Transilvania, 1928 (Anul 59, nr. 1-12)
1928-01-01 / nr. 1
cuprinsul ţării, trebuie să se pună la muncă. Şi cu cât aceste forţe sunt mai conştii de puterea lor, mai îndârjite, cu cât îşi revendică fiecare partea cu mai multă putere, cu atât noi răsări din siuciumul de azi valori naţionale mai preţioase. Conştient ori ba, această deslănţuire de energie românească lucrează pentru biruinţa calităţilor mai riguroase ale sufletului etnic, care, în primul rând, sunt şi chemate să boteze nouile idealuri de vieaţă ale românismului în cadrele statului naţional. * * * Intre problemele, cari se pun cu multă stăruinţă în timpul din urmă este şi aceea a culturalizării naţiei, a masselor mari. Şi mi se pare, fiind vorba de culturalizarea mai ales în sens naţional, că massele mari nu se reduc la cele populare şi muncitoreşti. Problema agrară, problema drepturilor cetăţeneşti, au fost puse şi rezoluite îndată după unire, printr'o superioară intuiţie a spiritului timpului, dintr’o largă prevedere politică, dintr’o adâncă înţelegere a necesităţilor naţionale şi de stat în noua alcătuire politică a neamului, înţelepciunea şi chibzuiala aşezată, care a caracterizat prin veacuri naţia noastră, n’a dat greş nici cu prilejul săvârşirii celui mai însemnat act din istoria sa, — a unirii, — şi, de amândouă laturile Carpaţilor, în mod pacinic a realizat ideia şi programul revoluţionar: împărţirea pământului şi votul obştesc, dând în aceeaş vreme dovadă şi de simţul de dreptate ce ne caracterizează şi de simţul de prevedere întru înlăturarea primejdiilor. Cele două reforme sunt izvoare vii ale căror adâncimi nu pot fi măsurate până azi. Cei câţiva ani de la legiferarea şi punerea lor în practică n’au putut să evidenţieze aproape nimic din părţile lor bune, ei mai ales laturile lor de umbră, — căci nici o alcătuire omenească nu poartă pecetea desăvârşirii şi nu îmbracă această calitate, nici subiectul pentru care reforma se face. Astfel au putut fi criticate şi vor mai fi. Dar nu încape nici o îndoială că prin ele s’a dat posibilitatea de a se săpa tot mai adânc în două calităţi ale neamului: în dragostea de moşie şi de muncă ordonată şi în înţelepciunea cu care poporul nostru judecă trebile ori .