltare. Avantajat de poziția de frontieră care me­rită valorificată mai mult în avantajul său. în regiune, sec­torul de servicii a crescut mult în comparație cu producția industrială și agricolă. Un capitol aparte a fost acordat IMM-urilor, cu un potențial de 40% din PIB. S-a făcut, de asemenea, o anali­ză a pieței muncii, turismului, calității mediului, managemen­tului deșeurilor ș.a. Concluzia: e nevoie de o dez­voltare a economiei și compe­titivității, de investiții în califi­care și de tratarea disparităților, a diferențelor dintre teritorii. Dorina SGAVERDIA „Vreau să dau echipa, dar n-am cui“ r Rîsu­ prinsu---------------------------------­De el avem nevoie? Domnul Iancu Muhu s-a supărat, și pe bună dreptate. Ce, numai el si-a anuntat can­didatura la primărie? Unele partide au fost mai grăbite și au deja oameni pregătiți, cu vastă experiență în adminis­trație, dar și parlamentară. De ei ne vom ocupa în zilele următoare. Azi vom vorbi de un candidat care nu e can­didat. Pentru că PSD a anunțat că va face nominalizarea mai la iarnă. Noi totuși credem că PSD nu poate face abstracție la Reșița de Ion Simion Purce, președintele organizației lo­cale și actualul viceprimar al municipiului. De aceea, Ion Si­mion Purec va fi omul pe care PSD îl va arunca în luptă, că altfel nu va candida nici lancu Muhu... Ce argumente are în favoa­rea sa domnul Purec? în primul rînd, că a băgat cîteva zeci de milioane de euro sau dolari în pămînt și e nevoie de încă patru ani ca să bătătorească locul. Apoi, că, ca (așa curge propo­ziția) și Iancu Muhu, provine din CSR și nu e străin de declinul combinatului, încă de pe vremea cînd se ocupa de aprovizionare cu materii prime și materiale. Pe asta mizează Muhu în bătălia electorală. Dar cel mai tare e domnul Purec în termoficare, reușind să asigure agent ter­mic reșițenilor cu prețuri între 10.000 și 50.000 de lei/mp, în funcție de aparatul de măsură al CET la intrarea în bloc. De unde și renumele de Calorifer. Asta mi-ar fi un impediment ca dl Purec să cîștige alegerile, dacă dl Popa e obligat să renunțe, pentru că iarna vii­toare partidul va avea grijă de poporul său, acordîndu-i tichete de căldură. Știți cum e cu tichetul? Te duci și cumperi agent termic cît ai boni. Cînd nu mai ai, faci economie. Mai pui o plapumă, mai un palton, renunți la cablu și nu mai plă­tești taxa radio-tv. Dar astea n-au nici o legătură cu dl Pu­rec, candidatul președintelui Purec la Primăria Municipiu­­­lui Reșița. Asta, cît timp dl Gheorgh­e Pavel Bălan e li­derul organizației județene a PSD. Petru Buzzi

Next