Tribuna, martie 1904 (Anul 8, nr. 45-63)
1904-03-02 / nr. 45
Anul VIII. Arad, Marți 215 Martie 1904. nr. 45. RETACȚIA Arad,Deák Ferenczu.Nr. ABO JAMENTUL pentru Austro-Ungaria: pe un an............................. 20 cor. pe la an ...................... ... 10 cor. pe 1A an ............................. 5 cor. pe o lună............................. 2 cor. Nri de Duminecă pe an 4 cor. Pentru România și străinătate pe an 40 franci. Manuscripte nu se înapoiază. ADMINISTRAŢIA Arad, Deák Ferencz u.Nr.20. INSERȚIUNILE: de un şir garmond: prima dată 6 bani; a doua oară 12 bani; a treia oară 8 b. de fiecare publicatiune. Atât abonamentele, cât şi Inserţianile sunt a se plăti Înainte in Arad. Telefon pentru oraş şi comitat 302. Scrisori nefrancate nu se primesc. Contra românismului. i. Când vigurosul popor al osmaniilor s’a presentat pe pământul Europei, înşiruit în cete resboinice, în jurul stindardului cu semilună şi în suflet purtând Coranul, — părea vine un potop, care va readuce vremile traţiunei popoarelor. . . Au trecut veacuri de-atunci, şi neînşii ostaşi ai lui Mohamed învinşi au fost ■ duhul vremii. Alah şi profetul său au dat celor ce se închinau lor vitejie, pentru biruinţă, — dar nu li-au dat putere de a organiza şi de a păstra şi desvolta roadele biruinţei, conform fireştei legi a progresului. Şi veacuri au trecut, şi ridicatu-s’au alte neamuri, alte împărăţii, cari de ţintă şi-au pus ridicarea din nou a crucii, pe domul Sfintei Sofii, Aja Sofia. . . Dar când vestea s’a dus în lume, că »omul bolnav«, Turcia, trage de moarte, când era cât p’aci ca la bătaia »crucii« să se deschidă părţile Ţarigradului, ieată că se ridică un puternic »Veto« al Europei, care simte, vede şi înţelege, că pentru tigna sa, pentru siguranţa şi echilibriul său, »omul bolnav« nu e permis să fie sugrumat, ci trebuie să fie protegiat, apoi vindecat, ba chiar reînviat. Şi leacuri s’au cătat — reforme modemne ; şi doi doctori mari i s’au pus bolnavului la căpătâi: Austro-Ungaria şi Rusia. Şi ce a urmat? ... se petrece în zilele noastre.* Peninsula Balcanică pare a fi cuibul primejdiilor, pare a fi adăpostul flacărei ascunse sub spuză, care din moment în moment ameninţă a pune în flăcări întreagă Europa şi mai ales pe paznicii păcii... Sunt tendinţele revendicaţiunei pe cari neamurile aruncate de soartă pe acel pământ le-au simţit trezindu-se ca necesităţi fireşti, în sufletele lor. Şi iată nouă, organizaţia modernă îi trebuie imperiului bolnav, pentru a avea o viaţă posibilă popoarele dintr’însul; se impune o nouă organizaţie de stât în Turcia, după principiile europeneşti. Marii doftori vor fi sfetnici, ajutori, sau chiar poruncitori, pentru vindecarea bolnavului, dar răspunzători vor fi totodată, cu sufletul, conştiinţa, liniştea şi chiar viitorul lor, pentru tratamentul ce pun în practică şi pentru operarea corescenţelor cangrenoase... Nu ne este dat nouă, oamenilor neamestecaţi în tainele conducerii destinelor ţărilor şi popoarelor, să judecăm fără greş şi să dăm soluţii marilor probleme politice, — dar în ce priveşte actuala situaţie din Peninsula Balcanică, fără multă chibzuire şi amănunţit, analism, vedem şi înţelegem, că între neamurile peninsulei balcanice aceia, cari trebuesc întâi înfrânaţi, cari au depăşit legitimitatea revendicaţiunilor lor, sunt Bulgarii , cea mai primejdioasă cangrenă. Tot atât de uşor este de a constata, că adevăratul popor de ordine din acel pământ este poporul românesc ; dar tot poporul românesc este şi cel din urmă pân’ acum, în cuceririle sale naţionale ; şi în fine, este neîndoios, că Românii macedoneni sunt elementul cel mai patriotic dintre creştinii Turciei, elementul care ştie identifica interesele sale naţionale cu existenţa, susţinerea şi persistenţa împărăţiei constantinopolitane. Şi dacă aceasta aşa este, să fie de vină oare numai orientalismul turcesc, sau adevărul cuprins în proverbul: « Obrasnicul mănâncă prasnicul», — că