Tribuna, octombrie 1906 (Anul 10, nr. 184-203)

1906-10-01 / nr. 184

Nr. 184, tot monumentul, templul culturei şi educaţiunei naţionale a poporului nostru din aceste părţi. In convingerea, că apelul nostru va g­ăsi ră­sunet în inima D­-voastră, mult stimate Domnule, sunteţi rugat a face să circule lista alăturată pen­tru înscriere de membri, iar taxele încasate îm­preună cu listele veţi binevoi a le trimite Dom­nului Sava Raicu, cassar al »Asociaţiunei«, la banca » Victoria« până la 1 Noemvrie 1906. Nouii membri vor putea participă la adunarea generală proximă a »Asociaţiunei naţionale în Arad pentru cultura poporului român«, a cărei dat se va anunţă prealabil. Pentru orientare ţinem a vă notă, că conform §-lui 4 din statutele noastre: Membri ordinari ai asociaţiunei pot fi toţi acei cetăţeni din ambele state a Majestăţii Sale, cari au vârstă deplină, do­sesc cultura poporului român, au purtare morală nepătată, şi spre înaintarea scopurilor asociaţiunei vor oferi pe trei ani o sumă anuală cel puţin de 4 coroane, sau dăruesc un capital de 80 cor. care va formă averea fundaţională a Asociaţiunei. Afară de aceştia pot fi aleşi de membri ajută­tori toate acele persoane, cari ori în ce mod con­­tribuesc spre înaintarea scopurilor Asociaţiunei, dacă posed calităţile morale ale membrilor or­dinari«. Arad din şedinţa Direcţiunei asociaţiunei na­ţionale din Arad, ţinută la 22 Septemvrie 1906. P. Trufia, director prim. S. Raicu, cassar. R. Cio­­rogariu, Dr. N. Oncu, I. Herbai, I. Russu Şi­­rianu, I. Ştefănufiu, I. Beleş, Dr. I. Suciu, O. Purcariu, I. Olariu, T. Vaţan, C. Don. Un congres al învăţ. români. Entuziastul şi harnicul învăţător M. Găzdac din Luna de Arieş publică în »Tribuna« un apel în scopul convocării la Blaj a unui congres a învăţătorilor români din această patrie fără deo­sebire de confesiune. Din parte-mi aderez la această idee din tot sufletul meu, căci şi eu am emis înainte cu vre-o 18 ani aici în Sibiiu, în adunarea generală a­­Re­uniunii învăţătorilor gr. or. din districtul Sibiiu­­lui, care, acum ştiu s’a desfiinţat în urma unui vot sinodal adus per majore contra acestei insti­tuţii, ce s’a fost validat aşa de frumos şi cu spor. Da! ar fi foarte frumos şi de dorit, ca să pu­tem înjghebă aşa o întrunire a corpului didactic dela şcoalele elementare, căci el ar formă un în­treg psichic a cărui voce ar impune, când ea ar sună în chestiile, cari îl preocupă şi în durerile, de cari el sufere. Dar bine ştie dl Găzdac, cât e de greu să faci la noi o aşa concentrare, când alte sunt vederile cercurilor, sub a căror stăpâ­nire stă învăţătorimea. Drept aceea eu mă îndoesc, că aşa ceva va putea duce la bun sfârşit. Cu toate acestea sunt de părerea să încercăm, ca să vedem, câţi vor fi, cari pot avea curagiul convingerei şi independen­ţei. Nu vor fi mulţi, dar tot vor fi câţi­va. Cu ocazia asta profit să aduc în vileag o idee, ce frământă acum de aproape două decenii de a întemeia o reuniune pedagogică cu totul inde­pendentă, cu statute aprobate de organele statu­lui care să-şi impună de probleme de a propagă ştiinţa pedagogiei. Membrul al acelei Reuniuni poate fi ori­cine, care iubeşte şcoala şi preţueşte munca ei! In contra unei astfel de Reuniuni, nimeni nu se poate opune şi nici nu poate nimeni să o înpedece în mersul ei, căci ea se conduce de sine şi prin sine. Emit această ideie, că învăţătorii noştri să cu­gete asupra ei şi dacă va află complăcerea cole­gilor noştri, să o întrupăm. Mă angajez a face toate preparativele necesare, a asigură şi aprobarea statutelor la forurile com­petente. De