Tribuna, octombrie 1904 (Anul 8, nr. 186-206)

1904-10-24 / nr. 202

Anul VIII. Arad, Duminecă 24 Octombre (11 Novembre) 1004. Nr. 202 REDACȚIA Arad. Deák Ferenczu.Nr. 10. ABONAMENTUL pentru Austro-Lngaria: pe un an ... . .................. 20 cas. pe ’/ an ........ . ... . ... 10 car. pe u n an ............................ 5 car. «o luni........................... 2 cor. N-ri ile Duminecă pe an A cor. f^ntns România și străinătate pe ac 40 franci. Maaneeripte ou a« înapoiază. ADMINISTRAȚIA Arad, Deak Ferenc*«. Nr.2& INSERTWNILB. ăa cu sir ganaoad: print riti M front; t dotct porf If bani; aur*l part I b. de fiecare pobUcation*; Atttafreeamcateie,c*t ririuntfec rih mata ae ptati faatan la ăilki Melon peatra oraș pi iiinUatap* Alegerile la comitat. In 20-a. crt. se vor face în comitatul Aradului alegerile de membrii congregational!, pentru aproape peste 150 de mandate vacante. _ Se deschide din nou prilej poporaţiunii Române d-aşi cuceri locul ce i se cuvine în administraţiunea trebilor comitatului, după importanţa sa numerică, după măsura contribuţiunii sale la sarcinile publice şi după tradiţiunile cari ne mai amintesc viaţa românească a acestui comitat, de odinioară. Unde-s vremurile fişpanului George Popa ? Unde aparatul administrativ curat românesc, care a cârmuit satele noastre ? Mulţimea de notari români, şi alţi slujbaşi de la fişpan începând, ieşiţi toţi din poporul nostru, lipsele-I şi nevoile-I cunoscându-le, bucuriile-i şi durerea-i împărţind-o şi viaţa lui trâind-o ? Unde sunt ? Vremurile când cinci cercuri electorale erau în mânile Românilor şi la Dietă: un Mircea Vasile Stânescu în Chişineu, Anton Mocsonyi în Siria, Sigismund Popovici în Boroşineu, Ionescu în Pecica şi Deseanu în Radna. Cât apăsa atunci cuvântul acestora în sus şi în jos şi ce puternică era viaţa noastră ? Azi ne par’că imposibil să ne ştim transpune şi cu gândul în acele falnice vremi, atât de mare e deosebirea. Urmat-au zile triste, o lungă epocă de adormire, de totală eclipsare. Perdut-am încet cu încet, tot terenul de sub picioare. In ordinea cum îi scotea moartea pe vrednicii noştri Innaintaşi, luatu-le-au locurile străinii şi în vreme de abea 2—3 decenii ne-am trezit deodată copleşiţi şi deposedaţi în propria-ne vatră. Luând comitatul de-a lungul şi de-a latul şi azi acelaş popor românesc îl găseşti, aceeaş mare etnică, în cari dispar cu desăvîrşire micile insule de străini. Vezi însă sate româneşti, în mijlocul lor cu pompoase palate ca şi Curiile nemeşilor de odinioară, palate cari contrastează atât de ironic cu cele 50—60 de colibi cari laolaltă fac satul, şi întrînsele răsfâţându-se un domn, ce se numeşte pe sine representant al potestăţii statului. E notarul. De unde a venit şi cum a venit, din ce neam se trage, nu ştie nimeni. Cu nimeni nu se ştie înţelege, căci el zice, că n’are să cunoască decât limba statului. Satul, — el îl plăteşte, dreptul acesta îl are satul, încolo un sat întreg să-l înveţe limba lui, dacă vrea să se’nţeleagâ cu Măria Sa. A incassa, a execva, câte odată a mai trage şi la deres, asta în fine se poate face în orice limbă. Cu cât mai multe perinîde Aşa se plânge Nicolai, Cel mare împărat. Şi nu ştiu încă, Eduard Pe el de l-a iertat? sub cap, uşi din ţiţini şi zdrenţe din casă a dus la tobă, şi astfel mai multă dare a încasat, cu atât mai vrednic de laudă şi harnic funcţionar este. Comunitate de simţire cu acel biet popor, nu-l leagă, împărtăşire în bucurii şi în năcazuri