Tribuna, ianuarie 1904 (Anul 8, nr. 1-24)
1903-12-25 / nr. 1
e creştere al Românilor hotărnici din cele două comune la 18*/„ (dela 4997 la 5935 Români sau un sporiu de 938 suflete). In comitatul Ugocei, este ceva mai bine ca în Torontal şi ceva mai rău ca în Cianad. Poporaţiunea română în cele 7 comune mărginaşe ale Ugocei a sporit dela 7494, în anul 1880 la 846, adecă cu 973 sau 14%’ (07% pe an). Dacă separăm aceste trei comitate de celelalte rămân pe hotar încă 43 comune cu o poporaţiune română de 40.197 la anul 1880, care la anul 1900 se urcă la 547‘25 adecă un sporiu de 14.528 sau de 35°/o (1.757,,) pe an. Şi în această parte a hotarului se pot deosebi regiuni cu un procent de creştere mai mic sau mare. In comitatul Bichiş — o singură comună — procentul de creştere scade sub medie la 32' o (sporiu 653 suflete); în comitatul Bihorului (25 comune) el se urcă ceva, dar rămâne tot sub medie şi e de 33°,, (sporiu 3925 suflete); comitatul Aradului 8 comune) representă tocmai media de 3570 (sporiu 7079 suflete); în comitatul Satmar (8 comune) procentul de creştere se urcă la 44% (sporiu 1484 suflete) şi în comitatul Maramurăşului — o singură comună — la 54° 10 (sporiu 1387 suflete). Comunele variază şi ele în procentul de creştere. Pe linia din comitatul Torontaluluî aproape toate comunele au un crescăment mic, nu decrescut Banat-Comloşul dela 3058 la 3015 şi Poen dela 1409 la 1323. Singura Ecica română are un procent de creştere mai mare (dela 1771 la 2494 suflete sau 40° 0). In comitatul Ugocei Valea-sacă se distinge prin un spor de 47'„ (dela 544 la 814), care Comlăuşa-Şirlău prin o descreştere (dela 754 la 743). In comitatul Bihorului Chenez, Vedreş-Abram, Fârnaş, Bedeu, Meze Peterd şi Ateaş au numai sporuri mici, Sârşigul însă un sporiu de 50'7n (dela 282 la 430), Berechiul de 97% (dela 208 la 410), Cefa de 40° ro (dela 675 la 1063 şi Mălădios de 50°/,,, dela 611 925). In comitatul Aradului Şiclăul sporeşte puţin (dela 2625 la 3124). Şimandul are cel mai mare spor din toate comunele mărginaşe ipu '5°0I,( dela 1315 la 3278). In comitatul Sătmariului mica comună Petea a scăzut în poporaţiunea română aşa (dela 178 la 63) încât a perdut şi majoritatea română. La acest punct urmează a se face o rectificare a liniei de hotar; spre norocire acesta este unicul cas. Samosdob insă are un spor de 46'0 (dela 659 la 975), Marteniul nou de 77(10 (dela 519 la 919) şi Dindeleagul de 76'10 (dela 375 la 662). Important este a cunoaşte şi raporturile neromânilor cari locuesc în aceste 71 comune române de hotar. La anul 1880 minoritatea neromână era de 26311 suflete, cari la anul 1900 sporise la 38, 982 suflete, adecă cu 12,671 sau 48°|0 (2,4°|„ pe an). Sportul acesta este mai mult decât îndoit ca la Români. Din plunct,de vedere al creştere! poporaţiunei neromâne, se pot distinge patru grupări. In primul grup între comitatele Ugocea şi Sătmar cu un spor al poporaţiunei neromâne de 115°|„ (în Ugocea 148°|o și în Satmar 102°|0); în grupul al doilea se găsesc comitatele Aradului (84'|0) Bichișuluî (57°|0) și al Bihorului (50°|0) cu un sporiu de 71°|0; în grupul al treilea avem comitatul Torontaluluî (29'|n) și al Cianaduluî (25°|0) cu un spor de 28°|0; în grupul a patrulea rămâne numai comuna Apşa-de-jos din Maramurăş, în care neromânii au scăzut dela 825 la 721 sau cu 104 suflete. In ce mod agitat şi forţat se lucrează adese la sporirea numărului neromânilor în aceste comune, se poate vedea din vr-o câteva exemple, cari le înşirăm aici: In Batarciu (Ugocea) 52 neromâni se sporesc la 349 (aproape 600%); în Rețea, comuna din Sâtmar unde s’a perdut majoritatea română: 51 neromâni devin 290; în Dindeleag (Sătmar) din 113 neromânî se fac 698 ; în Lihi (Bihor) din 29 neromânî es 254 (aproape 800' 10%); în Cohani (Bihor) neromâniî se sporesc dela 46 la 119; în Francica (Bihor) dela 8 la 95; în