Transilvania, 1878 (Anul 11, nr. 1-24)
1878-09-15 / nr. 18
------------ns V'XJ 'Zsţ® Acesta foaia ese ^ * cate 3 cóle pe Inna ei costa 2 fiorini v. a. pentru membrii asociatiunei, era pentru nemembrii 3 fr. Pentru străinătate 10 franci cu porto duplu alu postei, IS'S5«'*'---------Foia Asociatiunii transilvane pentru literatura romana si cultura poporului romanu. ---------“ (S "^Abonamentulu face numai pe cate 1 anu intregu. Se abonedia la Comitetulu asociatiunei in Sibiiu, sau prin posta sau prin domnii colectori. --------•— \t. 18. Brasiovu 15. Septembre 1878. Alllllll XI. Sumariu. Consideratiuni ortografice. (Urmare.) — O epistola din Beiusiu, 17 Iuliu a. c. a dlui Teodoru Rosiu, prof. gimn. — Discursulu rev. sale dlui parochu si asesoru cons. Bartolomeiu Baiulescu. — Recensiunea unoru ABCdarie romanesci. — Cronica scolastica din Romani’a. — Bibliografia. Consideratiuni ortografice. (Urmare). In fine se vedemu, indemniseaza-se ei cumva prin ratiuni estetice? Ortografia e costumulu limbei, — si ori ce omu de buna cuviintia, candu se arata la lume, se presenteaza in vestminte catu se poate mai carate si mai potrivite caracterului seu nationalu. Se luamu acumu o carte romaneasca cu ortografia curata ethimologica si se opunemu langa un’a latina, italiana, francesa, spaniola etc. si toata lumea va dice: ast’a e ortografia romana, curata, frumoasa, estetica! Apoi se iea cineva o carte romaneasca scrisa cu toate apertinentiele si impertinentiele fonetice, cu carne si cade cu unu dobitocu, mutilata in formele sale de derivatiune si flexiune, si o puna langa o carte cechica, slovaca scu hrovata cu semnele cele multe fonetice, — si prim’a impressiune va face pe om si cine se créda, că limb’a aceea inca e vre-unu dialectu slavicu, seu celu pucinu unu conglomeratu, o cârpitura din toate limbele. Unu costunm cârpitu din totu felitilu de petece, si plinu de toate googele! Apoi — rogu-ve! unu cuventu cu „învăţaţi,a — „inştiinţaţi,“ — „împărtăşeşte“ etc. nu dau iccu’a unei nuiele muiate in dein, pe care s’au prinsu de toate partile o sumatenia de musce? Si cuvintele cele ismerite, că: credinţă, preţ, forţă, raţie, naţie, Cluj, Blaj, Raţ etc. — Ore nu se infacisieza ca nisce fetiori voinici, inalti, frumosi, carora inse turcii li-au taiatu nasulu si urechile? Mi-aducu aminte de o femeia din Brasiovu cu numele Bolond Zsuzsa, căreia i cadiuse nasulu, dar’ se impodobia ca o Medusa cu totu feliulu de pene si pandici culese de prin gunoaie, si-apoi dicea, că ea e imperates’a imperateseloru. Era partea estetica a ortografiei fonetice — cu carne si cade! Dar’ fonetistii mai au si unele nedumeriri speciale in contra ortografiei etimologice. Se vedemu, ce valore mai au si aceste? Fonetistii asia credu — sau mai bine dicundu — se făcu a crede, că regalele stabilite de etimologistî pentru regularea suneteloru, nu sunt stabile si generale, — pentru că se afla multe curente, ce nu incapu intre cadrele acestoru regule etc. — De aci apoi el făcu conclusiunea, că pentru vindecarea acestoru rele trebue introdusa ortografi’a doftorului Eisenbart, care vindeca măselele cu pistolulu — nach seiner Art! Noi esaminandu tóte acele esemple, ce le-au adunatu fonetistii pentru ilustrarea aserteloru loru, amu aflatu, că cea mai mare parte a loru se reduce la cuvente străine, la neologismi nenaturalisati, la forme stricate, si la pronunciari falsificate; — éra in catu in acele esceptiuni s’aru află si cuvente curatu romane, — ele sunt fórte puține. Ce se atinge acumu de cuventele străine, — apoi dara nu voru vrea fonetistii se intocmimu ortografi’a nóstra romana după gustulu strainiloru. Ce figura comica aru mai face unu romanu imbracatu cu camésia, cu cioreei albi, incinsu cu sierpariu si incalitatu cu opinci — care apoi ar’ mai lua pe sine si unu fracu negru si unu cilindru inaltu de celu mai nou fasonu? Totu aceea se pote dice si de neologismi, — cari pana atunci, pana candu nu se acomodeza toturoru insusiriloru limbei nóstre nationale, remanu cuvente străine, forme stricate, — supuse si la pronunciari false, — pe cari apoi nici fonetistii nu le potu regula cu tota escamoteri’a loru fonetica, — fara de a strica si ce e alu nostru curatu si bunu. Asia vrea se vediu eu, cumu scriu fonetistii cu ortografi’a loru: Gyöngyös, gyönyörűség etc. Nu remane asia dara — dopa mintea cea sanetoasa — alt’a, decatu a ne întocmi regalele ortografice după natur’a limbei nóastre, — si apoi a supune cuventele adoptate la aceste regule de ortografia si pronunciare, — era cele străine a le lasa in voia jurisdiction ei loru ortografice. D. e. după cumu amu facutu si amu pronuneiatu din plecata plecatiune, si nu „plecaţiune“ seu „plecaţie“ — asia vomu subordina acestei regule stabile si generale si cuventele deputata — deputatiune, si nu „deputaţiune„deputăţie,“ cu atatu mai pucinu după forma cea falsa ce esista numai la slavi, deputacije etc. In fine, ce se atinge de acele cuvente, cari fiindu