Timpul, septembrie 2003 (Anul 14, nr. 201-226)

2003-09-15 / nr. 213

Monstrul în ultima vreme s-a discutat cu o intensitate crescîndă și la niveluri din ce în ce mai înalte despre corupția din România. Ca să ne referim doar la cele mai recente admonestări pe care le-am încasat pe această temă, vom reaminti cititorului remarcile acide ale ambasadorului Michael Guest sau pe acelea aproape ame­nințătoare ale lui Günther Verheu­gen. Ca și cum n-ar fi fost suficient un par pentru un car de oaie, Jo­nathan Scheele, demnitarul UE acre­ditat în țara noastră a făcut, de curînd, o declarație senzațională. Afirmînd că mai mulți investitori străini l-au întrebat cui ar putea să se adreseze, dacă se lovesc de obtu­zitate, de birocrație sau li se pretind sume cu multe zerouri - a se citi șpagă - spre a se da curs inițiativelor lor. Care, de fapt, ne interesează în cel mai înalt grad pe noi. Stăm bine de tot, dacă străinii cu bani, dornici să-i investească în România, au a­­juns la exasperare. Pierzîndu-și în­crederea nu numai în eventualii par­teneri români, ci și în autoritățile noastre. Și ne mai lamentăm că în cutare"țară vecină s-au injectat în structurile economice, anul trecut, de zece ori mai mulți bani decît la noi. Aceasta fiind culmea fariseis­mului sau, mai direct spus, a prostiei. Din două, una. Ori personalitățile citate, pe lîngă multe altele, suferă de halucinații, poate de mania perse­cuției, ori corupția este o tragică rea­litate, un cancer,care și-a trimis meta­stazele la mai toate palierele admi­nistrației și în toate ungherele eco­nomiei. Și nu trebuie să fii cine știe ce analist de talie continentală,­ ca să tragi concluzia corectă. Ne între­băm numai cam cîți alții, din țară sau de peste hotare, s-ar cuveni să ne mai spună de la obraz că la noi se fură ca-n codru, pînă cînd guvernan­ții se vor convinge că așa nu se mai poate. Renunțînd la logoreea redun­dantă despre imaginarul război îm­potriva corupției și procedînd la ju­gularea nemiloasa a acestui flagel. S-ar putea alcătui zeci de volume din declarațiile sforăitoare ale politicie­nilor noștri, de acum și de mai îna­inte, despre lupta cu monstrul care ne secătuiește pînă și ultimele pu­teri, jefuindu-ne chiar și de elemen­tara nădejde, ca să nu mai discutăm despre fostul prestigiu. Nu sînt decît minți de vorbe jupuite de idei, ca să-l parafrazăm pe cel mai mare stilist român în viață. De pe urma cărora nu ne-am ales decît cu tristul renume de a figura printre cele mai corupte țări din Europa. Al. BÎRSESCU APAPS face cărțile • CSR va fi cumpărat de rușii de la TMK. Pînă la privatizare, sistemul hidrotehnic al Combinatului va fi transferat la Consiliul județean. • CSR va beneficia de anumite facilități­ oferite de APAPS • în această săptămînă, o echipă rusească de audit va fi prezentă la Reșița Diabeticii, la vremea experimentelor Bătaie de joc! Aceasta este expresia des folosită de către bolnavii de diabet ce așteptau la ușa dnei dr. Diana Mușat, medic specialist în diabet și alte boli de nutriție, pentru a-și primi rețetele cu tabletele sau insulina care, practic, îi țin pe picioare. Viața celor 4200 de diabetici, toți depen­denți de tratamentul acordat gratuit de către stat, a fost bulversată recent de un ordin venit din partea Casei Naționale de Asigurări de­ Sănătate. Ordinul impune eli­berarea medicamentelor pentru acești bolnavi, doar de către medicii specialiști în domeniu, care, în cazul județului nostru, se află numai la Reșița. Mai mult, fiecare rețetă care implică eliberarea de insulină trebuie musai parafată de către medicul coordonator al programului de diabet, dr. Mușat, iar dacă prețul medicamentului depășește suma de doua milioane de lei, e nevoie și de parafa Casei județene de asigurări de sănătate. La toate acestea se mai adaugă și faptul că, în timp ce medicii își au cabinetele în incinta Policlinicii din Centrul civic, farmacia care eliberează medicamentele este situată în policlinica Spitalului județean, adică în Go­­vîndari. Pentru reșițenii bolnavi de diabet, ultimele măsuri organizatorice nu se simt chiar atît de mult, însă pentru cei din celelalte localități, situația este extrem