Tribuna, august 1904 (Anul 8, nr. 145-165)
1904-08-01 / nr. 145
Nr. 145. Căuşele respective crimele, pentru cari ministrul rus Plehve a fost condamnat la moarte şi executat de către partidul revoluţionar rusesc. Partidul socialist revoluţionar rus publică o declaraţie către „cetăţenii lumei civilizate“, din care „L’Européen“ reproduce următoarele: Da, cetăţeni, actul sângeros al dreptăţei, îndeplinit de Organizaţia de luptă (Boievaia Organisatsia) a partidului nostru şi a cărui respundere Comitetul Central nu şouăe să o ia asupra şi înaintea istoriei şi a conştiinţei popoarelor civilizate, nu e un fapt izolat, nici acţiunea unui individ. Numai în urma unei judecăţi sănătoase partidul s’a văzut silit să pue capăt politicei nefaste a autocratului efectiv al tuturor Ruşilor, ministrul de interne, Viatceslaf de Plehwe, tot aşa, după cum odinioară sfărâmase, sau încercase să sfărâme instrumentele aceleeaşi politice: pe cel din urmă predecesor al său Sipiaghin; pe călăul ţeranilor, prinţul Obolensky; pe împuşcătorul lucrătorilor, Bogdanovici, şi pe alţi tirani locali sau Insultători ai prizonierilor şi deportaţilor politici... Executarea omului public, în care se încarnaseră toate grozăviile şi ororile ţarismului, a făcut ca întreaga opinie publică a lumei civilizate, cu toate reticenţele-i obicinuite şi convenţionale, să scoată un strigăt de uşurare. Aşadar ar fi nefolositor să mai epilogăm asupra însemnătăţei politice şi morale a acestui act. Viatceslaf de Plehwe a fost executat: 1. Pentru că, acum 20 de ani, a întemniţat pe fraţii noştri de la Voinţa Poporului, în închisorile de piatră şi fortăreţele dela Petru şi Paul şi Schlusselburg, îndreptând contra lor nişte persecuţiuni, contrare chiar legilor Imperiului moscovit. Acei nenorociţi mureau cu zecile acolo, victime privaţiunilor de tot felul şi nebuniei provenite din acea existenţă din infernul lui Dante, în vreme ce puţinii ce mai trăiesc îşi târăsc o viaţă înspăimântătoare. 2. Pentru că redevenit tiran atot puternic în Rusia, a reînoit politica de persecuţii neauzite contra intelectualilor, lucrătorilor, contra tot ce trăeşte şi suferă în Rusia, agravându-o încă, în timp de două ani de vizitat nerespunzător pe lângă tristul padişah al Nordului, a făcut să piară pe eşafod, sau să se îngroape de vii, în mormântul Bastiliei noastre, Balmacet, Leckert, Guerciuna, Frumkin şi atâţi alţi bravi campioni ai dreptului şi libertăţei; a făcut să se găurească, cu gloanţele soldaţilor, o sută de piepturi de lucrători la Ufa, a inundat cu sângele proletarilor pavelele centrelor noastre industriale de la Miazăzi ; a condus, la înălţimea unor instituţii regulate în închisorile politice, cele mai rele insulte şi mutilări contra deţinuţilor, până la violarea femeilor, până ce zbirii frângeau braţele prizonierilor de genunchi călăilor, a făcut să se împuşte, dela mişcarea agrară din 1902, o mulţime de ţărani, să se violeze femei şi fete de către Cazaci beţi, şi să cadă respunderea colectivă pe tot satul, lucru neauzit dela despotismul oriental şi poporele barbare. 3. Pentru că, voind să combată rolul revoluţiunei, se sili să aţâţe urile între diferitele naţionalităţi ale imperiului, opunându-le una alteia şi pe toate „Sfintei Rusii“, ortodoxă şi ţaristă ; a împins la extrem rusificarea Finlandei, sfărâmând Constituţia lealei şi paclinicii ţeri; a urmărit cu înverşunare pe Polonezi, Armeni, Evrei, organizând contra acestora din urmă la Vişnău şi la Gomei, nişte adevărate Saint-Barthălemy, în care germani, floţi ruşi, înebuniţi de rachiu şi împinşi de poliţie, se aruncau asupra bătrânilor, femeilor, copiilor, tot atât de nenorociţi ca şi ei, torturându-i într’un chip cu totul neomenos. 4. Pentru că a încercat să acopere cu o singură reţea de poliţie internaţională ţările civilizate ale Europei, silindu-se să le supune regimului uzat al ţarismului şi îndrăsnind să întindă curse pretutindeni, în Italia, Francia, Germania, revoluţionarilor ruşi scăpaţi din ghiarele vulturului moscovit. 