putem face aşa ceva, am eşit din impasul în care suntem împinşi astăzi prin nepriceperea şi poate răutatea unor oameni sus puşi. »TRIBUNA« Nu învinuesc persoane, ci condamn sistemul, norma de procedare a mea în­totdeauna. Deci: La revedere! în corpul mănos al muncii cinstite şi desinteresate. Sibiiu, în Oct. 1906. Dr. Petru Şpan: Ultime ştiri. Şase luni temniţă pentru o moarte de om. Budapesta, 13 Oct. Eri tribunalul de aici a osândit la 6 luni temniţă pe Hencz Károly, deputat, care a străpuns în duel cu spada şi astfel a omorît anul trecut pe con­tele Keglevich István. * Eötvös Bálint în temniţă, Budapesta, 12 Oct. Azi a adus Curia sentinţă în pro­cesul lui Eötvös Bálint, fost deputat dictat. Curia a respins apelata acuzatului şi astfel sentinţa adusă de Tabla regească, care pe­depseşte pe Eötvös Bálint la trei ani în­chisoare, a ajuns la valoare de drept. * Grevă generală în Lodz, 12 Oct. Aici a erumpt azi greva generală. Toate fabricile, prăvăliile şi şcolile sunt închise. Nemulţumirea creşte mereu. Poliţia face perchiziţie la mai multe locuinţe şi deţine pe cine-i pare suspect. Sara popor mult a străbătut străzile oraşului, sub drapele roşii, ce mai târziu au fost puse pe hornurile fabricelor.* Noui decapitări. Petersburg, 12 Oct. In săptămâna trecută tribunalele au adus cincizeci şi două de sentinţee de moarte. Ele au fost executate. Până acum au fost decapitaţi 106 de inşi. * Şase sute de deţineri. Odessa, 12 Oct. Ieri-noapte poliţia a deţinut pe Bou­levard 204, iar în oraş 400 de oameni. Din Bucovina. Apariţiunea ziarului »Apărarea Na­ţională«. Sâmbătă sara un număr mare de Români, ale căror sentimente româneşti aşteptau cu nerăbdare apariţiunea acestui ziar menit să fie scutul intereselor popo­rului român, ieşind primul număr de sub tipar, şi-au dat expresie bucuriei lor nemăr­ginite printr’o manifestaţiune frumoasă şi demnă. In curtea palatului naţional şi în faţa acestuia, în piaţa principală, sentimen­tele lor de adevărată bucurie şi entuziasm românesc şi le-au tradus în cântarea cânte­celor naţionale »Deşteaptă-te, Române« şi »Trei colori«, iar mulţimea mare şi-a unit glasurile în puternice strigăte de »Trăiască, Apărarea Naţională«. La urmă se împărţiră între lumea adunată câteva exemplare din primul ce a apărut.* Avis. »Apărarea Naţională« scrie: Aducem la cunoştinţa onor. cititori, că »Apărarea Naţională«, din cauze tehnice, nu poate să apară acum decât de două ori pe săptămână. Înlăturând piedecile ce ni­ se opun acum la început, sperăm că cu începere dela 1 Nemvrie, ziarul nostru va putea să apară de trei ori pe săptămână, cum s’a anunţat în numărul prim. Fag. 3. Scrisori din Bucureşti. Fugăreşenii la expoziţie. — Doi oratori. Iţi scriu despre venirea »fraţilor subjugaţi şi îm­pilaţi« la expoziţie şi la câte li­ se mai arată şi li­ se spune. Asta în genere. Insă în particular o să-ţi vorbesc despre ceata mai în urmă venită, a făgărăşenilor, care se zicea şi cu vorba şi cu tiparul celor purceşi din semeţele ţinuturi oltene, fabuloasa vatră a şi mai fabulosului Radu­ Negru, cuprisă nu odată şi nu pe o clipă de aceleaşi hotare ale Ţării Româneşti. Iţi voiu scrie tocmai despre ei nu numai fiindcă petrecusem împreună cele cinci zile şi jumătate, ce s’au dovedit prea puţine pentru a cutreera măcar cu picioarele dacă nu cu înţelegerea tot ce ar avea să cu­­treere un Român de peste hotare, lacom de tot ce-i românesc — ci şi fiindcă în vremea aceasta ni­ s’au îmbiat foarte multe clipe, ce de sigur te interesează, şi cari, unele, au nevoie de lămurire. Cum aţi trecut graniţa, ce