Tribuna, august 1906 (Anul 10, nr. 145-163)

1906-08-05 / nr. 147

Nr. 147 Anul X. Arad, Sâmbătă 518 August 1906. REDACȚIA Dftlk Ferencz-utcza nruJ 20 ABONAMENTUL un an ................ 20 cor. P­e jumătate an .. 10 « Pe o lună................. 2 ' N-rii de Duminecă pe an 4 coroane. Pentru România și America 10 coroane. pentru România și străinătate numerii de zi pe an 40 franci. ADMINISTRAŢIA Deák ferencz-utcza mul 20. INSERŢIUNILE de un şir garmond: prima dată 14 bani; a doua oară 12 bani; a treia oară 3 bani de fiecare publicaţiune. Manuscripte nu se înapoiază. Telefon oraş şi comitat 502. Anul X. NUMĂR DE DUMINECĂ Nr. 32. TiP'IP ' f. Când scriem aceste ştre osămintele prefectului de odinioară Axentie Severn sunt pe drum către Blaj, unde vor fi aşezate în aproprierea câmpului Liber­tăţii spre vecinică odihnă. Va odihni viteazul în apropierea tea­trului de glorie a faptelor sale şi a to­varăşilor săi, sfinţind prin oasele sale şi mai mult locul atât de scump Ro­mânilor. In articolul nostru de ieri, sub im­presia primelor veşti, am făcut o învi­nuire, că eroul a fost lăsat să moară într’un ospiciu, părăsit şi neîngrijit de nimenea. Suntem veseli a retrage aceasta în­vinuire, pentru că bătrâneţele eroului da, au fost îngrijite şi dacă a murit într’un spital este, că aici era mai mulţumit cu căutarea ce o avea pentru boala sa şi a refuzat totdeuna categoric de a primi ospitalitatea oricăruia. »Gazeta Transilvaniei« privitor la a­­ceasta află următoarele: In Septemvrie 1904 văzând că soţia sa e bolnavă, mai bolnavă chiar de cât dânsul, s’a hotărît să între în spital, unde pentru boala sa de beşică putea să i­ să facă zilnic spălăturile necesare. »Nici acasă — zicea el — nici nicăiri aiurea în casă privată, nu pot să am la îndertrână medicul şi îngrijirea pe care pot să o am în spital«. Aşa răs­pundea dânsul tuturor, care îi spuneau că nu e bine să se caute într’un institut pu­blic, şi îi oferau serviciile. Cel dintâi, care a stăruit pe lângă dânsul, să părăsească spitalul, a fost fratele său Ariton Axentie, director de şcoală în Turnu- Severin. A refuzat categoric. I s’a făcut a­­poi aceeaşi propunere aici în Braşov. A re­fuzat. A venit apoi un vechiu prieten al său dela Blaj, prepozitul I. M. Moldovanu şi l-a învitat să meargă la Blaj. Tata Axentie a răspuns: »Cât trăiesc, nu vreau să merg de aici — după ce voi muri însă, doresc să mă duceţi la Blaj şi să mă înmormân­taţi acolo«. In odaia nr. 4, unde a zăcut în timpul din urmă, adesea îl vizitau cunoscuţii şi prietenii mai intimi. Nu primea bucuros vi­zite străine, ceea­ ce era uşor de înţeles în starea de slăbiciune în care se află. Despre împrejurările în care a murit, starea lui în spital, ultimele clipe pre­cum și despre transportarea cadavrului din Braşov dăm — după »Gazeta Transilvaniei« (Delaletea) — următo­rul raport: Alte amănunte biografice. Activitatea din 1848/49 a prefectului de legiune Axetle Severu, se va aprecia mai târziu după isvoarele autentice şi figura le­gendară a acestui bărbat extraordinar se va prezenta în adevărata lumină. Datele de mai sus sunt prea puţine şi prea sarbede pen­tru ca să-şi poată cineva forma o idee des­pre rolul istoric, ce l-a îndeplinit Axentie Severu. Completăm aici datele biografice cu unele amănunte luate de la fratele reposatului, dl Ariton Axentie, director de şcoală în pen­siune în Turnu-Severin, care de 3 zile se află în Braşov. »Badea« — zice dl Ariton Axentie — a fost fiul cel mai mare la părinţi. Tata se numea Iacob şi era agricultor în Frâna. A trăit până după revoluţiune. Mama se numia Anica n. Macsim. Badea a făcut şcoa­­lele primare în Blaj, cele cinci clase gimna­ziale, după sistemul de atunci la gimnaziul catolic din Sibiiu. Filozofia şi fizica la Blaj, după care a întrat în seminarul teologic. Când a ajuns în anul al patrulea, a isbuc­­nit cearta teologilor ,a eniscopul Lemenyi, în urma căreia mai mulţi au părăsit semi­narul. Badea încă era printre aceştia. Intor­­cându-se acasă, s’a ocupat câtva timp cu comerciul de