5. Pentru că urmărindu-şi întotdeauna politica de neînţelegeri, şi-a întrebuinţat toată înrîurirea de care era capabil pe lângă ţar ca să provoace războiului cu Japonia, şi aruncă astfel nenorocita ţeara într’una din cele mai sinistre aventuri ce-a cunoscut istoria vreodată, sacrificând cu răceală, poftelor prietinilor săi, corsarilor Bezobrasof, Alexiei şi Co., vieţele a sute de mii de tineri şi miliardele de ruble scoase din traiul de foame şi din munca supraomenească a unui popor întreg. Pentru aceste crime contra poporului şi Pa triei, contra civilizaţiei şi umanităţei Viatceslaf de Plehwe a fost condamnat la moarte şi executat de Organizaţia de luptă. „TRIBUNA“ Din străinătate. Din Macedonia. Răspunsul Porţei prin care refuză mărirea numărului ofiţerilor străini din jandarmeria macedoneană a fost deja remis ambasadelor austro-ungară şi rusă. Respunsul Portei relevă că prin budgetul jandarmeriei şi al poliţiei din cele 3 vilaete ale Macedoniei s-a fixat suma de 5 milioane franci, în consecinţă Poarta declară că nu poate suporta cheltueli mai mari. Ambasadele austro-ungare şi ruse declaraseră deja că numărul suplimentar de ofiţeri ce cereau era de 25 ca maximum, adică 5 ofiţeri pentru fiecare sandac. Numărul acesta era socotit ca suficient. Inspectorul general al jandarmeriei generalul de Georgis şi ceilalţi ofiţeri străini, ar fi aprobat punctul de vedere al Porţei în această chestiune. Răspunsul acesta al Porţei este privit ca neîndestulător şi în consecinţă se vor mai face alte demersuri. In cercurile legaţiunei americane se declară că demersurile făcute la Yldiz Kiosk şi la poartă pentru a obţine soluţiunea afacerilor pendente între guvernele american şi otoman, cu toate numeroasele promisiuni rămânând fără rezultat până acum, d. Leisman, ministrul plenipotenţiar al Statelor Unite din Constantinopol, a încetat pe a mai continua negocierile și de joi această chestiune se tratează direct între Poartă și Washington. In noaptea precedentă un incendiu a distrus localul unui café chaptant la Galata. Până acum au fost scoase 8 cadavre carbonizate. Se crede că numărul victimelor trece de 20.* Mişcarea revoluţionară în Bulgaria. Rivalitatea comitetelor macedonene. — Categoriile de revoluţionari. Ultimul număr din Bulletin D’Orient publică următoarea corespondenţă din Sofia: Opinia publică bulgară e actualmente agitată de o violentă neînţelegere care domneşte între partisanii lui Tontcef şi comitetul rival. Aceste lupte intestine şi diferenţele, cari separă diferitele funcţiuni în presenţă sunt puse în lumină cu o francheţă caracteristică, de unul din ziarele principale din Sofia. După această foaie, mişcarea macedoneană a dat naştere la trei categorii de revoluţionari. Prima ar cuprinde clerul, institutorii, inspectorii şcolilor, bursierii, toţi aceştia apreciând, că revoluţia nu e o expoziţie ca să fie inaugurată la o dată fixă şi că Macedonia e populară de o rasă şireată, considerând că ar fi mai potrivită deocamdată o propagandă pacifică şi religioasă. Lumea s’a lăsat antrenată în mişcarea din anul trecut dar azi, când mişcarea a fost înăbuşită, e nevoe să se lecuiască în primul rînd rănile şi să se reculeagă spiritele. A doua categorie — spune ziarul bulgar — e alcătuită din oameni de acţiune. Ea se subimparte în douâ clase: ideologii şi patrioţii, cari au murit mai toţi în mod glorios, şi ceî’lalţî, cari în genere au trădat pe primii şi la cari masca revoluţionară acoperă cele mai feroce instincte de brigandagiu. Pentru aceştia din urmă care-s foarte bine organizaţi, viaţa le e foarte scumpă şi în cariera lor au omorît mai mulţi creştini decât turci, brigandagiul nefăcând deosebire de naţie şi religie. Dacă aceşti