Tribuna, iunie 1905 (Anul 9, nr. 102-121)

1905-06-11 / nr. 108

NY. 108 In cele din urmă se face linişte. Fejérváry citeşte de pe o hârtie ceea­ ce are de spus Dietei : ca deşi bătrân, a crezut de datoria sa a sluji pe M. Sa primind să conducă, ţara, în marginele legilor, pe vreme scurtă, până ce M. M. Sa va cădea la învoială cu partidele cari sunt stăpâne în Dietă, având ele voturile cele mai multe. — Comandă ungurească In armată ne tre­­bue, — a strigat atunci Endrey Gyula. — E mai de trebuinţă pănea, — răspunde întâiul sfetnic al M. Sale. înşiră apoi planurile de legi (şi le şi de­pune pe masa Dietei) cari ar fi cu folos să se voteze cât mai grabnic, începutul revoluţiei. Fejérváry scoate apoi din buzunar o scri­soare, dând-o presidentului Dietei, ca trimisă din partea M. Sale. Cere ca acest act să fie citit îndată. Partidele din stânga lărmuiesc earăşî în chip îngrozitor. Justh, presidential zice: La ordinea zilei de azi este un alt act regal, numirea noului guvern. Până nu isprăvim cu discuția asupra acestuia, nu putem să citim scrisoarea mai nouă, Fejérváry. Dar eu sunt de părere că tre­­bue să citim această scrisoare îndată. Datorăm cu acest respect M. Sale. Z­is­­a se scoală sa vorbească. Stânga face însă un aşa sgomot asurzitor, în­cât nu se aud de cât cuvinte: Mişei eşti şi tu ! Comediantule ! Nemernicule! Tu le-ai făcut acestea, toate L. In ceie din urmă Justh face linişte şi Tisza răsbeşte, cu mare greutate, s’ajungă să spună că şi Ci aşa crede: scrisoarea M. Sale treime citită îndată De acea părere se arată și contele Andrássy Gyula. Kossuth Ferencz, Polónyi, Lengyel Zoltán și Haviár spun că întâia sa se isprăvească des­­baterile asupra numirii noului guvern și r­umsi după aceea să se cetească scrisoareea regală. Justh pune la vot propunerea Ungurii din partidul liberal, Saşii, Croa­ţii şi Românii votează ca să se cetească îndată scrisoarea regală. Partidele din stânga votează contra şi înving, având voturi mai multe. Dintre disidenţi contele Andrássy, Wlassics şi Darányi votează pentru a se citi îndată scri­soarea. Ca foşti (şi poate viitori miniştri !) da­torau atâta respect Coroanei. Guvernul părăseşte Isetu. In­ faţa acestui vot, care este o contrazicere cu trecutul — spune Fejérváy — guvernul pro­testează şi părăseşte sala de şedinţe. Când a eşit Fejérváry şi ceilalţi tovarăşi ai sei, Kossuthiştii au început să strige tot fe­liul de cuvinte aspre. Foarte mulţi fluerau din nişte fluenţe aduse dinadins, precum si loveau cu pumnii în mese.­ ­ Propuneri de neîncredere. Kossuth Ferencz ţine o scurtă vorbire şi face propunerea, că de­oare­ce acest guvern nu are rădăcini în Dietă ci este numit cu nesoco­tirea parlamentarismului de până acuma, să i­ se exprime neîncrederea. Partidele din stânga fac ovaţiuni mari lui Kossuth şi strigă „primim,­1, „primim !“ „ . .. „ Vorbitorul Romanilor. D.­ Aurel Novac face In numele Ro­mânilor declaraţia, ca partidul naţionalităţilor din Dietă nu are încredere în noul guvern. Pe d’o parte pentru­ câ guvernul s’a alcătuit cu nesocotirea parlamentarismului, ear Ro­mânii luptă pentru adevăratul parlamenta­rism, ear pe de altă parte pentru­ că din cuvintele lui Fejérváry naţionalităţile nu-­şi pot face nădejdea că noul guvern va lucra pentru inaugurarea, în viitor, a unui sistem de guvernare pătruns de adevărată frăţie şi egalitate. CANCELRIA ARCHITECTULUI ROMÂN IO­AN NEGA. Arad, József leherczes-ul. Nr. 1. (Lângă banca „Victoria“). Pregăteşte planuri şi specificări de spese pentru edificii publice şi private, primeşte lucrări în sfera ar­chitecturei mai înnalte, cenzurări, colandări. ,Ca specialist în ritul nostru oriental edifică şi restaurează bi­serici în mod artistic, din care cauză o recomandăm îndeosebi d-lor parochi. Trimite planuri, schije, speci­ficări şi serveşte în lucrări architectonice cu desluşiri gratuit. 