cereale, apoi pe la 1847 S’a dus cu fratele al doilea Gheorghie la Bu­cureşti. Aveam 10 cai. Tata le-a dat doi cai şi cu aceştia s’au dus la Bucureşti, unde a fost întâiu profesor la institutele particu­lare. Familia lui Axentie. Dl Ariton Axentie îmi istoriseşte încă următoarele: Fratele al doilea Gheorghe n’a învăţat şcoli mai înalte şi a fost agricultor. A mu­rit înainte cu vre-o 10 ani în comuna Şoala. Al treilea frate am fost eu Ariton, cari sunt acuma de 75 ani. Am învăţat în »stra­­tamentul« din Sibiiu (institutul Terezian) 8 clase de gimnaziu şi academia de drept, apoi la 1860 m’am dus la Bucureşti cu re­­comandaţie de la »badea« cătră Aron Flo­rian, preşedinte pe atunci la administraţia bunurilor Brancoveneşti, cătră Marţian, în­temeietorul statisticei în România şi cătră I. Maiorescu, directorul şcoalelor eforiei. După câteva luni am dat concurs la Turnu-Seve­rin, unde am funcţionat ca institutor şi di­rector de şcoală până la 1891 când m’am pensionat. Dl Arion Axentie are fii pe Cornel, ad­vocat în Piteşti, Virgil, profesor în Brăila, Tiberiu, advocat şi deputat, Titu, ajutor şi judecător şi o fiică absolventă a facultăţii de litere. A mai avut o soră Anica, care a fost mă­ritată în Frâna şi a murit. Fratele mai mic Iacob, este în etate de 67 ani şi trăeşte în Bucureşti având şi el mai mulţi copii. Axentie Severu la Braşov. Retras aici, ca să trăiască în linişte, Axentie Severu a fost urmărit prin pressa maghiară cu fel de fel de învinuiri. Aproape după o jumătate de secol de la anii memorabili, Hen­­taller József a publicat în numerile 121—131 din 1895 ale ziarului »Magyarország« niște invective întitulate »A fekete könyv« (Car­tea neagră) , scrise de baronul Stefan Ke­mény junior. In cartea neagră se aduceau eroului român dela 1848/49 acuzaţiuni de crudelitate şi incendieri. Cu deosebire i­ se imputa incendiarea Aiudului. Bărbat în etate de 76 ani, Axentie Severu a luat condeiul şi a răspuns şi resfrânt acelea acuzaţiuni în »Gazeta Transilvaniei«. Răspunsul lui Axentie s’a publicat la 1897 la tipografia A. Murăşianu în Braşov sub titlul „Răspuns la cartea neagră“ de Axentie Severu. Un volum de 364 pagini d­in prefaţa acestui volum după ce arată pierderile îndurate de Români şi calumniile, cu cari au fost trataţi, încheiă cu următoa­rele frumoase cuvinte: »Dar precum aurul, cu cât îl arunci şi arzi mai de multe ori în foc, cu atât mai curat şi mai strălucitor apare, aşa onoa­rea, onestitatea, humanitatea, sinceritatea, modestia, virtuţile şi gloria noastră a eşit mai presus şi a dat de minciună toate calumniile lor şi va străluci cât timp va trăi neamul românesc, pentru ale cărui drepturi am încins şi purtat în tinereţe sabia, am împlântat şi ţinut de coarne plugul, am încercat a învârti negoţul şi acum la bătrâneţe, când nu mai am pu­tere a continua acelea, scriu, scriu şi voiu scrie, până voiu mai putea ţinea peana în mână. Voiu scrie că după ce toate sunt perdute — să reînvie, să se înalţe şi stră­lucească numele, onoarea şi gloria nea­­­­mului românesc!...« Axentie Severu în Spital. Mare mângâiere a fost pentru răposatul, faptul că în timpul, cât a stat în spital Ilus­­tritatea Sa prepozitul capitular loan M. Mol­dovanu, din Blaj l’a vizitat de 5—6 ori. Dl prepozit de repetite ori s’a încercat a’l con­vinge, că ar fi mai bine să părăsească spi­talul și să se ducă la Blaj unde N­. Sa se va îngrijii să aibă toate îngrijirile. Axentie Se­veru a rămas consecvent în refuzul său. Ziua de Sf. loan în Spital. Membrii redacţiei noastre, cât timp »tata Axentie« era încă sănătos, în ziua de Sf. loan îi făceau vizita corporativ. Ne primea cu multă amabilitate şi ne trata cu vin şi mezeluri. De doi ani, de când e în spital, vizita noastră era tristă de tot. Şi anul trecut şi anul acesta, neputându-mă emancipa de convenţionalism l’am felicitat de onomastică cu cuvintele: »La mulţi ani«...Tata Axentie a scris amar şi făcând un gest de resignare, îmi răspunse: »Nu asta să mi-o doreşti, ci să mă ia Dumnezeu cât mai cu­ Mortul naţiunei.

Next