oameni ar renunţa la revoluţie, aceasta ar însemna să-şi părăsească unicul lor mijloc de trai. In fine, alături de aceştia din urmă, mai există o a treia categorie — zice ziarul bulgar — servind după prilej, fie exarcatul fie comitetul, şi al cărei rol e să publice broşuri, statistice şi tragedii asupra Macedoniei. Pentru cei Pag. 4, cari aparţin acestei din urmă categorii, chestia macedoneană e o operaţie pur financiară, care-i pun în raport cu agenţii comisariatului otoman. MOUÎifl. ARAI), 13 August 1904 — Noul volum al Carmen Sylver, intitulat: „Călătoria unei fete a Rinului pe Dunăre“, impresiuni din recenta călătorie a familiei regale pe Dunăre, va fi pus în vînzare în Septemvrie viitor în trei ediţiuni: română, germană şi franceză. In afară de numeroase şi interesante vederi fotografice, volumul va conţine mai multe ilustraţiuni făcute în creion de A. S. R. Principesa Maria şi de Augusta ei soră Ducesa Melita de Hessa. — Călătoria A. S. R. Principesei Moștenitoare a României. Din Sigmaringen se anunță că A. S. R. Principesa Maria se va duce la Coburg, unde va da două septămâni împreună cu A. S. I. și R. Principesa de Saxa Coburg- Gotha și cu sora Sa fosta mare ducesă de Hessa. — O nouă pictură a A. S. R. Princesa Maria a României. A. S. R. Princesa Moştenitoare a terminat un splendid peisagiu representând cuibul Princesei de la Sinaia, precum şi vederea de pe înălţimea unde se află drăgălaşa construcţiune. — Moartea lui Constantin T. Morţun. Joi seara a încetat din vieaţă la Roman (România),lăsând unanime regrete, Constantin V Morţun, fost prefect, deputat, comandor al „Stelei României“ şi Mare ofiţer al „Coroanei României“. Odată cu Constantin V. Morţun se stinge ultimul membru din Divanul Ad-hoc, care mai era în vieaţă. — Moartea metropolitului catolic Császka de Calocia. Organul clericalilor aduce ştirea, că octogenarul archiepiscop şi metropolit catolic de Calocia Dr. Császka György a încetat din viaţă joi la ameazi. — Moartea lui Waldeck-Rousseau. Fostul ministru president al Franciei Waldeck-Rousseau, care de câteva săptămâni petrecea la moşia sa din Sorbeille şi în timpul din urmă se simţea atât de bine, încât începu să facă ca şi când ar fi pe deplin sănătos. Joi a încetat subit din viaţă. — 350 oameni înecaţi Din Hamburg vine ştirea despre o catastrofă teribilă pe mare. Anume vaporul „Hangho“ în apropiere de Amoy a naufragiat la 8 August perzându-şi în valurile mării viaţa trei sute cinci zeci de călători. — Carte despre ultima alegere de papă. Din Roma se anunţă, că publicistul catolic Berthelot a scris despre ultima alegere de papă o carte care în curând va apărea. Berthelot spune, că Austro-Ungaria nu s’a folosit de pretinsul ei drept de vetor contra alegerei lui Rampolla. Metropolitul Pruzina a insinuat acest vot în numele monarchului Francisc Iosif şi al guvernului austriac fără să fi fost încredinţat din partea competentă, ci a făcut cunoscuta declaraţie simplu încredinţa, că exprimă convingerea împăratului Francisc Iosif şi a guvernului austriac. In urma acestei întâmplări, Goluchowski a făcut, ca şi când prealabil s’ar fi înţeles cu cardinalul Pruzina în privinţa asta. Dealtcum, spune Berthelot, acel veto n’a avut nici o importanţă practică, deoarece Rampolla şi aşa ar fi căzut. — Aceasta afirmaţiune a distinsului publicist francez însă este improbabilă, deoarece în revista „Revue des deux mondes“ a apărut un articol despre conclavă şi în acesta se cuprinde şi textul latin al declaraţiunei făcute de cătră Pruzina în adunarea cardinalilor. Acest articol i-a fost scris cardinalul francez Mathieu, aşa că autenticitatea lui nu poate fi trasă la îndoială. — Publicaţiunile periodice ilustrate străine continuă a se ocupa cu serbătorile lui Ştefancel mare. După publicaţia vieneză „Interesante Blatt“, „Die Woche“ din Berlin cuprinde ilustraţiuni de la