Transilvania, 1985 (Anul 91, nr. 1-12)
1985-01-01 / nr. 1
OMAGIU FIERBINTE PREŞEDINTELUI TARII Este, pentru poporul nostru, în această lună de deschidere a anului, o sărbătoare din cele mai de seamă, una dintre acele sărbători care, tradiţional, marchează ritmul de viaţă şi de muncă al românilor — aniversarea zilei de naştere a Preşedintelui ţării. Este sărbătoarea aceasta un prilej pentru întreaga suflare românească de a exprima sentimentele de stimă profundă, dragoste adîncă şi neţărmurită recunoştinţă faţă de cel care, prin puterea sa de muncă neobosită pusă în slujba ţării şi oamenilor, prin gîndirea sa clarvăzătoare, inteligent realistă în aprecierea datelor şi resurselor şi în acelaşi timp viguros îndrăzneaţă, a ştiut să imprime un ritm de muncă şi de acţiune de natură să ducă ţara noastră spre realizări fără precedent, dînd cu deplină îndreptăţire acestei epoci în care trăim — şi care este cea mai bogată în roade din istoria patriei noastre — numele sub care de acum încolo se înscrie în cartea de aur a României — Epoca Ceauşescu. Este, în acelaşitimp, această sărbătoare prilejul pentru toţi cei ce muncesc, cu braţele şi cu mintea, în fabrici şi uzine, ca şi pe ogoarele patriei, în institutele de cercetări şi în ramurile cele mai diferite ale economiei, ştiinţei şi culturii, pentru toţi cei care trăiesc în România, fără deosebire de naţionalitate, să treacă în revistă, cu legitimă mîndrie şi sobră încredere în forţele proprii angajate în această muncă, realizările de pînă acum, să privească încrezători spre cele viitoare, cu conştiinţa că aceste împliniri şi măreţe dezvoltări în perspectiva imediată şi în viitor se datorează celui care, în fruntea partidului şi a ţării, conduce cu o mînă sigură şi o viziune limpede şi lucidă destinele noastre. în anul în care am intrat, sărbătorirea Preşedintelui Nicolae Ceauşescu se îmbină cu apropiata împlinire — la începutul verii — a două decenii de la istoricul Congres al IX-lea al partidului, care a adus un suflu nou în viaţa românească, de cînd se poate spune pe drept cuvînt că tot ceea ce s-a înfăptuit într-un domeniu sau altul de activitate este organic legat de activitatea teoretică şi practică a secretarului general al partidului, poartă amprenta gîndirii sale revoluţionare, cutezătoare şi originale. Deschizător al unei noi etape istorice în dezvoltarea României, Congresul al IX-lea s-a desfăşurat sub puternica pecete a personalităţii tovarăşului Nicolae Ceauşescu, şi ne amintim cu mîndrie de faptul că, la acel prilej, printre numeroasele probleme de importanţă cardinală pentru evoluţia ulterioară a vieţii poporului nostru, în Raportul prezentat Congresului, secretarul general al partidului a supus unei critici pe cît de frontale, pe atît de vehemente, tendinţele de închistare dogmatică, de cramponare faţă de cîteva teze abstracte, cu pretenţia de a fi valabile oriunde şi oricînd, ca nişte tipare. Este marele merit al partidului, al secretarului său general, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, de a fi repus reflexia filosofică, dialectica generalului şi particularului în drepturile ei fireşti şi legitime. „Astăzi — spunea tovarăşul Nicolae Ceauşescu — în epoca celei mai profunde revoluţii tehnico-ştiinţifice, cînd cunoaşterea umană a căpătat dimensiuni fără precedent, cînd ştiinţele aduc noi şi noi date cu privire la materialitatea lumii, la dezvoltarea dialectică a societăţii, se impune un efort constant pentru înnoirea continuă a concepţiei revoluţionare a proletariatului. Aceasta este o necesitate imperioasă a luptei pentru transformarea progresistă a societăţii“. întreaga istorie a acestor două decenii arată că acest efort a fost înfăptuit cu tenacitate şi realism, cu entuziasm şi clarviziune, şi rezultatele pe care le privim la începutul acestui an aniversar ne dau deplină încredere că vom obţine, în acelaşi spirit şi urmînd aceeaşi gîndire revoluţionară, realizări şi mai îndrăzneţe. Iată de ce, întocmind un asemenea bilanţ de mîndrie şi muncă, arătăm că la această aniversare a celui mai iubit şi stimat fiu al poporului nostru, românii văd în persoana tovarăşului Nicolae Ceauşescu un exemplu puternic şi impresionant de spirit revoluţionar, întruchipînd cele mai înalte virtuţi ale poporului român, văd pe conducătorul luminat care a adus şi aduce o contribuţie hotărîtoare la victoria cauzei socialismului pe pămîntul strămoşesc al patriei, pe gînditorul revoluţionar cu un orizont vast, pe promotorul curajos al noului, adversarul hotărît al dogmelor şi tiparelor închistate, pe gînditorul şi omul de acţiune care se apleacă întotdeauna cu atenţie asupra realităţilor sociale din toate zonele ţării, elaborînd, pe baza aplicării creatoare a adevărurilor universale ale concepţiei marxiste, soluţii originale pentru toate problemele dezvoltării noastre economice şi sociale. Oamenii muncii din ţara noastră au conştiinţa că, prin gîndirea social-politică de mare profunzime şi clarviziune, ca şi prin acţiunea sa energică, incandescentă, tovarăşul Nicolae Ceauşescu a conferit valori inestimabile teoriei şi practicii revoluţionare, a îmbogăţit cu noi concepte, teze şi idei, tezaurul materialismului dialectic şi istoric, al socialismului ştiinţific, patrimoniul cunoaşterii şi creaţiei istorice al epocii noastre, înarmînd partidul şi poporul cu o perspectivă clară şi luminoasă, cu strategia ştiinţifică a edificării socialiste a patriei în deplină libertate şi independenţă. Lucrul acesta a fost confirmat de altfel şi la recentul eveniment de excepţională însemnătate istorică de la sfîrşitul anului trecut, Congresul al XIII-lea al Partidului Comunist Român, care, într-o atmosferă de entuziasm înflăcărat, a adoptat în unanimitate Directivele Congresului cu privire la dezvoltarea economico-socială a României în cincinalul 1986—1990 și orientările de perspectivă pînă în anul 2000, indicînd reperele fundamentale ale unui nou model de civilizaţie, care deschide noi şi luminoase perspective pentru progresul multilateral al societăţii socialiste româneşti, pentru creşterea bunăstării materiale şi spirituale a întregului popor. Acest grandios şi realist program reprezintă încă o materializare strălucită a politicii clarvăzătoare şi înţelepte a tovarăşului Nicolae Ceauşescu cu privire la aplicarea şi corelarea principiilor construcţiei socialiste cu realităţile româneşti. Lucrul acesta a reieşit atunci cînd, în aceeaşi atmosferă de sărbătoresc entuziasm, cu o unanimitate care reprezintă unanimitatea poporului român, Congresul a adoptat hotărîrea istorică cu privire la realegerea în funcţia supremă de secretar general al Partidului Comunist Român a tovarăşului Nicolae Ceauşescu. Această hotărîre dobîndeşte semnificaţia unei op