Chiralău dela 58 la 114 etc. etc. Uneori sunt şi evreii, cari contribuiesc la sporirea numărului neromânilor aşa d. e. în Batarciu, unde minoritatea neromână a sporit cu aprope 600°j„; din 349 neromânî 214 aparţin confesiune! israelite. Ne mai rămâne a adauge vr’o câteva cuvinte şi despre „avantposturî“, adecă despre Românii, cari locuesc dincolo de linia hotarului, pentru a termina această expunere. Credem a ne putea dispensa de a cuprinde aci şi grupuleţele de Români cari s’au rătăcit în regiuni îndepărtate prin comitatele Bereg, Hont, Somogy, Tolna, Vas, Zala etc. Numărul lor şi aşa nu se poate constata, căci aci apar, aci dispar din numărătoare. Pornind de la sud pe hotar găsim în comitatul Torontalului 9 comune mai ales germane, cu minorităţi române. Două din ele: Kis-Orosz şi Kun Szőlős au o poporaţiune română mai considerabilă — 341 şi 521 suflete — în celelalte 5 ea variază dela 26 până la 38 suflete. In Kis- Orosz Românii sunt în creştere, în Battyanhaza in dispariţie, în celelalte numărul lor oscilează, sau stagnează. In comitatul Cianadului se găsesc 4 comune, toate maghiare, cu minorităţi române, cari sporesc : Batonya (1774 Români) Kermes (143 Români), Marczibani-Dombegyhaza (355 Români) şi Kunagota (139 Români). In comitatul Bichişului avem 3 comune: în slovăcescul Bichiş-Ciaba 220 Români în creştere, în maghiarul Gyula-Var 114 Români, deasemeni în creştere, şi în maghiarul Uj-Kigyos Românii au fost reduşi dela 119 la 17. In comitatul Aradului sunt numai 2 comune: Almas-Kamaras şi Forray N. Iratos, ambele cu puţini Români, cari sporesc însă. In comitatul Bihorului aflăm 23 comune, toate maghiare, un 6 din ele, în Virtiţ, Berettyó-Szt.-Márton, Văncsod, Poklostelek, Almosd şi Cokaly minorităţile române au dispărut sau sunt în disparenţă. In alte şase, Leta-mare, Nagy-Kagya, Darvaş, Jaca, Ugra şi Albiş ele sunt în descreştere. Iarăşî în alte 6, Csökmő, Apat-Kereszt, Janka-falva-Homorog, Komadi şi Mező-Gyan ele oscilează, aci cresc, acî de cresc. Numai în 5 comune poporaţiunea română creşte în mod constant: în Pocsaj dela 1085 la 1472, în Jadani dela 61 la 197, în Monos-Petri dela 105 la 213, în Marghita dela 103 la 241 şi în Dioseg dela 484 La 557. Amintim aci şi 2 comune din nordul comitatului Sabolci, cari sunt situate aproape de hotarele comitatului Bihor, Nyir-Acsad şi Szt.-György-Abrany, numărul Românilor oscilează. Mai rămân încă 10 comune, cari toate aparţin comitatului Sătmar şi sunt mai ales maghiare. Jumătate din ele: Csenger-Ujfalu, Bere, Csomaköz, Nagy-Majteny şi Mező-Terem sunt în decreştere în ceea-ce priveşte pe Români. In 3, Careiî-mari, Sanislau şi Mezö-Petri minorităţile române oscilează. Numai în două comune, am- bele maghiare, ele cresc, în Csenger-Bagos dela 436 la 676 Români şi în Gruiu dela 244 la 342 Români. Reasumănd putem, conclude că hotarele etnografice române spre apus sunt espuse din două părţi la atacuri primejdioase. Dela sud porneşte o stagnare îngrijitoare în sporirea firească a poporului român, şi dela nord, unde sporirea nu ajunge procentul de creştere normal şi ameninţă o copleşire a majoritâţilor române prin o înmulţire nefirească şi măestritâ a neamurlor neromâne. Atacurile aceste bilaterale, neîntimpinând ele nici o pedecă din partea română, vor trebui în sfirşit să slăbească şi să distrugă hotarele actuale spre apus şi să le împingă tot mai înapoi spre răsărit. Şi la minorităţile române, aşezate dincolo de linia hotarului, se simte deja efectul tendenţei a împinge elementul român înapoi, din cei, resarviţiile cu toate nenorocirile lor. »Acestea — zice archiereul — sunt asemenea fiului rătăcit din evangelie, pe cari noi ca biserică nu-i osândim, ci îi compătimim, ca şi pe aceia, pe cari ii vedem cu ochii, că prin lene, trândăvie, şi alte păcate îşi risipesc averea moştenită de la părinţi, necinstesc chiar numele