Tribuna, iunie 1905 (Anul 9, nr. 102-121)

1905-06-01 / nr. 102

Anul IX Nr. 102. Arad, Mercur! Minune (1 Iunie v.) 1905 ADMINISTRAȚIA Ană, Deák Fernes-«. Nr.» MNSERTWM­, redacția Arad, deák Pereocz-n. Nr.» ABONAMENTUL pastrv As*tro-Ung»rl» i --------— 20 am. p« *« in ...----- W ca» K Ni M ..._______ 5 ear fi o insă ... — ._ ... — ... 1 ear. N-fi da Da mi neică pe as­a cor. fentei Kémiaii şi străinătate­ae m «t kapef. ■aasaertpte n aa taapotază. N­EIVÎERNIGÎ! (*) Cinstirea morţilor este un percept carul afară doar' de canibali, se închină întreaga lume cultă. Tot aşa, sfântă trebue să fie şi memoria bărbaţilor mort al fiecărui popor... Nu-s doar’ decât puţine zile, de când morţii de pe vasele de războiu ruse­şti prinse au fost coborîţi în mare în mij­locul sunetului tobelor şi trimbiţelor japonezi­lor, —­oar’ memoria lui Schüler fu serbată, tot zilele trecute, de întreaga lume civilizată... Poporul român îşi are şi el morţii scumpi a căror memorie e dator s’o vene­reze. Şi după cum noi nici­odată nu ne-am permis să facem observări ireverenţioase asu­pra chipului cum Ungurii sârbeazâ în me­moria lui Kossuth şi Răkoczy, tot aşa, am protestat când în presa maghiară au apărut articole calomnioase la adresa figurilor mari ale istoriei noastre naţionale. Ni-a revoltat îndeosebi când presa şovinistă şi intolerantă s’a" năpustit asupra noastră pentru chipul cum sărbătorim pe eroii noştri naţionali, căci este drept imprescriptibil să ne venerăm morţii cum ne place, — şi dacă guver­nul din Budapesta ne-a oprit cu puterea să ridicăm un monument la mormântul sfânt devn Ţebea, nu e putere în lume care să ne poată opri ca în sufletul nostru zilnic să nu aducem închinare Iancului mare... Că Iancu a luptat contra oştirilor lui Kossuth, că în Munţii­ Apuseni a căzut una din figurile legendare a revoluţiei maghiare, tinărul Vasvăry, asta n’are a face; aşa au fost vremurile, şi dacă Ungurii se mândresc cu martirii lor dela 1848—49, asta nu poate însemna că noi sa fim­ opriţi a sărbători pe ai noştri.... Lângă Sighişoara, pe o culme poetică, un monument ridicat de Ruşi ves­teşte că acolo este înmormântat un general rus... De ce, faţă de un erou de viţă ro­mânească, să fie aplicat ostracismul, căci a nu permite un monument unul mort, în­semnează aproape exilarea lui din pământul patriei sale! Iată de ce, dacă nu­ a revoltat purtarea guvernului şi a presei şoviniste faţă de me­moria lui Avram Iancu, apoi articolul de la Rusalii, intitulat «Locul de pelerinagiu al urei maghiare», al ziarului * Aradi Közlöny* a trebuit să ne scârbească. Ziarul acesta se năpusteşte adică, asu­pra expoziţiei pe care o prepară la Sibiiu Asociafiunea. Zice că colectarea in Muzeul dela Sibiiu a reliquiilor istorice însemnează «agitare contra Ungurilor şi cultivarea urei»... „Cine revoacă amintirile acelor lupte, vrea s’aprindă oară sentimentele de nari orbiţi. Ro­mânii au prins arma împotriva Ungurilor apără­tori al libertăţilor loru... Aşa scrie «Aradi Közlöny». Noi, se înţelege, nu vom deschide aci discuţie istorică pentru limpezirea chestiei: avut-au ori nu dreptate cei cari îşi apărau libertăţile prin detonarea tfela 14 Aprilie 1849. Tot astfel însă, nici cel din presa ma­giba! ;­ n’au să judece expoziţia dela Sibiiu din punctul de vedere al sentimentului ce-l cuprinde când se gândesc că fruntaşii ro­mâni dela 1848—49 au­ luptat contra oşti­rilor lui Kossuth, ci dacă vor să treacă drept oameni culţi, vor considera lucrurile dintr’un punct de vedere mai superior. E treaba noastră adică pe cine socotim figuri măreţe ale nea­mului şi e o datorie de la care nu ne vom abate, ori­cât ar striga asupra noastră, să adunăm religiile­ şi să nutrim din generaţie în generaţie cultul pentru memoria bărbaţilor iluştri al istoriei româneşti. Nu-s decât puţine săptămâni de când presa maghiară serba în amintirea celor exe­cutaţi pe «Vérmező» ,dela Buda, măcar că după legile ţârii fuseseră executat!... De ce Românii n’ar avea acelaşi drept să dea ono­rurile cuvenite eroilor lor?... De ce n’am avea şi noi câ­t pentru epoca eroică dela 1848—49? Şi cred şoviniştii intoleranţi că de dragul lor o să tragem cu buretele peste tot ce se re­feră la redeşteptarea noastră naţională ? Că o să uităm de B/15 Maiu dela 1­848 şi de eroii legendari