Tribuna, august 1904 (Anul 8, nr. 145-165)

1904-08-01 / nr. 145

Nr. 145. Căuşele respective crimele, pentru cari ministrul rus Plehve a fost condam­nat la moarte şi executat de către par­tidul revoluţionar rusesc. Partidul socialist revoluţionar rus publică o declaraţie către „cetăţenii lumei civilizate“, din care „L’Européen“ reproduce următoarele: Da, cetăţeni, actul sângeros al dreptăţei, în­deplinit de Organizaţia de luptă (Boievaia Orga­­nisatsia) a partidului nostru şi a cărui respun­­dere Comitetul Central nu şouăe să o ia asup­­ra­ şi înaintea istoriei şi a conştiinţei popoarelor civilizate, nu e un fapt izolat, nici acţiunea unui individ. Numai în urma unei judecăţi sănătoase par­tidul s’a văzut silit să pue capăt politicei ne­faste a autocratului efectiv al tuturor Ruşilor, ministrul de interne, Viatceslaf de Plehwe, tot aşa, după­ cum odinioară sfărâmase, sau încercase să sfărâme instrumentele aceleeaşi politice: pe cel din urmă predecesor al său Sipiaghin; pe călăul ţeranilor, prinţul Obolensky; pe împuşcă­­torul lucrătorilor, Bogdanovici, şi pe alţi tirani locali sau Insultători ai prizonierilor şi deportaţi­lor politici... Executarea omului public, în care se încar­naseră toate grozăviile şi ororile ţarismului, a făcut ca întreaga opinie publică a lumei civili­zate, cu toate reticenţele-i obicinuite şi conven­ţionale, să scoată un strigăt de uşurare. Aşa­dar ar fi nefolositor să mai epilogăm asupra însemnătăţei politice şi morale a aces­tui act. Viatceslaf de Plehwe a fost executat: 1. Pentru­ că, acum 20 de ani, a întemniţat pe fraţii noştri de la Voinţa Poporului, în închi­sorile de piatră şi fortăreţele dela Petru şi Paul şi Schlusselburg, îndreptând contra lor nişte per­­secuţiuni, contrare chiar legilor Imperiului mos­covit. Acei nenorociţi mureau cu zecile acolo, victime privaţiunilor de tot felul şi nebuniei pro­venite din acea existenţă din infernul lui Dante, în vreme ce puţinii ce mai trăiesc îşi târăsc o viaţă înspăimântătoare. 2. Pentru­ că redevenit tiran a­tot puternic în Rusia, a reînoit politica de persecuţii neauzite contra intelectualilor, lucrătorilor, contra tot ce trăeşte şi suferă în Rusia, agravându-o încă, în timp de două ani de vizitat nerespunzător pe lângă tristul padişah al Nordului, a făcut să piară pe eşafod, sau să se îngroape de vii, în mor­mântul Bastiliei noastre, Balmacet, Leckert, Guer­­ciuna, Frumkin şi atâţi alţi bravi campioni ai dreptului şi libertăţei; a făcut să se găurească, cu gloanţele soldaţilor, o sută de piepturi de lu­crători la Ufa, a inundat cu sângele proletarilor pavelele centrelor noastre industriale de la Miază­zi ; a condus, la înălţimea unor instituţii regu­late în închisorile politice, cele mai rele insulte şi mutilări contra deţinuţilor, până la violarea femeilor, până­ ce zbirii frângeau braţele prizo­nierilor de genunchi călăilor, a făcut să se îm­puşte, dela mişcarea agrară din 1902, o mulţime de ţărani, să se violeze femei şi fete de către Cazaci beţi, şi să cadă respunderea colectivă pe tot satul, lucru neauzit dela despotismul oriental şi poporele barbare. 3. Pentru că, voind să combată rolul re­­voluţiunei, se sili să aţâţe urile între diferitele naţionalităţi ale imperiului, opunându-le una al­teia şi pe toate „Sfintei Rusii“, ortodoxă şi ţa­ristă ; a împins la extrem rusificarea Finlandei, sfărâmând Constituţia lealei şi paclinicii ţeri; a urmărit cu înverşunare pe Polonezi, Armeni, E­­vrei, organizând contra acestora din urmă la Viş­­nău şi la Gomei, nişte adevărate Saint-Barthă­­lemy, în care germani, floţi ruşi, înebuniţi de ra­chiu şi împinşi de poliţie, se aruncau asupra bă­trânilor, femeilor, copiilor, tot atât de nenorociţi ca şi ei, torturându-i într’un chip cu totul neo­­menos. 