şi pomenirea acelora. Aceştia sunt asemenea fiilor nemulţumitori ai lui Israil, pe cari î-au mustrat Dumnezeu prin rostul proroculuî Isaia: „ Au şi cerinle şi ascultă pământiile............. fii am născut şi am înălţat. iar ei s’au lapâdat de mine“. Incheiă apoi cu îndemnarea credincioşilor săi la credinţă în Dumnezeu, la iubirea şi cercetarea credinţei bisericei lui Dumnezeu ca astfel să aibă nădejdea biruinţei. Iar noi în schimb pentru aceste frumoase învăţături şi mângăcii sufleteşti, urăm archiereului nostru de sfintele sărbători: Intru mulţi ani, stăpâne ! Nr. 1. „TRIBUNA“ Pastorală de Crăciun. Prea sfinţitul episcop al Aradului Ioan I. Papp a adresat o prea frumoasă pastorală de Crăciun câtră eparchioţil săi, luându-şi de text Sfetimia Praznicului: »Cercetatu-ne-a pe noi de sus Mântuitorul nostru răsăritul răsăriturilor, cei din întunerec şi din umbră au aflat adevărul, că din fecioară sa născut Pruncul.« Tonul acestei pastorale este căldura inimei archiereului care transpiră din fiecare cuvînt al pastoralei, precum însuşi o esprimă aceasta în fruntea pastoralei unde zice, că îndemnat se simte a-şi cerceta în acest mare praznic pe eparchioţii sei ,nu numai după chemarea şi datorinţa mea ca Archiereu, dar şi după iubirea mea părintească . • In partea practică a pastoralei arată mulţumirea vieţii ca fructul credinţei în Dumnezeu , iar de altă parte arată lumea oamenilor sfâşiaţi cu sine, căderea cu sufletul s. c. locaş, fructul necredinţei. In lumea cea dintâiu, a credinţei, resar virtuţile, în lumea cea din urmă, a necre Pentru catedrala din Arad. Una din îngrijirile P. S. Sale Episcopului nostru diecesan I. Papp, a fost chiar din momentul suirei în scaunul episcopesc, renovarea catedralei din Arad, care în starea de azi nu corespunde nici nimbului de catedrală a unei diecese, nici demnităţii noastre naţionale faţă de bisericile pompoase din oraş ale altor neamuri şi confesiuni. Şi când P. S. S. chiar în programul de inaugurare a zis, că una dintre cele mai arzătoare probleme a viitorului este renovarea catedralei, vorbea din inimile noastre a tuturora, câţi ne iubim biserica şi neamul. Iată că acum, chiar sărbătorile naşterii Mântuitorului, P. S. Sa le foloseşte de prilegiu, pentru a trage luarea aminte a fiilor acestei diecese. P. Sa zice: »Pentru ca iubiţii noştri credincioşi şi fii sufleteşti să ştie mai dinainte despre aceasta disposiţiune, onorata noastră preoţime să vestească poporului în biserică de pe amvon cuprinsul acestui circular şi aceasta să o facă ori Duminecă înainte de sărbători, ori în ziua Naşterii, ca astfel să ştie tot poporul, că discul se va purta şi colecta se va face pentru repararea radicală a bisericii catedrale din centrul diecesei, pentru repararea acelei biserici, care precum se ştie, pe lângă poporenii săi din loc mai primeşte la sînul ei, şi ca o maică bună hrăneşte cu laptele credinţei pe toţi fii clerului şi ai poporului, cari cercetează şcolile din Arad, începând de la cele elementare până la cele preparandiale şi teologice, precum şi pe soldaţii, cari servesc în regimentul staţionat aici şi tot în această biserică, în acest locaş dumnezeesc, se întrunesc în adunări bisericeşti representanţii clerului şi ai poporului din diecesă şi astfel aducerea acestei biserici în stare corespunzătoare este o trebuinţă neîncungiurabilă, reclamată de sentimentul religios-moral al credincioşilor, dar’ o reclamă însăşi cinstea diecesei, pentru că aici suntem încungiuraţi de mai multe naţionalităţi şi confesiuni, cari toate îşi edifică biserici, cari de cari mai pompoase şi mai impunătoare, pe când biserica noastră a devenit obiectul criticei chiar în ziaristica străină.» Ne alăturăm şi noi la părinteştile cuvinte ale P. S. Sale, şi îndemnăm pe toţi credincioşii să contribue cu dinarul lor, ajutând o causă care este a diecese întregi. Pag. B.