Românii sunt cei din urmă în ale cuceririlor naţionale, în Macedonia ? Să cercetăm. * De când cu ajutorul armelor României Rusia a doborît la pământ semiluna, puternicul imperiu de la Nord, cu politica sa moscovită, a cuprins întregele sale îndulcitoare micile state slave din Peninsula Balcanică. Micilor protegiaţi, pân’ acum nu le-a lipsit bunăvoinţa colosului de la Nord, care, de altfel poate că tot mai poartă în sîn, ca adul final, «testamentul lui Petru cel Mare» , — căci după Sârbi gată şi Bulgarii au exarhat, exarh la Constantinopol, şi biserică naţională în Turcia, ca şi Grecii cari întotdeauna au avut-o. Dar Românii?... E mai mult de un deceniu de când patrioţii români, guvernele României, toate, în frunte cu înţeleptul rege Carol, muncesc şi luptă, pentru realizarea măreţului scop, de a scoate biserica Românilor din Macedonia de sub hierarhia grecească. Nimeni nu se poate îndoi de competenţa, priceperea, patriotismul şi iubirea de neam a marelui Suveran şi a sfetnicilor săi. Nici chemat nu poate fi nimeni altul, nici în stare, decât România, să ducă la bun sfârşit causa fraţilor noştri de la Pind. Fără îndoială însă, resolvarea ei, pe cât de mare lucru este pentru existenţa şi asigurarea neamului nostru românesc din Macedonia, — căci biserica strămoşească este sufletul unui popor, pe atât de mari sunt greutăţile prin cari poate înainta această revindecaţiune naţională. Şi dacă în contra s’au pus multiple interese contrarii, cari sprijinite sunt de o tradiţie oare-care, de factori puternici, interesaţi de a nu se putea întări românismul în Macedonia, — învederat e, cât de grea este lupta! Greu e a lupta în astfel de condiţiunî; dar mâhnitor este, — când ai tăi, şi cei ce Regele în Budapesta. Biuroul telegrafic semioficios maghiar anunţă următoarele: Majestatea Sa regele, cum suntem informaţi va sosi pentru timp mai îndelungat după câteva zile, probabil săptămâna viitoare, în Budapesta. Pentru durata petrecerei regelui în Budapesta sunt proiectate mai multe festivităţi de curte. * Pentru propaganda catolică în Balcani Congregaţiunile catolice din Franţa fiind persecutate de guvernele acelei ţări, emigrează pe capete. Este ştiut că nu de mult au cerut concernsiune să deschidă şcoale în România, ceea ce lis’a refuzat. O mare parte dintre ordinele călugăreşti din cestiune se aşează în Orient, în Turcia. Luând de basă această împrejurare, deputatul secui Ugron Gábor a interpelat în şedinţa de la 4 Februarie a delegaţiunei ungare pe ministrul de extrne, Contele Goluchovsky, dacă nu are de gând să trimită în Turcia misiuni maghiarocatolice, căci interesele Ungariei se întind spre Orient . . . Contele Goluchovsky — zice corespondentul special din Viena al lui „Budapesti Hírlap“ — a răspuns la întrebare, dar a declarat, că răspunsul său este absolut confidenţial şi de aceea nu pot să vi-l comunic“, ar trebui să fie cu tine, alături în acea luptă, sunt contra ta. Cine sunt aceia? Vom spune-o în numărul viilor. Fondaţia Gojdu. După desbateri cari au ţinut patru zile, Vineri seara comitetul de administrare a fondaţiei Gojdu din Budapesta şi-a terminat lucrările. Din raportul presintat, resultă că la finea anului 1903 fondul avea o avere de 4 milioane, 970,808 coroane şi 30 fii. Către suma aceasta sunt a se mai adăuga 89 acţiuni din noua emisiune a băncii »Pesti hazai«, acţiuni cari socotind una numai cu 16.000 (face mai mult), fondul presintă suma totală de 6.216.300 COI. 30 fii. Din fondaţie s’au dat anul trecut tinerimei studioase 66.283 coroane. Conform testamentului, până la anul 1920 din venitele anuale numai V3 parte se împarte ca stipendii, 2/3-mi se capitalisează. Va fi o fundaţie adevărată cetate pentru tinerimea noastră. Procese cu grămada. Guvernul Tisza azimâne întrece pe faimosul Bănffy în ceea ce priveşte prigonirea presei naţionale. Şi sâ se noteze, că abea de câteva luni contele Tisza deţine puterea. Ce va fi când se va fi încălzit bine!?