Transilvania, 1905 (Anul 36, nr. 1-6)
1905-09-15 / nr. 4-5
DISCURSUL DE DESCHIDERE cu ocaziunea adunării generale a Asociaţiunii, ţinută în Sibiiu la 19 şi 20 August st. n. 1905. Onorată adunare generală! Iară ne-am întrunit, ca sa vă dăm seamă despre activitatea şi progresul ce comitetul central l-a realizat dela ultima noastră adunare, înainte de toate mulţămesc tuturor membrilor, cari în decursul acestui an administrativ ne-au împărtăşit de ajutorul lor material sau moral. Patruzeci şi patru de ani se împlinesc de când cea dintâi adunare generală s’a ţinut aici în Sibiiu. Toţi acei bărbaţi distinşi, dintre cei mai distinşi ai neamului nostru, cari au prezidat adunările generale, în cuvântări elocvente au descoperit scopul sublim, ce-l urmăreşte Asociaţiunea noastră, şi au arătat mijloacele ce trebuesc folosite pentru ajungerea scopului, îndemnând şi provocând inteligenţa română o dă tot sprijinul moral şi material. Cu toate acestea suntem încă tare departe de ţânta pe care stimatul nostru prezident de onoare domnul Alexandru Mocsonyi ni-a zugrăvit-o în frumosul său discurs, rostit în adunarea generală din Oraviţa în anul 1902. Domnia-sa între altele foarte nimerit a zis: „Asociaţiunea este expresiunea unităţii şi solidarităţii naţionale, pe terenul cultural al poporului român din Ungaria, iar prin organizarea ei nu-e dată posibilitatea concentrării puterilor noastre. Astfel, ca o zi epocală va străluci în analele ei ziua în care Asociaţiunea va vedea organizată sub stindardul său întreaga inteligenţă română, ca o armată bine organizată în serviciul cauzei naţionale“. Aceste cuvinte clare, înţelepte şi convingătoare mă dispensează de a mai repetă şi eu ceea ce în 44 de ani, în tot atâtea variante s’a adresat din prezidiu inteligenței române, durere, nu cu succesul dorit.