4. Pentru­ că a încercat să acopere cu o sin­gură reţea de poliţie internaţională ţările civili­zate ale Europei, silindu-se să le supune regimu­lui uzat al ţarismului şi îndrăsnind să întindă curse pretutindeni, în Italia, Francia, Germania, revoluţionarilor ruşi scăpaţi din ghiarele vulturu­lui moscovit. 5. Pentru­ că urmărindu-şi în­tot­deauna po­litica de neînţelegeri, şi-a întrebuinţat toată în­­rîurirea de care era capabil pe lângă ţar ca să provoace războiului cu Japonia, şi aruncă ast­fel nenorocita ţeara într’una din cele mai sinistre a­venturi ce-a cunoscut istoria vre­odată, sacrifi­când cu răceală, poftelor prietinilor săi, corsari­lor Bezobrasof, Alexiei şi Co., vieţele a sute de mii de tineri şi miliardele de ruble scoase din traiul de foame şi din munca supraomenească a unui popor întreg. Pentru aceste crime contra poporului şi Pa­ triei, contra civilizaţiei şi umanităţei Viatceslaf de Plehwe a fost condamnat la moarte şi exe­cutat de Organizaţia de luptă. „TRIBUN­A“ Din străinătate. Din Macedonia. Răspunsul Porţei prin care refuză mărirea numărului ofiţerilor străini din jandarmeria macedoneană a fost deja remis am­basadelor austro-ungară şi rusă. Respunsul Portei relevă că prin budgetul jandarmeriei şi al poliţiei din cele 3 vilaete ale Macedoniei s-a fixat suma de 5 milioane franci, în consecinţă Poarta declară că nu poate suporta cheltueli mai mari. Ambasadele austro-ungare şi ruse declara­seră deja că numărul suplimentar de ofiţeri ce cereau era de 25 ca maximum, adică 5 ofiţeri pentru fie­care sand­­ac. Numărul acesta era socotit ca suficient. Inspectorul general al jandarmeriei generalul de Georgis şi cei­lalţi ofiţeri străini, ar fi aprobat punctul de vedere al Porţei în această chestiune. Răspunsul acesta al Porţei este privit ca neîndestulător şi în consecinţă se vor mai face alte demersuri. In cercurile legaţiunei americane se declară că demersurile făcute la Yldiz Kiosk şi la poartă pentru a obţine soluţiunea afacerilor pendente între guvernele american şi otoman, cu toate numeroasele promisiuni rămânând fără rezultat până acum, d. Leisman, ministrul plenipotenţiar al Statelor­ Unite din Constantinopol, a încetat pe a mai continua negocierile și de joi această chestiune se tratează direct între Poartă și Wa­­shington. In noaptea precedentă un incendiu a dis­trus localul unui café chaptant la Galata. Până acum au fost scoase 8 cadavre car­bonizate. Se crede că numărul victimelor­ trece de 20.* Mişcarea revoluţionară în Bulgaria. Ri­valitatea comitetelor macedonene. — Categoriile de revoluţionari. Ultimul număr din Bulletin D’Orient publică următoarea corespondenţă din Sofia: Opinia publică bulgară e actualmente agi­tată de o violentă neînţelegere care domneşte în­tre partisanii lui Tontcef şi comitetul rival. Aceste lupte intestine şi diferenţele, cari separă diferi­tele funcţiuni în presenţă sunt puse în lumină cu o francheţă caracteristică, de unul din ziarele prin­cipale din Sofia. După această foaie, mişcarea macedoneană a dat naştere la trei categorii de revoluţionari. Prima ar cuprinde clerul, institutorii, in­spectorii şcolilor, bursierii, toţi aceştia a­preciând, că revoluţia nu e o expoziţie ca să fie inaugu­rată la o dată fixă şi că Macedonia e populară de o rasă şireată, considerând că ar fi mai po­trivită de­o­camdată o propagandă pacifică şi religioasă. Lumea s’a lăsat antrenată în mişcarea din anul trecut dar azi, când mişcarea a fost înă­buşită, e nevoe să se lecuiască în primul rînd ră­nile şi să se reculeagă spiritele. A doua categorie — spune ziarul bulgar — e alcătuită din oameni de acţiune. Ea se sub­­imparte în douâ clase: ideologii şi patrioţii, cari au murit mai toţi în mod glorios, şi ceî’lalţî, cari în genere au trădat pe primii şi la cari masca revoluţionară acoperă cele mai feroce instincte de brigandagiu. Pentru aceştia din urmă care-s foarte bine organizaţi, viaţa le e foarte scumpă şi în cariera lor au omorît mai mulţi creştini decât turci, brigandagiul nefăcând deosebire de naţie şi religie. Dacă aceşti