Transilvania, 1945 (Anul 76, nr. 1-4)

1945-01-01 / nr. 1-2

2 Dr IÖAN P. PAPP duare, care mai tânjiau cu chiu cu vai, rezolvând însă mai mult ins­­crierile în favoarea justiţiabililor unguri şi transcrierile averilor Statului pentru eludarea drepturilor naţiunii române. Lefurile, natural, le încasau înainte, chiar şi pe mai multe luni, domnii judecători şi ceilalţi funcţionari. Consiliul Dirigent, cu toate serviciile sale, conform hotărîrii de la Alba-Iulia, şi-a mutat sediul la Sibiu, începâdu-şi aici imediat activi­tatea cu mult elan, zel şi neîntrecut patriotism, fază multă experienţă, dar plin de suflet şi voie fermă de realizări, înjghebându-şi serviciile centrale la iuţeală şi administraţia centrala a judetelor. La 9 Decem­vrie 1918 el şi-a ţinut deja seria şedintdor la Sibiu. In luna Ianuarie 1919 s’au preluat serviciile administrative dela Unguri, cu prefecţii români nou numiţi, când funcţionarii unguri, mari şi mici au refuzat jurământul oficial şi de credinţă către stăpânirea ro­mâneasca, peresindu-şi posturile, cu gândul premeditat de a se des­compune serviciile publice, producând nemulţumiri şi tulburări, de a împiedica şi zădărnici organizarea şi consolidarea administraţiei româ­neşti în Transilvania, şi astfel a putea demonstra în faţa lumii­­ pu­tinţa Românilor să organizeze o vieaţă românească de stat, în aceste provincii, scăpate de sub mâna stăpânirilor de până aci. Cu uriaşe sforţări supraomeneşti, secondat! de toţi Românii de bine şi cinstiţi, membrii Consiliului Dirigent s’au apucat în acest haos, de geaua muncă de organizare urgentă, ce-i aştepta, lucrând din răs­puteri, zi şi noapte, fără preget, şi punând la contribuţie maximă toată puterea lor de muncă şi a prietinilor lor, înfruntând, prin voinţa lor ne­­cl­ătită — orice piedici şi greutăţi, ce li se puneau în cale, — şi, ca prin minune, în cel mai scurt timp, au reuşit. Cea dintâi dispoziţie urgentă fundamentală, ce au luat-o, a fost decretul Nr. 1 din 24 Ianuarie 1919 despre funcţionarea în mod pre­­vizoriu a serviciilor publice, aplicarea legilor, despre funcţionari şi întrebuinţarea limbilor, decretându-se între altele: nArt. 1. Legile, ordonanţele, regulamentele şi statutele legale di­nainte de 18 Octomvrie 1918 (data declaraţiei de rupere a Românilor Transilvaniei de sub statul unguresc), rămân, în interesul ordinei pu­blice şi pentru a asigura continuitatea de drept, până la altă dispo­ziţie, în vigoare, în mod provizoriu, cu excepţiile din acel decret şi în celelalte, ce vor urma. „Art. 2. Toţi funcţi marii numiţi sau aleşi, de orice categorie, rămân la locurile lor. „Din consideraţii de serviciu şi în­deosebi din punct de vedere al liniştei publice însă, oricare funcţionar (judecător, notar public)

Next