Transilvania, 1873 (Anul 6, nr. 1-24)
1873-09-15 / nr. 18
— 207 — Dupa atari fapte, noi ne intrebamu: care e mai culpabile? eruditulu care transcrie asemini absurdități, seu vulgulu care le crede? De securu ck nimene nu va atribui culp’a cestui din urma. Unele plante devenira aseminea celebre in analele siarlatanismului. La ei erau, ca si la noi astadi, plante salutarie, erbi pentru facutorii de rele si plante magice. Cine dintre noi n’a auditu vorbinduse, chiaru si in dilele nóstre, despre erb’a fieratoru (Asclepias vincetoxicum Lin.), despre care se istorisesce ca o culegu hotii, prin una folia dintr’ins’a in palma, sub piele, o lasa se se vindece acolo, si atingandu cu mana ori ce incuiatoria de feri, cktu de tare se fia, sare numai de cktu si se farima in bucăți. Astfelu nimicu nu-i împiedeca de a ajunge la om ce tesaure încuiate. Atatea numai ca — adauga fabulistii — este foarte anevoia de gasitu si numai cu pretiuri enorme se poate procura acea planta, pentru ca invetiatii, botanistii s. a. cari o cunoscu, nu voru se o descoperia. Cine nu scie ca tieranii nostri punu la St. Georgiu macesiu (rugu) in poarta si pre la ferestri, ca se nu intre strigoi, si câ se nu lovesca trăsnetului*) După aceste urméza plantele cabalistice fermecatorie, pentru dragoste, urîtu s. a. multe, dintre cari memoramu Datura stramonium (ciumafaia, turbarea, laurulu) cu alu cărei veniri teribile vrăjitorii se farmecau pre sene insîsi , ca se se transforme in strigoi. Inse neci un’a din orbile magice nu fh asia de celebra cu Matragun’a (Atropa belladona), care devenise pentru magia unu ingrediente indispensabile. Anticitatea terîse cu ea lumea pre o cale foarte tenebroasa, pretindiendu ca radecinele acestei plante aru avea forme umane, ceea ce ne esplica numele de Antromorphos datu ei de catra Teophrastu; era Columella o numise Semi-homo. In realitate ele (radecinele) nu sémena intru nemicu cu omulu, inse credulitatea eruditiloru si astuti’a siarlataniloru a suplinitu ceea ce lipsia, dandule o forma grosolana de omu, precum se vedu desemnate in opurile loru, spre a le da o veridicitate in ochii publicului. Radecinele matragunei erau representate de catra cei betrani, unele in forma de bărbați , altele de femei. Chiaru Pliniu celu betranu era de aceasta opiniune.**) Una plantatia gratioasa, veluta, ce cresce in mare abundantia pre colinele muntelui Id’a (in ins. Candia s. Creta). Diptamula din Cret’a (Origanum dictamus) era considerata in anticitate ca vulnerari’a cea mai miraculoasa, careia insîsi dietii dedesera acesta omnipotentia, si animalele se serveau instinctivamente, cu dens’a. Cu acestu diptama, Venerea curase pre Enea, de ranele ce capatase, candu a esitu dein foculu Troiei cu tata-s’o in spinare. Aristotele nareza cu caprele selbatice dein acelu munte (Id’a) alergau la ele si le curatiau de frundie spre a face se cada săgeţile cu cari le raniau venatorii si se li se vendece ranele. Cine ar fi cutediatu numai cu unu diumetate de seculu înainte de acéstea se nege una potere atatu de prodigioasa? candu se gasia in o frumóasa opera despre Grecia, unu lungu capitlu despre virtutea vulnerariei divine, si candu in acea carte se vede desemnata una capra străpunsă de una sageta, mancandu din plant’a salvatoria. Astfelu dein nefericire, autoritatea scientiei împiedeca de multe ori veritatea. S. M. *) La unele tienuturi punu leusteanu si aliu. Kect. Trans. **) Madragorara, alii Circaeum vocant. Duo ejus genera: candidus qui et mas: niger, qui femina existimatur, angustioribus foliis, quam lactucae, hirsutis et caulibus, radicibus binis ternisve rufulis, intus albis carnosis tenerisque, paene cubitalibus. Plin. Hist. Nat. libr. XXV., c. XCIV. Dissertatiune despre necessitatea instructiunei (tienuta in adunarea parţiala dela Deva). Prea stimata adunare! Marita naţia romanesca! candu te vei lumina cu invetieturi, mai alesa naţia nu va fi pre pamenta înaintea ta. Cichindealu. Acestea erau cuventele strigatoriului in pustia înainte de acéstea cu vreo 53 de ani. Acést’a era religiunea unui preotu romanu persecutatu de sorte, persecutatu de inimici, persecutatu de ai sei; cu poterea acestora cuvinte vrh elu se creedie o națiune mare, demna de strămoşii sei descendenți dein Quirini. Acestea suntu acele cuvinte, cari aru trebui se fia scuipate in anim’a fiacarui romanu, aceste se-i fia maxim’a, aceste meditati unde cele mai seriose. Precum aceia, carii au priimitu botezulu, primulu sacramentu introdusu de marele reformatoru alu lumnei Christu, au trecutu din intunerecu la lumina, asia aceia cari patrundiendu ponderositatea cuventeloru esprimate de venerabilele preotu romanu si voliendu a le da valore, voru trece dein obscurantismulu nefientiei la lumina a pitigressului si a independintiei nationale. Dati-mi unu punctu afara de pamentu, dice eruditulu Archimede, si voiu radicâ pamentulu. Daţi, faceţi, câ poporulu romanu se aiba scóle, si elu va face minuni. Se facemu câ poporulu se invetie, pentruca causa invetiamentului la noi romanii are o însemnătate dupla, adeca: Se ne luminamu, se invetiamu câ se ne creemu o subsistentia mai buna, o viatia mai dulce, mai plăcută si mai frumoasa; se invetiamu ca se ne intarimu libertatea sociala, nationala si politica, pentru ca acestea suntu factorii principali ai subsistentiei si fericirei noastre. Trebue se inaintamu si dein punctu de vedere alu esistentiei noastre nationale, spirituale si materiale, in care privintia stami in depărtare gigantica de 31*