oameni ar renunţa la revoluţie, aceasta ar însemna să-şi părăsească unicul lor mijloc de trai. In fine, alături de aceştia din urmă, mai există o a treia categorie — zice ziarul bulgar — servind după prilej, fie exarcatul fie comi­tetul, şi al cărei rol e să publice broşuri, statis­tice şi tragedii asupra Macedoniei. Pentru cei Pag. 4, cari aparţin acestei din urmă categorii, chestia macedoneană e o operaţie pur financiară, care-i pun în raport cu agenţii comisariatului otoman. MOUÎifl. ARAI), 13 August 1904 — Noul volum al Carmen Sylver, intitulat: „Călătoria unei fete a Rinului pe Dunăre“, im­­presiuni din recenta călătorie a familiei regale pe Dunăre, va fi pus în vînzare în Septemvrie viitor în trei ediţiuni: română, germană şi franceză. In afară de numeroase şi interesante vederi fotografice, volumul va conţine mai multe ilus­­traţiuni făcute în creion de A. S. R. Principesa Maria şi de Augusta ei soră Ducesa Melita de Hessa. — Călătoria A. S. R. Principesei Moște­nitoare a României. Din Sigmaringen se anunță că A. S. R. Principesa Maria se va duce la Coburg, unde va da două septămâni împreună cu A. S. I. și R. Principesa de Saxa Coburg- Gotha și cu sora Sa fosta mare ducesă de Hessa. — O nouă pictură a A. S. R. Princesa Maria a României. A. S. R. Princesa Moşte­nitoare a terminat un splendid peisagiu repre­­sentând cuibul Princesei de la Sinaia, precum şi vederea de pe înălţimea unde se află drăgă­laşa construcţiun­e. — Moartea lui Constantin T. Morţun. Joi seara a încetat din vieaţă la Roman (România),­­lăsând unanime regrete, Constantin V Morţun, fost prefect, deputat, comandor al „Stelei României“ şi Mare ofiţer al „Coroanei Ro­mâniei“. Odată cu Constantin V. Morţun se stinge ultimul membru din Divanul Ad-hoc, care mai era în vieaţă. — Moartea metropolitului catolic Császka d­e Calocia. Organul clericalilor aduce ştirea, că octogenarul archiepiscop şi metropolit catolic de Calocia Dr. Császka György a încetat din viaţă joi la ameazi. — Moartea lui Waldeck-Rousseau. Fostul ministru president al Franciei Wal­­deck-Rousseau, care de câte­va săptămâni petrecea la moşia sa din Sorbeille şi în timpul din urmă se simţea atât de bine, încât începu să facă ca şi când ar fi pe deplin sănătos. Joi a încetat subit din viaţă. — 350 oameni înecaţi Din Hamburg vine ştirea despre o catastrofă teribilă pe mare. A­­nume vaporul „Hangho“ în apropiere de Amoy a naufragiat la 8 August perzându-şi în valurile mării viaţa trei sute cinci zeci de călători. — Carte despre ultima alegere de papă. Din Roma se anunţă, că publicistul catolic Ber­­thelot a scris despre ultima alegere de papă o carte care în curând va apărea. Berthelot spune, că Austro-Ungaria nu s’a folosit de pretinsul ei drept de vetor contra alegerei lui Rampolla. Metropoli­­tul Pruzina a insinuat acest vot în numele mo­­narchului Francisc Iosif şi al guvernului austriac fără să fi fost încredinţat din partea competentă, ci a făcut cunoscuta declar­aţie simplu încredinţa, că exprimă convingerea împăratului Francisc Io­sif şi a guvernului austriac. In urma acestei în­tâmplări, Goluchowski a făcut, ca şi când prea­labil s’ar fi înţeles cu cardinalul Pruzina în pri­vinţa asta. Dealt­cum, spune Berthelot, acel veto n’a avut nici o importanţă practică, deoare­ce Rampolla şi aşa ar fi căzut. — Aceasta afirmaţiune a distinsului publicist francez însă este improba­bilă, deoare­ce în revista „Revue des deux mon­­des“ a apărut un articol despre conclavă şi în acesta se cuprinde şi textul latin al declaraţiunei făcute de cătră Pruzina în adunarea cardinalilor. Acest articol i-a fost scris cardinalul francez Mathieu, aşa că autenticitatea lui nu poate fi trasă la în­doială. — Publicaţiunile periodice ilustrate străine continuă a se ocupa cu serbătorile lui Ştefan­­cel­ mare. După publicaţia vieneză „Interesante Blatt“, „Die Woche“ din Berlin cuprinde ilustraţiuni de la

Next