de grea. „Am făcut de două ori infarct, sunt operată pe cord și iau insulină, ne-a mărturisit Marga­reta Jiprea din Oțelu Roșu. Stau aici de di­mineață. Abia mă țin pe picioare. Pînă și medicul de familie mi-a spus că măsurile astea sunt luate numai să ne facă rău. Eu nu am voie nici să mă ridic din pat și am ajuns să bat zeci de kilometri ca să nu mor. Mai trebuie să merg și în Covîndari după medi­camente. Cînd ajung acasă?" De aceeași părere a fost și Talia Vera, de 65 de ani, issabela CIUBOTARII­ Continuare in pagina a 3-a Japonezii, bucuroși de colaborare • Constructorii de mașini de la UCM SA Reșița, apreciați pe piețe cu standard de pretenții ridicat Partenerul comercial al UCM Reșița din Japonia, SAKAI IRON WORKS Ltd., informează că a început exploatarea comercială a centralei hidroelectrice OTAKI, cu o putere instalată de 10,5 MW, la căderea de 80,37 de metri. Pentru acest obiectiv, UCM Reșița a livrat o vană fluture cu disc biplan, cu diametrul de 2300 mm, recepționată nu cu mult timp în urmă de beneficiarul japonez. Primim cu bucurie acest mesaj care confirmă implicit acceptabilitatea produselor UCMR la export chiar pe piețe cu standard de pretenții ridicat. ClaUdiU MILIAIM Nici în car, nici în căruță ! Deși au trecut mai bine de două săptămîni de cînd Dan Matei Agathon, secretarul ge­neral al PSD, a anunțat cu surse și trimbițe că în Caraș-Severin „PSD a fuzionat cu PD", în rea­litate lucrurile au rămas neschim­bate. Cel puțin pînă la sfîrșitul săptămînii, nici unul dintre foștii vicepreședinți, consilieri jude­țeni și primari PD, anunțați ca fiind trecuți în bătătura parti­dului de guvernămînt, nu și-au depus adeziunile pentru acesta. Cu atît mai puțin, organizații întregi din teritoriu, așa cum se anunța la vremea respectivă. Conform statutului PSD, adeziu­nea se depune în organizația din localitatea în care respectivul își are domiciliul sau își desfă­șoară activitatea de bază. Bi­rourile organizațiilor locale dis­cută și aprobă aceste cereri. Conform aceluiași statut fiecare nou-venit are nevoie de o re­comandare din partea unui membru al organizației locale PSD. Or, după cum precizează surse din PSD, pînă acum nici un pesedist nu a făcut astfel de recomandări. Gurile rele spun că Ilie Mustăcilă așteaptă întoar­cerea lui Nicolae Ștefănescu din Franța, pentru a primi acceptul de înscriere în cel mai social­­democrat partid din România. Victor IMAFIRU I- Rîsu-plînsu Reforma merge mai departe A plouat. A plouat cît în două luni, spun meteorologii. Așadar, sîntem la zi cu apă­rara. Curentul s-a scumpit pentru că n-a plouat. Cine îl ieftinește că a plouat? Ni­meni. Avem iarăși și iarăși de-a face cu escrocherii PSD- iste. Pentru că odată scumpit ceva, aleluia, tot ce mai vine e altă scumpire. Mă scuzați. Am pomenit de chestia asta doar ca să mă aflu întreabă. Astăzi începe școala. Ca în fiecare an trecut al tranziției noastre, sub pretextul refor­mei în învățămînt, începe... o altă școală. Vechiul an șco­lar s-a încheiat în crize nesfîr­­șite. Examenele de capacitate și de bacalaureat pentru elevi sau examenele de atestare pe posturi ale profesorilor au adus populația României la nebu­nie pură. Pentru nebunia din anii trecuți, Abramburica a fost schimbată la conducerea ministerului cu celebrul Eu­­tanasiu. Nu din lac în puț, ci din lac în ocean. Pe asta nu-l mai schimbă nimeni. Cred că a fost instalat să trimită direct la morgă învățămîntul româ­nesc, după ce predecesoarea sa l-a băgat în comă. Dar as­tăzi începe școala. Cum o fi, cum n-o fi, începe școala. Dacă vrei să aibă copilul tău un minim de cărți și rechizite tre­buie să scoți toată seafa pe o lună. Pentru prima zi de școală, evident. Profesorii sînt și ei năuci. Nimeni nu știe ce va fi peste două luni, ce-i mai trăsnește prin cap­­ neo­bositului ministru Eutanasiu. Singurul efect al reformei în învățămînt de pînă acum este că nimeni nu mai învață ni­mic. Nici în școala generală, nici la liceu, nici prin facul­tăți. Grămezi de doctori în toate domeniile din învă­țămînt, nici măcar felceri. Un tineret complet debuso­­lat și părinți scoși din minți. Și reforma merge mai de­parte. Mircea CAVADIA

Next