Transilvania, 1904 (Anul 35, nr. 1-6)
1904-09-15 / nr. 4-5
revistei noastre, şi a fost făcuta la timpul seu de ziarele noastre în condiţiuni pe deplin mulţămitoare şi într’un cadru foarte vast. In sarcina noastră rămâne numai să remarcăm şi înregistrăm unele momente de interes mai durabil şi de importanţă chiar şi pentru istoria desvoltării noastre culturale. In primul rând avem de amintit faptul îmbucurător, că la adunarea generală au fost representate, şi de astă dată, celelalte societăţi culturale româneşti mai mari prin delegaţi speciali, şi în deosebi „Societatea pentru fondul de teatru român“ şi „ Asociaţiunea Aradană pentru literatura şi cultura poporului român“. Prin participarea oficială a acestor societăţi la adunările generale ale „ Asociaţiunii“ şi prin modul cum activitatea acesteia este apreciată şi sărbătorită de representanţii societăţilor surori, întrunirile instituţiunii noastre au fost ridicate la rolul şi importanţa unui adevărat focular al vieţii culturale a Românilor din ţeară. Spre a pune în relief această împrejurare, lăsăm să urmeze la loc de frunte, şi împreună cu cuvântul presidial de inaugurare şi discursurile de felicitare ale representanţilor „Societăţii pentru fondul de teatru român“, Asociaţiunii Aradane şi Despărţământului Timişoara. S-a remarcat şi de astădată în presa română şi chiar şi în sinul adunării, cu multă părere de rău, absentarea de la adunările „Asociaţiunii“ a episcopatului român, care — nu încape îndoială — are datorinţă mare şi sfântă de a da inştiinţelor culturale ale poporului nostru întreg sprijinul seu şi în deosebi de a ocupa în sinul instituţiunii noastre şi în viitor locul şi rolul ce l’au avut în trecut capii ambelor biserici române. Metropoliţii Şaguna şi Şuluţu, în Asociaţiunea noastră. Cu toate acestea ne credem datori a constata în interesul adevărului, că P. S. L. Episcopii de Lugoş şi Arad, cam atât pentru apropiarea residenţelor şi pentru agilitatea ce li-o permite etatea lor, erau aşteptaţi cu siguranţă la adunarea din Timişoara, au fost împiedecaţi din cause independente de voinţa lor de a se prezenta la ultima adunare. P. S. Episcop al Lugoşului şi-a exprimat regretele asupra acestei împiedecări prin o scrisoare adresată biroului Asociaţiunii încă înainte de adu