de pe acele vremuri? Ungurii adevăraţi noi socotim că nici nu se gândesc la asta, ci intoleranţa sălbatică ce se reoglindează şi în articolul amintitului ziar este caracteristică numai novicilor pri­păşiţi aici de prin Galiţia, celor cari îşi schimbă numele, legea şi confesia politică după­ cum cer interesele meschine materiale. Afle însă — odată şi pentru totdeauna — aceşti nouă Maghiari, că Românul este con­ştient de originea sa mare şi de menirea culturală şi politică în această parte a ră­săritului european, că noi toţi cunoaştem istoria şi ştim, că dacă acum vremurile sunt vitregi, încât putem fi opriţi să ridicăm o cruce modestă la mormântul sfânt al unui erou naţional, o să vină el şi seninul, când ‘o să prâznuim la sunete de cimpoaie... Dar’, obiectează numitul organ şovinist, partea III, din programul exposiţiei aparţine politicei actuale... Domnii din comitetul ex­­poziţiei şi-au propus să adune adecă şi ac­tele referitoare la activitatea politică dintre anii 1881—1894 a comitetului naţional... Contra acestui lucru neofiţii patrioţi strigă din răsputeri şi cer intervenţia auto­rităţilor... Tot aşa de puţin le place că se vor expune portretele deputaţilor români din dietele ardelene de la Cluj şi Sibiiu şi din parlamentul budapestan... Scurt şi cuprinzător : nimic ce se re­feră la vieaţa noastră politică să nu expună comitetul Asociaţiunii, pentru­ că altfel neo­­maghiarii declară că nu serveşte cultura! Ci cultura li­ se pare lor canibalismul politic pe care-l practică, cu o scârboasă desin­­volturâ, întotdeauna când e vorba de lucruri înălţătoare româneşti. Gara păcătosului, adevăr grăeşte. »M. Sze« de la Rusalii scrie : „Am fost până acum în contra sufragiului universal pentru­ că 1) nu am fi îndrăznit să lă­­săm ţara pe mâna părţii neînte­­gente a naţiei; 2) ne-am temut de întărirea curentului naţio­nalist; 3) ne-am temut de efectul ce­­ produc asupra naţiei preoţii catolici cari prostesc po­porul. . „Cu încetul, ne am vindecat de aceste pă­reri. Pentru­ câ: 1) ne-am convins că naţia n’are pătură neînteligentă, deoare­ce, peste tot, abea abea are pătură inteligentă... • Dacă am fi scris noi­ acestea, • şovi­niştii ni-ar fi acuzat că ne batem joc de naţia »singură alcătuitoare* şi cultă, lucru mare ! Adresă cătră Ţarul. Representanţii oraşelor în număr de 250 adunaţi la Mosc­va, au hotărât să înain­teze harului, prin o deputăţie, următoarea adresă : Cu privire la grava situaţie şi pericolele de rari este ameninţată Rusia şi tronul majestăţii Voastre, am luat hotărîrea să ne adresăm cătră M-Voastră. Sire! Prin abusurile şi ne­patriotismul sfetnicilor Maj. Voastre, Rusia a ajuns într’un războiu ameninţător. Armata de pe uscat n’a putut învinge şi flota s’a nimicit. Decât aceste primejdii e­sternel mai ameninţător se pre­găteşte războiul civil. Sire! împreună cu naţiunea întreagă a-Ţi văzut păcatele birocraţiei, a-Ţi luat hotârîre de îndreptare şi a-Ţi luat disposiţiunî pentru reor­ganizarea lor. Au fost însă de sosite aceste dispo­ziţii şi nici într’o direcţie nu s'au îndeplinit. Poliţia şi-a câştigat o putere liberă. Cu asta se închide dinaintea supuşilor Maj. Voastre calea dreaptă. Pentru­ ca să străbată cuvântul dreptăţii a-Ţi hotărât conchemarea representanţilor naţiu­­nei, pentru­ ca să lucreze cu împreunate forţe la reorganizarea patriei. Vocea M. Voastre neîmpli­nită a rămas ! Sire! Pentru binele Rusiei şi asigurarea ordine! şi linişte!, ordonaţi până nu-i prea târziu — conchemarea representanţiior poporu­lui, aleşi de supuşii Maj. Voastre, ca împreună cu Majestatea Voastră să aducă hotârîre: pace sau războiu. Sire! In mânile M-Voastră este cinstea, puterea şi pacea internă a imperiului rusesc, în mânile M-Voastră aveţi moştenirea de la strămoşi. Sire, nu eşu­aţi, căci în acest ceas de grea în­cercare pentru naţiune, mare este responsabili­tatea M-Voastră înaintea lui D-zeu şi a Rusiei. DIN ROMANIA. »Monitorul Oficiali publică, în nu­mărul său de Sâmbătă dimineaţă, nota urmă­toare : In urma încetărei din vizaţi a A. S. R. Principelui Leopold de Hohenzollern, fratele M. S. Regelui, Curtea MM. LI. Regelui şi Reginei a luat doliu pe timp de şease luni, cu începere de astăzi. * M. Sa Rrgele primind Vineri condo lentele consiliului de miniştri, pentru pier

Next