456 99 T p i p Fv­­T A “ Neîncrederea liberalilo­r. Contele Tis­sa în scurte cuvinte arată că nici liberalii n’au încredere în noul guvern. Punându-se la vot, primeşte propunerea de neîncredere faţă de guvern a lui Kossuth. Scandalul cel mare. Scandalul cel mare începe acum : Justh desface adică şi dă notarului Dietei şi citească scrisoarea M. Sale. 31. Sa aduce la cunoştinţa Dietei că amână şedinţele acesteia până la 15 Septembrie. Abea a citit notarul Hammersberg aceste două şire, ş’un scandal nemai­pomenit a isbuc­­nit. Deputaţii din stânga strigă cât pot: „Asta i mişelie! .Să nu ne supunem! Stăm aici! Nu ne lăsăm­­“... Presidentul se dă şi el jos din scaun şi e o învălmăşală nemai­pomenită. Kossuthiştii în­­vinue pe liberali că au ştiut de lucrul acesta şi-l aprobă. Aceştia spun că nu! Abea peste jumătate oră se face linişte. Banffy propune ca Dieta printr’o ho­­tărîre ce să ia îndată, să oprească strânge­rea dărilor, asen­ta­n­a precum şi chemarea sub arme a reser­tiştilor, iar’ miniştrilor cari­­ ar îndrăsni să facă asta şi fără votul Dietei, să li se spună chiar de acum câ vor fi luaţi la grea răspundere. ^ Rakovs­ky sprijineşte din parte-i acea­sta propunere, pe care Dieta o şi pri­meşte. Lucru vădit: Dieta s’a ridicat împotriva voinţei şi poruncilor M. Sale. DIN ROMÂNIA. O scrisoare a M. S. Regelui Carol. «Monitorul Oficial» în număr excepţional, publică următoarea scrisoare adresată de M. S. Regele Carol­ului G. Gr. Cantacuzino, preşe­dintele consiliului de miniştri. Scumpului Meu preşedinte al consiliului, Dumnezeu, în nepătrunsele sale hotărîrî, Mi-a răpit pe mult iubitul şi cel din urm­ă al Meu frate. Acei cari ,au cunoscut însuşirile acestui no­bil suflet şi necurmata Sa iubire pentru România, vor înţelege cât de crudă şi de mare este pentru Mine această neaşteptată pierdere. Ca în­totdeauna, Iubitul Nostru popor, a luat o parte vine şi adînca la durerile Noastre. Mărturisirile de simpatie ce am primit cu acest dureros prilej, din toate părţile ţăreî, au fost aşa de numeroase şi călduroase, încât pot spune, că unal din­ fiecare vatră românească. Mi-a venit un răsunet de compătimire şi de dragoste. Această obştească şi mişcătoare împărtăşire, a fost cea mai dulce alinare la durerea Mea, îndeplinesc dar o sfântă datorie de recuno­ştinţă, rugându-te scumpul Meu preşedinte al con­siliului, să mulţumeşti tuturor în numele Meu, atât clerului, dilor reprezentanţi ai naţiunei, magistra­­turei, consiliilor judeţene şi comunale, corpului profesoral, asociaţiunilor culturale, diferitelor co­munităţi şi societăţi precum şi nenumăratelor per­soane din toate treptele sociale, cari îi au adresat telegrame aşa de călduroase şi duioase. îndeosebi te rog să arăţi viiiele Mele mulţumiri iubitei Meie Capitale, care în acele zile de restrişte s’a arătat ca o vrednică expresiune a sentimentelor ţăreî întregi. Primeşte, scumpul Meu preşedinte al consi­liului, încredinţarea afecţiune! ce îi păstrez. Carol.