v’a izbit şi cine v’a întâmpinat (s’ar putea şi schimbă vorbele?) în lungul drumului — am şi uitat să te întreb. Când s’ar fi şi găsit răgaz pentru asta! Nerăb­dător, cum vă aşteptam sosirea, pe peron, cu ochii în patru, cum trebuia să fiu ca unul ce caută, impresii dar nu se îmbulzeşte pentru ele — vezi dac’aşi fi gazetar evreu aşi fi altfel! — nici nu mai ştiam ce să întreb, când vă zării, pe tine şi pe mama, din mulţimea ce avea deo­camdată un singur gând: a se da jos din cupee. Din atâta mişunare nehotărîtă un singur lucru mă surprinse: steguleţul tricolor, pe care ştiam numai­decât că de pe cale l-aţi cules şi tot pe care-l veţi lăsă. Zăpăciţi şi neastâmpăraţi, vi­ se păreau zădarnice, de sigur, toate vorbele de bine-aţi venit şi bine v’am găsit, uitarăţi chiar să strigaţi măcar un trăiască dlor Iorga şi Vla­­huţă, cari aşteptau neliniştiţi sosirea porturilor voastre. Ţi-am spus, pare-mi-se, că pe aci se făcuse mare lucru cu porturile »istorice« în cari ar fi fost să se prezinte Oltenii. Tocmai din pricina asta studenţimea pregătea o primire grandioasă. Nu ştiu din ce pricină amuţise — avea poate presimţiri. — Destul atât, că şi ceata, cărei te însoţişi şi tu, fii primită ca şi toate celelalte de peste hotare, cu cea mai mare văpae. Aţi fost conduşi până la o biserică în celălalt capăt al Bucureştiului, s’a slujit acolo o rugă de mă­rire Dumnezeului tuturor neamurilor, şi s’a poftit pe urmă la masa întinsă gata. Toate bune până aci. Trebuia să fim cu mul­ţumită faţă de bunul Dumnezeu care veghează asupra noastră, — de ce însă numai într’o bi­serică aşa de urîtă ca a lui sf. Gheorghe? — şi trebuia chiar să se ofere masă vouă celor ce nici doi paşi nu aţi fi ştiut face, fără arătări, în casa »fratelui. Un singur lucru ar trebui in­trodus : să se concentreze într’unul toate to­asturile, ce răpesc mai mult vremea decât sufletele. îmi place însă mult să-mi aduc aminte de oglindirea în ochi a sufletului vostru, când vă pomenirăţi — da, vă pomenirăţi, căci era ceva neaşteptat — în pragul expoziţiei, şi privirea voastră se risipea de acolo în toate părţile, căutând ce e mai frumos. Şi-mi plăcea mai ales să văd, cum stăteaţi parcă pe jar, cum nu vă găseaţi locul într’un pavilon sau altul, ci o cu­riozitate tainica, un dor ca de copil vă chemă înainte tot înainte. Ce era să fac, v’am zis să lăsăm amănuntele pe urmă, şi mai înainte să dăm o raită pe alee şi urcuşuri. Şi trecurăm înainte. Acum vi­ se prindea privirea de forma românească a unei clădiri, acum vă uimea închi­puirea îndrăsneaţă a aranjărei, acum importanţa unei înfăţoşeri. Şi câtă lume adunată! Tot mereu trebuia să vă aduc aminte, mai repede, mai repede, că în veci n’o să sfârşim cu toate... Sunt însă, acestea, nişte momente, despre a căror farmec tu mai bine-ţi dai seamă decât mine, care de mult am trecut peste ele. Când văzusem eu întâiaşi dată expoziţia, în toiul verii, semăna încă mult cu o casă deranjată. Se dire­­tica, repede, repede, sub ochii mei, neîncrezători ♦♦ SEGEDINUL E ORAȘ VESTIT ♦♦ Acolo se pot căpătă cele mai ieftine oroloage și bijuterii, mai ieftine de­cât ori­unde. Nu-i de lipsă să ne dăm bani în mâni străine. Cine vrea să se convingă despre toate acestea, să ceară un catalog mare ilustrat, ce se trimite gratuit, dela Scheiner Samu, juvaergiu în Szeged. Acolo se capătă un orologiu de argint dela 5 floreni începând, inel de aur, cu 14 carat dela 2 fl. 50 cr. în sus, cercei de aur dela 1 fl. 50 în sus, lanţ (colier) aur 4 fl. 50 cr. un orologiu de nivel dela 2 îl. 50 cr. în sus, un vecher dela 1 fl. 50 în sus.

Next