nu simte, inimă pentru durerile lui n’are. La astea el nu se dimite. El are numai ceea ce cere statul, nu — satul. Potestate, suveranitate. Şi în chipul acesta am ajuns de nici un petec de citaţie nu se mai face în limba românească. Eşti, zicem în Satu-rău, unde nici picior de alt neam n-a călcat, şi vezi vreun afiş lipit pe casa satului, notarul de sigur vrea să spună ceva poporului, de aceea l-a lipit, bătându-ţi din departe la ochi literele cât pumnul «Hirdetmény». Pentru cine e pus acolo ? Nimeni nu-l înţelege. Aşa cere doar legea ? Nu. Cere chiar contrarul, dar stăpânirea comitatului aşa vrea, aşa-i place. Aşa se administrează azi satele noastre în comitatul Aradului. Comitatul lui George Popa, te-ai putea recunoaşte în stările acestea ? Corect, cuminte, bine e aşa ? Nu e nici corect, nici cuminte, nici bine. Asta se pare c’au observat-o acum de vre-o câţi-va ani şi Românii, îmbărbătându-se din nou la luptă. S’a scuturat par’că somnul de pe pleoape şi deodată cu deşteptarea noastră, văzut-am nu numai prezentul dar şi trecu-De n’ar gândi şi la conac. — — La Stambulov, care muri Făcut bucăţi, ca la casap... CRONICĂ. Vapoare iuţi, pline de ostaşi, Pline cu tunuri, metereze, Plecau războinic peste mări, Să bată flota japoneză Şi cum ajunseră la Huli, Drumul că s’a scurtat, Crezuse amiralul biet, — Şi dă-i! La bombardat! Sburau prin aer angliuşi, Peşte sărat şi verde, Căci ochiul de muscal, aprins, Vrăjmaşi într’una vede... Numai de-odată, ce-auzi „Tătucul“ din palat? Că gheneralul flotei lui De tot l-a înfundat... Şi „iartâ-mă cumetre, mă, Iubite Eduard, Că amiralu-mî ce-a făcut Nu e de admirat. Şi paguba eu voi plăti, Ori cât de mare ar fi, Căci la războiu, fără vutchi, Muscalul n’o porni“. * Dar Sârbii pe Bulgari ertarâ Pentru Slivniţa, Căci fetru la Sofia merge, Chiar cu — Leniţa... E cam tomnatec Ferdinand, Dar tot se ţine bine; Şi decoraţi! de pe piept, Şi nasul — sus le ţine. Ba are şi moştenitor; Dar nu are nevastă Şi-î arde — acuma chiar de amor... Iar Petru-î joacă o festă: Bulgarii ’s neam chiar din tatarî, Pe vremuri ei furau Neveste dela alţi creştini, — Dar nu politizau. Azi, totul merge cu dichis, Ori mergi la ’nsurătoare Ori faci politică ori dregi Orientul spre splendoare. . . Şi bune, poate, multe ar fi, * Dar brav se poartă Sârbii noştr’, Din vechea Voivodină, Lui Berzevicy nice ei De-acum nu se închină. Ci-au dat protest, protest în scris, In contra legii moî, Cu care şoviniştii vor A ne-unguri pe noi. Şi bravi ajung ş’ai lor prelaţi La ceasul doisprezece Şi dragostea pentru guvern, Din cald ajunse — rece... * Hagiu a fost de mult, de mult, Un sârb cu nume bun, Ce nu visa, ca pelerin, C’o avea nepot — să spun ?• C’o avea nepot ce din Hadjici Tocmai Hadfy s’o face, Şi ungur mare ca şi el N’o fi ’n lume, — şi... pace ! Dar sunt în lume năsbâtiî Cei mai excelenţi profesori şi mediei contra morburilor de plamâni, afecţiunilor organelor de a recomanda ca remediii cu efect respiraţiei precum: bronchita cronică, tUSă Convulsivă, şi mai ales este recomandat Convalescenţilor după influenză. — Sirolinul promovează apetitul şi face să crească greutatea oului, depărtează tusa şi flegma şi face să înceteaze asudarea de noapte.— Din causa mirosului şi gustului său plăcut este luat cu plăcere şi de copil. In farmacii să capătă în sticle de 4 cor. Să fim atenţi, ca fiecare sticlă să fie prevăzută cu firma de mai jos F. Hoffmann-La Roche & Go. fabrică chimică Basel (Svitera).