* Vaporul „Regele Carol“ a sosit în Constanţa Marţea trecută la 12 noaptea, înfrutând cu bra­vură furtuna îngrozitoare care se dezlănţuise pe marea de Marmara, Bos­or şi Marea Neagră. Ploaie şi grindină cât nuca a bătut în tot timpul pe mare. Paj 8. La Constantinopol au fost distruse mai multe­­case, cauzând pagube mari și făcând numeroase victime. Doua muiarete ale catedralei Sf. Sofia s’au prăbo­it­ cu zgomot în timpul ur­aganulu . Pe mare s'au înecat multe vase mici. Trei corăbii sub trivilion turc s’au înecat în fața Con­­stantinopoluluuî. Vaporul „Regele Carol“ a avut numai o întârziere de două ore. HOlftfiţi. ARAD, 23 iunie 1905. — Consistor plenar s’a ţinut edl sub pre­­satenţia H. S. Sale I. I. Pap, episcopul Aradului. Au fost de faţă P. C. Sa archimandritul Aug. Hamsea, P. C. Sa protosincelul R. R. Ciorogariu, protopopii C. Gurban, V. Beleş, Dr. I. Trailescu, G. Popovici (referentul) şi Dr. T. Putici,­­ apoi d-nii Dr. N. Oncu, Em. Ungureanu, P. Truţa, S. Raicu, Russu Şirianu, Tr. Vuţian, G. Purcariu, Dr. N. Oprean, Aug. Boţoc şi G. Şerb. A refe­rat, asupra afacerilor de la Sinod, secretarul V. Goldiş, presintând un raport amănunţit, clar şi precis. După terminarea agendelor, P. S. Sa­ul Episcop a invitat apoi la masă pe toţi membri Consistor­ului. — Sinucidere. Kugler István, judele de Tablă, conducător al oficiului judecătoriei din Arad, care dispăruse de câteva zile, a fost gă­sit era mort în pădurea Ciala. Cadavrul tre­cuse în putrefacţie. S’a putut însă constata că judele s’a sinucis cu revolverul seu de serviciu, înmormântarea se va face azi. Fejérváry — al 13-lea. Oamenii ţin că unul 13 este fatal. Astfel în ziua 13 a lunei nu încep nici un lucru. Dacă într’o societate sunt 13, unul superstiţios pleacă. După credinţa po­porală cei născuţi în 13 mor curând, sau au să fie nenorociţi în vieaţă. Şi-n adevăr sunt oameni cari în toată viaţa lor sunt persecutaţi de unul 13, şi la aceştia se întăreşte încă această cre­dinţă. In presidenţa ministerială a lui Fejérváry încă are rol acest număr fatal. Este o întâm­plare că tocmai el este al 13-lea ministru-pre­­sident. Ţinem de lucru interesant să-i înşirăm pe toţi 13, după cum au urmat. Primul a fost An­drássy Gyula, au urmat apoi: Bittó István, Ló­­nyay Menyhért, Szlávy József, baronil Wenck­­heim Béla, Tisza Kálmán, Szapáry Gyula, We­­kerle Sándor, baronul Bánffy Dezső, Széll Kál­mán, contele Khuen-Héderváry Károly, contele Tisza István şi-n urmă — baronul Fejérváry Géza. — Mulţumită publică. Cu ocaziunea exa­menelor finale dela şcoalele noastre confesionale din Socodor, Magnificenţa Sa de Ioan Russu Şi­rianu, deputatul cercului Chişineu a binevoit a -mi trimite 23 bucăţi cărţi de cei mai buni au­tori români spre a le împărţi ca premii de exa­men între elevi, împlinesc o plăcută datorinţă, când şi pe aceasta cale aduc Magnific Sale respectuoase mul­ţumiri. Socodor, 9/22 iunie 1905. Aureliu Varga, preot ort. rom. — Prisonierul din Vatican. E curios că soartea celui mai miserabil muritor e egală cu starea aceluia, care după credinţa mai multor milioane de credincioşi e numai cu un grad mai jos decât Dumnezeu. Înţelegem pe papa, care e prisioner, e prisionerul strălucitului Vatican, şi e tocmai aşa de puţin stăpânul voinţei sale, ca cel din urmă, ca un osândit pentru falsificare de bani. Cauza acestei vieţi închise e o idee fixă: aceea, că papa e suveranul statului biseri­cesc, şi mai bine rămâne stăpânul absolut al mi­cului seu stat, decât să-’şi pună piciorul pe pă­mântul regatului, căci astfel ar recunoaşte pu­terea usurpatorilor străini, pe când înainte cultiva puterea pământească a locţiitorului lui Christos. S’a răspândit veşti că papa numai cu greu

Next