Transilvania, 1909 (Anul 40, nr. 1-5)
1909-01-15 / nr. 1
să fie accesibil orişicui, cum ar fi, dacă s’ar concentra într’o singură publicaţiune. Tot astfel se întâmplă şi cu materialul de folclor, care deşi adunat în multe cazuri cu hărnicie, se publică fără nici un sistem şi se sfărâmeşte, spre cea mai mare părere de rău a specialiştilor, în toate gazetele, pe cari le avem. Intre astfel de împrejurări, un organ de publicitate, care să întrunească toate aceste lucrări şi care să Ie dea la lumină după oarecare sistem, ni s'a părut foarte de dorit, şi un astfel de organ au crezut membri secţiunilor, că ar putea fi «Transilvania». Şi anume «Transilvania» ni s’a părut a fi mai potrivită spre acest scop, decât orişicare altă foaie, deoarece ea este organul de publicitate al unei societăţi, care întruneşte aproape pe toţi intelectualii noştri din ţara întreagă, fără deosebire de trepte sociale şi de confesiune, care prin ramificaţiunile sale extinde asupra tuturor ţinuturilor locuite de Români din patrie şi care prin secţiile sale literare-ştienţifice de oparte ar putea oferi secretarului literar multe materii vrednice de publicat, iară de altă parte i-ar putea da mână de ajutor la judecarea şi controlarea lucrărilor venite din alte părţi. Bine ştiu, că între scriitorii noştri de astăzi în zadar voiu căută titani ai ştiinţei şi ai muncii, ca un Cipariu, ca un Bariţiu de odinioară; cu toate acestea însă şi între noi epigonii văd destui oameni, cari ar putea pregăti câte o monografie a comunei de unde sunt, sau unde vieţuesc, o monografie familiară sau a vreunei instituţiuni mai însemnate; cari ar putea da publicităţii documente de valoare, păstrate în cine ştie ce arhivă, sau scrisori de ale bărbaţilor noştri mai de frunte din trecut; cari ar putea adună numirile topografice din ţinuturile lor, sau apoi nume familiare, porecle şi numiri relative la diferitele ocupaţiuni ale omului nostru din popor, mai departe poveşti, cântece, descântece, anecdote, proverbe, cimilituri şi credinţe poporale; cari ar putea colectă probe dialectale şi ar face descrieri de porturi, obiceiuri, jocuri şi obiecte caracteristice, folosite de poporul nostru; sau cari în fine ar urmări mişcarea noastră literară şi ştienţifică şi ar face dări de seamă, oricât de scurte, despre tot ce li s’ar părea vrednic de a se aduce la cunoştinţa obştei noastre cărturăreşti. Sunt lucruri mărunte multe din acestea, recunosc; dar multe mărunţimi de acestea la un loc pot face un lucru de preţ. Vorba celor vechi, pe care Bariţiu o alesese de deviză pentru «Transilvania» sa: Cutta cavat tapidem non vi, sed saepe cadendo. Invităm deci la muncă sub steagul «Asociaţiunei» pe toţi, câţi se simt destoinici a lucră ceva de folos în această direcţie. Norocul ne-a dat ca conducător în lucrarea noastră literară un om de talent, preţuit în toate părţile şi înzestrat cu bun simț în alegerea materiilor destinate a vedea lumina zilei prin tipar.